Revista 22, iulie-decembrie 1998 (Anul 9, nr. 28-52)

1998-07-14 / nr. 28

Nazism/Comunisn Cînd o memorie ocultează o alta - un studiu de ANNE APPLEBAI ZIAR SAPTÃMÎNAL EDITAT DE GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL • ANUL IX • 16 pagini • 2.000 lei Nr. 28 (438),14-20 iulie 1998 Polemici, pag­ 13-15 S. DAMIAN -Mersul de-a-ndaratelea Măsuri pentru un BAC onest Interviu cu • Supliment gratuit Cultura și politica identității în România modernă Controversatele declarații ale pre­mierului Radu Vasile privind necesi­tatea unei strategii alternative de po­litică externă fără NATO pot avea mai multe semnificații. Prima e că avem de a face cu re­semnarea unui om politic care consta­tă că reformele merg prea încet pen­tru ca România să îndeplinească, în­­tr-un tim­p previzibil, criteriile NATO. Această explicație vine în contra­dicție însă cu contractul Bell Helicop­ters prin care România se îndatorează cu 1,5 miliarde dolari tocmai pentru a fi mai ușor primită în NATO. Dacă e vorba că tot nu putem intra în NATO, atunci de ce mai cumpărăm elicoptere care, altminteri, nu servesc la mai ni­mic? Sau poate că premierul Vasile își propune ca armata română, cu elicop­tere americane în dotare, să devină mai atrăgătoare pentru vreo altă structură decît cea a NATO? Pe de altă parte, nici pe premierul Vasile, nici pe unii comentatori poli­tici probabilitatea ca alternativa non- NATO să ducă la o apropiere forțată de Rusia nu pare să-i fi contrariat. Chiar au existat comentatori care au pus pe același plan alternativa NATO cu alternativa non -NATO, ca și cum pri­ma n-ar fi singura garanție, iar a doua n-ar fi un risc pentru securitatea țării. In mod semnificativ declarațiile non-NATO ale domnului Radu Vasile­­ am­ trezit reacții favorabile atît la Mos­cova, cît și din partea liderilor PDSR. Domnul Adrian Năstase semnase în 1991 un tratat de stat cu Rusia care știrbea suveranitatea țării. Prin el, Uniunea Sovietică căpăta dreptul vir­tual să dicteze României cu cine să nu se alieze­­ un fel de protectorat. Din fericire el n-a mai fost ratificat în urma autodizolvării Uniunii Sovietice. De cîtăva vreme se negociază activ un alt tratat cu Rusia. De ce se tot amină semnarea lui? Fiindcă Federația Rusă are în continuare intenția de a reduce suveranitatea țării noastre prin anu­mite formulări, cu care Ministerul Ro­mân de Externe nu-i, din fericire, de acord. Insistențele părții ruse sînt revela­toare pentru intențiile expansioniste rusești privind țara noastră. Partea rusă insistă asupra unei formulări care i-ar acorda — într-o anumită in­terpretare — un drept virtual de veto asupra politicii de alianțe a României, ceea ce Ministerul Român de Externe a refuzat. Vom vedea ce se va întîmpla de acum înainte. Președintele Emil Constantinescu a andosat declarația controversată a premierului Vasile. Președintele cunoaște însă intențiile Rusiei din vremea cînd se afla în opo­ziție. Pe atunci atrăsese public atenția asupra riscurilor decurgînd pentru su­veranitatea națională din formularea părții ruse privind proiectul de tratat. Cu alte cuvinte, percepția mai veche a domnului Constantinescu asupra Ru­siei era a unei puteri față de care se impune să fie precaut. Să fi uitat pre­ședintele Constantinescu, sub presiu­nea regresului economic cauzat de in­terzicerea reformelor, aprehensiunile sale din 1995? Am atras atenția, în repetate rîn­­­duri, în ultimii ani că tergiversarea re­formelor și regresul economic fac, în ul­tima analiză, România susceptibilă de infiltrări rusești. Faptele confirmă a­­ceastă ipoteză. Rusia ne propune creș­­­terea volum­ului schimburilor la 3 mi­liarde dolari. De ce abia acum, cînd premierul Vasile anunță strategia non-NATO? Pentru că o Românie slă­bită este incomparabil mai expusă ex­pansionismului rus decît una puter­nică! Precedentul există. In numeroase state membre ale CSI, Rusia cîștigă treptat terenul pierdut, folosind presi­uni economice. Un exemplu e Ucraina. Să nu intuiască guvernul român că o putere ca Rusia (care, se știe prea bine, nu a renunțat la influența ei în Balcani și în Marea Neagră) face politică și cu ajutorul comerțului exterior? Ideea alternativei non-NATO nu-i de altfel nouă decît pentru că acum e susținută de un premier țărănist. FSN-ul o susținuse de mult. Cu cca patru ani în urmă, domnul Adrian Năstase scria în Dimineața (19 august 1994) că independența României față de Rusia are limite, după ce premierul de atunci, domnul Nicolae Văcăroiu, declarase „de ce ne-am teme de o ali­anță cu Rusia?“ (Dimineața, 2 oct. 1993). Cum se face că ideea unei poli­tici externe fără NATO — al cărei ori­zont de așteptare e alianța cu Rusia — este susținută acum chiar de un pre­mier al Convenției Democrate? Reacțiile la controversata declara­ție a primului-ministru Radu Vasile servesc ca să arate românilor (dar și puterilor occidentale) că o Românie neintegrată în NATO poate bascula relativ ușor în brațele Rusiei. Pe de altă parte, ecoul mixt — și de blam, și de înțelegere — care a urmat declara­ției premierului dovedește puterea lobby-ului pro-rus din România grefat desigur pe resturile Partidului Comu­nist și Securității, manipulate poate și de Moscova. Cum se manifesta acest lobby? Analiștii politici care ne-au o­­bișnuit în ultimii doi ani cu osanare la adresa NATO au devenit deodată plini de înțelegere pentru linia politi­că orinsă, a îndepărtării de NATO. Ex­plicația trebuie căutată în amestecul hibrid pe care actuala societate româ­nească îl prezintă, în care factorii de influență sînt adeseori foști agenți sau colaboratori ai Securității (care văd în integrarea în NATO un risc existen­țial). Un model rusesc de reformă nu există, dar foștii informatori știu, de pildă, că în Rusia nu există o lege a dosarelor, directorii venali ai între­prinderilor amenințate de privatizare știu că în Rusia subsistă aceeași eco­nomie hibridă — nici capitalism, nici socialism — bazată pe corupție ca în România. Mai există apoi fundamen­­taliștii anti-monarhici, adversarii ve­chii Românii etc., toți apți să recu­­noască un numitor comun, de azi pe mîine, în apropierea de Rusia. Toți a­­ceștia s-au simțit învigorați de decla­rația domnului Radu Vasile; mulți au aplaudat-o, cei mai prudenți au mani­festat doar „înțelegere“. S-a văzut acum cît sînt ei de numeroși, prezenți în toate partidele. Ceva trebuie să rețină și Occiden­tul! Occidentul nu are interesul ca Ro­mânia să alunece în brațele unei Rusii în expansiune. Această eventualitate nu poate fi însă prevenită doar prin intensificarea reformelor — reforme pe care românii au arătat din păcate că nu prea știu să le facă. Procesul de in­tegrare trebuie, în cazul României, să preceadă și să potențeze reformele. Altminteri... ȘERBAN­DRESCU Strategia fără succes al lobby-ului pro-rus ANDREI MARGA ministrul Educației Naționale

Next