Revista Economică, 1933 (Anul 35, nr. 1-52)

1933-06-10 / nr. 23

1ST■o.m.â.r'u.l la Lei. Anul­ XXXV. Sibiiu, 10 Iunie 1933. Nr. 23 REVISTA ECONOMICA ORGAN FINANCIAR-ECONOMIC Uni illclil ii «Iiiiiiil Insulelor financiare riinesti i Ardeal, Emil, Crip .l Hirannrăț „SOLIDARlIAUft" Slllii. opeire odată pe săptămână. Redacţiunea fi administraţiunea: Sibiiu, Strada Bayer Nr. 1—3. Abonamentul pe an: In ţară: pentru autorităţi, bănci şi întreprinderi Lei 500­—; pentru particulari Lei 400'—; pentru cooperative, funcţionari publici, de bancă şi comerciali Lei 300’—; In străinătate Lei 800 —. Taxa pentru inserţiuni: de fiecare □ cm. Lei 6'— Fondator: Dr. CORNEL DIACONOVICH. Director: Constantin Popp. ..ooQoo»» Redactor: Dr. Mihai Veliciu. Sumarul: Unificarea codurilor. — Stagnarea activităţii bancare. — Suspendarea judecăţii recursurilor în casare referitor la exe­cutări. Unificarea codurilor. Sub titlul de mai sus se prezintă o problemă de ordin juridic care preo­cupă cercurile româneşti conducătoare dela înfăptuirea României mari. Strădu­inţa de a unifica ordinea juridică a ma­nifestărilor vierii româneşti se grefează deci ca durată pe toată epoca de vreme care s’a scurs dela 1919 încoace și ea este naturală dacă ne dăm seama că ne găsim și astăzi, la cinsprezece ani dela unire, sub regimul a patru coduri di­ferite. Primul început în a concretiza uni­ficarea juridică a României, s'a făcut încă în 1923 prin adoptarea nouei constituțiuni. Faptul acesta al promulgării constituției a fost decisiv în această privință, deoa­rece de atunci a luat ființă „Consiliul le­gislaţii­“ care are între alte atribuţii şi menirea de a studia unificarea legiuirilor româneşti. intr’adevăr, de atunci încoace studiile în această direcfie nu au lipsit şi cu ele nici adunarea materialului ne­cesar. Dar cum chestiunea este aşa de vastă, iar vederile guvernelor aşa de di­ferite, ele înşile schimbându-se la inter­­vale dese, până acuma nu s’a putut păşi metodic în intimitatea problemei. Astfel este probabil că există adunat un material vast, care aşteaptă momentul oportun pentru a putea fi sistematizat şi sancţionat. Mai actuală a devenit problema de doi ani încoace. Incă în timpul guvernului Iorga-Iorgetoianu, fostul Ministru de ju­stiţie din aceea epocă, răposatul Const. Hamangiu, dase asalt mai forţat întregei chestiuni, voind să introducă o unificare a legiuirilor, prin extinderea în întreaga ţără, a codurilor Vechiului Regat. încer­carea a produs oarecum frământare, de­oarece se desconsiderau astfel aşezări juridice sănătoase cari puteau să fie găsite şi în codurile provineiilor alipite. Lumea românească dacă aşteaptă cu nerăbdare o unificare a legilor româneşti, apoi tot aşa de convinsă este, că nu se pot dărâma uşor nici edificiile juridice găsite în teritoriile noui, cari purced dela o mâţă regulat aşezată şi dela o experienţă în prealabil trăită. De aceea, dacă oricine doreşte o unificare, această unificare nu poate fi concepută, decât ca un laborios rezultat ce urma să fie eşit din studiile unor co­­misiuni de specialişti, cari să fi lucrat vreme îndelungată în acest domeniu şi cari cu obiectivitatea necesară unei atât de fundamentale opere, fără să fie in­fluenţaţi de idei şi forme preconcepute, puteau prezenta un material care să afirme o legiuire cel puțin egală ca va­­loare celei mai bune dintre cele astăzi în vigoare în teritoriile româneşti, dacă nu chiar superioară oricăreia dintre ele. In lumina acestor consideraţiuni frămân­tările pun­e în momentul enunţării unificării codurilor în România prin adoptarea celor din Vechiul Regat pentru ţara întreagă, a fost oarecum justificată. De aceea, dând atenţiunea cuvenită însemnătății operii

Next