Revista 22, iulie-decembrie 2005 (Anul 16, nr. 800-825)

2005-07-05 / nr. 800

Bolile Sănătății •" buget * management • medicamente _ interviu cu MIRCEA CINTEZĂ, ministrul Sănătății aosar Dreapta contra dreptei • RĂSVAN POPESCU • interviu cu VALERIU STOICA pag.6­­ ANUL XVI • 5 -11 iulie 2005 • 36 pagini • 2 LEI (20.000 lei) www.revista22.ro ANDREI PLEȘU GABRIEL LIICEANU pag.11-13 Bucureștiul Cultural Actuala putere explică foarte puțin și destul de prost, atunci când o face, de ce ia o anumită de­cizie și de ce anumite lucruri trebu­ie făcute chiar dacă sunt nepopu­lare. Chiar și atunci când e vorba de chestiuni de mare impact, cum ar fi creșterea tarifelor la energie sau înghețarea salariilor și postu­rilor din zona bugetară. Până la un punct, o atitudine mai relaxată în ceea ce privește comunicarea pu­blică e de salutat. Dar, dacă Adrian Năstase era literalmente obsedat de ideea de a controla principalele fluxuri mediatice, succesorul său cade în cealaltă extremă. Nemai­­vorbind de faptul că partitura cu pricina e cântată pe mai multe voci deloc armonizate una cu alta. Ultima cacofonie de acest gen e anunțul privind proiectata creș­tere a cotei TVA cu 3%, într-un mod deloc elegant și tipic politicia­nist, partenerii de guvernare ai lui Ionuț Popescu s-au grăbit să se delimiteze de anunțul său. „Cine nu e fn stare să mențină TVA-ul la cota actuală nu are decât să demisionezef, enunța ritos un co­leg de partid al ministrului de Fi­nanțe, lăsând impresia total falsă că o astfel de decizie s-ar lua la nivelul ministerului; în realitate, e vorba de o hotărâre politică impor­tantă, care implică guvernul în an­samblul său și care, până la urmă, ține de atitudinea de ansamblu a României în relația cu Fondul Mo­netar Internațional. FMI propune prin definiție poli­tici monetare rigide care nu par neapărat cele mai potrivite pentru situația actuală a țării. A impune un deficit bugetar de doar 0,75% ALEXANDRU LAZESCU Pragul critic din PIB, în condițiile în care Franța și Germania au depășit plafonul maxim de 3% acceptat în zona eu­ro, poate fi văzut drept o pretenție excesivă. Chiar dacă unele deze­chilibre macroeconomice sunt în­grijorătoare, o țară care are nevoie de dezvoltare accelerată merge de regulă pe deficite mai mari, pentru a stimula creșterea economică. Pe de altă parte, Bruxelles-ul dorește o ștampilă de bună purtare finan­ciară de la FMI, așa că nu e foarte simplu să renunți la semnarea unui acord cu instituția cu pricina. Cu atât mai mult cu cât discuțiile a­­prinse pe marginea extinderii lasă o marjă de manevră și mai îngustă din acest punct de vedere. Dificultățile guvernului Tăricea­­nu în materie de comunicare nu țin însă doar de deficitul de expertiză sau de lipsa de preocupare în abor­darea relației cu mass-media. Ce se vede pe ecrane, ce se aude la radio sau ceea ce se scrie în presă e doar o parte a problemei. Pentru că, de fapt, dificultățile întâmpina­te sunt expresia unor blocaje ma­jore de comunicare existente chiar în interiorul coaliției de guvernare. E vorba și de relațiile dintre parti­dele reprezentate în Executiv, dar chiar de capacitatea de a menține o linie de dialog deschisă între Pa­latul Victoria și Parlament. Un pro­eminent lider liberal se plângea zi­lele trecute că a făcut rost de tex­tul memorandumului cu FMI doar prin bunăvoința unor colegi de la PSD; în aceste condiții, declarațiile contradictorii sau sincopele de la votul din comisii sunt aproape ine­vitabile, iar zvonistica care circulă din belșug pe piață nu face decât (Continuare în pag. 3)

Next