Revista Economică, 1935 (Anul 37, nr. 1-52)
1935-01-05 / nr. 1
ntru.lrs.ă,rvLl 12 Lei. Anul XXXVII.__________________ Sibiiu, 5 Ianuarie 1935. Nr. 1. REVISTA ECONOMICA ORGAN FINANCIAR-ECONOMIC Ofilim oficial al Asociafiunii instiutelor financiare româneşti din Ardeal, Banat, Crişana şi Hanuri. „SILIDARIAIEA“ liiu. iloare ocLată, pe săptămimă. Redacţia ţi administraţia: Sibliu, Strada Visarion Roman Nr. 1—3. Abonamentul pe an: In ţară: pentru autorităţi, bănci şi întreprinderi Lei 500—; pentru particulari Lei 400'—; pentru cooperative, funcţionari publici, de bancă şi comerciali Lei 300‘—; In străinătate Lei 800—. Taxa pentru inserți.iuni: de flecare □ cm. Lei 6 — Fondator: Dr. CORNEL DIACONOVICH. : féj '.V53 Director: Constantin Popp. PooQoo.. Redactor: Dr. Mihai Vâlloiu. Sumarul: Anul nou. — Autarhie. — Bursa în anul 1934. — Aplicarea legii conversiunii: Jurisprudențe. — Cronica: Dl Constantin Popp. Noul guvernator al Băncii Franţei. Anul nou. Se ? ..ie pe un an nou. . Nici nu ne dăm seama, cât de uşor şi repede uităm necazurile de ieri, şi mizeriile de azi. De dorul după mai bine şi mai frumos, de prea multe ori nici nu tragem totdeauna învăţăturile de rigoare din experienţele dureroase. Ne aruncăm cu o explicabilă uşurinţă psihică în braţele nădejdilor şi a iluziilor, căci dorim să fie mâine mai bine, decât ori, deşi efectiv şi conştient atât de puţin facem pentru a înfăptui aceasta legitimă şi realizabilă dorinţă. Peste capul băncilor româneşti de dincoace de Carpaţi a trecut în anul expirat taifunul demagogiei politice, exteriorizat in aşa poreclita „lege a conversiunii“. In vechiul regat etatismul bântue de mult, obicinuind lumea să fie tutelată în toate. In locul inifiativei particulare acolo a creat statul Băncile poporale, cu deficite suportate de el. Structura financiară a viefii economice a vechiului regat are altă înfăţişare, cu alte moravuri şi condusă după alte criterii. Băncile create de stat se bucură de un tratament de favoare, iar de restul celorlalte bănci, despre cari părerea superficială generală e, că fac „cămătărie“ şi „jăcmăneală“, — puţin le pasă. Lumea mai e şi pripită in a generaliza un rău sporadic ori izolat, pentru a trage concluzii greşite, dar cari impresionează şi emoţionează pe toţi naivii. Graţie acestor stări de spirit a trebuit să suportăm un dureros tratament de unificare fiind puse de către demagogia politică pe banca acuzaţilor eroicele bănci româneşti din Ardeal şi judecate în aceiaş categorie, cu cămătarii notoriei. Provincia noastră, — durere, — nu a avut apărători conştienţi de interesele ei economice. După ce au suferit urmările dezastruoase ale deprecierii monedei, fără să se poată orienta în labirintul frământărilor politice, a băncilor româneşti din provincia noastră, cari au dus unica luptă conştientă de emancipare economică în vremea robiei politice, — li s’au confiscat rezervele, dacă nu şi capitalul social. Legea bancară le va răpi şi independenţa, ba pe unele le va desfiinţa, ca nedemne de a mai trăi. Din întreg acest caluar băncile noastre ardeleneşti ies dijmuite în avutul lor şi despuiate de renumele străvechiu. Azi au rămas şi fără bani, şi fără trecerea veche. Instituţia „bancă“ în general, a devenit ceva „compromis“ şi înjosit, pentru că înseşi noţiunea a fost aruncată în noroiu de către ignoranţa şi patimile politicei demagogice. Discreditarea oficială a unui factor organic al vieții economice moderne —atât de important, cum sunt băncile și