Revista Economică, 1926 (Anul 28, nr. 1-44)
1926-01-21 / nr. 1-3
2 REVISTA ECONOMICA Nr. 1-3, 21 iauarie 1926. de pe lângă aceste şcoale sau la o fermă a statului sau particulară recunoscută de Minister, ca fiind bine organizată. Liceele agricole au de scop a forma administratori pentru fermele Statului, pentru obştii, pentru proprietăţi particulare, administratori de vii şi şefi de pepiniere viticole, administratori de plantaţii de pomi, şefi de pepiniere horticole, funcţionari pentru instituţii agricole silvice etc. Ele mai pregătesc şi în vederea continuării studiilor în învăţământul superor. Pe lângă învăţământul teoretic, elevii din gimnaziile şi liceele agricole sunt obligaţi a face toate lucrările practice prevăzute de programele acestui învăţământ. învăţământul industrial se face în gimnazii industriale şi licee industriale. Gimnaziile industriale au de scop a desvolta interesul pentru meserii, să formeze meseriaşi pentru industria nucă şi să pregătească elevii pentru continuarea studiior în liceele industriale. Absolvenţii gimnaziilor industriale, care nu continuă studiile în licee, obţi certficatul de absolvire numai după ce vor fi făcut un an de practică într’un atelier pe aplicaţie. Liceele industriale de băieţi cuprind două cicluri de câte doi ani. Primul ciclu formează meseriaşi speciali instruiţi, conferind certificatul cu carnet de lucrător. Al doilea ciclu pregăteşte maeştri şi şefi de ateliere şi de fabrici precum şi patroni pentru industria mică; de asemenea formează technician pentru lucrările publice şi de edilitate; conductori ajutori ai inginerilor, conductori ,ajutori ai architecţilor, deşănţaturi şi fancţionari în birourile techica; întreprinzători de lucrări publice ori particulare, învăţământul muncitoresc cuprinde şcoale de perfecţionare cu scopul de a da ucenicilor, lucrătorilor şi funcţionarilor, cari nu pot urma cursurile gimnaziale şi liceale, o cultură teoretică generală şi profesională pentru îmbunătăţirea condiţiunii lor. Învăţământul muncitoresc este de trei categorii: industrial, comercial şi agricol şi se predă în gimnazii muncitoreşti şi în licee muncitoreşti. La gimnaziu cursurile durează trei ani, iar la liceu patru ani, cu câte 12 ore pe săptămână, adecă două ore pe zi. Cele două ore zilnice vor fi una după altă şi nu după ora 9 seara. Înscrierea în prima clasă a liceului se face pentru oricare absolvent al oricărui gimnaziu pe lângă un examen de admitere, întregindu-l cu eventualul examen de diferenţă, de ex. din gimnaziul teoretic cine voeşte să se înscrie în liceul industrial, va trebui în prealabil să urmeze cu succes un an de practică în atelierele de aplicaţie ale gimnaziului industrial-Absolvenţii gimnaziilor aplicate (gimnazii comerciale, agricole, industriale, muncitoreşti) pot trece examenul de admitere în prima clasă a liceului teoretic numai în urma unui examen prealabil de diferenţă. In prima clasă a liceelor comerciale şi agricole se pot înscrie divec absolvenţii oricărui gimnaziu fie teoretic, fie gimnaziu practic de orice categorie. Absolvenţii oricărui liceu de orice categorie, cari doresc să continue studiile în învăţământul superior, trebuie să depună un examen de bacalaureat. Intenţiunea proiectului este deci, ca să descongestioneze liceele teoretice de elemente, cari nu pot sau nu au miereui sa urmeze studii universitare , să dea posibilitatea de învăţământ teoretic şi practic tuturor copiilor, fără deosebire de clase de avere; să dea învăţătură profesională şi o îndreptăţire justificată la o viaţă şi la o situaţie corespunzătoare aptitudinilor intelectuale şi fizice ale fiecăruia; să deschidă porţle învăţământului superior tuturor acelora, cari dovedesc capacitatea intelectuală necesară, dirijând însă în acelaşi timp pe tot omul la locul potrivit cu calităţile sale. Discuţiile, ce vor urma asupra ante-proiectului de mai sus, vor fi de interes deosebit pentru cetitorii noştri, mai cu seamă în ce priveşte gimnaziile şi liceele aplicate: agrcole, comerciale, industriale şi muncitoreşti. Ec. Un serviciu postat de cecuri. Recunoscând importanţa serviciilor, pe care posta e chemată să le îndeplinească în piaţa financiară a ţârii prin anumite operaţiuni de bancă proprii, ne-am ocupat în repetite rânduri de chestiunea băncii poştale. Cu referire la acest Subiect, eminentul nostru amic, dl Ilariu P. Mâneanu ne trimite o serie de informaţiuni preţioase, pentru cari îi suntem mulţumitori. In ce priveşte cecurile poştale, s’a instituit o comisiune, care sâ stabilească principiile de funcţionare a acestui serviciu. Comisiunea terminându-şi lucrările, a întocmit un ante-proect de lege, iar serviciul trebuia sâ ia fiinţă pe ziua de 1 Ianuarie 1926. Intârzirea provine din faptul, că proectul de lege nu s’a prezentat încă Corpurilor Legiuitoare. Este de remarcat cu deosebită satisfacţie morală, că comisiunea, care a fixat principiile de bază, a ţinut socoteală şi de lucrarea asociaţiei băncilor noastre „Solidaritatea", prezentată la timpul său consiliului general al Asociaţiei Băncilor Române, lucrare remisă de aici comisiunei speciale. Iată principiile adoptate de menţionata comisiune: 1. In România serviciul de conturi curente poştale să fie descentralizat.