Renaşterea Bănăţeană, februarie 2009 (Anul 21, nr. 5797-5819)

2009-02-02 / nr. 5797

2 Renașterea bănățeană Actualitate Vaccinurile, benefice sau dăunătoare? Urmare din pagina 1 Inactiv versus activ Literatura de specialitate explică mecanismul prin care acționează un vaccin. Se introduce în organism un microb (inactiv), un extract dintr­­un microb sau o substanță care sea­mănă cu un microb. Toate acestea produc o reacție imunitară de apă­rare, respectiv, stimulează sistemul imunitar să producă anticorpi capa­bili să distrugă acel microb. Această reacție rămâne în memoria organis­mului , astfel încât, la următorul con­tact cu microbul respectiv, sistemul imunitar îl recunoaște și îl elimină, fără ca boala să mai apară. Nu se insistă însă asupra faptului că reacția de apărare este prezentă doar în cazul microbului pentru care a fost creat vaccinul, nu și în cazul altora. Creierul de maimuță, materie primă în continuare, menționăm câte­va dintre precizările dr. Rareș Simu, reconfirmate și prin vocea unui me­dic timișorean cu o reputație aparte în domeniul homeopatiei, dr. Ofelia Lugojan - Ghenciu. Cei doi specia­liști vorbesc despre modul în care sunt produse vaccinurile: "Se utili­zează medii de cultură cu embrioni de pui de găină (din ouă) sau cu celule provenite de la animale (creier de maimuță), acestea reprezentând un risc în sine, întrucât celulele res­pective nu pot fi sterilizate întot­deauna și, pe lângă vaccin, pot intro­duce în organism un microb potențial dăunător pentru om. După unii cer­cetători, chiar aceasta este originea bolii secolului­­ SIDA!". Istoria surprinde și erori Există și câteva evidențieri din : A istoria erorilor vaccinărilor. In 1954, dr. bacteriolog Eddy Bemkce a des­coperit virusuri simiene (de la mai­muță) în vaccinul antipoliomielitic inactivat (presupus a fi steril) realizat de dr. Jonas Salk. După ce dr. John Martin, profesor de patologie la Uni­versitatea California de Sud, a fost angajat, în perioada 1976-1980, la Laboratorul de oncologie virală din cadrul a Biroului de Științe Biologice al Agenției Federale a Medicamen­telor din SUA, a identificat ADN străin în vaccinul antipolio, ceea ce sugera o contaminare serioasă. Mai târziu, dr. Martin a constatat că toate cele 11 maimuțe verzi africane (pe care se producea vaccinul antipolio) prezentau un virus citomegalic si­mian. Cu toate acestea, Biroul de Științe Biologice a decis ca producția de vaccin contaminat să continue. Dr. Martin a identificat anumite viru­suri, numite "clandestine", la pa­cienții cu sindromul oboselii cronice, descoperind că unele dintre ele își au originea în tipul de virus citome­galic simian, al maimuțelor verzi africane, despre care el atenționase că este prezent în vaccinul antipolio; în tot acest timp, milioane de copii au fost vaccinați. Ne "întărim" cu mercur și aluminiu Pe lângă contaminările virale sau bacteriene, vaccinurile conțin și substanțe toxice, care se introduc pentru a preveni infectarea lor cu bacterii sau pentru a le crește perfor­manțele. Printre acestea, se află mer­curul și aluminiul, cunoscute pentru faptul că dăunează organismulului uman, chiar și în doze mici. Mercurul este toxic pentru sistemul nervos, iar faptul că, în ultimii zece ani, creș­terea de cinci ori a numărului de copii autiști în SUA este relaționată cu introducerea vaccinului antivari­­celă,pojar și rubeolă,în 1975.Există și un caz celebru, care a condus la un proces urmat de cercetări amă­nunțite asupra toxicității vaccinu­rilor, multe dintre cele care se folo­seau atunci fiind oprite de la comer­cializare. "Unui copil i s-au admi­nistrat vaccinuri pentru nouă boli într-o zi. Vaccinarea a fost urmată de instalarea autismului. Copilul pri­mise o doză de mercur de 41 de ori mai mare decât cea care în mod nor­mal poate afecta organismul!...", a relatat dl Rareș Simu, acesta fiind citat și de alte publicații naționale. S-a făcut referire și la depozitele de aluminiu, care pot rămâne ca rezi­duuri iritante în țesuturi și pot per­turba sistemul imunitar și sistemul nervos,pe tot parcursul vieții. Aceste metale par să joace un rol important și în etiologia bolii Alzheimer. Pacientul trebuie evaluat înainte de vaccinare De asemenea, s-a insistat și asu­pra principalelor contraindicații ale vaccinării, recomandate chiar de că­tre producători: sensibilizarea sau alergia la unul dintre componentele vaccinului sau la mediul pe care a fost creat, prezența unei afecțiuni acute, mai ales febrile, pe care pa­cientul o are în momentul vaccinării, "în acest sens, fiecare pacient ar tre­bui examinat foarte bine înainte de vaccinare, ceea ce nu este posibil atunci când se fac vaccinări pe bandă rulantă", mai apreciază dr. Simu. Și circumstanța uneia dintre bolile auto­­imune (ex.: lupusul eritematos, scle­­rodermia, dermatomiozita, poliartrita reumatoidă, tiroidita autoimună, he­patitele autoimune, diabetul zaharat de tip I etc.) a fost menționată în acest context. Dacă medicul care face vaccinarea respectă protocolul și îl întreabă pe pacient de eventuale boli cronice, acesta poate să oprească administrarea vaccinului. Mai dificil este atunci când ele nu sunt diagnosticate. Copiii nevaccinați n-au făcut complicații Cu o experiență clinică de peste trei decenii, dr. Ofelia Lugojan - Ghenciu a ajuns să își evalueze și să își ajute pacienții dintr-o altă pers­pectivă, cea a homeopatiei. Decizia de a îmbrățișa această medicină, di­ferită de cea clasică, este strâns legată de o primă întâmplare, a cărei vic­timă a fost chiar propriul fiu. Oliviu, ajuns astăzi la vârsta de 26 de ani: "Fiind șefa de promoție, în județul Caraș-Severin - secundariatul nu s-a dat în acel an -, am fost repartizată într-o comună mare din Caraș - Se­verin, Cornereva. Era răspândită pe 49 de km pătrați însă, pe lângă dis­pensar, aveam și un staționar, unde puteam interna anumite cazuri. Am ajuns acolo în februarie 1983, în plină epidemie de tuse convulsivă. A fost nevoie să parcurg și câte 20 de km, călare, acoperită cu o stranie (o pătură de lână), ca să îi văd pe acei copii afectați de boală. Le-am dat tratamentul învățat în facultate, (un preparat cu Clordelazin). Nici unul nu a făcut bronhopneumonie și nici nu a murit. Iar cei mai mulți dintre ei nu erau vaccinați!". Plata amenzilor, boala propriului fiu "Apoi, am fost transferată la Bo­­zovici, unde am condus Secția de Pediatrie, cea de nou-născuți și mă ocupam și de cabinetul de pediatrie din dispensar. Acolo, m-am con­fruntat cu epidemia de rujeolă. Am reușit să o oprim repede, pentru că am văzut toate focarele... Am fost pusă în situația de a da amenzi pă­rinților care nu și-au vaccinat copiii. Astăzi, le regret profund și le-aș cere iertare acelor oameni. Era o dispo­ziție, dar nu erai obligat să o înde­plinești... Plata acelor amenzi a fost chiar boala băiatului meu. La șapte ani, fiind vaccinat cu DT (Diftero - Tetano), a făcut o meningo-ence­­falită postvaccinală. După șase luni de tratament, a dezvoltat un sindrom de disfuncție cerebrală minimă. Am început să merg cu el pe la profesori universitari și primeam aceleași două răspunsuri: că sunt o mamă exa­gerată sau că am fost o studentă foar­te bună, dar că nu am atâtea motive să îmi fac griji pentru el, însă îl ve­deam cum se degradează sub ochii mei. Nu se putea concentra la școală, scria urât, modificat. Apoi, au apărut niște mișcări de necoordonare ale mâinilor și, dintr-un copil vesel, pus mereu pe șotii, se transformase într-un băiat închis, posac. Alopatia, medicina pe care am învățat-o, nu îmi aducea nici măcar mângâiere, motiv pentru care am început să caut", mărturisește medicul timișorean. "E greu să afli calea..." "Am frecventat cursuri de bio­­terapie, de antropozofie, reiki... Când ești mamă , ești pediatru, dar mai ales când nu ești aproape de biserică, e greu să afli calea. Am dorit să fac acupunctură, dar, la Timișoara, nu se țineau cursuri. Am aflat de ho­meopatie, care se preda la Centrul de Perfecționare de la București. Am avansat o cerere de în­scriere însă, timp de un an și jumătate, m-au tot amânat. Când i-am întrebat care este motivul, mi s-a răspuns că e numărul limitat de locuri din amfiteatru. Am replicat că , dacă este nevoie, îmi voi duce un scaun pliant. Mi-am lăsat ambii copii cu soțul meu și, cu in­termitențele îngăduite, timp de trei ani, am urmat aceste cursuri. Am început să-i dau remedii homeopate lui Oliviu și l-am înscris la școala sportivă, unde m-am dus și eu ca medic de medicină școlară, ca să- i fiu aproape. După ce am reușit să îl pun pe picioare, în clasa a VIII- a, fără să mi se comunice, asistenta l-a vaccinat cu BCG (anti TBC), deși era contact de varicelă. Apoi, făcut o formă malignă de varicelă, care a debutat chiar în preziua susținerii probelor de aptitudini pentru înscri­erea la Liceul de Arte Plastice. A pierdut primul an la acel liceu... Din fericire, astăzi studiază arhitectura în Anglia, iar remediile homeopate pe care i le-am administrat și-au do­vedit eficiență... îmi mai amintesc că, după primul an de cursuri de homeopatie, când am venit acasă, era să o pierd pe fetița mea, Oana, atunci de numai doi ani și jumătate, care suferea de rinoetmoidită recu­rentă. Atunci, i-am făgăduit lui Dum­­­nezeu că, dacă ea se va face bine, voi organiza, la Timișoara, cursuri de homeopatie. Și, iată, astăzi ele există de 14 ani, fiind deja tradiție", spune dna dr. Lugojan. Având des­chiderea necesară, dar și experiența propiilor copii, dr. Ofelia Lugojan- Ghenciu a ajuns o voce cu autoritate în homeopatia din țară, devenind unul dintre puținii medici care îi formează pe viitorii homeopați. luni, 2 februarie 2009 Reclamată de propriii colegi... Perspectiva asupra efectelor vaccinării i-a fost și mai clară din 1996. în acel an, audiind una dintre conferințele medicului homeopat american Harry Coulter, a început să facă legătura între ce spunea el și cazurile pe care nu reușea să le înțeleagă: "De atunci, am tot citit despre efectele adeverse ale vacci­nurilor, care se propagă în timp, și am aplicat strategii de terapie ho­­meopată din străinătate, cu care spe­cialiștii de acolo reușeau să deblo­cheze cazurile". Propria-i limpedie nu a fost tăinuită. Domnia sa co­dezând că trebuie să fie onestă, atât cu apropiații și pacienții săi, cât și cu colegii. Mulți dintre aceștia au reclamat-o însă la Colegiul Medi­cilor și la Institutul de Medicină Legală. "Toate aceste demersuri s­­au oprit, pentru că am dovedit că, din punct de vedere alopat, în situațiile respective, copiii în cauză nu erau de vaccinat". Efectele pe termen lung ale vaccinării sunt în defavoarea însăși existenței ființei umane. Dea Domnul ca atunci când medicii și societatea vor înțelege acest lucru să nu fie prea târziu. Nu întotdeauna ceea ce este în laborator este și în viața reală, a mai adăugat dna dr. Ofelia Lugojan- Ghenoiu. Banalul "antigripal"­­ favorizează oncogeneza Multe din cazurile pe care le evaluează au patologii generate de vaccinările din copilărie sau chiar maturitate, între cele mai grăitoare, recent observate, este cel al unui tânăr profesor, din Valea Almăjului, care, cu ani în urmă, a fost operat de o tumoră cerebrală. Anul trecut, s-a vaccinat antigripal, iar acum tumora crește galopant. Este dovedit faptul că acest tip de vaccin favorizează procesul de oncogeneză (apariția cancerului). Există, de asemenea, și mărturii (și studii în Australia), referitoare la implicarea vaccinului în moartea subită la sugari. "Mai bine ne asumăm anumite riscuri" în acest context, am solicitat și opinia unui specialist imunolog timi­șorean, dr. Călin Tatu. Potrivit aces­tuia, este mai bine să previi, chiar dacă există riscuri minime. "Orice vaccin poate avea efecte adverse, dar, în general, ele sunt neglijabile și este mai bine să ne asumăm niște riscuri decât să pătimim mai mult după aceea. Se știe că, după vaccinul antirujeolic, se poate face chiar encefalită, care poate fi mortală", a subliniat dr. Tatu. LĂCRĂMIOARA URSA

Next