Revista construcțiilor şi meterialelor de construcții, 1958 (Anul 10, nr. 1-12)
1958-01-01 / nr. 1
Inginerul Mihail M. Rîmniceanu Ing. G. D. Roşianu Mihail Rimniceanu a fost unul dintre cei mai mari ingineri constructori de căi ferate din ţara noastră. Muncind fără preget, în tot timpul cit a fost în serviciul statului, el a înfăptuit o serie de linii ferate principale, la care, studiile pe teren, proiectarea, executarea lucrărilor şi — în general — rezolvarea diferitelor probleme ce se întâlneau în timpul construcţiei, pot servi ca exemplu celor chemaţi să dezvolte mai departe reţeaua noastră feroviară. Rimniceanu a fost nu numai un conducător eminent iar activităţii inginereşti şi un profesor de mare valoare în învăţămîintul tehnic superior şi mediu, dar şi un amic iubit de colegii şi subalternii să, un suflet ales, cu judecată independentă şi dreaptă, adînc devotat binelui public. Născut în 1852 şi-a făcut studiile liceale în Bucureşti şi tot aici a obţinut licenţa în ştiinţele fizico-matematice, fiind al cincilea licenţiat al Universităţii din Bucureşti (după Spiru Haret care a fost al patrulea licenţiat în matematici). Rimniceanu a ocupat apoi funcţia de profesor de matematici la Craiova, după care, a intrat în Şcoala Poduri şi Şosele din Paris, pe care a terminat-o în 1879. Reîntors în ţară, în acelaşi an, şi-a început activitatea inginerească cu gradul de inginer ord. cl. 111-a, funcţionind pină în 1887 în Serviciul Ministerului Lucrărilor Publice şi la Regia Monopolurilor Statului. După acea dată şi pină în 1910, întreaga sa activitate a fost consacrata Administraţiei Căilor noastre ferate, unde timp de 12 ani a funcţionat ca şef şi directoral Serviciului Lucrărilor Noi, succedind lui Angliei Saligny, iar după aceea a îndeplinit, timp de zece ani, funcţia de subdirector general al Căilor Ferate. De aici a fost trecut ca director general al Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe apă, unde şi-a încheiat cariera. In perioada de mare activitate a Administraţiei Căilor Ferate, care a început în 1881, îndată după răscumpărarea acestora de la concesionarii străini, Mihail Rimniceanu a avut o contribuţie foarte importantă la construcţia liniilor noi de caie ferată din ţara noastră. In calitate de şef al Serviciului Lucrărilor Noi de căi ferate *) el a înfăptuit, între altele, următoarele linii ferate: Rimnicul-Vocea — Rîul Vadului, în lungime de 58 km ; Vaslui-Iaşi, în lungime de 68 km ; Dorohoi-Cucuteni, în lungime de 140 km ; Roşiori-Alexandria-Zimnicea, în lungime de 73 km ; Mogoşoaia- Gara de Est (Bucureşti), înlungime de 8 km. Costul construcţiei acestor linii a revenit, în mediu, la 150 000 lei aur pentru 1 km, ceea ce reprezenta mai puţin de jumătate din costul liniilor ferate executate prin societăţile concesionare străine. Operele de seamă ale inginerului Mihail Rîmniceanu sînt studiile, proiectarea şi construcţia liniilor ferate, Rimnicu-Vîlcea Rîul Vadului, Vaslui-laşi şi Dorohoi-laşi. Dificultăţile întâlnite la studiul şi construcţia acestor linii şi modul admirabili, cum au fost ele rezolvate, au pus în evidenţă calităţile excepţionale de concepţie, construcţie şi administrare ale lui Rîmniceanu. Nu numai că găsea soluţii fericite în toate împrejurările dificile, dar ducea spiritul de ordine pînă la detaliile de construcţie şi depunea o stăruinţă continuă pentru perfecţionarea pe care o imprima întregului său serviciu. , Sunt demne de relevat numeroasele planuri tip, amănunţit studiate şi îngrijit întocmite, cu toate detaliile lor, de Serviciul Lucrărilor Noi de căi ferate condus de Mihail Rimniceanu, pentru diversele obiecte privind construcţia căilor ferate : tipuri de cale, schimbătorii, traversări, poduri şi podeţe de diferite dimensiuni, staţii, haite, clădiri de călători, magazii etc. Aceste planuri tip înlesneau, în mare măsură, întocmirea în scurt timp, cu toate desenele de execuţie, a proiectelor de construcţii necesare liniilor ferate ce urmau a fi realizate. Cea mi importantă dintre liniile ferate, realizate de Mihail Rîmniceanu este, însă, linia Rîmnicu-Vocea — Rîul Vadului, una din liniile de munte cele mai bine construite la noi în ţară, şi la a cărei Înfăptuire el a găsit un vrednic şi capabil ajutor în persoana inginerului Gh. Panait, şeful diviziei respective. Linia are declivităţi maxime de 10% şi raze minime de 300 m. Traseul său trece de pe un mal pe celălalt al Oltului, prin locuri gîtuite unde profilul căii a trebuit tăiat în stîncă şi linia a trebuit pusă la adăpostul torenţilor prin lucrări adecvate. Numeroase pereuri şi snfocamente apără linia contra furiei apelor Oltului care, în acel sector, are un regim torenţial foarte pronunţat, nivelul apelor avînd cîteodată variaţii de 7 m, în 24 ore. La acest regim, linia a rezistat foarte bine în decursul vremurilor, astfel că — pînă la construcţia liniei Bumbeşti-livezeni — a reprezentat punctul culminant al artei constructive româneşti în materie de căi ferate. In şedinţa Academiei Romîne din 23 martie 1904, cînd a avut loc alegerea lui Mihail Rimniceanu ca membru corespondent al acestei instituţii, Angliei Saligny, vorbind de activitatea acestuia, a arătat că el a proiectat şi construit 380 km de căi ferate şi a colaborat la construcţia altor 820 km. A menţionat apoi că, la construcţia liniei ferate Rimnicu-Vîlcea— Riul Vadului, problemele ce se puneau la fiecare pas erau foarte dificile şi cu toate acestea ele au fost rezolvate în mod magistral de Mihail Rîmniceanu. De asemenea, Saligny a adăugat că, în afară de unele memorii şi studii, Rîmniceanu nu a publicat lucrări mai importante, întrucit, inginerii noştri care s-au distins, au fost atit de mult împovăraţi în ultimii 20 de ani, incit nu le-a mai rămas timp pentru a publica monografii despre lucrările lor, uneori atit de dificile şi interesante şi despre care s-ar putea scrie volume întregi. Aceste lucrări însă, executate in piatră şi oţel, vor fi pe veci o dovadă de capacitatea acelora care le-au conceput şi înfăptuit. Pe linia Rimnicu-Vîlcea — Riul Vadului se găsesc numeroase lucrări de artă, între care : 1. Tunelul „Cârligul mic“ de 451 m lungime (fig. 1) avînd un plan un traseu în S cu o curbă de 300 m (rază) la intrare, un aliniament de 114 m, și apoi o contracurbă la ieşire tot de 300 m rază. 2. Tunelul „Cirigu mare" de 612 m lungime în aliniament şi curbă de 300 m rază . Ing. Mihail M. Rîmniceanu *) Serviciile de construcţii constituite la acea epocă în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, aveau o amploare echivalentă cu cel puţin a unei Direcţiuni de construcţii de mai tîrziu.