Revista 22, ianuarie-iunie 2002 (Anul 13, nr. 1-26)

2002-01-01 / nr. 1

1­­7 ian. 2­0­0­2 CURIER 22 Reamintim cititorilor noștri , că această pagină le aparține, ca și responsabilitatea pentru scrisori. Nr. 1a? wj» m <£ 2 wrm W ^ WJă W ăi—^ WJ* V ^ Æ—* SJ» fr [£ 2 ăT^% fL> ■ ^ ^ ^ wj*i « «r? WJ* W 25ffr JHEL ft 255fr ft^_Jfr JrC Ji »55fr­­ JbCL JL 205^ *—P JrCL ft »55* ft.—­ ft­ ftL ft 255fr ft—P JbftL JL *­55f ft^­ ftHEL JL. 255fr ft_Jft JfcftL JL Trăim în minciună, batjocură și kitsch de peste 50 de ani. Să privim puțin în trecut și să ne amintim de conducătorii de atunci ai țării (neapărat „iubiți“ și „stimați“). Toți cu ti­tluri, diplome, doctorate, ba chiar și acade­micieni, dar în realitate sf ortodocii sau chiar analfabeți. Astăzi, cine ne sunt conducăto­rii? Cei mai mulți, dacă nu chiar toți, sunt fiii, fiicele, ginerii, nepoții etc. ai acelora de atunci. Aceștia au însă altă înfățișare, alt vocabular și uneori și alte maniere. Mulți sunt școliți pe bani grei în Occident, dar feriți cu grijă să nu fie contaminați cumva de „capitalismul putred“, decât numai în interes personal și de clan, așa cum se fereau și părinții lor, acea nomenclatură care deținea „totul“ în numele poporului căruia i se furase totul.(...) Din mare nefericire, în România avem multe și du­reroase, urâte moșteniri ale comunismului. în primul rând orașele noastre, toate la fel, cu aceleași blocuri tip ca formă, cenușii și triste. Apoi Casa Poporului, care va „delecta“ pe român cine știe câte sute de ani!? Să nu poată uita megalomania și prostul gust al comuniști­­­­lor. Dar statuia lui Avram Iancu din centrul Clujului? Să mai pomenesc programele de divertisment ale unor televiziuni sau ziare care afișază pe prima pagină imagini indecente? Dar muzica formațiilor de cartier cu texte cretine și respingătoare, manelele și altele, și altele. Din cele foarte sumar enumerate derivă ca o con­secință nașterea unui nou mare kitsch: Dracula Land. Bani cheltuiți pe seama sărăciei noastre. Bani sustrași fără rușine și remușcare din buzunarele fiecăruia toc­mai de cei care plâng cu lacrimi de crocodil de mila po­porului ajuns cel mai sărac din Europa. Sunt de acord că ne trebuie parcurs, cât mai multe oaze de verdeață în orașele noastre înăbușite de blo­curi și irespirabile în timpul verii. Cu banii necesari pen­tru Dracula Land, câte astfel de parcuri s-ar putea face? Mă îndoiesc că Dracula Land va atrage atenția lumii și va aduce profituri, așa cum se laudă autorii. Va fi un bâlci de proporții, cu mititei, bere și manele, în ca­re vor apărea figuri grotești care instigă la violență (ca și când nu ar fi destulă violență în jurul nostru). Sighi­șoara istorică riscă să se degradeze. Mare păcat că oamenii de cultură, istoricii nu se im­plică mai mult spre a opri punerea în lucru a unui mare și costisitor kitsch. Lica Popescu București, 12 decembrie 2001 „S’il n’existait pas Bram Stoker, il faudrait l'inventer“ mi-a spus, sentențios, un prieten. Nedumerit, l-am întrebat asupra motivului. Mi-a răspuns simplu: ar fi fost mult mai mic numărul celor care ar fi auzit de România. Atunci, i-am replicat eu, mer­gând pe acest fir al Ariadnei în jos, ajungem și la concluzia conform căreia, dacă n-ar fi existat Vlad Țepeș (Dracul), ar fi trebuit inventat. (...) Trecută prin noaptea comunismului, România, de­­vitalizată de atrocitățile draconice ale soților Ceaușes­­cu — vampirii încoronați ai neamului românesc vreme de un sfert de secol — și-a regenerat cu greu forțele, acum, după 11 ani, găsindu-se încă în faza de conva­lescență. Și când colo, io-te-te, hop-top, apare Dracu­la, nemuritoare fie-i amintirea, că mult i-a mai îmbogățit pe americani. Păi atunci, de ce nu am fi și noi puțin americani? Chiar așa, de ce? Și uite-așa, apăru Dracula Land, un proiect turistic de anvergură, unic în Europa de Sud-Est, bla-bla-bla. Peste el s-a risipit belșug de publicitate. Normal, ca la americani, în plus, deja a născut numeroase controverse, fie pe motiv că Dracu­la ăsta a găsit nimerit să-și amplaseze latifundia taman lângă medievala cetate a Sighișoarei, fie din pricină că prețurile practicate fi­ vor exagerat de date cu usturoi. Asta, pe de o parte. Pe de alta, s-au făcut prognoze, statistici și a rezultat că acest domeniu de vis dracu­­lean va aduce, în afara unor importante sume în buge­tul de stat, aproximativ un milion de cetățeni străini, anual, care, se speră, vor pricepe dracu’ odată că Ro­mânia nu e locuită numai de țigani, traficanți, traficanți de carne vie, de sărăntoci și de corupți, ci și de alții, asupra năravului cărora se vor lămuri vizitând „înfrico­șătorul lanoi‘.(...) Că tot am pomenit de bani, banul este ochiul dracu­lui, după cum zice o vorbă de pretutindeni. Americanii, pragmatici, au înțeles-o mai repede decât toți și nu s-au intimidat să exploateze legenda țesută în jurul lui Vlad Țepeș, extrăgând din ea milioane bune de „ochi“ verzi(șori). Că este vorba de filmul de artă (Bela Lugosi, un român, se știe că a fost cel dintâi actor care a încar­nat terifiantul vampir), de restaurante cu meniuri à la Dracula, de fan-cluburi sau de emisiuni științifice pe Discovery, ei au reușit să întrețină, în mod constant, apetitul necesar devorării, sub orice formă, a persona­jului stokerian. Și, evident, să prospere ca nimeni alții. Actualmente, România, „Leagănul de naștere“ al unuia dintre cele mai en­vogue mituri moderne, vine cu propunerea de a înființa un atare parc, dedicat lui Dracula. O parte din profit (statisticile îl certifică una­nim) va alerga la buget, se vor crea locuri de muncă etc. Nimic rău, nu-i așa? Cu toate acestea, românii pri­vesc b­iondâș atare farafastâcuri „diavolești“. Și asta fiindcă avem o istorie milenară, iar experiența milenară (acest Laocoon din inconștient) i-a făcut bănuitori față de toți și toate și, mai recent, cică le-a șoptit să se fe­rească de investitori, inclusiv când aceștia vin cu „da­ruri“ în chip de locuri de muncă și de bani la buget. De e rău sau de bine, oricât m-aș întreba (și m-am întrebat) și oricât aș socoti (și am socotit destul), n-aș putea să pronostichez. Ce pot să sper­e doar atât: să dea Domnul ca land­ul lui Dracula să fie cel dintâi semn de revigorare pe care îl așteaptă, dornică de muncă, nația română. Mihnea Budoiu Caransebeș, 13 decembrie 2001 Am două observații referitoare la artico­lul dedicat (memoriei) lui George Harrison de Traian Ungureanu în ultimul 22 (nr. 50/ 2001): 1) „The Beatles n-au fost niciodată cântăreți de mahală‘ — nu în sensul unui, de exem­plu (la întâmplare), Vali Vijelie (chiar Gică Petrescu nu știu dacă poate fi încadrat la muzică de mahala... în fine), dar au cunoscut din plin mizeria — un reportaj al televiziunii engleze dinainte de succesul lor răsunător îi prezenta ca o ilustrare elocventă a mizeriei din Liverpool. 2) Ringo Starr n-a compus Yellow Submarine, ci John Lennon și Paul McCartney; el doar l-a cântat. El poate merge la nuntă și un Octopuss’ Garden, mai puțin Don’t Pass Me By, de care n-a auzit nici dracu (cele două melodii scrise de Ringo pentru Beatles, plus încă una în „colaborare“ cu cuplul mai sus menționat). Fără nici o intenție de a fi pedant, Ștefan Puiu, student 13 decembrie 2001 Emisiunea Surprize, Surprize din data de 11 noiembrie 2001 ne dovedește, încă o dată, că imaginea pe care ne-o oferă televi­­ziunile noastre este una superficială și co­mercială. Acest show în care acea doamnă execută flotări și se unge cu noroi în ilaritatea spectatorilor și a telespec­tatorilor cu complicitatea conducerii echipei de emisie denotă moralitatea „ușoară“ de care dispune aceasta. Sunt profund dezamăgit că televiziunea publică își promovează în felul acesta imaginea, nemaivorbind de televiziunile particulare unde predomină emisiunile de divertisment și filmele de proastă calitate (comerciale). Filmele care transmit un mesaj autentic și emisiunile de cultură sunt ori transmise la ore târzii, ori sunt ine­xistente. Având în vedere rolul major pe care televiziunea­­ nu mă refer la cea publică, ci în general) îl are în infor­marea populației, „dânsa“ ne intoxică cu emisiuni de­­șuichiate și ieftine. în această epocă, unde nivelul de cultură scade, societatea mondială trece printr-o criză de identitate și de valori, aceeași societate se diferen­țiază în „caste“, televiziunea transmite un mesaj super­ficial specific „hommo ușuraticus“ neînțelegând că în contextul crizei internaționale (nu doar politice, dar și culturale), imaginea pe care o promovează cu dezin­voltură este nelalocul ei. Tatu Eugen Ghergheasa, 19 noiembrie 2001 în sfârșit, d-l N.C. Munteanu, în nr.46/2001 al revistei 22, în excepționalul articol Tichia de mărgăritar a ridiculizat fără milă apucă­turile ministrului Dan Matei Agathon referi­toare la proiectul „Dracula Land“. Am aștep­tat de mult o asemenea reacție din partea revistei dvs.­ Așa se pare că, pe tema lui Dracula, în curând se conturează cea mai virulentă controversă culturală a României din perioada postdecembristă! Se poate remarca astfel că isprăvile comise de Nicola­e Ceaușescu cu două decenii în urmă în satele românești și în Capitala Țării au fost fapte minore, față de planurile „îndrăznețe“, care se pregătesc să fie realizate în zilele noastre, de ministrul turismului sub oblăduirea lui Ion Iliescu , Adrian Năstase! Pentru curmarea acestor tendințe, ar fi bine ca inte­lectualitatea, mai ales arhitecții și istoricii, să proteste­ze cu fermitate împotriva practicării kitsch-ului, iar re­dacția 22 să se delimiteze public de proiectele prin care guvernanții caută să promoveze cultul horror-ului la noi în țară! Ștefan Vig­oaia Mare, 21 noiembrie 2001 r~ • Ce părere aveți despre proiectele Dracula Land? (data limită: 15 ianuarie 2002). Cititorii care nu-și menționează adresa completă nu vor intra în concurs. Câștigătorii din București ai concursurilor sunt așteptați la redacție să-și ridice premiile. ABONAMENTE PENTRU STRĂINĂTATE Cititorii din străinătate se pot abona la revista “22” achitând la redacție (Calea Victoriei 120) costul abonamentului sau depunându-l în conturile deschise la B.RD. filiala Victoria cont nr. 251100296362839 (menționând CODUL SWIFT: BRDEROBU) sau (pentru orice fel de valută) trimițând un cec (money order) pe adresa: Revista “22”, Calea Victoriei 120, sector 1,70179 București, România. Banca Comercială “Ion Țiriac”­­Sucursala Amzei, București (menționând CODUL SWIFT: CRITROBU ) dolari în contul 402000230030 mărci în contul 402000230031 lire sterline în contul 402000230032 franci elvețieni în contul 402000230033 lire italiene în contul 402000230034 franci francezi în contul 402000230035 Revista “22” anunță exclusivitatea difuzării sale în străinătate: 1 an 6 luni 3 luni - Europa 80 $ 40$ 20$ occidentală 76 EURO 38 EURO19 EURO 100 CHF 50 CHF 25 CHF - Israel 60 $ 30$ 15$ -Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia 40 $ 20 $ 10$ - SU­A, Japonia, Australia, 100 $ 50$ 25$ i sau echivalentul în orice monedă convertibilă

Next