Revista 22, ianuarie-iunie 1993 (Anul 4, nr. 1-24)

1993-01-07 / nr. 1

FIKM MSAm wna?@G& ——— • Despre ecologie în țara negrului de fum și a deșeurilor de import • Interviul săptămînii: ANGHELUȚĂ VĂDINEANU, fost secretar de stat la Ministerul Mediului • Cine este prefectul dumneavoastră? Stimată doamnă redactor-șef GABRIELA ADAMEȘTEANU Am apreciat inițiativa revistei “22” de a se deschide dialogului social prin inaugurarea rubricii “Tribuna liberă”, în care își pot găsi locul opinii contrare celor împărtășite de membrii G.D.S. în acest sens am înțeles și decizia dumneavoastră de a publica, la rubrica amintită, articolul “Categoriile domnului Pleșu” semnat Comitetul de conducere al A.F.D.P.R. Consider însă că, dacă scrupulozitatea de a nu interveni în textul articolului a mers pînă acolo încît nu v-ați permis minime corecturi ortografice pe care orice redactor le operează, s-ar fi cuvenit să renunțați deopotrivă și la amplele “precizări” pe care le faceți, asumîndu-vă un adevărat drept la replică rezervat exclusiv domnului Pleșu. De fapt, comentariul dvs. seamănă cu o scuză a hotărîrii de a publica articolul, ceea ce contrazice însăși ideea de “tribună liberă”. Cred că cititorii nu aveau nevoie de un ghid pentru a înțelege, judeca, accepta sau respinge ideile din textul respectiv. Acesta nu s-a dorit decît o replică la unele din afirmațiile domnului Pleșu, găzduite de revista “22”. Ceea ce m-a determinat însă să vă scriu este faptul că în “precizările” dvs. mă vizați direct cu acuze cărora le voi răspunde în ordinea formulării lor. Mai întîi considerați ipocrită afirmația noastră conform căreia A.F.D.P.R. nu face parte din opoziția care luptă pentru putere. Ignorați astfel faptul că nu am dorit să devenim partid politic și, mai ales, că membrii A.F.D.P.R. sînt supraviețuitorii gulagurilor roșii, oameni care trăiesc din dobînzi, cu viața sacrificată, cu sănătatea ruinată, pentru care angajarea în lupta anticomunistă nu a reprezentat un început de drum ci o continuitate de destin, o obligație morală față de martiri și față de adevărul istoric ținut încă sub obroc. Atunci cînd domnul Pleșu recunoaște la conferințe internaționale că suferința estului va îmbogăți patrimoniul de valori al Europei iar pe de altă parte consideră că simbolul cel mai reprezentativ al acestei suferințe, fostul deținut politic, nu are ce căuta într-un parlament, emite cel puțin un punct de vedere contradictoriu. Participarea noastră la viața politică are o justificare etică și nu electorală. Noi nu ne-am “manevrat suferința ca pe un capital politic” și nici nu am pretins că ea ar fi “o garanție de competență”. Deși tocmai gîndirea anticomunistă și democratică, pentru care noi am plătit tribut de sînge, constituie principala infirmitate a actualilor lideri politici. Nu poți gîndi comunist și acționa în spirit democratic, iar în acest sens, atît domnul Pleșu cît și dumneavoastră, aveți la dispoziție exemple mult mai relevante decît cele pe care vi le pot oferi foștii deținuți politici. Cine a sacrificat libertate, tinerețe, viață și a înlocuit universitatea cu temnița nu “riscă să facă o politică nostalgică, resentimentară și compensatoare”, așa cum se teme domnul Pleșu. Nimeni nu ne poate da înapoi ce-am jertfit, așa cum nimeni nu are dreptul să conteste legitimitatea modului în care înțelegem să activăm politic. De aceea ne permitem să afirmăm că nu lupta pentru putere este menirea noastră ci rezistența anticomunistă în care ne-am angajat de o jumătate de veac. Următorul dumneavoastră reproș mă vizează direct. Mai întîi sînt considerat “autor prezumtiv” al articolului. Țin să vă amintesc că toate intervențiile mele în presă mi-au purtat semnătura și că, dacă acest text mi-ar fi aparținut, nu aș fi ezitat să-l semnez în calitate de președinte al A.F.D.P.R. Apoi, mi se atrage atenția, cu o lipsă de politețe și de stil frapante, că am fost “trimis” în Parlament și prin votul redacției “22” și că s-ar cuveni să-mi asum condiția de om politic și să reprezint opoziția, dacă tot am vrut să fiu parlamentar, îmi mai reproșați, în numele electoratului cheii, că “am putut da mîna cu Vadim Tudor” și că, alături de toți ceilalți senatori, nu m-am opus validării acestuia, a lui Adrian Păunescu și a fostului securist senator P.S.M. Aș întreba-o pe doamna Gabriela Adameșteanu, cu sentimentul nostalgic al încrederii de la primul nostru interviu, dacă domnia sa răspunde numai la salutul prietenilor, pentru că eu nu am făcut decît să răspund unei mîini întinse, așa cum aș fi răspuns la “bună ziua”, în circumstanțe strict oficiale, în ceea ce privește faptul că ar fi depins de noi, opoziția, invalidarea respectivilor senatori, v-aș ruga să vă informați mai exact asupra termenelor prevăzute de Legea electorală, depășite în momentul cînd a apărut propunerea domnului senator Popescu Necșești. Ea, în numele siglei pe care o reprezint și al întregii mele vieți, exponențială pentru Rezistența anticomunistă, o invit pe doamna Gabriela Adameșteanu, pe domnul Andrei Pleșu și pe alți colegi ai domniilor lor să reflecteze asupra problemei legitimității morale pe care o implică reprezentativitatea parlamentară și să declanșeze polemici cu adevărații “incompetenți” și demagogi din societatea românească. Am fost unul din cei mai calomniați oameni, adversar inflexibil al “emanaților” de toate rangurile, activitatea mea politică nu a înregistrat echivocuri, consecvența mea a fost taxată drept extremism sau intoleranță, iar prietenii nu au fost la fel de prompți în a mă apăra, așa cum sînt astăzi, cînd reacționează la un simplu gest de salu. Nu am candidat pe listele Convenției Democratice “ca o alternativă la Gheorghe Dumitrașcu”, cum se exprimă domnul Pleșu și, ca și domnul Coposu, nu am luat locul nimănui. Avem locurile noastre, îndreptățite de sacrificiile unor vieți de-a lungul cărora am respins pactul cu puterea comunistă, ceea ce ne ajută să nu confundăm salutul cu semnalul unui compromis politic. CONSTANTIN TICU DUMITRESCU 2 REPRODUCEM ÎN ACEST NUMĂR IMAGINI DIN EXPOZIȚIA “PROLOG”, DESCHISA LA GALERIILE CATACOMBA. EXPUN: Gheorghe Berindei, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Constantin Flondor, Paul Gherasim, Ion Grigorescu, Florin Niculiu, Horea Paștina, Mihai Sârbulescu, Vasile Varga. IMPORTANT Abonamente avantajoase la “22” Redacția “22” anunță că oferă reduceri avantajoase la prețul abonamentelor pentru pensionari, elevi, studenți, cadre didactice, foști deținuți politici și veterani de război. Ca urmare, costul unui abonament pe trei luni la revista “22” pentru cititorii din categoriile amintite va fi doar de 350 lei (indiferent dacă se expediază în București sau în provincie). Cei interesați sînt rugați să expedieze prin mandat poștal suma de 350 lei (pe adresa: Revista “22” cont 45103532, BCR Filiala sector 1, Str. Londra nr. 10) și un talon de pensie (pe adresa: Revista “22” Calea Victoriei 120, sector 1, București, pentru Serviciul de Difuzare). Revista noastră asigură în continuare contractarea unor abonamente avantajoase la sediul redacției, costul unui abonament ridicat de la sediu (Calea Victoriei nr. 120), cu posibilitatea păstrării exemplarelor neridicate la redacție, este de 400 lei pe trimestru (deci cu o reducere de 11% în raport cu costul real). Pentru abonamentele expe­diate prin poștă, costul va fi de 550 lei (adică o reducere de 14%). Cititorii din străinătate se pot abona la revista “22” depumnd costul abonamentului în conturile noastre deschise la Banca Comercială Ion Țiriac S.A. București, pentru dolari în contul 4020253230, pentru mărci în contul 4020253231, pentru franci francezi în contul 4020253235 (cu specificația: PENTRU REVISTA “22”) sau trimițînd un cec (money order) pe adresa: Revista “22”, Calea Victoriei 120, cod 70179, sector 1, București, România. Costul unui abonament pentru zona europeană este de 72 dolari pe an (36 dolari pe 6 luni, 18 dolari pe trimestru) sau echivalentul în orice monedă convertibilă (120 DM anual, 60 DM pentru 6 luni, 30 DM trimestrial, 400 franci francezi anual, 200 franci pentru 6 luni, 100 franci trimestrial). Pentru celelalte continente, prețul unui abonament este de 80 dolari anual, 40 dolari pe 6 luni, 20 dolari trimestrial. LA SEDIUL REDACȚIEI PUTEȚI CUMPĂRA DIN STOC: Numere, după cum urmează: din anul 1990 numerele 12, 14, 15, 16, 17, 18, 20, 21,22,24, 25, 29, 32, 38, 41, 44, iar din anii 1991 și 1992­­ orice număr. Exemplarele vechi din anii 1990 și 1991 vor fi comercializate la prețul de 30 lei/ex., indiferent de prețul de vînzare înscris pe ziar. De asemenea, redacția “22" ține la dispoziția doritorilor “Raportul asupra evenimentelor din 13-15 iunie” (100 lei) și Ediția specială “22” - “Suspiciune de fraudă” (30 lei), anunță Redacția revistei “22” că își rezervă, exclusivitatea pentru difu­zarea revistei în străinătate. Orice altă difuzare prin intermediul difuzorilor de presă neautorizați de redacția revistei “22” este interzisă. • ANUL IV • NR. 1 (153) • 7-13 ianuarie 1993 •

Next