Revista 22, iulie-decembrie 1994 (Anul 5, nr. 28-52)
1994-07-13 / nr. 28
ANUL V • Nr. 28 (229) • 13-19 iulie • 16 pagini • 200 lei Evocare pag. 1o Doina Cornea Emil Constantinescu Interviul săptămînii. De cîteva luni pare să fi avut loc o creștere a agitației politice. Mai multe inițiative ale formațiunilor din Convenția Democratică au generat un fel de campanie de presă, după ce, anterior, sondajele IRSOP și IMAS, demonstrînd răsturnarea opțiunilor politice și avansul, în opinia publică, al lui Adrian Năstase și Emil Constantinescu, păreau să fi dus la convulsii în actuala coaliție la putere. Seriile de propuneri ale PL ’93, AC și, mai nou, ale PAC, au argumentat toate - și întemeiat - necesitatea activării CDR. Impresionant rămîne faptul ca, la patru ani de exercițiu democratic, cîteva idei, mai curînd de ordin general, să fie urmate de atacuri, de acuzații personale și de declarații pasionate privind inițiatorii, partizanii ori adversarii acestor idei... Care sînt parteneri în aceeași coaliție electorală și politică! Oare este atît de greu de văzut că o discuție liniștită, în jurul mesei lungi de la Asociația 21 Decembrie, unde se adună liderii Convenției Democratice, ar fi mai demnă și mai rațională? Chiar și propunerea extravagantă de a transforma Convenția într-un partid putea fi discutată cu rost, pentru a vedea avantajele și dezavantajele unui astfel de demers. O idee este o idee, toate au dreptul la existență. Nu uit nici faptul că propunerile au și un subtext. Dar oare subtextul nu trebuie el însuși discutat, și tratat pe o bază rațională? Există și o optică diferită, care spune că toate aceste manifestări determină atenție, creează imagine, reprezintă ele însele o realitate politică. Dar aceasta este chiar principala obiecție: faptul că polemicile între aliați țin locul adevăratei politici. Atîta timp și atîta energie cît sînt cheltuite pe teme interne ar fi necesare combatanților pentru a se adapta realităților politice; pentru contactul cu oamenii ori pentru acele nenumărate treburi mai mult sau mai puțin mărunte pe care le solicită viața unei formațiuni. Țara s-a schimbat mult, și față de mai 1990, dar și față de septembrie 1992. Cum se răspunde nenumăratelor semnale ale acestor schimbări (fie că ele înseamnă demonstrația de joi 7 iulie, a regiilor autonome, impresionantă și atît de puțin mediatizată, fie că este vorba despre tensiunea în continuă creștere de la sate, datorată aplicării Legii fondului funciar, ș.a.m.d.)? Cum se întîmpină importanta expertiză care s-a creat deja, de natură economică, sociologică, politologică, juridică, care interesează direct oamenii politici? Nu cred că rezolvarea problemelor noastre ține de apariția unor genii politice. Sînt necesare buna credință și, fără îndoială, inteligența. Numai că și inteligența, ca și geniul, fac apel, în proporție de 99%, la muncă. Iar munca este și criteriul bunei credințe. PAVEL CAMPEANU DESPRE TBALITICA Vintilă Brătianu Ce sînt și ce vom face cu CERTIFICATELE DE PROPRIETATE Diversiune etnică la Cluj GABRIEL ANDREESCU Munca și inteligența politică 'YV