Renaşterea Bănăţeană, octombrie 1996 (Anul 8, nr. 2016-2042)

1996-10-01 / nr. 2016

PAGINA 2 ♦ 1 OCTOMBRIE 1996 ­ Pentru a-i lămuri pe cititorii noștri, pe timișoreni în general, vreți să ne spuneți, pe scurt, ce s-a întâmplat cu candidatura dumneavoastră?­­ întâi de toate, vreau să vă mulțumesc că îmi permiteți ca pe această cale să mă pot explica și eu, în fața timișorenilor. Inițial, așa cum apăruse și în presa centrală, partidul îmi solicitase candidatura pentru Maramureș, de unde mă trag împreună cu părinții mei. Am acceptat. Apoi, la sugestia celor care conduc destinele partidului pe plan local, mi s-a solicitat să accept să candidez la Timiș, pentru un post de senator. Am fost și de data aceasta de acord, pe considerentul că partidul știa mai bine unde putea să beneficieze cât mai eficient de candidatura mea. Apoi, a izbucnit convulsia din interiorul organizației lo­cale, ceea ce a determinat revenirea la Maramureș, respectiv în județul pentru care trebuia să candidez inițial.­­ Referitor la cele întâmplate pe plan local, cum vă explicați mai întâi oferta Timișului, apoi răzmerița?­­ Indiferent de picanteriile situației, cred că două sunt elementele definitorii. Primul este că cei de pe plan local, care au propus aducerea candidaturii mele din Maramureș la Timiș, au apreciat eronat reacția organizației județene, în special a celor ce nu mai figurau pe liste. Așa se face că numele meu a ajuns să fie amintit în această situație neplăcută, fără ca eu să fi fost implicat în ea. Apoi, al doilea, că, prin decizia luată de a se reveni la reintroducerea pe listă a celor excluși inițial, s-a apreciat, practic, că evitarea dizolvării organizației locale, cu care se amenințase, era mai importantă, în condițiile date, decât încercarea de sporire a șanselor de câștig în alegeri, prin aducerea unei persoane din afara județului, cum eram eu. - Și, totuși, care credeți că au fost adevăratele cauze ale celor întâmplate? - Nu mă pot pronunța cu certitudine. Știu însă că circulă mai multe teorii. Una este că, văzând că planează "pericolul" ca personalități cunoscute din afara județului să vină să întărească șansele organizației locale a PDSR - inițial, după cum știți, era vehiculat, în acest context, numele dlui Meleșcanu - o orga­nizație sindicală a adresat un apel tuturor for­țelor politice din județ să nu accepte "dominația centrului" etc, etc. O altă teorie este că s-ar fi încercat însăși compromiterea candidaturii mele din interiorul partidului. Și, în sfârșit, o altă te­orie este că întreaga situație a fost incusă de un partid care are un membru local în comisia de apărare de la Cameră și care, tot așa, a căutat să împiedice astfel sporirea șanselor PDSR pe plan județean. Oricum, indiferent de originea impulsului inițial, un lucru este cert: reușita s-a datorat exploatării nemulțumirii celor ce nu se mai regăseau pe listă și cu care eu personal nu am nimic, căci nu îi cunosc atât de bine încât să mă pot pronunța. Tocmai de aceea, pe toată du­rata situației, am stat de o parte, lăsând partidul să o rezolve după cum credea că era mai bine, eu conformându-mă deciziei finale.­­ Totuși, ce v-a făcut și acceptați mutarea candidaturii de la Maramureș la Timiș, în afara sprijinului pentru deciziile partidului? Aveți și alte legături cu Timișoara? - Mă bucur că îmi puneți această întrebare, căci, personal, mă simt legat de orașul și județul dumneavoastră și nu numai pentru că, prin anii '50, am locuit cu părinții o scurtă perioadă de timp aici, sau pentru că soția este timișoreancă, ori că, împreună cu echipa de polo, veneam relativ des în oraș prin anii 70. Cred că legătura s-a întărit foarte mult în iarna aceasta când, în timpul unei călătorii la Washington, am depus eforturi susținute pentru a convinge autoritățile americane să ia în considerație aeroportul orașului Timișoara, ca bază de sprijin a efortului militar IFOR depus în Bosnia. Și, dacă la începutul verii, aici a venit o echipă americană de evaluare, iar formația de acrobație aeriană a Forțelor Aeriene Americane a acceptat să facă o demonstrație nu în altă parte, ci la Timișoara, poate că aceste lucruri s-au datorat și eforturilor mele. Or, cred că nu mai trebuie să demonstrez ce ar însemna pentru economia orașului și a zonei includerea Timișoarei în cadrul eforturilor de lungă durată pentru menținerea păcii în Bosnia. - Ce ați dori să transmiteți timișorenilor în încheiere? - Că, indiferent de ce s-a întâmplat, îi iubesc și îi respect ca și înainte. Și chiar dacă, pe plan personal, nu am avut cum să nu mă simt afectat de cele întâmplate, aș minți dacă aș spune că nu este așa, vreau să îi asigur că, și de acum încolo, dacă voi mai avea prilejul, voi căuta să îi ajut, să le menajez susceptibilitățile și să le promovez interesele, așa cum, cred eu, am demonstrat-o deja în chiar situația care a determinat acest interviu.­ ­_________ELEONORA V. POPA Săptămâna aceasta, mai precis mâine, 2 octombrie, debutează Festivalul Internațional de Dramaturgie Românească "Autor 1 - Matei Vișniec", organizat de Teatrul Național "Mihai Eminescu" din Timișoara. După un adevărat festin operistic, pri­ma scenă timișoreană va găzdui un serial de spectacole cu piese ale cunoscutului dramaturg în montarea mai multor teatre din țară și a două de peste hotare. Este vorba de acele piese și spectacole care la ora actuală se joacă. Intră în competiție 12 spectacole. Primul va fi susținut de Teatrul de Tineret din Râmnicu-Vâlcea după piesa "Angajare de clovn”, și va putea fi vizionat, la ora 17, în Piața Revoluției, prefațând deschiderea de la ora 19 a festivalului, urmată și ea de spectacolul teatrului gazdă cu "Bine, mamă, da' ăștia povestesc în actu' doi ce se-ntâmplă-n actu-ntâi" (19­30) . Ziua următoare începe cu un colocviu de creație ce cuprinde și vizionarea la TV a reprezentației cu "Ce facem cu violoncelul" (holul cu oglinzi, ora 10). După-amiază, Teatrul "Luceafărul" din Iași prezintă "Țara lui Gusi" (Sala Teatrului Maghiar, ora 15), pentru ca seara, de la ora 19, pe scena Naționalului timișorean, Teatrul Național din Iași să supună atenției publicului un titlu care îl vizează, "Spectatorul condamnat la moarte". Reprezentația va fi prefațată de o lansare de carte (18­ 30) . Teatrul modern, cu vocație spre absurd, al lui Matei Vișniec­ va surprinde, cu siguranță, și prin text, dar și prin variantele viziunilor regizorale, scenografice, prin propuneri de spații. Teatrul "Andrei Mureșianu" din Sfântu Gheorghe va juca "Groapa din tavan", într-o pivniță din str. Mărășești nr. 17 (4 octombrie, ora 17). In aceeași zi, la el acasă, Teatrul Național "Mihai Eminescu" prezintă piesa din repertoriu "Văzătorule, nu fi un melc” (ora 19). Academia de Arte București prezintă "Trei nopți cu Madox" (5 octombrie, ora 11). în aceeași zi, la 19, Teatrul din Oradea evoluează cu "Și cu violoncelul ce facem?", spectacolul fiind prefațat, la ora 18,30, de lansarea noii cărți de poezii a poetului Mircea Belu. Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov vine cu "Buzunarul cu pâine" (6 octombrie, sala Teatrului Național, ora 19). Un nou colocviu de creație pe data de 7, ora 10, iar la 16, spectacolul Academiei de Arte din Iași, cu "Bine, mamă..." (sala Teatrului German). Seara, de la 19, evoluează Teatrul Vitold-Paparela din Paris, cu spectacolul "Caii la fereastră". Ultima zi este rezervată unui colocviu la care participă autorul (ora 10), iar seara, de la ora 19, festivității de premiere și spectacolului Naționalului cu "Regele Lear”. Spectatorii sunt așteptați să vizioneze spectacole care propun meditații asupra existenței într-un registru nu tocmai comod de interpretare, câștigurile spirituale fiind însă asigurate. I. J. ROVINA RENAȘTEREA BĂNĂȚEANĂ Pe scena lirică timișoreană, DE DOUĂ ORI MOZART Probabil nu întâmplător sărbătorirea celor 50 de ani de la înființarea Operei Române a cuprins printre manifestările desfășurate între 15 septembrie -1 octom­brie două titluri din creația lui W.A. Mo­zart, și aceasta, desigur, ținând seama de faptul că muzica marelui compozitor era prezentă pe scena lirică a orașului de pe Bega deja cu două veacuri în urmă, înce­pând cu "Răpirea din Serai" încă de pe timpul când trăia autorul ei, apoi "Flautul fermecat", cu cinci ani după prima ei audiție la Viena, înaintea multor capitale europene, apoi "Bastien și Bastienne", "Nunta lui Figaro", "Don Giovanni" și "Cosi fan tutte". Chiar dacă acum cele două opere mozartiene nu au fost prezen­tate de colectivul aniversar, Opera Româ­nă din Iași, cu "Cosi fan tutte", și Opera Națională din București, cu "Flautul fer­mecat" au adus satisfacția și împlinirea unui act nu numai artistic de cultură, ci și istoric, ce nu trebuia trecut cu vederea anul acesta. Ambele ansambluri lirice - vrând, nevrând - s-au supus unei comparații a realizărilor prezentate la Timișoara, expunându-se unei emulații din care fiecare în parte a avut împlinirile sale. "Cosi fan tutte", sau cum spune și subtitlul "La scuola degli amanti", este o pagină ce aduce în atenție căutarea adevăratei identități și căutarea conștiinței morale - tema fidelității. In această lucra­re, Mozart își etalează scriitura devenită mai complexă chiar decât până acum, dar libretul lui Da Ponte nu a ajutat să-și mani­feste geniul pe deplin. Colectivul Operei din Iași a reușit totuși să-și impună spectacolul și aceasta nu numai datorită maestrului Corneliu Calistru, dar și regiei­­ Andrei Tăbăcanu, cu sprijinul scenografei Rodica Arghir. Din distribuția destul de bine aleasă ne-a atras atenția Johanna Rusu (Fiordiligi), Cătălin Berea (Guglielmo) și Cristina Simionescu (Despina), prin cântul lor curat și jocul adecvat "Flautul fermecat" al bucureștenilor, cu toate că a fost mai inegal în ce privește prestația soliștilor, a cucerit auditoriul. Aci a contribuit desigur și lucrarea în si­ne, această nestemată frumusețe a expre­siei muzicale, măreția și sublimul înalte­lor semnificații etice. Aportul dirijorului Cornel Trăilescu în realizarea și mai ales în impunerea stilului compozitorului s-a observat de la uvertură până la cele mai mici intervenții ale orchestrei, având ca prim partener corul pregătit de maestr., Stelian Olariu. Paleta dinamică, acurate­țea cântului și precizia intonațională a acestui ansamblu au lăsat o impresie deosebită. Dintre soliști: Pompei Hărășteanu - un impunător Savastru, A­­driana Mesteș - o Pamina sensibilă, Ma­rius Budoiu - un Tamino suav și chiar Primul Sacerdot, mai ales pentru dicțiu­nea corectă - Paul Basacopol, au fost la înălțimea prestației artistice ce o impune prima noastră scenă lirică. Papageno - cu un joc agreabil ce-i drept, dar precar vocal, dar mai ales cei care au fost în rolurile Monostatos, Papageno, Băieții... au fost sub așteptări. Poate aceasta a fost și cauza lipsei unui program de sală care să stipuleze numele realizatorilor. DAMIAN VULPE "Eu mă consider un cântăreț de operă..." [1ig] Urmare din pag. 1 S-a îmbolnăvit interpretul, eu eram singurul care mai știa rolul și așa am avut un noroc formidabil, la bătrânețe.­­ Nu cred că este cazul să vorbești despre bătrânețe.­­ ...La Paris a fost tot așa, s-a îmbolnăvit cineva și, în toată lumea, n-a fost disponibil altul, în afară de mine. - Și uite-așa, Barbă-Albastră s-a legat de numele tiu și tu de cel al personajului. - Acum îl cânt la orice oră din zi sau din noapte. - Ai cântat la Florența, la Buenos Aires și mșiiuirea ar putea continua. - Da, la Amsterdam, Montpellier și urmează să cânt la Sao Paolo, Tokio și Rio de Janeiro,­­ îți doresc cât mai multe scene pe care îi evoluezi, nu numai cu Barbă-Albastră. Spune ai­ci ai avut prilejul șă debutezi și în alte titluri și se pare că Wagner, de care stăteai foarte departe, începe să-ți fie din ce în ce mai aproape.­­ Noi, aici, în România, cântăm mai mult Verdi, Rossini, Puccini,­­ în general, repertoriu italian. - Da, Wagner este mai special, are o muzică cu care trebuie să te familiarizezi, să o asculți mult - Muncești ca și înainte? Știam că ai un regim de viață riguros: gimnastică, regim alimentar adecvat, studiu intens.­­ Acum este mult mai greu, începe să se manifeste spondiloza, piciorul stâng se mișcă mai greu. E mai dificil decât în urmă cu zece ani, încep ziua cu gimnastica, regimul alimentar este același­­ de ani de zile nu mă satur, dar nu e voie altfel­­, iar cu studiul, nu vă mint dacă vă spun că merge de 3-4 ori mai greu. - Chiar așa? - Din păcate, așa este. - Vei cânta la închiderea Festivalului "Timi­șoara muzicală", în gala "Splendorile operei". - Am fost invitat și am acceptat cu plăcere. Este scena pe care am cântat 20 de ani. Poate, publicul așteaptă mai mult, de la mine, dar, deocamdată... - Ce vei cânta în concert? - O arie din "Mefistofele" de A. Boito, alta din "Simone Boccanegra" de G. Verdi și un duet din "Don Carlos", cu basul Alexandra Moisiuc. - Ce proiecte ai, ce pregă­tești? - In momentul de față reînvăț "Faust" în limba franceză pen­tru Opera din Budapesta, pe urmă lucrez ceva nou - "Amurgul zeilor" și "Lohengrin" de Wagner și oratoriul "Crist" de Liszt.­­ Ai și o bogată activitate concertistică și discografică. Ai cântat în concertul celor mai frumoase voci, de la Köln.­­ Depinde cu cine ne comparăm. Eu mă consider un cântăreț de operă, cu specia­litatea de scenă, nu cu activitate de concert. Cânt cam 5-6 concerte pe an și înregistrez cam 2-3 discuri diferite.­­ Am omis să spunem că ai cântat și la Festivalul de la Bregenz într-o montare modernă a operei "Nabucco". - Eu nu i-aș spune modernă, i-aș spune operă­­show, să ne ia ochii; totul a fost făcut pentru un public larg, care n-ar veni la o montare clasică. - Dacă ai fi solicitat, peste noapte, să cânți un rol a doua zi, ai putea? - Sunt pregătit, la orice oră, cu 14 roluri în original. - Te felicit pentru frumoasele tale realizări, mult succes și te mai așteptăm la Timișoara. - Vă mulțumesc.

Next