Regele Fotbal, 2002 (Anul 1, nr. 1-30)

2002-05-28 / nr. 1

Regele FoTBAL OPINII 28 mai - 3 iunie 2002 ■ 3 întrecerea care-ncepe Vineri nu este doar una a echipelor și jucătorilor! Ea este în aceeași măsură și a antrenorilor! Aceasta pentru că, de vreo treizeci de ani încoace, antrenorul a devenit și el jucător! Este și el component al echipei! Este poate chiar componentul care decide rezultatul! Bineînțeles că, nimeni nu va spune că, prin aceasta, importanța lui Zidane sau a lui del Piero va scădea. Dimpotrivă, ei vor con­tinua să se ducă și să strălucescă! Jucătorul înainte de toate! Doar că, echipa precum și randamentul ei vor depinde esențial de domnii Völler și Roger Lemerre! Ei reprezintă computerul, ei dețin programul și ei transmit energia prin care Germania sau Franța vor putea funcționa! Forma, inspirația și forța echipei vor depinde de forma, inspirația și forța antrenorului! Pentru că, nu trebuie uitat că și antrenorul are forma sa! Este ceea ce ignoră mai mereu conducătorii, publicul și presa, atunci când, plini de elan și bucurie, bine ascunse, se descarcă pe antrenori! Gloriosul parcurs al Franței în ‘98 a fost posibil și pentru că Aime Jaquet a avut, probabil, o extraordinară perioadă personală de iluminare și de energie! Și, că este așa, ar putea-o demonstra faptul că, după câștigarea trofeului, după ce s-a dat pe sine echipei, epuizat și gol, s-a retras! Fiindcă nu mai avea “resurse” să continue! Dar, să revenim. Antrenorii Mondialului asiatic vor fi cam de două feluri! Vor fi în primul rând antrenorii “locomotivă”! Aceia, adică, ce vor trage echipele după ei. Primul fiind, cu certitudine, inegalabilul Bora Milutinovic! Dar și Eriksson, Katanec, Trappatoni sau McCarthy! Vor fi, cu alte cuvinte, antrenori mai tari decât echipele pe care le conduc. Și vor mai fi, în al doilea rând, “antrenori remorcă”! Atașați sau cuprinși în garnitura echipelor la care au fost numiți! Mai slabi decât aceste echipe. Conduși indirect de către vedetele echipei! Este cazul, de pildă... Dar mai bine descoperiți dumneavoastră, în frumoasele tele-dimineți care urmează, la o cafea fierbinte sau la o bere rece-rece-aburindă, ori la un Ballantine’s din acela bulgăresc, cu gheață și alune! Sau, de ce nu, la o sănătoasă pungă mare de semințe, sărate și bine prăjite... Dar în fond la ce anume vor trebui să fie puternici și inspirați antrenorii celor 32 de echipe care-și încep pe 31 fiesta?! Care vor fi elementele de randament cu care trebuie să se prezinte la întrecere?! Prin ce anume vor pute ei să câștige?? Treaba-i grea și complexă! Dac-ar exprima-o domnul Băsescu, ea ar avea cu siguranță și “conotații politice”! Dar pentru că o spunem noi, simpli cetățeni ai “Babilonului” și ai jocului de fotbal, atunci maeștrii Camacho, Marcelo Bielsa, Onigbinde, Nasser al-Jahar sau Semal Guneș, alături desigur de Signor Giovanni Trappatoni, de mister Sven Goran Eriksson sau de pan Jerzy Engel vor fi somați să fie inspirați cu privire la următoarele: Mai întâi și-ntâi de toate cu privire la formație. La eterna “formație”! Care să fie strategică! Să fie surprinzătoare și câștigătoare! Apoi, cu privire la sistemul de joc, la “așezarea în teren”! Care să fie concepută în funcție de posturile naturale ale propriilor jucători, dar și de specificul adversarilor. Precum și de miză, teren, temperatură, cartonașe și alte 100 de condiții! Iar, în al treilea rând, antrenorii Campionatului Mondial vor fi solicitați să­­și mobilizeze și chiar energizeze jucătorii și echipa! Să le transmită acestora din energia lor, minte și putere! Voință și dorință de victorie! Problemă dificilă, ca­pacitate rară! Pe care puțini o au, puțini o dau! Și pe care o aveau și o dădeau părinții­­fondatori ai fotbalului modern, Florenio Fiorrera, Matt Busby, Helmut Schön sau Media Lobanovski! Dar, și astăzi, Alex Ferguson, Ottmar Hitzfeld, sau chiar nea Puiu Iordănescu! Și în sfârșit, în cel de-al patrulea rând, o treabă care se referă la talentul antrenorului de competiție mondială de a dura bine, timp de 3-4 săptămâni, efortul de antrenament, odihna, agrementul, alimentația, alcoolul, tutunul, sexul și vitaminele jucătorilor săi, astfel ca echipa să fie mereu în formă și obsedată de câștigată Cupei! Și-ar mai fi și altele, dar o seară, e târziu, “familia Bundy” e­ n living, e gata să-nceapă, iar în blocul de peste drum Manelele sunt date la mare, lumea e în formă, chiuie și joacă și-n astfel de condiții cum dracu’ să mai scrii...? O MINGE ÎN BABILON De Cron V. Jobescu Mondialul antrenorilor MEDIA MASELOR De Vali Silaghi Supradoză de Mondiale Vine Mondialul!!! Și o dată cu turneul final, vin și lucrurile pe care orice microbist le cunoaște foarte bine. Agitație pentru cei care participă, relaxare pentru cei care au rămas acasă. Stres pentru primit, lehamite și frustrare pentru cei din urmă. Mondialul nu poate trece neobservat pentru nimeni, indiferent de gradul de interes față de sportul rege. Ziarele ne inundă cu suplimente, ediții speciale, radiourile și televiziunile cu emisiuni tematice și toți la un loc cu analize, istorie, pronosticuri, prostii și orice altceva ar putea avea o legătură, cât de mică, cu turneul turneelor. Numai că, așa cum spune o vorbă înțeleaptă, ce-i prea mult strică. Și bietul consumator de presă ajunge să se sature de Mondial încă înainte ca acesta să înceapă. Mai ales că apare, inevitabil, repetiția. “Pro Sport” și “Libertatea” prezintă mare și frumos, în aceeași zi, exact același program al Mondialelor, cumpărat de la aceeași firmă de grafică. Probabil că un con­cept ca “exclusivitate” nu însemnă mare brânză pentru unii.’’Eurosport” ne îndeapă cu porții serioase de istoria Mondialelor, în timp ce “România 1” ne servește același lucru la deșert: încă o treabă la “Pro Sport”: ca cititor fidel aș prefera, pe bune, să citesc cel puțin în egală măsu­r despre Divizia A și Campionatul Mondia.­ Spre deosebire de alte mijloace mass-media, care și-au făcut de cap cu turneul final, chiar dacă nu au nici o treabă cu sportul, cel mai citit cotidian de sport din țară a preferat să relateze pe (foarte) larg lupta patetică din campionatul intern. Pentru că distanța dintre mocirlă și înaltul cenului e mare, iar diferența de spațiu alocat e invers proporțională. Ceva mai diferit vedem la MTV (program de muzică, pentru cei care nu știu), adică mici intermezzo-uri fotbalistice, în care jucători de talie mondială vorbesc despre viața de fotbalist, despre cum s-au apucat de fotbal și de ce ar trebui cineva să facă acest lucr. Sunt prezentate imagini de meci cu jucătorii în cauză, exclusiv fazele spectaculoase, și secvențe de la antrenamente, spectaculoase și ele. Totul, bineînțeles, făcut în așa fel încât să placă telespectatorului tipic MTV (tânăr și neliniștit). Emisiunea cu reprezentantul uneia dintre gazdele Mondialului, Hidetoshi Nakata, s-a potrivit de minune cu profilul canalului. Jucătorul Parmei s-a arătat non­conformist, îi place muzica la modă și la ora înregistrării avea părul vopsit în roșu. Probabil că la turneul final îl vom vedea cu alte culori în cap. Că tot vorbeam de istorie, ceva, de asemenea diferit, am auzit pe “Europa FM”. Dacă “Eurosport” și “Româ­nia 1” au prezentat turneele în sine, “canalul cu steluțe” mai pe larg, iar ai noștri nici chiar așa, cei de la radio au vorbit mai în detaliu, despre isprăvile vreunui jucător sau ale unei națiuni la un anumit turneu final. Din “ziua răfuielilor”, joi 23 mai, cel mai important eveniment a fost scandalul irlandez, între căpitanul echipei, Roy Keane, și antrenorul Mick McCarthy. Britanicii, adică “Eurosport” și vlăstarul “Eurosport News”, care au evitat să spună lucrurilor pe nume, în timp ce restul presei, de la noi și de aiurea care, în majoritate, nu s-a ferit să scoată în evidență temperamentul legendar al lui Keane, amintind și de scandalurile din trecut. Cu sau fără Keane, Mondialul începe vineri. Mai aveți răbdare? Realizator OCTAVIAN STANCIOIU Tehnoredactare computerizată IONUȚ GAVRILESCU Publicație marca „Rebele Fotbal” ♦ Mai 2002 ♦ 40 pagini ♦ 20.000 lei ♦ 1,50 $

Next