Revista 22, iulie-decembrie 1995 (Anul 6, nr. 27-52)

1995-07-05 / nr. 27

N.C. MUNTEANU Dacă îi dai nas lui Ivan Aglomerarea „scandalurilor“ din ulti­mul timp, începînd cu acuzația sau cu eventualitatea ca președintele Ion Iliescu să fi fost agent sau colaborator al KGB-u­­lui, uimește prin plasare în timp, prin distilare și succesiune, savant gradate, prea savant ca să nu te pună pe gînduri. Nimeni nu știe cît de solid este „dosa­rul Iliescu-KGB“, cît de temeinice sînt probele de care dispune ziarul Ziua. Du­pă ceea ce s-a publicat pînă acum, ele par mai degr­abă subțirele. De mirare, însă, că au apărut abia acum, avînd în vedere felul mai mult decît echivoc în care președintele s-a despărțit de trecu­tul său, refuzul de a lămuri cîteva punc­te cel puțin obscure din biografia sa de revoluționar de profesie, de soldat cre­dincios al partidului și al comunismului fără frontiere, ca și lipsa de curiozitate, făcută publică, de a-și cunoaște propriul dosar întocmit de Securitate. Convingător sau nu, „dosarul Iliescu- KGB“ a primit pe neașteptate o parafă de respectabilitate prin bravura sau gafa celor doi agenți SRI surprinși în timp ce filmau exact ziarista care era la originea dezvăluirilor, aflată la o cafea cu un coleg care tocmai se întorsese de la Moscova. După bîlbîielile de rigoare pri­vind identitatea și apartenența băieți­lor, cu subtilitatea intelectuală care-l ca­racterizează, Vasile Văcaru, șeful Comi­siei de supraveghere a activității SRI, a fost categoric: niște „tăntălăi“. Mult mai afectat, dl. Virgil Măgureanu s-a arătat siderat de deprofesionalizarea băieților, pe care i-a ales, bob cu bob, dintre cei mai curați și mai buni profesioniști ai fostei Securități. Și, deși s-au dat asigu­rări că filmarea celor doi ziariști a fost o pură întîmplare, îndoirea a rămas ca o lespede de mormînt peste activitatea Serviciului Român de Informații, căzut în ispita de a fi și o poliție politică. La fel de neconvingătoare s-a dovedit și expli­cația că filmarea nu și-ar mai fi avut ros­tul, deoarece SRI stabilise fără echivoc că dezvăluirile din Ziua erau o „făcătu­ră“, executată „cu mînuia ei“, a autoarei senzaționalelor dezvăluiri despre trecu­tul negru al președintelui Ion Iliescu. Pentru simplul fapt că o serioasă exper­tiză grafologică nu se poate face după un facsimil publicat într-un ziar. Explicația e la fel de duioasă ca dovada inexistenței persoanelor aflate la originea dezvăluiri­lor în evidențele institutului moscovit, e vremea cînd s-a aflat la studii preșe­­intele Ion Iliescu. O dovadă care, de fapt, nu probează nimic. Pentru simplul fapt că băieții erau și sînt maeștri în a se da ce nu par a fi. Cît despre faptul că la serviciile rusești pur și simplu s-a rîs cînd au fost întrebate ce parte de răs­pundere le revine în toată afacerea, ce să mai spunem? Nu doar pentru că astfel de dosare se pot confecționa de poți jura că sînt adevărate, dar că în nici un caz nu se dau cu una, cu două. Mai ales în­­tr-un caz de asemenea importanță. Două alte „evenimente“ au venit să pună gaz peste foc. Corneliu Vadim Tudor a publicat scrisoarea celor „300 de generali și ofițeri activi și în rezervă“, în care președintele Ion Iliescu este acuzat de „crimă de înaltă trădare“ și amenin­țat cu plutonul de execuție pentru vina de a fi distrus armata, tocmai în momen­tul în care România face eforturi teribile să se integreze în structurile europene, inclusiv în NATO. Și, ca un făcut, cîteva zile mai tîrziu, la București sosește Vladimir Filipovici Șumeiko, de la care aflăm că Rusia nu vede cu ochi buni ex­tinderea NATO, de fapt se opune cît se poate de limpede acestei extinderi. Mai mult, tot Șumeiko ne asigură că și Ro­mânia împărtășește acest punct de vede­re, știe precis acest lucru de la „conducă­torii României“. Nici o dezmințire se­rioasă, la nivel înalt, de „conducător“, n-a contrat această declarație stupefian­tă, făcută în capitala unei țări indepen­dente, care-și hotărăște singură destine­le. Au urmat cîteva bîlbîieli desincroni­­zate. Ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu, a declarat că oaspetele rus a prezentat „doar punctul de vedere al Ru­siei“, în timp ce ministrul Apărării, Gheorghe Tinea, a spus că „n-ar fi bine - nici pentru țările Europei Centrale, dar nici pentru NATO­­ să ne grăbim“, de­clarație acuzată mai apoi că ar fi fost scoasă din context! O zi mai tîrziu, Ioan Mircea Pașcu, trestia gînditoare civilă a armatei, a afirmat că „în ceea ce privește Rusia, de principiu, ea este împotriva admiterii în NATO a foștilor ei aliați“. După care, sceptic mîntuit, a ținut să adauge: „Nu cred că, dacă se va face o admitere, aceasta se va face fără un acord, măcar tacit, al Rusiei“. Clar? De vrut, noi vrem în Europa, vrem în NATO, dar sîntem sub vremi și chiar mai mult decît atît. Iar la Moscova se poate scutura praful de pe dosare vechi - adevărate sau contrafăcute, nu are im­portanță, gestul, atenția contează, nu? Și atunci mulțimea faptelor, întîm­­plărilor, dezvăluirilor care au agitat via­ța politică românească din ultima vreme parcă, parcă vin de se leagă. Că în acest joc labirintic de oglinzi strîmbe există mulți păcăliți și mulți păcălitori nu e greu de bănuit. Problema e cine pe cine păcălește. Revenind la eventualele păca­te de tinerețe ale președintelui Ion Iliescu, pe vremea fericirii de a studia în Uniunea Sovietică, e de așteptat ca pro­bele să nu apară chiar așa ușor. Ba chiar să nu apară deloc. Importante sînt sem­nalele. Ca om politic prevăzător, se prea poate ca el să fi luat în calcul posibilita­tea apariției lor, încă de pe vremea tele­fonului dat „ca să știe și ei cine sîntem“, continuînd cu grăbitul tratat cu Uniu­nea Sovietică, puțin înainte de a dispă­rea ca atare, și terminînd cu poziția îm­­păciuitoristă, dar „matură“ politic, în problema teritoriilor pierdute ca urmare a Tratatului Ribbentrop-Molotov. Rămî­­ne de văzut dacă a înțeles și care vor fi consecințele pentru România și pentru români. Pentru românii care știu demult că dacă-i dai nas lui Ivan, el se urcă pe divan. Iar în acest caz se prea poate că Ivan nu e guguștiucul Vadim. Și alții ca el. Se prea poate să fie chiar Ivan. Adevărul literar și artistic, nr. 276 • Fernando Arrabal: „Lenin îl asculta la Zürich pe Tristan Tzara“ • Matei Călinescu: „N-am vrut să particip la conferința organizată de Uniunea Scriitorilor la Neptun fiindcă mi s-a părut cel puțin utopică...“ • Adrian Marino: „Noi prea am fost supuși totalitarismelor. Viitorul va fi salvat de cei nesupuși“ • Liviu Antonesei: „De un Lichter este totdeauna nevoie pentru că trebuie ca cineva să strice sărbătoarea“ • Cornel Ungureanu: „Cum o iubea tovarășul milițian pe educatoarea noastră“ • O demistificare ce sanctifică — Cornel Radu Constantinescu 1995 5-11 iulie • Săptămîn politică • ....... A­­ MARTI 27 IUNIE • Președintele Parlamentului rus nu înțelege necesitatea NATO Președintele Consiliului Federa­ției al Adunării Generale a Federa­ției Ruse, Vladimir Șumeiko, aflat în vizită la București, a declarat că NATO trebuie să aibă un rol strict defensiv și de aceea nu consideră oportună extinderea sa către răsări­tul Europei. „Nu înțeleg procesul de extindere. Dacă este un bloc defen­siv, atunci trebuie numit și inamicul împotriva căruia luptă“, a arătat Șumeiko. • Virgil Măgureanu in fața Comi­siei de control al SRI Comisia pentru exercitarea con­trolului parlamentar asupra SRI a decis demararea unei anchete refe­ritoare la elucidarea cazului celor doi ofițeri ai Serviciului Român de Informații bănuiți a fi urmărit doi ziariști. Directorul SRI, Virgil Măgureanu, audiat de comisie, a de­clarat că dovada racolării președin­telui Ion Iliescu de către KGB este un fals grosolan realizat de Tana Ardeleanu de la cotidianul Ziua. • întrevedere Ion Iliescu-Horn Gyula Aflat la Cannes, cu ocazia reu­niunii Consiliului European, preșe­dintele Ion Iliescu s-a întâlnit cu pri­­mul-ministru ungar, apreciind că, în ciuda aparențelor, relațiile bilatera­le sînt pozitive. Iliescu a arătat că miniștrii de Externe ai celor două țări se vor întâlni în luna iulie pen­tru a definitiva Tratatul politic de bază. Tot la Cannes a fost remis­ă participanților la reuniune un pro­test al UDMR împotriva actualei forme a Legii învățămîntului adop­tată de Parlament. • Moldova a fost primită in Cons­­i­ul Europei Prin votul favorabil al Adunării Parlamentare, Republica Moldova a fost primită în Consiliul Europei, în cursul dezbaterilor a fost apreciat modul în care Moldova a rezolvat problema minorităților naționale, în schimb vicepreședintele Adunării Parlamentare, lordul Finsberg, a afirmat că problema unirii cu Româ­nia este „moartă și îngropată“. Pe de altă parte, cu o zi înainte, președintele Mircea Snegur a anun­țat că demisionează din PDAM, de­oarece „agrarienii se află sub in­fluența unor forțe extremiste, pro­­movînd o politică radicală și antinațională“. Aflat în vizită la Chișinău, mi­nistrul rus al Apărării a propus omologului său moldovean înființa­rea unei baze militare la Tiraspol, formată din 3.500 de soldați, lucru care nu a fost acceptat. Graciov a mai arătat că Armata a 14-a nu va fi retrasă din Transnistria pînă ce Chișinăul și Tiraspolul nu stabilesc statutul acestei regiuni. MIERCURI 28 IUNIE • Emil Constantinescu critică par­lamentarii Convenției Președintele CDR, Emil Constantinescu, i-a criticat, în ca­drul ședinței Comitetului Executiv al Convenției, pe senatorii care au votat în favoarea compatibilității ca­lității de parlamentar cu cea de membru în AGA și CA ale societăți­lor comerciale. Emil Constantinescu a afirmat că acest vot „a fost numai o confuzie, un vot pasager asupra căruia se va reveni“, arătînd că par­lamentarii Opoziției vor respinge acest articol, după medierea lui. • Parchetul General s-a autosesizat în cazul ,scrisoarea celor 300“ Parchetul General s-a sesizat din oficiu asupra cazului celor 300 de ofițeri și rezerviști care au publi­cat un memoriu în revista România Mare și în care-l acuzau pe preșe­dintele Iliescu de acceptare a distru­gerii armatei. Secția Parchetelor Militare va încerca să identifice și să stabilească eventuala răspundere penală a semnatarilor. JOI 29 IUNIE • Noi numiri in Consiliile de Admi­nistrație Radio și TV Plenul celor două Camere a aprobat noi membri ai Consiliilor de Administrație pentru Televiziu­ne (Alexandru Mironov, Galfalvi Zsolt, Stere Gulea și Neculai Constantin Munteanul și Radio (Alexandru Bertzi, Valeriu Negru, Bulat Genan și Gheorghe Verman). CA al radioului național este acum în formulă completă și poate să-și înceapă activitatea. • PAC reacționează la declarațiile lui Șumeiko Colegiul Director al PAC a adop­tat o declarație prin care solicită reacții ferme la afirmațiile recente ale președintelui Consiliului Adu­nării Federației Ruse, Vladimir Șumeiko, care a vizitat Bucureștiul. • Conferința de presă a Președinției Purtătorul de cuvînt al Preșe­dinției a arătat că autoritățile de la București sînt interesate în menți­nerea unor relații bune cu Rusia, dar Moscova nu se poate opune procesului de aderare a României la Alianța Nord-Atlantică. „Decizia privind intrarea în NATO se va lua la București, în acord cu statele membre în Alianță“, a declarat Traian Chebeleu. • Recomandarea 1.201 introdusă într-un alt act oficial al CE Adunarea Parlamentară a Con­siliului Europei a adoptat o reco­mandare privind lupta împotriva rasismului, xenofobiei, antisemitis­mului și intoleranței, recomandare care - printre altele - solicită Comi­tetului de Miniștri al CE să ceară statelor membre să includă în legis­lația internă și să pună în practică drepturi pentru minorități în confor­mitate cu Recomandarea 1.201 a Adunării. Tot acum, fostul ministru de Externe ungar, Jeszenszky Géza, a ținut un discurs în care a arătat că în România se duce o politică con­certată de discriminare a maghiari­lor, iar în zonele locuite majoritar de aceștia, Guvernul concentrează trupe. VINERI 30 IUNIE • PRM cere demiterea Procuroru­lui General în cadrul conferinței de presă a PRM. C.V. Tudor a făcut un apel că­tre Președinție pentru demiterea Procurorului General al României, care a început o anchetă în chestiu­nea scrisorii celor 300 de militari, scrisoare publicată în revista Româ­nia Mare. C.V. Tudor consideră că Procuratura nu are dreptul moral să se autosesizeze într-o asemenea problemă, deoarece a avut „o prestație lamentabilă“ pînă acum. (Continuare in pagina 7) Anul VI Nr. 27

Next