Revista 22, ianuarie-iunie 1996 (Anul 7, nr. 1-26)

1996-01-04 / nr. 1

1 Anul VII Nr. 1 (307) Interviul săptămînii: Ion Vozian, avocatul lui­­ I­lie Ilașcu Al. Paleologu Despre pag­i­i relevanță MIHAI SORA Semnificația unui premiu 4-9 ianuarie 1996 ,­­ Premiul „Grupului pentru Dialog Social“ pe anul care tocmai s-a în­cheiat i-a fost acordat lui Ilie Ilașcu. Valoarea efectivă relativ modestă a acestui premiu nu diminuează desigur cu nimic marea lui valoare sim­bolică, într-adevăr, printre feluritele modele de comportament corect de care avem nevoie - toate presupunînd, în măsură mai mare sau mai mică, drept trăsătură caracteristică, o anumită capacitate de dăruire de sine­­, modelul pe care ni-l oferă Ilie Ilașcu mi se pare a fi modelul fun­damental, acela anume care ar trebui să se străvadă, pentru noi toți, prin toate celelalte, conferindu-le împlinire lăuntrică, într-adevăr, într-o lume cum este aceea în care trăim, ticăloșită în bună parte prin mult prea îndelungata întrebuințare a mijloacelor de supraviețuire cu orice preț în condiții limită, exemplul unui om care nu numai că se dăruiește pe sine semenilor săi, dar se și uită cu totul pe sine în această dăruire fără rest, constituie indiscutabil un summum pe care doar orbii nu-l pot vedea. Acordîndu-i, anul acesta, premiul său lui Ilie Ilașcu, „Grupul pentru Dialog Social“ a ieșit fără îndoială din cate­goria politicului în sens strict, și chiar și din categoria civicului în gene­ral, și a optat pentru categoria, aproape din altă lume, a sublimului. Nu știu dacă va mai avea prilejul s-o facă de acum încolo, dar cred că ar fi fost grav dacă l-ar fi ratat pe cel de acum. într-adevăr, în procesul ane­voios de asanare morală și spirituală a societății din care cu toții facem parte, doar o reorientare hotărîtă a fiecăruia dintre noi și a tuturora îm­preună spre marile valori — Adevărul, Binele și Frumosul —, care să ne reumanizeze din creștet pînă-n tălpi, ne va putea salva din însingura­rea medieată și contraproductivă — homo homini lupus — în care ne-am înșurubat cei mai mulți dintre noi. Zîmbetul acela luminos, lipsit de cea mai mică urmă de încrîncenare sau de exaltare fanatică, venind parcă dintr-o altă lume, cu care - după pronunțarea sentinței de condamnare la moarte - Ilie Ilașcu ne-a învăluit pe toți, spunînd: „Te iubesc, popor român!“ — zîmbetul acela de universală comuniune ne poate scoate din FERICIȚI SAPTAMINAL EDITAT DE GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL • ANUL VII • 16 pagini • 500 lei

Next