Revista 22, iulie-decembrie 2001 (Anul 12, nr. 28-51)

2001-07-10 / nr. 28

Andrei Marga a demisionat din funcția de preșe­dinte al PNȚCD, vineri, 6 iulie, la numai șase luni de la învestirea sa în funcție, prin votul Congresului. Această decizie a antrenat, prin hotărârile Delegați­ei Permanente și ale BNC, o serie de alte schimbări în partid. Prim-vicepreședintele, Vasile Lupu, și secretarul general al PNȚCD, Constantin Chiriță (apropiați ai lui Marga), au fost suspendați, cu inter­dicția pentru cei doi de a mai candida, timp de un an, pentru orice funcție în partid. Victor Ciorbea, recent reîntors în PNȚCD, a fost desemnat ca pre­ședinte interimar. El a fost însărcinat cu organiza­rea unui Congres extraordinar, în luna decembrie a acestui an. Prin plecarea lui Marga, Lupu și Chiriță, BNC a fost completat cu Zamfir Iorguș, Tudor Dunca și Remus Opriș, următorii aleși pe lista De­legației Permanente. Acestea sunt faptele, bogat agrementate de presă cu relatări malițioase, repro­ducerea unor declarații luate „la cald“, comentarii acide și titluri pe măsură, ziariștii întrecându-se în a-și afișa, care mai de care, bășcălia superioară, în textul demisiei remise prin fax, motiv de ener­vare pentru colegii săi, Andrei Marga se explică: „Am pus sub două condiții candidatura mea: să se accepte reconstrucția PNȚCD, iar cei respon­sabili de situația partidului să facă un pas îndă­răt (...) Demisionez pentru că cele două condiții pe care le-am pus nu se pot satisface, în con­dițiile datei'. Profesorul de la Cluj nu precizează cui a pus cele două condiții: sieși sau staff-ului de conducere al partidului, rezultat din alegeri? Referitor la recon­strucția partidului, la Congresul din ianuarie a exis­tat un consens general asupra acestei nevoi, așa încât nu este de crezut că, ulterior, reconstrucția în sine ar fi întâmpinat obstacole, ci, probabil, modul în care ea a fost concepută. Despre ce este vorba exact, însă, nu știm. Marga nu precizează nici nu­mele celor socotiți „responsabili de situația parti­dului" și nici „condițiile datei'. Acestea se ghicesc însă. „Responsabilii" vizați de Marga sunt, fără în­doială, Radu Sârbu și Ioan Mureșan, aflați în vizorul Parchetului, după instalarea PDSR la putere, pe care, însă, ceilalți colegi de partid nu admit să-i abandoneze, atâta timp cât nu există probe concre­te, iar întreaga operațiune are iz de persecuție poli­tică. Pare incredibil ca numai cei doi să fie „respon­sabili“ de o situație complicată, până la blocaj, în partid. Marga enumeră în textul demisiei acțiunile pe care le-a făcut în funcția sa de președinte al par­tidului (elaborarea și adoptarea Statutului 2001, Programul 2001, fuziunea cu ANCD, activarea or­ganizațiilor locale), fără a aminti că, în ciuda acestor eforturi ale sale, sondajele de opinie au înregistrat procente tot mai scăzute pentru PNȚCD. RODICA PALADE Eșecul Marga Cum în politică, dincolo de intențiile bune, din­colo de eforturile lăudabile, etalonul rămâne rezul­tatul, demisia aceasta surpriză desemnează eșecul politic al lui Andrei Marga. PNȚCD nu s-a recon­struit, nu s-a clarificat la nivel de doctrină, nu și-a cernut efectivele la nivel teritorial și nici măcar nu a început să formuleze răspunsuri pentru problemele oamenilor. La nivel central, lupta dintre tabere (așa cum au rezultat din alegeri) a continuat. Echipa despre care se vorbea în iarnă la Congres a întâr­ziat să se formeze. în Academia Cațavencu, Nicolae Breban era prezentat recent ca... proaspăt numit consilier de imagine al PNȚCD, arătând cât de de­parte de realitate aleg să rămână țărăniștii. Ș.a.m.d. Opinia generală în acest moment este că eșecul lui Marga se datorează în întregime unui grup care a uneltit continuu împotriva sa, grup incapabil să va­dă în profesorul de la Cluj șansa relansării PNȚCD. Dar eșecul era vizibil încă de la Congresul care l-a învestit. Marga a fost ales în ianuarie 2001 doar pentru că, în izbucnirea de furie de atunci, după înfrângerea în alegeri și în plină răscoală a filialelor împotriva centrului, el a fost socotit deus ex machina. O soluție salvatoare de moment, pentru ca pedeapsa aplicată centrului arogant și închis, pregătit să ia încă o dată puterea, să fie fără crâcnire. Andrei Marga a mers fără a calcula riscurile pe un asemenea „suport“. Dar nu scăpa ochiului, chiar și în momentele de euforie ale sălii după citirea sco­rului prin care Marga devenea președinte, o, cum să-i spună, nepotrivire, inadecvare, a proaspătului ales, nu doar cu imaginea PNȚCD formată în peste zece ani, ci și cu cei care îl susțineau, în plus, în conștientul țărăniștilor era mult prea prezent faptul că Andrei Marga a intrat în politică târziu, odată cu desemnarea sa ca ministru al Edu­cației, la sugestia de atunci a Cotrocenilor. Cum lo­cul era al țărăniștilor, el a intrat și în partid, după o ritualică impusă tot de Cotroceniul de atunci, față de care PNȚCD nu manifesta decât supușenie. Andrei Marga a pierdut pentru că a ignorat ade­vărata natură și adevărata stare de spirit din PNȚCD, fără să fi putut (ca în politică) să-și atragă și pe cei care nu îi doriseră, rămânând prizonierul doar câtorva fideli. Și-a pierdut prea repede răbda­rea și a plecat prin... fax. Hotărându-se târziu să in­­tre în politică, Marga a trebuit să se mulțumească cu partidul care îl făcuse ministru, fără a lua în cal­cul cât se potrivesc unul cu celălalt. După doar șase luni, Marga demisionează. Pen­tru cei preocupați de consolidarea unei opoziții ca­pabile să se prezinte cu șanse la următoarele ale­geri, motivația acestei demisii contează prea puțin. pag. 8 Reșița: o privatizare cu cântec________Ilie Șerbănescu Anatomia unui asasinat. Dej vs. Foriș stelian Tănase Hagi la Națională TRAIAN UNGUREANU NAȚIUNE ȘI IDEOLOGIE NAȚIONALĂ Colocviu internațional, 6-7 aprilie, NEC

Next