Revista Economică, 1922 (Anul 24, nr. 1-52)
1922-01-20 / nr. 1-2
2 REVISTA ECONOMIC/ importanţă cel puţin egală cu vechea luptă pentru exsistenţa, — astăzi deja asigurată —, „Solidaritatea“ nu-şi va fi terminat rolul definitiv. Căci chiar şi după eluptarea şi asigurarea independenţei economico-financiare româneşti, ni se va mai deschide un alt orizont, cu un ţel tot atât de nobil: solidarizarea pentru asigurarea prosperităţii economico-financiare, a poporului nostru. Ştim prea bine, că „Solidaritatea “ se găseşte abia la sfârşitul primului act din marea operă economică şi financiară a neamului românesc. Existenţa noastră este asigurată deocamdată. Dar, departe de preocupările politicei de partide, în al doilea act, pe care îl începem, „Solidaritatea“ noastră va trebui să pună în acţiune solidară, să caute deci a solidariza toate forţele româneşti, ca să contribue cât mai mult la atingerea celui de al doilea ţel: independenţa economiei naţionale româneşti. Întregim deci dorinţele noastre de Anul Nou cu aceea, ca să se adune în jurul ,,Solidaritâţii“ toţi „cei cu inima română“ din toată Ţara Românească, liberi de orice patimă, de orice veleităţi de partide intr-un grup solidar economic şi financiar românesc Din noul sediu al „Solidaritâii“, această revistă întărită şi desvoltată cu forţe noui îşi va da silinţa a servi economia naţională mai cu efect. Nu însemnează însă, că am putea renunţa la colaborarea nici unui singur factor, care a lucrat până acum în ogorul ei. Plini de mulţumire şi recunoştinţă faţă de activitatea muncitorilor de până acum ai Revistei, le adresăm chiar cel mai călduros apel să sprijineascâ noua redacţie totdeauna şi cu toate mijloacele disponibile: conducătorii noştri să ne conducă şi mai departe cu luminile lor, iar lucrătorii, fiecare la postul său, să ne facem cu toţii datoria de solidarizare românească pe un nou orizont, dintr un nou punct de plecare. Călăuziţi de aceste gânduri şi plini de încredere în concursul tuturor sufletelor nobile româneşti, ne apucăm de nouă muncă, ce ne aşteaptă. Direcpunea ,,Rev. Econ“, Nr. 1-2, — 10 ianuarie 192.*. „La fapta bună cei bani s-adună şi mult pot puţinii bani împreună". Sprijiniţi comerţul şi industria românească şi nu vă lăsaţi terorizaţi de valuta străină. „Picurii cu strop de strop fac al mărilor potop“ zice poetul. Adunaţi deci numerii „Revistei Eeconomice“ şi veţi face colecţii frumoase pentru biblioteca Dvs, zicem noi, „Sindicatul Băncilor.“ Adunarea generală extraordinară a „Solidarităţii“ se va ţinea la 23 i. c. pentru modificarea statutelor şi pentru reorganizarea asociaţiei. Mulţimea problemelor financiare în împrejurările de faţă au dat prilejul şi necesitatea de a lărgi cadrele „Solidarităţii“. Chestiunea impozitelor cu toate fazele ei de la legislaţie până la ultimele reclamaţiuni şi apeluri în legătură cu aplicarea acelora, chestiunea regulării valutei, chestiunea serviciului de giro cu toate preocupările executive, chestiunea asanării şi stabilizării pieţei financiare, pentru care avem nevoie de concursul tuturor factorilor şi mai ales avem nevoie de aplicarea unor convenţii riguroase între toate institutele financiare în privinţa tuturor operaţiunilor, implicit reorganizarea Băncii Naţionale şi stabilind normele şi procedeurile de urmat pentru refacerea creditului în toate ramurile sale şi în special în ce priveşte scontul, creditul fonciar şi depunerile, atâtea probleme de interes general pentru refacerea financiară a Ţării ni se puneau deodată cu o altă serie tot atât de mare a problemelor provinciale speciale, ca chestiunea taxelor de 5% reţinute la schimbul coroanelor, chestiunea bursei de efecte din Cluj, chestiunea repatrierea efectelor din străinătate, conversiunea titlurilor străine, în fine lichidarea pretensiunilor reciproce cu străinătatea în conformitate cu tratatele de pace şi cu convenţiunile referitoare, toate acestea erau şi sunt încă numai începuturile unor grupe întregi de alte probleme de detalii, pentru a căror ducere la îndeplinire, trebue să recunoaştem sincer, puterile de până acum ale „Solidaritaţii“ nu erau suficente. Reorganizarea „Solidarităţii“ prin modificarea statutelor era reclamată deci în mod imperios de marele eveniment al intregirei Ţării încă şi prin faptul, că centrul de gravitatea al vieţei financiare româneşti din Ardeal sa deplasat de la Sibiu la Cluj, unde s-au stabilit cele mai mari instituţii financiare: »Banca Agrară«, „Banca Centrală“ şi „Întreprinderile Forestiere“, toate trei fiind operele »Solidarităţii«. Căci este numai just să recunoaştem, câ acestea sunt creaţiunile capitalului românesc-ardelenesc pregătit prin o activitate de decenii a Românilor ardeleni trecuţi prin şcoala practică a „Solidarităţii«. Dar principiile reorganizării „Solidarităţii“ nu puteau fi altele decât desvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor ei morale şi materiale. Nu se putea aduce nici o ştirbire caracterului ei pur românesc, dar nici solidităţii ei financiare-economice. Revizia externă obligatoare trebuia menţinută pentru curăţenia şi chezăşia bonităţii forţelor constitutive, iar de caracterul curat „Solidaritatea“ şi *