Revista 22, ianuarie-iunie 2006 (Anul 17, nr. 826-851)

2006-01-03 / nr. 826

CURIER 3-9 ianuarie 2­0­0­8 Catalogul Puterii Câștigătorii concursului: • Premii în cărți 1. Cozmuța Marcel — Maramureș 2. Ilinca Silvia­ Ionescu — București 3. Dumitru Ionescu — București 4. Tordai Adrian — Iași 5. Baicu Ștefania — București • Abonamente la 22 pe 6 luni Mulțumim editurilor: ANUNȚ Revista 22 scoate la concurs un post de redactor. Cerințe, studii superioare, o bună cunoaștere a vieții politice interne și internaționale. Experiența constituie un avantaj. Așteptăm CV-urile dumneavoastră până la data de 16 ianuarie 2006 la fax: 311.22.08. 314.17.76 sau e-mail: 122@ong.ro; redactia@revista22.ro. 1. Georgescu Eufimia­ Smărăndița — Prahova 2. Gheorghe C. Patza — Suceava 3. Crăciun Mircea — Argeș 4. Egreta Lungătară — București 5. Mișu Borșenc — Iași Sensibilitatea Est De ce are dreptate d-l Sorin Ioniță Bunica (mamaia) a fost printre „norocoși“, l-a pierdut „doar“ pe Marin. Lângă Iași, Tudor (tata) era elev la Școala de Ofițeri de Administrație Bu­curești, dislocată în Ardeal. Au fost trimiși la Sibiu - Arpaș; în anii ‘50, aveau să-i aranjeze un dosar care să-i scape de el. Absolvenții unei școli regale care nu cola­borau cu regimul erau neconvenabili nou­­instalaților politic. Bogde a plecat în ar­mată. La terminarea ei, a fost concentrat. A plecat pentru trei ani. S-a întors după șapte. La sfârșitul războiului. A luptat în Răsărit, își adunau cu pumnul păduchii de la subsuoară. Pierduți între dușmani și iarnă. Ca un elastic întins la maximum, au ajuns în Caucaz. Apoi sensul a fost in­versat. Au luat-o spre Vest. Via Crimeea. Luptau în Tatra când s-a semnat pacea. S-a întors plin de medalii. A primit pă­mânt. Pământul, care avea să se joace cu el un alt fel de ruletă rusească. S-a tre­zit chiabur. Nu a vrut să semneze pentru cooperativă. Pe înserat fugea de acasă, ascunzându-se pe­ apucate. L-au găsit, îi urcau într-un camion complet închis. Și îi plimbau întreaga noapte. Până la epuiza­re. Dimineața se trezeau la capătul câm­pului. Hămesiți. Storși de vlagă. Era peste ceea ce îndurase pe front. Apoi a cedat. Familia. Copiii. Mai ales copiii. Și a încer­cat să descifreze regulile sistemului. Pen­tru a nu se mai lăsa păcălit încă o dată. S-a trezit, în fața pensionării, că cei șapte ani nu-i puteau fi luați în calcul. A muncit în continuare pentru ei. Iar noi am conti­nuat să ne jucăm în țărâna Bărăganului cu medaliile lui. Și el râdea ironic, cocea porumb, bea țuică, povestea. A murit îna­intea primei pensii de veteran. Nimic nou despre frontul de Est. Su­biect al unor delicate valsuri diplomatice. Când trebuie să mă gândesc la mai rău, îmi amintesc istoria unchiului Gagesch. După ce a luptat în armata română întreg războiul, la întoarcere a fost deportat­ în Rusia. Redevenise sas. Ca și Bogde, are „Serviciul Credincios" - cea mai înaltă distincție a soldatului. Alina Iordache Râșnov, 12 decembrie 2005 Stimate domnule Ioniță Articolul Bătălia de la Cotul Donului, publicat în revista 22, din 5 decembrie a.c., mi-a trezit amintirea destinului frate­lui meu, ofițer de artilerie, rănit în bătălia de la Stalingrad. Vi-l împărtășesc. Născut în Moldova, în anul 1910, ab­solvent al Facultății de Fizică-Chimie din Iași, apoi asistent la catedra de fizică a Universității din Cluj, a fost concentrat în 1938, a făcut întreg războiul, începând cu 22 iunie 1941, când a trecut Prutul pe la Albița, cu regimentul, ajungând până la Stalingrad, permanent în linia întâi, având specialitatea de fizician, ce făcea calcule de traiectorie, ca artilerist, îmi povestea: „Cu rezistența fizică și nervoasă pe care am avut-o, am reușit să-mi men­țin echilibrul, să nu înnebunesc, in condițiile de înaintare prin stepa ru­sească, în toate momentele de atacuri pe care le-am traversat. La Stalingrad a fost iadul. Aici am fost rănit. Un glonte mi-a străpuns toracele și a trecut la un centimetru de inimă, după aprecie­rea medicilor chirurgi care mi l-au ex­tras. Rănit așa, am parcurs un drum­­ ce mi l-am evaluat la aproximativ jumătate de km­­ târând după mine, de o parte și de alta, doi ofițeri răniți, până la o bază aeriană unde m-au suit nemții într-un avion cu destinația Germania. Aveam 33 de ani și eram rezistent. Am avut un noroc dumneze­iesc“. (...) Fratele meu a fost operat la Leipzig, după care a fost trimis la Roman, în spita­lul orașului, pentru recuperare, cred. Aici a fost vizitat de un cumnat care ne-a tri­mis aceste vești. Familia lui, soția, profe­soară, cu cele două fetițe, foarte mici, era refugiată la Timișoara din Ardealul ocu­pat. Refăcut, apoi, a fost trimis din nou pe frontul din Vest, imediat după 23 august, unde a fost rănit la Debrețin, la genunchi, spre marele lui noroc. Și așa războiul s-a terminat, iar el a revenit la Cluj, în 1945. Ceea ce a mai urmat în destinul lui a fost o altă poveste decât cea a războiului, pe care l-a încheiat cu ceva decorații. Dacă ai participat la acest război, chiar dacă și la cel din Vest, împotriva Germaniei, nu a fost o notă care să dea prea bine, în ca­drul cunoscutelor „verificări“ de prin anii '50. Fratele meu a fost scos din învăță­mântul universitar. Cu un post găsit în medicina nucleară, ca cercetător la izotopi, au supraviețuit el și familia, dar cred că s-a ales cu un cancer de stomac, pentru care a fost operat în 1988 și salvat. Că putea scrie despre perioada războiului, desigur, putea s-o facă, deoarece avea posibilita­tea intelectuală, dar cum, unde, când pu­tea să-și publice toate aceste amintiri? Ar fi fost posibil în cei 50 de ani ce au urmat, când a fost marginalizat și pândit? A mai parcurs doar vreo doi ani după ‘89. (...) Așa i-a fost lui destinul, să trăiască 83 de ani, să-și crească familia și prin voia lui Dumnezeu să nu-i rămână oasele pe la Cotul Domnului, de unde zicea: „ne-am mai întors doar vreo trei ofițeri din re­gimentul nostru­, și să fie înmormântat în pământul țării, la Cluj. Tudora Ghircoiașu Cluj, 12 decembrie 2005 (...) M-am gândit la cuprin­derea și notarea folosind gru­pe, după cum urmează: De nota 10 — excelenți: președintele, ministrul Justiți­ei și ministrul de Externe Traian Băsescu, consec­vent celor afirmate în alegeri, este un președinte diferit de cei anteriori, acționând inteli­gent, cu aplomb și fermitate. Se implică (deși criticat de cârcotași) în viața țării și, unde este cazul, și în afară, și de fiecare dată urmările/rezultatele îl motivează! Ultima consecință, Tratatul de instalare a unor baze americane în România, altfel spus, după multe dece­nii de așteptare, „vin americanii“. Monica Macovei, în câteva cuvinte, de-am avea un guvern format din perso­nalități de calitatea doamnei de la Justi­ție, am aștepta senini și încrezători pri­mirea în UE, fără nici un dubiu! Mihai Răzvan Ungureanu se dove­dește permanent diplomatul de excep­ție, atât în probleme de moment, cât și de viitor. De nota 9: Sebastian Bodu, Vasile Blaga și Gh. Flutur. Fiecare în domeniul de resort dovedind (deși rezistențele — uneori dure — nu lipsesc) că vor lichida pentru totdeauna cu trecutul ineficient și împotriva legilor, de care încă țin cu din­ții greu­ celebri: evazioniști fiscali, plimbă­reți frauduloși și cei care în interior circulă fără să țină seama de „cei de alături“. O notă aparte pentru Gh. Flutur, care a gestionat (și o face în continuare) gri­pa aviară într-un mod remarcabil, recu­noscut și de străinătate­ l-am notat între 7—8 pe Gh. Barbu, Sulfina Barbu, Eugen Nicolăescu și Co­druț Șereș, care dovedesc fiecare, în problemele ce le revin, că modificările ce se impuneau se vor face, în confor­mitate cu o nouă legislație, la Sănătate începutul fiind făcut cu demiterea unor „grei“ care se considerau a rămâne pe post până la pensie (și mai departe!) Anca Boagiu, fiind de puțin timp în funcție, nu i se poate stabili rezultatul celor întreprinse. Deocamdată nota 7. La nota 6 stă premierul — omul in­tențiilor nefinalizate! De la jocul de-a de­misia, nu-i mai acord nici un pic de credit spuselor­ vorbe în vânt; ceea ce dove­dește a urmări este rămânerea cu orice preț „în scaun“! Este timpul și este nevoie de alt pre­mier! Ilinca Silvia Ionescu București, 13 decembrie 2005 Câștigătorii din București sunt așteptați la redacție pentru a-și ridica premiile în cărți până la data de 20 ianuarie 2006. Editor: GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL Redactor-șef: RODICA PALADE Redactor-șef adjunct: ARMAND GOȘU Grafician: DAN PERJOVSCHI Secretar general de redacție: Răzvan Brăileanu; Secretariat: Cristina Spătărelu; Redacția: Maria Bercea; Tehnoredactare: Nicolae Rusu; Director publicitate: Gabriela Zafiu; Corectură: Mara Ștefan, Adriana Herghelegiu; Abonamente, distribuție: Constantin Macovei; Casierie, contabilitate: Cecilia Florescu; Rubrici: Comentariu politic (Raluca Alexandrescu, Rodica Culcer, Sorin Ioniță, Alexandru Lăzescu, Răsvan Popescu, Stelian Tănase, Cristian Teodorescu); Comentariu economic (Hie Șerbănescu); Sociologia comunismului (Vladimir Tismăneanu); Studii culturale (Andrei Oișteanu); Lumea (Nicolae Alipescu); Politică externă­ (Filon Morar); Rezon (Andrei Cornea); Arena (Traian Ungureanu); Conjuncturi (Dragoș Paul Aligică); Istorie (Florin Țurcanu); Cronică literară (Smaranda Vultur); Chenzina literară (Tania Radu); Film (Laurențiu Brătan); Teatru (Valentin Dumitrescu). Redacția și administrația: București, Calea Victoriei 120. Tel: 311.22.08, 314.17.76; Fax:311.22.08; e-mail: 122@ong.ro; redactia@revista22.ro; www.revista22.ro Tipărit la 1 t.D PRINTING SRI. Tehnoredactare chwupuich­ată­ *2“ ISSN -1220-576- 22 nu garantează publicarea textelor nesolicitate de redacție Număr apărut cu sprijinul National Endowment for Democracy ABONAMENTE INTERNE CU EXPEDIERE PRIN POȘTĂ 1. Pentru cadre didactice, elevi, studenți, pensionari, foști deținuți politici și veterani de război: • 15 LEI (150.000 lei) pe 3 luni sau 60 LEI (600.000 lei) pe 1 an 2. Pentru celelalte categorii de cititori: • 16 T­Hl (160.000 lei) pe 3 luni sau 64 LEI (640.000 lei) pe 1 an Persoanele interesate sunt rugate să achite suma corespunzătoare la sediul redacției (Calea Victoriei nr. 120) sau să o expedieze prin mandat poștal la adresa: Revista 22, cont nr. R024RNCB 5010000012770001, cod cont (cod fiscal): 1566173, BCR Sucursala Sectorului I, București. Adeverințele care certifică apartenența la prima categorie de cititori (talon pensie, adeverință școlară etc.) se expediază pe adresa: Revista 22, Calea Victoriei nr.120, sector 1, București, cu specificarea Pentru Serviciul Abonamente. ___________ABONAMENTE INTERNE LA REDACȚIE 1. Pentru cadre didactice, elevi, studenți, pensionari, foști deținuți politici și veterani de război: • 12 LEI (120.000 lei) pe 3 luni sau 48 LEI (480.000 lei) pe 1 an 2. Pentru celelalte categorii de cititori: • 13 LEI (130.000 lei) pe 3 luni sau 52 LEI (520.000 lei) pe 1 an Nr. 826 Ar>«­ XVÎ V* ABONAMENTE STRĂINĂTATE Europa Israel America Australia Asia Cititorii din străinătate se pot abona astfel: • la redacție achitând în valută sau echivalentul în lei al abonamentului; • prin cec (money order) pe adresa redacției; • prin virament la Banca Comercială „Ion Țiriac“ — Sucursala Victoria în următoarele conturi: R048CBIT 4230103759002000 în USD R077CBIT 4230103759004000 în CHF R043CBIT 4230103759005000 în EUR,­­menționând CODUL SWIFT­ CRITROBU) 1 an 80 EURO 100 CHF 6 luni 40 EURO 50 CHF 3 luni 20 EURO 25 CHF Republica Moldova 130$ 50 EURO 65$ 25 EURO 32.5$ 12.5 EURO

Next