Revista 22, ianuarie-iunie 2008 (Anul 19, nr. 2-26)

2008-01-08 / nr. 2

O nouă lege votată de Camera Deputaților la 11 decembrie încearcă să scoată GDS din sediul său ANUL XVIII • Nr. 2 (931) *8-14 ianuarie 2008 www.revista22.ro • 32 pagini • 2,5 lei ANDREI CORNEA Politicienii în vacanță RODICA CULCER Ce a fost va fi Inițiative pag împotriva GDS Lumea în 2008 Georgia *• Pakistan 2007 a fost anul unei rupturi­­ în limbaj econo­mic, se spune al unui punct de inflexiune­­ în ac­tualul ciclu traversat de economia din România. Este o ruptură, chiar dacă place sau nu și chiar dacă, e drept, apare mai mult ca o simplă fisură, produsă de altfel lin și fără mare tamtam și ime­diate implicații. 2007 este anul în care cursul leu­lui, după un marș ce părea mereu triumfător, a luat-o din nou în jos, iar inflația, după un trend sistematic descrescător, a revenit luând-o în sus. Și este anul în care­­ chiar dacă sunt atâția care nu se mai uită la așa ceva considerând că ar fi de­modat - cei doi piloni ai sectorului real al econo­miei (industria și agricultura) au dat, pe ansam­blul lor, înapoi. Industria a încetinit­­ foarte îngri­jorătoare fiind scăderea de puls în industria prelu­crătoare­­, iar agricultura s-a prăbușit pur și sim­plu, în condițiile absenței oricărei pregătiri în fața câtorva săptămâni de secetă, într-o asemenea situație, creșterea economică obținută - mai mică de altfel decât în anul prece­dent, dar nu acest lucru fiind important - n-a pu­tut decât să adâncească dezechilibrele structura­le profunde din economie, pentru că necesara dezvoltare din sectoarele imobiliar, financiar și de retail, de altminteri foarte dinamice, n-are de fapt pe ce să se articuleze, în absența unui sector real al economiei, solid și în dezvoltare, care să ofere bazele­­ acesta, dimpotrivă, continuând să dea înapoi, deși este subdezvoltat­­, sectoarele dinamice precum cele menționate se așază aproa­pe exclusiv pe import. Se așază pe import până și sectorul de construcții imobiliare, care, în Ro­mânia, începe să facă, din acest punct de vedere, excepție de la regula „dimensiunii interne intrin­seci“ (prin localizare, destinație, aprovizionare), specifică acestui sector, în general, la construcții­le imobiliare actuale (rezidențe de lux, cvartaluri de birouri), componenta internă în aprovizionare și utilaje este din ce în ce mai mică, în unele ca­zuri absolut derizorie. Ce să mai vorbim de com­ponenta internă în dezvoltările din retail și servi­cii financiare, care este aproape nulă. Vorba lui Caragiale, minunată, dar lipsind cu desăvârșire! Să nu ne mirăm în aceste condiții că, în ciuda fisurilor intervenite în angrenajul economic, inclu­siv la motor, importurile totuși au crescut și iar au crescut, rămânând singurul segment care mai „duduie“. Și duduie rău, amenințând să gripeze totul în economie, la un moment care este greu de prevăzut, dar care va veni inevitabil. Mai ales că, la fel fără de mirare, exporturile țării - pe care nu le face nici imobiliarul, nici financiarul, nici re­­tailul - s-au încetinit sever în 2007, căscând și mai violent deficitul din contul curent extern al țării. 14% echivalent PIB constituie un dezastru! Acest deficit a ajuns în 2007 atât de mare în­cât, cu toate că investițiile străine directe n-au slăbit prea mult față de nivelul din anul prece­dent, contribuția lor de 90% în 2006 la finanțarea acestui deficit a coborât dramatic la numai 40%, locul lor în finanțare fiind luat de împrumuturile externe și transformând astfel 2007 în campionul postdecembrist al exploziei datoriei externe. De­pășind, potrivit preliminărilor, 58 de miliarde de euro la sfârșitul anului, datoria externă ajunge la 50% echivalent PIB, o cotă enormă! Datoria externă pe termen scurt întrece orice măsură, creând vulnerabilități extreme, iar datoria pe termen lung și mediu a spulberat în 2007 nivelul încasărilor din exporturi, singura sursă de rambursare. Că toate acestea s-au petrecut în primul an al apartenenței la UE este un fapt, dar nu apartenen­ța la UE este cauza. Dezechilibrele se acumula­seră de mult și coarda trebuia să se rupă la un moment dat. Mai devreme sau mai târziu, deficitul extern nesănătos și nesustenabil își va fi cerut nota de plată. Legătura cu apartenența la UE este că, dacă aceasta nu exista, probabil fisura interve­nea mai de mult și era deja o ruptură de-a binelea, în situația creată este greu de întrevăzut ce se va întâmpla în continuare. Totul este pe muchie de cuțit. Lucrurile o pot lua în orice direcție. Spre deo­sebire de până acum, începe foarte mult să de­pindă de politicile economice care vor fi derulate. Cert este însă că frenezia care păruse în prima jumătate a anului să cuprindă România­­ în ideea că inflația doar scade, economia doar înflorește, leul doar se întărește și investițiile străine doar cresc - și care risca să îngroape România s­a sfârșit și nu va mai reapărea. Și acesta este un lu­cru bun. Bucureștiul­ui: Cultural MAGDA CÂRNECI, directoarea ICR Paris Avem nevoie de un spațiu pe măsură pag- 4 ILIE ȘERBĂNESCU Un an de ruptură

Next