Revista 22, iulie-decembrie 2005 (Anul 16, nr. 800-825)
2005-07-05 / nr. 800
Bolile Sănătății •" buget * management • medicamente _ interviu cu MIRCEA CINTEZĂ, ministrul Sănătății aosar Dreapta contra dreptei • RĂSVAN POPESCU • interviu cu VALERIU STOICA pag.6 ANUL XVI • 5 -11 iulie 2005 • 36 pagini • 2 LEI (20.000 lei) www.revista22.ro ANDREI PLEȘU GABRIEL LIICEANU pag.11-13 Bucureștiul Cultural Actuala putere explică foarte puțin și destul de prost, atunci când o face, de ce ia o anumită decizie și de ce anumite lucruri trebuie făcute chiar dacă sunt nepopulare. Chiar și atunci când e vorba de chestiuni de mare impact, cum ar fi creșterea tarifelor la energie sau înghețarea salariilor și posturilor din zona bugetară. Până la un punct, o atitudine mai relaxată în ceea ce privește comunicarea publică e de salutat. Dar, dacă Adrian Năstase era literalmente obsedat de ideea de a controla principalele fluxuri mediatice, succesorul său cade în cealaltă extremă. Nemaivorbind de faptul că partitura cu pricina e cântată pe mai multe voci deloc armonizate una cu alta. Ultima cacofonie de acest gen e anunțul privind proiectata creștere a cotei TVA cu 3%, într-un mod deloc elegant și tipic politicianist, partenerii de guvernare ai lui Ionuț Popescu s-au grăbit să se delimiteze de anunțul său. „Cine nu e fn stare să mențină TVA-ul la cota actuală nu are decât să demisionezef, enunța ritos un coleg de partid al ministrului de Finanțe, lăsând impresia total falsă că o astfel de decizie s-ar lua la nivelul ministerului; în realitate, e vorba de o hotărâre politică importantă, care implică guvernul în ansamblul său și care, până la urmă, ține de atitudinea de ansamblu a României în relația cu Fondul Monetar Internațional. FMI propune prin definiție politici monetare rigide care nu par neapărat cele mai potrivite pentru situația actuală a țării. A impune un deficit bugetar de doar 0,75% ALEXANDRU LAZESCU Pragul critic din PIB, în condițiile în care Franța și Germania au depășit plafonul maxim de 3% acceptat în zona euro, poate fi văzut drept o pretenție excesivă. Chiar dacă unele dezechilibre macroeconomice sunt îngrijorătoare, o țară care are nevoie de dezvoltare accelerată merge de regulă pe deficite mai mari, pentru a stimula creșterea economică. Pe de altă parte, Bruxelles-ul dorește o ștampilă de bună purtare financiară de la FMI, așa că nu e foarte simplu să renunți la semnarea unui acord cu instituția cu pricina. Cu atât mai mult cu cât discuțiile aprinse pe marginea extinderii lasă o marjă de manevră și mai îngustă din acest punct de vedere. Dificultățile guvernului Tăriceanu în materie de comunicare nu țin însă doar de deficitul de expertiză sau de lipsa de preocupare în abordarea relației cu mass-media. Ce se vede pe ecrane, ce se aude la radio sau ceea ce se scrie în presă e doar o parte a problemei. Pentru că, de fapt, dificultățile întâmpinate sunt expresia unor blocaje majore de comunicare existente chiar în interiorul coaliției de guvernare. E vorba și de relațiile dintre partidele reprezentate în Executiv, dar chiar de capacitatea de a menține o linie de dialog deschisă între Palatul Victoria și Parlament. Un proeminent lider liberal se plângea zilele trecute că a făcut rost de textul memorandumului cu FMI doar prin bunăvoința unor colegi de la PSD; în aceste condiții, declarațiile contradictorii sau sincopele de la votul din comisii sunt aproape inevitabile, iar zvonistica care circulă din belșug pe piață nu face decât (Continuare în pag. 3)