Revista Economică, 1929 (Anul 31, nr. 1-52)
1929-01-05 / nr. 1
Nr. I. — 5 Ianuarie 1929 REVISTA ECONOMICA 3 inimos director de Sucursală, dl C. M. Rădulescu, directorul Site. Tg.-Mureş — mutat acum la Galaţi şi a luat proporţii neaşteptate. A participat la ea întreg Consiliul de administraţie a Băncii, în frunte cu dl Guvernator Burileanu şi cu directorii, împreună cu întreg corpul funcţionarilor şi număroşi delegaţi de la Sucursale din toate unghiurile ţării. Domnul Guvernator în numele Consiliului de administraţie relevând activitatea rodnică şi meritele sărbătoritului, i-a oferit, drept amintire, o statuetă de mare preţ reprezentând pe Sămănătorul. Secr. gen. dl Dem. Cristescu aducând elogii şi felicitând pe dl Cioranu i-a oferit un preţios Album, cu semnăturile autografe ale tuturor funcţionarilor din provincie şi ale celor superiori de la centrală. După o alocuţiune a inspectorului gen. dl Basile Alevra, a ţinut o emoţionantă cuvântare iniţiatorul sărbătoririi dl C. M. Rădulescu, care a oferit sărbătoritului, din partea funcţionarilor, o statuetă de bronz, pe piedestal înalt, reprezentând munca, steaua călăuzitoare a directorului Cioranu, toată viaţa sa. A răspuns tuturora adânc emoţionat sărbătoritul şi după un copios bufet, servit de Casa Capşa, sărbătorirea a luat sfârşit. Sărbătorirea dlui C. Cioranu din partea Băncii Naţionale a fost o sărbătorire a muncei, a devotamentului şi a capacităţii unui bărbat, care ridicându-se din propriile sale puteri pe înaltul piedestal de director al primului aşezământ financiar al ţării, n’a fost aici o figură decorativă, ci, timp de mai multe decenii un adevărat organizator şi îndrumător. Ne asociem şi noi, din toată inima, la urările de bine, ce s’au adresat cu acest prilej dlui director Cioranu. Să se bucure încă mulţi ani îr deplină vigoare corporală şi spirituală de roadele muncii sale devotate. Viaţa şi activitatea dir. Cioranu servească de exemplu şi de îndemn generaţiilor de azi de funcţionari de bancă de toate categoriile. Să caute să se ridice la cele mai înalte trepte ale ierarchiei profesionale, prin meritele proprii, prin muncă şi devotament, singure în stare a da adevărata satisfacţie omului superior şi cu simţ de demnitate. Unificarea contribuţiunilor directe. La începutul noului regim ţinem de bine să examinăm în acest organ financiar dacă unificarea contribuţiunilor directe a ameliorat sau nu regimul, administrarea contribuţiunilor directe în Transilvania şi în ţinuturile alipite şi dacă nu, cam sunt cauzele acestui rezultat negativ. Accentuăm că nu voim să discutăm cuantumul, mărimea contribuţiunilor directe pentru că aceste nu sunt mai mici nici la vecinii noştri şi nici în Occident. Credem a nu greşi, dacă declarăm de la început că administrarea de azi a contribuţiunilor directe se face conform sistemului ce a existat în vechiul Regat, pentru că ceea ce a susţinut legea de unificare din sistemul ardelean, până în prezent nu s’a executat. Condiţiunea esenţială a acestui sistem este claritatea, preciziunea contabilităţii, astfel că atât fiscul cât şi contribuabilul să fie oricând în stare să poată constata debitul şi creditul său. In Transilvania acest scop a fost atins pe de o parte prin cărţile comunale de dare şi prin cărţile principale ale perceptoratelor de stat şi ale direcţiunilor financiare, şi de altă parte prin foaia sau cărticica de dare a contribuabilului. Să cercetăm care-i situaţia de azi. I. Dacă examinăm rolurile (cărţile de dare comunală) redactate după sistemul din vechiul Regat, constatăm, că sunt ţinute în condiţiuni foarte triste, aşa că nici contribuabilul nici fiscal nu este în stare de a fi în clar cu debitul şi creditul său. Intr’adevăr, studiind dispoziţiunile art. 104 din legea de unificare a contribuţiunilor directe şi §§ 275—279 a instrucţiunilor, vom constata că nici nu putea fi alt rezultat. Primul postulat al cărţilor principale este în general, ca să fie conduse curat şi fără ştergeri, ori dispoziţiunea Instrucţiunilor, „modificările aduse ulterior rolurilor.... se vor nota în roluri cu cerneală de altă culoare“, a neglijat cu totul acest postulat. Instrucţiunile au autorizat pe ministrul finanţelor, ca rolurile să le preschimbe — horrendum dictus în fiecare an şi ministrul a şi uzat de acest drept şi a modificat formularul original al rolurilor de trei ori, însă până în prezent nu a ajuns la formularul din Transilvania, deci nu a ajuns la rezultatul dorit. Pentru modificările ulterioare au servit în Transilvania coloane de adaus şi de scăderi şi numai prin introducerea lor la roluri vom restitui, respective asigura soliditatea lor, atunci rolurile vor ajunge exactitatea cărţilor principale. Dar cel mai important postulat al cărţilor principale e încheierea anuală a lor. In Transilvania am avut foarte mare grije de acest lucru aşa, că încheierea s-a făcut de două ori, în momentul terminării impunerilor şi la sfârşitul anului. Toate aceste lucrări ministerul finanţelor poate să le ordone oricând, pentru că legea îl autorizează pentru executarea acestor dispoziţiuni esenţiale. II. A doua plângere justificată a contribuabilului din Transilvania şi ţinuturile alipite este neînfiinţarea carnetelor de dare, prin cari se pot constata oricând debitul şi creditul contribuţiunilor directe. Importanţa acestor cărţi oricine va recunoaşte-o, când este ştiut că păstrarea chitanţelor separate ce greutate cauzează chiar şi pentru intelectuali şi câte abuzuri se fac prin aceste chitanţe. Afirmative administratorul financiar din