Revista Economică, ianuarie-iunie 1980 (nr. 1-26)
1980-01-04 / nr. 1
comerț exterior____________________ Incase - modalitate de plata internațională In situațiile in care nu poate fi promovat ca modalitate de plată creditul documentar, prin contractele comerciale de vînzare internațională se adoptă incase documentar. Factorii care , determină , acceptarea acestei modalități de plată sunt multipli, printre care încrederea în bonitatea și corectitudinea cumpărătorului se numără pe primul loc. Tot astfel, utilizarea incasoului poate fi impusă și de unele interdicții sau impedimente greu de surmontat, statuate prin dreptul national al partenerului ori, pur și simplu, din considerente desprinse din uzanțele locale de pe piața cumpărătorului. • REGLEMENTARI — MECANISM Incasa documentar este modalitatea de plată internațională prin care creditorul (vînzător, prestator de servicii etc.) transmite băncii sale documentele care atestă îndeplinirea obligațiilor care i-au revenit în baza unui contract comercial, documente pe care banca primitoare le remite spre încasarea unei bănci, de regulă, corespondentă din străinătate, care, la rîndul ei, le predă debitorului după ce acesta achită contravaloarea lor. In antiteză cu creditul documentar, in special sub forma sa de acreditiv irevocabil confirmat și domiciliat la București, in casa documentar este modalitate de plată care nu prezintă nici o garanție în forma sa clasică, cu privire la faptul că creditorul va încasa prețul prestației efectuate. a) Reglementări — participanți — costuri. Incasa documentar folosit ca modalitate de plată în valută convertibilă, in raporturile comerciale cu parteneri din tari cu economie capitalistă, nu este reglementat decit prin uzanțe bancare ; inițial, aceste uzanțe au fost unificate în anul 1968, prin Regulile uniforme pentru încasarea hirtiilor comerciale, elaborate sub egida Camerei de Comerț Internațional de la Paris ; locul uzanțelor menționate a fost luat, în anul 1979, de Regulile uniforme privind measourile, elaborate de același for și difuzate sub denumirea Publicația 322. Regulile uniforme privind measourile, la capitolul „Dispoziții generale și definiții', fac următoarele precizări ,prin care se definesc unele noțiuni legate de această modalitate de plată . 1. (I) — „Incaso" înseamnă tratarea de care bănci, potrivit instrucțiunilor primite, a documentelor așa cum sunt definite la (A) de mai jos, în scopul : a) — de a obține acceptarea și sau, după caz, plata sau b) — de a remite documente comerciale contra acceptării și/sau, după caz, contra plată sau c) — de a remite documente in alte condiții(II) — Expresia „Documente“ vizează documente financiare și / sau documente comerciale : a) — expresia „documente financiare" vizează cambii, bilete la ordin, cecuri, chitanțe de plasă sau alte instrumente analoge, utilizate pentru a obține plata sumelor de bani ; b) — expresia „documente comerciale"vizează facturi, documente maritime, documente de proprietate sau alte documente analoge, sau,orice alte documente, oricare ar fi, altele decit documentele financiare. (III) — Expresia „incaso simplu vizează incaso de documente financare neînsoțite de documente comerciale. (IV) — Expresia „incaso documentar" vizează un incaso de : a) — documente financiare însoțite de documente comerciale : b) — documente comerciale neînsoțite de documente financiare. Din textul redat rezultă că remiterea documentară poate avea două funcții finale, ca modalitate de reglementare a raporturilor fnanciare născute dintr-un contract comercial internațional : — plata rViăfurilor livrate, a prestărilor de lucrări sau de servicii, contra documentelor care atestă efectuarea lor ; — acceptarea titlurilor de credit, de regulă cambii, contra remiterii documentelor, în cazul vînzărilor pe credit. Potrivit Regulilor uniforme privind incasourile (Publicația 322), paricipanții la un incaso, denumiți în document „părți interesat“, sunt un număr de patru și anume : Supliment la REVISTA ECONOMICA, nr. 1, 1980