Repere Transilvane, 1999 (Anul 1, nr. 1-35)

1999-05-03 / nr. 1

sr mä&S ♦ catúeg VEPERIG IKADAiOKUT I WO It CĂRȚILE DE LA MOSCOVA SAU CĂRȚILE DE LA WASHINGTON? în România comunistă trăia un om bine informat, cu experiență și foarte eficient în munca de poliție politică, în calitate de secretar de stat la "Ministerul de Interne", consilier personal al lui Ceaușescu și șef adjunct al serviciului de spionaj, acest om beneficia de numeroase privilegii. Și totuși, acest arhetip al protipendadei comuniste a luat, după aproape trei decenii de muncă în poliția politică, hotărârea de a se refugia în America. Motivația acestui securist pentru trădarea comunismului, devenind cel mai important oficial al blocului sovietic care a trecut de partea SUA, nu este lipsa succeselor profesionale. Puțin înainte de a trăda, în 1978, Pacepa l-a însoțit pe Ceaușescu în vizitele de la Washington și Londra, care au însemnat puncte culminante în relația regimului dictatorial cu Occidentul. Cum se explică că un om ajuns în vârful puterii comuniste, care-i cunoștea pârghiile, și care beneficia din plin de pe urma sistemului, s-a hotărât să trădeza comunismul? Principala concluzie- dacă nu am asimilat prejudecățile securisto-conspiraționiste­­care se poate trage este că privilegiile pe care regimul comunist le putea oferi nu puteau suplini starea de insecuritate și lipsa de libertate. Azi, spre deosebire de majoritatea securiștilor care au inventat găselnița că a fost un serviciu de informații ca oricare alt serviciu de informații occidental, Pacepa nu încearcă să justifice utilitatea Securității. El este printre puținii securiști care recunosc că a greșit, afirmând răspicat că Securitatea, unde a lucrat din 1951 până în 1978, nu a apărat niciodată poporul român, și că ea nu a încetat niciodată să apere regimul comunist împotriva propriilor cetățeni. Distanța dintre conceptele occidentale, cu care operează Pacepa, și ideile multor altor foști lucrători din poliția politică, care populează cele mai active grupări xenofobe și ultranaționaliste, este izbitoare. Spre deosebire de aceștia, Pacepa a încetat să mai creadă ceva din demagogiile leninisto-naționaliste, renunțând să-și justifice acțiunile din vremea cât a lucrat la poliția politică comunistă. Acest om este atât de calomniat pentru că spune clar aceste adevăruri, rănind orgoliile a mii de oameni care, lucrând în Securitate, timp de decenii au avut controlul asupra românilor. Influența oamenilor securității fiind încă însemnată, nici azi nu i s-a ridicat condamnarea la moarte. Diferența față de Polonia este izbitoare și sub acest aspect. Generalul Kuklinsky, din serviciile de poliție politică comuniste poloneze, care a furnizat gratuit, în anii 70, informații pentru CIA, nu doar că a fost achitat, dar este considerat un erou național. Cel care știa foarte bine "cărțile de la Moscova”, cursurile secrete ale Securității, destinate instrucției de ordin intern, a asimilat, de când a plecat în America, cărțile occidentale de intelligence. Iar cărțile scrise în America îl recomandă pe Pacepa drept cea mai competentă autoritate, din România, în domeniul serviciilor de informații. Cazul Pacepa ne dovedește că cei care au citit "cărțile de la Moscova”, pe Lenin și Marx mai precis, au toate șansele de a se desprinde de balastul ideologic leninist. Poți să asimilezi cărțile de la Washington chiar dacă ești expert în cărțile de la Moscova. Condiția este să dorești să te eliberezi de demagogii. . 7/­rm jl/k­g/uMU' Săptămâna 3-10 mai 1999 (urmare din pagina 1) Vă mai amintiți acele lacrimi de bucurie, de pe obrajii părinților noștri, atunci când regimul ce le-a întunecat sufletele și mințile, a fost eliminat de pe scena politică a României? Acel moment l-am lăsat în negura uitării”, făcând totodată o greșeală elementară, uitând esențialul, uitând pentru ce am luptat. Era momentul în care, mai mult decât oricând, noi, românii, trebuia să "ne batem" pentru a ne îndeplini visul. Ceea ce nu s-a întâmplat, visul nostru transformăndu-se în cu totul și cu totul altceva, în lupta pentru putere, pentru acel scaun care să "nască" bani, peste noapte. Și uite așa, ne-am transformat, dintr-o dată, în cele mai scârboase orătănii. Am călcat în picioare valorile tradiționale, peste ceea ce ne deosebea de alte popoare, am îngenunchiat, chiar ne-am târât în genunchi în fața occidentalilor pentru împrumuturi, cerșind milă și încredere. Așa ne-am pierdut coloana vertebrală, devenind, cu sau fără voința noastră, "mâncătorii de lebede", "hoții din supermarket-uri”, “aurolacii din metrou", "cerșetorii din intersecții", “carne de tun în Legiunea Străină", "migratori". Și când te gândești că toate acestea din cauza "politicii de buzunar", din cauza zâmbetelor largi în fața camerelor de luat vederi și a discursurilor populiste, fără finalitate și substanță! Aceasta­ să fie, oare, politica? Fuga după puterea lipsită de răspundere, câștigătorul fiind cel care rânjește și vorbește mai mult? Atunci, chiar este indicat să privești politica cu...scârbă. Oare când vom renunța să ne batem pentru ciolan, când vom râde în fața acelora ce ne privesc cu milă, când vom putea merge la serviciu fără să ne mai punem problema dacă astăzi sau mâine vom bate la porțile "ajutorului de șomaj”, când vom deveni mai responsabili, când ne vom ridica barba din piept și vom păși drept? Desigur, prea mulți de “când", mai mulți parcă de­cât ar putea duce oricine în spate, și totuși românul o face. Dar, din nou­ până când? Scârba de politică ( 1) TM t Premiul­ și strângeri de gât, se acordă întregului colectiv al PNȚCD Sălaj, pentru unitatea de monolit în jurul nu se știe cui! După ani de conviețuire pașnică, cu rare dar răsunătoare conflicte de buzunar, țărăniștii sălăjeni s-au huiduit ca la ușa cortului, excluzându-se unii pe alții din rândul bipedelor (vezi “porcari" și alte animale), alăturându-se tot pe rând, când unii când alții, patrupedelor, atât de pașnice de altfel. O vorbă românească spune: "dacă te vâri în troacă, te mănâncă porcii!". Aviz amatorilor! Premiul II, alături de cartea "Sfaturi pentru o conviețuire pașnică în partide", se acordă domnului Liviu Gârbea, fost prieten al PNȚCD, actualmente prieten al lui Victor Ciorbea. Ce să mai ...încoace­ a­­colo! Ca­­ să nu fim pudibonzi o spunem pe șleau. "S-a făcut frate cu |'" _ ________________________________.|......... dușmanul de clasă!" Adio conviețuire pașnică, adio dulce minune țărănistă...Plecarea domnului Gârbea a fost mirifică, ceva în genul “Rămâi sănătoasă cucoană, îmi iau geamantanul și plec!" Premiul III, fără alte anexe, se acordă domnului președinte de două ori (al Consiliului Județean și al PNȚCD Sălaj), Sorin Cosma, pentru că de câte ori problemele devin mirositoare...lipsește cu desăvârșire. Dacă ... și când a plecat domnul Gârbea a lipsit! Nu tu "adio și nu am cuvinte"! Nu tu "ne revedem în ANCD", nimic din dulcețurile care se spun la despărțire... Nu se poate spune despre celebrul lider că a fost vreodată în focul luptelor interne, pentru că dânsul nu are vocații războinice! Nici mediator nu e că...NU E! Și­ apoi e mult mai bine așa, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase! . .­.n­/wc/o ./// /a­r/a fi ava/c/c IUGOSLAVIA - RĂZBOI ÎNTRE CIVILIZAȚII? In urmă cu zece ani lumea întreagă spera în instaurarea unei nesfârșite perioade de bunăstare internațională. Un cunoscut politolog american, Francis Fukuyama, prognoza chiar sfârșitul istoriei, prin "universalizarea democrației liberale occidentale ca formă finală a guvernării umane". Dar fantomele trecutului au început curând să bântuie Răsăritul. Dacă 1989" a însemnat alegerea ca președinte a lui Václav Havel, începutul anilor '90 a însemnat creșterea influenței naționaliștilor în Estul Europei, ca Funar în România, Csujka în Ungaria sau consolidarea pozițiilor sârbului Milosevic în Iugoslavia încă întreagă. Lumea se dovedea mult mai puțin dispusă să se despartă de propriile obișnuințe și să se atașeze de sistemul democratic. în 1991, naționalismul lui Milosevic a grăbit declararea independenței republicilor, mai bogate, cu majorități catolice, Croația și Slovenia. Din utopia croatului Tito privind niște republici egale, unite de dorința de a construi socialismul, nu au rămas decât resentimentele. Dacă sârbii din Croația se simțeau amenințați de un fundamentalism croat, slovenii și croații erau atrași de mirajul vecinilor occidentali. Aceste două popoare catolice au o veche tradiție occidentală, fiind, ca și Transilvania, în sfera de influență a Vienei cu o mie de ani înainte de 1918. Musulmanii, având o majoritate relativă în Bosnia, încercând să dea propria viziune noului stat, s-au confruntat cu împotrivirea violentă a creștinilor. Nu putem uita că în Iugoslavia mai sunt numeroase alte etnii, printre care o puternică minoritate românească- aproape un milion de români supuși unui proces de rapidă deznaționalizare. Și nu în ultimul rând, venea conflictul care îi opunea pe albanezii din Kosovo statului autoritar sârbesc, al cărui consecințe se mai manifestă chiar în aceste zile. Resentimentele a două milioane de albanezi, a căror libertăți erau restrânse de Belgrad, se confruntau în provincia din sudul Serbiei, Kosovo, cu resentimentele sârbilor, alimentate din plin de Miloșevic. Așadar, teoriile exagerat de optimiste, ca cele ale lui Fukuyama, păreau compromise din start. După vara lui 1993, când îi apărea un articol, devenit celebru, în Foreign Affairs (cea mai influentă revistă de politică internațională din lume), teoria care a câștigat atenția cercurilor intelligentsi ei de pe mapamond va fi aceea a lui Huntington. Teoria acestui politolog, foarte influentă în cercurile politice și azi, sugerează că relațiile­­ internaționale sunt conduse de conflictele între civilizații. El afirmă că în lume există "șapte sau opt civilizații", printre ele, civilizația occidentală, ortodoxă, islamică, care coexistau în Iugoslavia lui Tito. Argumentând bombardamentele aplicate Serbiei și noua ordine mondială, președintele american afirma că în estul Europei, statele încearcă să-și construiască "democrații multietnice", în timp ce Miloșevic perpetuează o politică bazată pe intoleranță și naționalism radical. Este acesta principalul motiv al conflictului din Kosovo sau este vorba despre un conflict între civilizații? Până vom răspunde la aceste întrebări, rămâne o certitudine:. America, jandarmul lumii, a schimbat regulile relațiilor internaționale, comunitatea internațională putând încălca suveranitatea națională dacă drepturile omului dintr-o țară sunt încălcate. (F.M.) Speranțe liberale Convinsă că trebuie stabilit un nou raport de forțe în CDR, conducerea PNL a solicitat o rotație la nivelul preșidenției CDR. Motivul este că, în ultimele sondaje de opinie, raportul de forțe dintre cele două partide de la putere s-a echilibrat, încrederea electoratului în PNȚCD aflându-se la această oră în fața "prietenilor" și colegilor din coaliție, la doar 1,2 procente, într-o conferință de presă organizată de PNL, filiala Sălaj, președintele Dorin Penciuc a afirmat că :,Partidul Național Liberal trebuie să se implice mai mult în structurile decizionale la­­ nivel CDR, coaliția trebuind să beneficieze de capitalul nostru de încredere". Ceea ce nu s-a întâmplat, PNȚCD respingând, în mod oficial, la întâlnirea de marți, ideile liberale. Purtătorul de cuvânt al țărăniștilor, Remus Opriș, a declarat că „PNȚCD este îndreptățit să conducă și pe viitor Convenția”. PNȚCD a respins în același timp, doleanța PNL de a candida la viitoarele alegeri locale - în anumite județe - pe liste separate. Remus Opriș a declarat pe marginea acestei idei că „dacă PNL candidează pe liste separate, înseamnă că are alt program electoral și susține în fața electoratului alte obiective, diferite de ale Convenției, iar în aceste condiții PNL s-ar situa singur în afara Convenției". Trăgând linie, înainte de a pune punct, putem afirma, exemplele fiind elocvente, că în CDR există o confruntare politică doctrinară, situație ce ne pune pe gânduri în ceea ce privește viitoarea structură politică în cadrul CDR. Speranțe mai sunt: viitoarele negocieri cu PNL, programate la nivelul unei comisii tehnice s-ar putea să deblocheze situația, astfel încât noul protocol al CDR să poată fi semnat în mai puțin de o lună. Polui­c TRANSILVANIA Zalău 68,26 FM Stereo . Tel. 661833/634024 gEganagBare BSi

Next