Revista 22, iulie-decembrie 1998 (Anul 9, nr. 28-52)
1998-07-14 / nr. 28
Nazism/Comunisn Cînd o memorie ocultează o alta - un studiu de ANNE APPLEBAI ZIAR SAPTÃMÎNAL EDITAT DE GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL • ANUL IX • 16 pagini • 2.000 lei Nr. 28 (438),14-20 iulie 1998 Polemici, pag 13-15 S. DAMIAN -Mersul de-a-ndaratelea Măsuri pentru un BAC onest Interviu cu • Supliment gratuit Cultura și politica identității în România modernă Controversatele declarații ale premierului Radu Vasile privind necesitatea unei strategii alternative de politică externă fără NATO pot avea mai multe semnificații. Prima e că avem de a face cu resemnarea unui om politic care constată că reformele merg prea încet pentru ca România să îndeplinească, într-un timp previzibil, criteriile NATO. Această explicație vine în contradicție însă cu contractul Bell Helicopters prin care România se îndatorează cu 1,5 miliarde dolari tocmai pentru a fi mai ușor primită în NATO. Dacă e vorba că tot nu putem intra în NATO, atunci de ce mai cumpărăm elicoptere care, altminteri, nu servesc la mai nimic? Sau poate că premierul Vasile își propune ca armata română, cu elicoptere americane în dotare, să devină mai atrăgătoare pentru vreo altă structură decît cea a NATO? Pe de altă parte, nici pe premierul Vasile, nici pe unii comentatori politici probabilitatea ca alternativa non- NATO să ducă la o apropiere forțată de Rusia nu pare să-i fi contrariat. Chiar au existat comentatori care au pus pe același plan alternativa NATO cu alternativa non -NATO, ca și cum prima n-ar fi singura garanție, iar a doua n-ar fi un risc pentru securitatea țării. In mod semnificativ declarațiile non-NATO ale domnului Radu Vasile am trezit reacții favorabile atît la Moscova, cît și din partea liderilor PDSR. Domnul Adrian Năstase semnase în 1991 un tratat de stat cu Rusia care știrbea suveranitatea țării. Prin el, Uniunea Sovietică căpăta dreptul virtual să dicteze României cu cine să nu se alieze un fel de protectorat. Din fericire el n-a mai fost ratificat în urma autodizolvării Uniunii Sovietice. De cîtăva vreme se negociază activ un alt tratat cu Rusia. De ce se tot amină semnarea lui? Fiindcă Federația Rusă are în continuare intenția de a reduce suveranitatea țării noastre prin anumite formulări, cu care Ministerul Român de Externe nu-i, din fericire, de acord. Insistențele părții ruse sînt revelatoare pentru intențiile expansioniste rusești privind țara noastră. Partea rusă insistă asupra unei formulări care i-ar acorda — într-o anumită interpretare — un drept virtual de veto asupra politicii de alianțe a României, ceea ce Ministerul Român de Externe a refuzat. Vom vedea ce se va întîmpla de acum înainte. Președintele Emil Constantinescu a andosat declarația controversată a premierului Vasile. Președintele cunoaște însă intențiile Rusiei din vremea cînd se afla în opoziție. Pe atunci atrăsese public atenția asupra riscurilor decurgînd pentru suveranitatea națională din formularea părții ruse privind proiectul de tratat. Cu alte cuvinte, percepția mai veche a domnului Constantinescu asupra Rusiei era a unei puteri față de care se impune să fie precaut. Să fi uitat președintele Constantinescu, sub presiunea regresului economic cauzat de interzicerea reformelor, aprehensiunile sale din 1995? Am atras atenția, în repetate rînduri, în ultimii ani că tergiversarea reformelor și regresul economic fac, în ultima analiză, România susceptibilă de infiltrări rusești. Faptele confirmă această ipoteză. Rusia ne propune creșterea volumului schimburilor la 3 miliarde dolari. De ce abia acum, cînd premierul Vasile anunță strategia non-NATO? Pentru că o Românie slăbită este incomparabil mai expusă expansionismului rus decît una puternică! Precedentul există. In numeroase state membre ale CSI, Rusia cîștigă treptat terenul pierdut, folosind presiuni economice. Un exemplu e Ucraina. Să nu intuiască guvernul român că o putere ca Rusia (care, se știe prea bine, nu a renunțat la influența ei în Balcani și în Marea Neagră) face politică și cu ajutorul comerțului exterior? Ideea alternativei non-NATO nu-i de altfel nouă decît pentru că acum e susținută de un premier țărănist. FSN-ul o susținuse de mult. Cu cca patru ani în urmă, domnul Adrian Năstase scria în Dimineața (19 august 1994) că independența României față de Rusia are limite, după ce premierul de atunci, domnul Nicolae Văcăroiu, declarase „de ce ne-am teme de o alianță cu Rusia?“ (Dimineața, 2 oct. 1993). Cum se face că ideea unei politici externe fără NATO — al cărei orizont de așteptare e alianța cu Rusia — este susținută acum chiar de un premier al Convenției Democrate? Reacțiile la controversata declarație a primului-ministru Radu Vasile servesc ca să arate românilor (dar și puterilor occidentale) că o Românie neintegrată în NATO poate bascula relativ ușor în brațele Rusiei. Pe de altă parte, ecoul mixt — și de blam, și de înțelegere — care a urmat declarației premierului dovedește puterea lobby-ului pro-rus din România grefat desigur pe resturile Partidului Comunist și Securității, manipulate poate și de Moscova. Cum se manifesta acest lobby? Analiștii politici care ne-au obișnuit în ultimii doi ani cu osanare la adresa NATO au devenit deodată plini de înțelegere pentru linia politică orinsă, a îndepărtării de NATO. Explicația trebuie căutată în amestecul hibrid pe care actuala societate românească îl prezintă, în care factorii de influență sînt adeseori foști agenți sau colaboratori ai Securității (care văd în integrarea în NATO un risc existențial). Un model rusesc de reformă nu există, dar foștii informatori știu, de pildă, că în Rusia nu există o lege a dosarelor, directorii venali ai întreprinderilor amenințate de privatizare știu că în Rusia subsistă aceeași economie hibridă — nici capitalism, nici socialism — bazată pe corupție ca în România. Mai există apoi fundamentaliștii anti-monarhici, adversarii vechii Românii etc., toți apți să recunoască un numitor comun, de azi pe mîine, în apropierea de Rusia. Toți aceștia s-au simțit învigorați de declarația domnului Radu Vasile; mulți au aplaudat-o, cei mai prudenți au manifestat doar „înțelegere“. S-a văzut acum cît sînt ei de numeroși, prezenți în toate partidele. Ceva trebuie să rețină și Occidentul! Occidentul nu are interesul ca România să alunece în brațele unei Rusii în expansiune. Această eventualitate nu poate fi însă prevenită doar prin intensificarea reformelor — reforme pe care românii au arătat din păcate că nu prea știu să le facă. Procesul de integrare trebuie, în cazul României, să preceadă și să potențeze reformele. Altminteri... ȘERBANDRESCU Strategia fără succes al lobby-ului pro-rus ANDREI MARGA ministrul Educației Naționale