Revista Economică, 1928 (Anul 30, nr. 1-52)
1928-01-07 / nr. 1
Nr. 1. — 7 Ianuarie 1927. REVISTA ECONOMICĂ 3 Dar legea ungară de timbru nu impunea actele de ipoteca și permisiunile ulterioare de ipotecă, ci înscrierea. Actele și permisiunile ulterioare erau supuse sau numai timbrului fix de coroană, sau după distinctiunile taxei timbrului progresiv prevăzut pentru acel tip de creanță. Noua lege a timbrului nu se interesează, dacă creditorul face sau nu înscrierea, și îndată ce actul său cuprinde constituire de ipotecă, urmează să se plătească impozitul de la art. 15 § 1. Legea timbrului dispune la art. 35, că pentru toate actele impuse, părţile vor achita taxele sau impozitele cuvenite, încă de la formarea lor, indiferent de autentificare ori întărire. Când vor achita urmăritorii impozitul? Când cer executarea ? Când ordonanţa soseşte la cartea funduară ? Şi ce se întâmplă, dacă executarea nu se încuviinţează sau deşi s'a încuviinţat, ea nu se aduce la îndeplinire de către cartea funduară? Ce se întâmplă când se face numai înscrierea dreptului de executare sau se face o prenotaţiune prin execuţiune de asigurare ? In sistemul vechilor legiuiri fiscale, toate aceste chestiuni erau reglementate în lege şi dificultăţi nu se puteau ivi, pentru că impozitul era scadent numai după înscriere. Noua lege nu reglementează aceste chestiuni, pentru motivul binecuvântat că ea nu impune înscrierile, ei actele de ipotecă şi permisiunile ulterioare. Interpretarea extinctivă şi contrară legii, menţionată mai sus, ridică o serie interminabilă de dificultăţi şi şicane creditorilor, nevoiţi să urmărească bunurile imobiliare ale datornicului. „Solidaritatea“, ca organul instituţiunilor financiare din Transilvania ar trebui să intervină la Ministerul de finanţe pentru restabilirea şi păstrarea situaţiunei legale. Dr. Lucian Borda: Scăderea dobânzilor. Ceea ce aşteaptă şi doresc, de ani de zile, toate cercurile economice: agricultura, industria şi comerţul, ca şi cercurile financiare, şi în fine toată lumea, reducerea dobânzilor atât de excesive în ultimii ani, este pe cale a se înfăptui. Se va înfăptui prin o acţiune energică a Băncii Naţionale, inaugurată în ultimele zile ale anului expirat, în înţelegere cu guvernul. Banca Naţională, bazată pe stabilitatea de fapt a valutei noastre, realizată mare parte şi prin politica sa raţională de devize, urmată de mai mult timp, a socotit sosit timpul să intervină pe piaţă cu noui resurse pentru a determina o însufleţire a activităţii economice a ţării. Pune în vedere băncilor solide, cari oferă garanţiile necesare de siguranţă şi de lichiditate, acordarea de credite noi, resp. majorarea creditelor, pentru satisfacerea trebuinţelor de credit ale agriculturei, industriei şi comerţului. Condiţionat însă, ca băncile, cari voiesc să beneficieze de aceste noi resurse, să-şi ia angajamentul," de a reduce simţitor dobânzile la plasamentele lor, reducând, de sine înţeles, concomitent şi dobânzile pentru depunerile spre fructificare. După o anchetă, întreprinsă de Banca Naţională, în cercurile băncilor, acestea au admis drept dobândă rezonabilă, dobânda de 18°/0. Bazată pe aceasta Banca Naţională, prin Sucursalele sale îmită băncile, ca în viitor să nu încasseze după plasamentele lor o dobândă mai mare de 18°/0, incluziv comisioane, iar la depuneri spre fructificare să bonifice o dobândă maximă de 12°/0. Pentru a opera treptat aceasta reducere a dobânzilor, Banca Naţională acordă băncilor terminul de 1 Aprilie a. c., urmând ca de la 1 Octomvrie 1928 încolo, dobânda plasamentelor să nu depăşească 15°/0, iar bonificarea după depuneri spre fructificare 10°/0. E de sine înţeles, că punerea în practică a acestor reduceri importante şi în termen atât de scurt va întimpina la bănci dificultăţi şi va putea provoca chiar anumite perturbaţii. Banca Naţională se angajează însă să pună la dispoziţia băncilor, cari din cauza reducerii dobânzilor depunerilor la 12°/0, ar fi expuse la retrageri mai mari de capitaluri, sumele necesare pentru satisfacerea deponenţilor. Tot în vederea uşurării dobânzilor Banca Naţională cere deja băncile mari, cari alimentează cu credit de scont băncile mai mici, să diminueze faţă de acestea dobânda la 10°/0, ori dacă în această dobândă nu ar afla convenienţă , se abandoneze aceste operaţiuni. Pentru cazul din urmă Banca Naţională pune în vedere băncilor miei, credite directe. Banca Naţională îşi rezervă a controla la băncile în legătură de afaceri cu ea, executarea întocmai a celor de mai sus şi în caz de abateri, pune în vedere aplicarea de sancţiuni inflexibile, cari vor fi: la prima abatere reducerea imediată a creditului băncii ainovate la z/i; la a doua abatere cu Vi ; iar ca ultimă măsură suprimarea totală a creditului. Banca Naţională mai cere ca băncile cu disponibilităţi mai mari de numerar, să pună acelea în circulaţie; mai departe aşteaptă, de labănci moderarea cheltuielilor de administraţie, a tan-