Revista construcțiilor şi meterialelor de construcții, 1958 (Anul 10, nr. 1-12)

1958-01-01 / nr. 1

2 INDUSTRIA CONSTRUCŢIILOR ŞI A MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII Art. I — 190. 3. Tunelul „Gura Lotrului“ de 164,50 m lungime, în aliniament. 4. Tunelul „Albioara" de 70,47 m lungime, cu curbă de 300 m rază executat pe sub şoseaua de pe Valea Oltului (fig. 2). 5. Tunelul „Cornetul“ de 33 m lungime (fig. 3). b. Tunelul nr. 6 de 18,40 m lungime, în ali­niament şi curbă de 300 m rază. 7. Trei podurii definitive, peste Olt de cite 22 m lungime fiecare, dintre care cel de la Lotru ,în curbă şi cel de la Ritul Vadului compus din şapte bolţi de beton şi o tra­vee metalică de 880­­m deschidere. 8. Podurile definitive de şosea de peste Olt, pentru accesul la staţiile Drăgăşani şi Jiblea (fig. 4). 9. Numeroase alte poduri şi podeţe, ziduri de sprijin,re,­­pereuri etc. Tunetele cele mai importante, Giuligul mic şi Cîrligul mare, se găsesc cam la 40 km de vecinul hotar al ţării noastre acolo unde Oltul se izbeşte de doi munţi, pe care oco­­lindu-i, formează două cotituri cu denumirile de mai sus. Linia ferată -Rî­mini­cu-Vilcea — Rîul Vadului, la care raza minimă a traseului este de 300 m, nu ar fi putut urmări aceste două co­tituri fără executarea celor două tunele. Masivele în care s-au realizat aceste tunele sînt compuse din şisturi cu planuri de alu­necare înclinate. La suprafaţă însă, în regiunea capetelor tunelurilor, terenul este nisipos fără izvoare, sau argilă nisipoasă, amestecat cu firimituri de stînci şi pe alocuri presărat cu izvoare. Materialul provenit din săpăturile ambelor tunele, ne­fiind propriu pentru folosirea lui la executarea zidăriilor acestora, a fost între­buinţat la terasamentele liniei, zidăriile exe­­c­utîndu-se din piatră brută locală cu mortar de ciment. Axele ambelor tunete fiind în curbă, pentru fixarea reperelor necesare trasării lor pe te­ren şi verificărilor din timpul executării, a trebuit să se efectueze triangulaţii riguros calculate la fiecare din ele. Pentru executarea tunetelor s-a aplicat me­toda de lucru austriacă, cu galeria de atac la baza profilului acestora, metoda care în cazul situaţiei locale s-a soldat cu mari avan­taje în ceea ce priveşte transporturile de ma­teriale şi debleuri, scurgerea­­apelor din izvoare şi aerisirea interiorului tunetelor în timpul lucrului. Această metodă a permis instalarea, de la început, a unei căi ferate înguste la baza secţiunii tunelelor, care a putut fii men­ţinută pînă la terminarea lucrărilor şi care, acolo unde spaţiul în tunel se mărea, era dublată pentru a permite încrucişarea trans­porturilor. La tunelul „Cî­rli­gul mic“ galeria de atac s-a în­ceput la 1 februarie 1898, în capătul dinspre Rîul Vadului şi la 5 martie, acelaşi an, in capătul din­spre Rîmnicu-Vîlcea, iar la 23 septembrie 1898, tu­nelul a fost perforat, axele celor două galerii întîl­nindu-se fără nici o diferenţă, atît în plan orizontal cît și în plan vertical. Im­mediu, înaintarea zilnică a galeriei de atac a fost de 1,36 m de fiecare parte a tunelului. La tunelul­­„Cîrligul mare“ galeria de atac s-a în­ceput la 19 decembrie 1897, în capătul, dinspre Rîm­nicu-Vîlcea și la 2 martie 1898 în capătul dintre Rîul Vadului, iar la 6­­ianuarie 1899, tunelul a fost perfo­rat, axele celor două galerii întîl­nindu-se în planul orizontal, cu o mică diferenţă care, s-a înlăturat la executarea excavaţiei întregului profil al tunelului, înaintarea zilnică medie a galeriei de atac, de fiecare parte a tunelului „Cînligul ma­re“ a fost de 1 m In raport cu natura terenului întîlnit pe par­cursul lungimii tunetelor, s-au adoptat trei tipuri, de secţiuni pentru inelele de zidărie ale acestora şi anume : a) Secţiunea cu grosime de 0,50 m la cheie şi cu un dren de 0,10 m grosime, din patră mică, în juru­l zidăriei, pentru inelele ce s-au executat cu săpătura efectuată în stîncă tare (fig. 5). b) Secţiunea de grosime de 0,80 m la cheie, cu un dren ca mai sus, adoptată la inelele executate cu să­pătura efectuată­­în stî­n­că moale( fig. 6). c) Secţiunea de grosime de 1,00 m la cheie și un dren de 0,10 m presiune în jurul zidăriei, aplicată la inelele executate î­n săpătură efectuată în teren arginlo­­nis­i­pos (fig. 7). Fig. 2.

Next