Revista Economică, 1927 (Anul 29, nr. 1-52)
1927-01-27 / nr. 1-4
2 REVISTA ECONOMICĂ Nr. 1—4 27 Ianuarie 1927, apăra, şi impunătoare de respect înăuntru, ca şi în afară. A începe deja la prima organizare a Camerei cu vrajbă e păcat, şi însemnează a săpa dintru început la temeliile acestei instituţiuni. Tonul violent şi pătimaş, cu care a tratat dl Ilie Floaşiu jun, în ultimele săptămâni, în foi volante şi în „Sibiul Economic“ al d-sale, chestiunea organizării Camerei de Comerţ şi Industrie a surprins lumea serioasă. Declar că nu am intenţia să angajez cu „Sibiul Economic“, sau cu directorul său o polemică pe tema Camerei de Comerţ, cu care afară de faptul, că sunt alegător pentru corporaţiile ei, altă legătură nu am şi poate nici nu voiu avea — având în vedere multiplele interese şi ambiţii de satisfăcut. Totuşi în faţa dezideratelor puţin serioase, formulate de „Sibiul Economic“ în numărul său 3 de la 15 ianuarie a. c. şi aserţiunilor, nechibzuite şi jignitoare, cuprinse în acelaş număr, mă întreb, cum s’au întrebat toţi oamenii nepreocupaţi şi cu judecata calmă : Pe cine reprezintă, şi în numele cui vorbeşte dl I. F. I. ? Să fie aceasta şi vederile tovarăşilor de acţiune de până acum ai d-lui I. F. I., asupra apropriatei organizări a Camerei, între cari cunosc o seamă fie oameni serioşi ? Este cu neputinţă ! Autorul articolului, de care mă ocup, formulează dezideratele : Cameră Românească, Cameră Profesională şi anunţă lupta împotriva unor pretinse tendinţe de dominaţiune a grupului bancar. Se aventurează chiar să conteste reprezentanţilor băncilor dreptul de a intra în corporaţiile Camerei, şi de a participa activ la lucrările ei ! Aceasta pentru că — ascultaţi şi Vă minunaţi — „în epoca celei mai neruşinate cămătării de bancă, prezenţa lor în Camera de Comerţ ar împiedeca întreg Consiliul de a lua o atitudine sprijinită pe legile ţării pentru a combate uzura băncilor“. Şi fiindcă : „directorii de bancă în interesele lor, nu se identifică cu comercianţii şi industriaşii. Ei bine toate acestea sunt aberaţii ! Putea-vom noi Românii — fără a ne expune la un ruşinos eşec — să şi încercăm a împiedeca, ca cercurile minoritare interesate, şi atât de bine organizate, precum sunt, să uzeze de drepturile lor, întemeiate pe lege, şi să caute a trimite în Cameră reprezentanţii lor ? Hotărât, nu putem. Dar chiar de am putea, nu este cu dreptate. Şovinismul aici n’are îndreptăţire ! Prin intrarea reprezentanţilor cercurilor comerciale şi industriale minoritare în Cameră, caracterul românesc al acestei instituţii nu sufere nici o ştirbire. Cameră profesională ! Să fie exclusiv comercianţi şi industriaşi în corporaţiile ei ? Doar băncile încă sunt întreprinderi comerciale ! Ori nu ? Şi-apoi cum vei elimina din Cameră, pe membrii de drept, necomercianţi, a cărora fiinţă în cadrele Camerei, o decretează chiar legea ? Cari bănci sunt vizate de dl I. F. I. când scrie despre cămătărie neruşinată şi de uzură, ce afirmativ se face ? Aserţiunea aceasta ofensătoare, întrucât priveşte banca „Albina“ o resping cu toată hotărârea şi indignarea. Invit pe autor să facă o anchetă în sânul comercianţilor şi industriaşilor, pe care vrea să-i conducă la luptă în contra „grupului bancar“, pentru a se convinge de felul cum interesele acestora au fost ocrotite toată vremea de „Albina“. Celelalte bănci „cămătare“au şi ele cuvântul faţă de această acuză gravă. După concepţia curentă, nefalsificată şi neîntunecată de patimă, nu există şi nici nu poate exista antagonism, ciocnire de interese, între institutele financiare şi între comercianţi şi industriaşi. Aceşti factori, după natura şi menirea lor sunt indicaţi să conlucreze armonic şi întregindu-se şi sprijinindu-se reciproc, în ceea ce se numeşte viaţă economică. Intr’un singur punct sunt de acord cu „Sibiul Econoame“. Să înlăturăm politica din Cameră. Să facem numai pură politică economică. Să înlăturăm politica, dar nu şi pe politiciani, cari, de orice partid vor fi, pot fi numai de folos instituţiei Camerei. De altfel chestiunea pentru care „Sibiul Economic“ s-a agitat atât de mult şi pe care a tratat-o cu atâta superficialitate, a făcut un nou pas hotărâtor înainte. Guvernul în zilele trecute a numit o comisiune interimară, chemată să ia în mână organizarea nouii Camere. Să avem încredere în ea, căci aşa cum este, este bine compusă ! / Sibiu, 20 Ianuarie 1927. Constantin Popp director la banca „Albina“ In locul „Băncii Poştale“ Pentru simplificare ne-am luat voie a numi în repeţite rânduri cu numele de „Banca Poştală“ instituţia, care înainte de răsboi funcţiona în părţile ardelene, sub numirea de „Casa de Păstrare Poştală“. Repetitele noastre articole în chestiunea aceasta trecând fără efect în cercurile interesate, nu ne mai rămâne decât să urmărim cu atenţiune, ce se face în Bucureşti în locul acelei instituţii financiare, ale cărei foloase eram deprinşi a le aprecia şi noi. Mai târziu, după ce administraţia poştelor, telegrafului şi telefoanelor vor prezenta o dare de seamă despre activitatea noului serviciu al „cecurilor poştale“, subordonat, direcţiunei mandatelor, ne vom lua voie a prezenta şi noi o comparaţie între aceea, ce ar fi trebuit să fie instituţia „Casei de păstrare poştală“ şi între aceea, ce se va fi făcut în locul ei, ca substituire. Iată, ce scrie în această chestiune D. G. Mantra în ziarul „Argus“ No. 4131 : „Administraţia poştelor, telegrafului şi telefoanelor, a întocmit în cursul anului trecut un proect de lege pentru înfiinţarea serviciului de conturi curente şi cecuri poştale. Consiliul legislativ căruia îi fusese trimis de curând acest proect a opinat că el trebuie modificat la anumite capitole, pentru a căpăta o deplină forma constituţională. Odată aceste modificări îndeplinite proectul a fost redactat la ministerul de comunicaţii, zilele trecute, în formă lui definitivă, urmând a fi depus săptămâna viitoare pe biurourile Senatului.