Revista 22, ianuarie-iunie 1997 (Anul 8, nr. 1-25)

1997-01-07 / nr. 1

Nr. 1 (359), 7-13 ianuarie 1997 DOINA CORNEA H 21 decembrie '89 la CLUJ DAN PETRESCU n Scrisoare deschisă d-lui STERE GOLEA director TVR Radicali și IRS moderați în UDMR Din vacanța de aproape o jumătate de lună dăru­ită de Guvern, două întîmplări, relatate de televiziuni ca fapt divers, mi-au atras atenția: ele aveau darul de a ilustra nu doar dezastrul țării (măsurabil în cifre și date), ci și o anume compoziție a lui, de natură să îngrijoreze chiar mai mult decît statisticile. Prima întîmplare se referă la prăbușirea siste­mului energetic în Valea Jiului, ca urmare a supra­solicitării rețelei de tensiune prin utilizarea de către locuitori a aparatelor de încălzit. Pînă aici, aproape nimic neobișnuit, centrala Paroșeni, care deservește Valea Jiului, este defectă în plină iarnă, în case, cî­­teva grade. Firesc ca oamenii să fi pus în priză un radiator ca să se încălzească. Dar ei au pus atît de multe, încît rețeaua electrică a căzut. De la un ener­­getician intervievat de reporter, am aflat cu acest prilej că locuitorii din Valea Jiului plătesc, pentru 1 kW, 25 de bani, în vreme ce restul României plătește, tot pentru 1 kW, 70 de lei, iar într-o singură zi Valea Jiului consumă electricitate cît mai multe județe luate la un loc. Adăugind subvențiile și sporurile acordate de regimul Iliescu minerilor (cărora le era, cum se știe, profund îndatorat), ne punem întrebarea: cînd și în ce fel va reuși noul guvern să alinieze nu România la Europa, ci Valea Jiului la România? Anomalia din Valea Jiului constă nu doar într-un cărbune puțin, prost și foarte costisitor, astfel încît ar fi mai rentabil să-l imporți, ci și în crearea unei categorii de oameni care s-au obișnuit să aibă mereu mai mult decît ceilalți cetățeni ai țării, în schimbul ciomegelor pe care, la chemarea lui Ion Iliescu, le-au învîrtit cu dibăcie în București. A doua întîmplare se referă la un incendiu izbuc­nit pe groapa de gunoi a Clujului, ca urmare a fi­surării principalei conducte de gaz metan a orașului, care trece pe sub gunoaie. Conducta a cedat, roasă de scurgerile acide ale resturilor în putrefacție. Pe ecranul televizorului puteau fi văzute, alergînd prin văiugile putride, flăcări de la care cîțiva locui­tori tipici ai zonei își aprindeau vesel țigările. „Spe­cialistul“ chemat la fața locului a explicat cu calm că există pericolul ca focul să atingă cîteva case din RODICA PALADE Nu avem de ales împrejurimi, iar remedierea defecțiunii presupune oprirea gazului (cu care se încălzește Clujul) și o să­pătură de 4 metri în profunzimea gunoaielor, ca astfel să se poată devia conducta. Cele două întîmplări relatate frapează prin si­tuarea strîmbă (tot mai strîmbă în 7 ani de regim Iliescu) a oamenilor și a lucrurilor (în fond, de haos e vorba), astfel încît te întrebi: oare nu am căzut chiar mai jos decît o arată cifrele? Și ce-ar mai fi de făcut? Un răspuns ar fi recentul raport FMI, care, după ce amendează datele false prezentate de guvernul Văcăroiu, impune României acum măsurile ferme ale unei terapii de șoc. Și tot un răspuns la aceste întrebări ar fi hotărîrea miniștrilor de finanțe din cele 7 state puternic industrializate ca, într-o reu­niune specială din ianuarie, să dezbată situația Ro­mâniei și Bulgariei, țări care prezintă un risc de criză financiară de tipul celei care a afectat Mexicul. Conform ziarului bulgar­­ M de ore, Grupul celor 7 va discuta adoptarea unor măsuri împotriva unui dezastru economic în cele două țări. In această împrejurare, chiar mai gravă decît cea conturată de analiști înainte de alegeri, răm­îne de apreciat și de sprijinit decizia cabinetului Ciorbea ca, în ciuda promisiunilor electorale de a majora pensii și alocații, în ciuda iernii care ne găsește etern nepregătiți, să aplice de ugență măsurile abrupte ale reformei. într-o apariție televizată ( care ar trebui să nu fie și ultima), premierul Ciorbea a explicat: nu avem de ales. Decît, poate, soarta neno­rocită a bulgarilor, care, de sărbători, au aruncat cu cratițe goale în guvernul socialist. Urmează, fără îndoială, vremuri grele, majorări de prețuri, bani puțini și fără valoare. Iarna. Iată de ce ideea caricaturistului Mihai Stănescu - prea ușor îmbrățișată de guvernanți - de a împacheta Palatul Victoria cu fundă roșie, în chip de cadou oferit populației, rămîne un cinism demn de Silviu Brucan, care recomanda o friptură greviștilor foamei din Piața Universității. Și ar mai fi ceva: e necesar ca preoțimea să se retragă discret din cabinetul­­ in­stituțiilor publice, întrucît acolo e de lucru acum, iar o vorbă înțeleaptă din popor spune că omul sfin­­țește locul. SAPTAMÎNAL EDITAT DE GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL • ANUL VIII • 20 pagini • 800 lei 1

Next