Revista Economică, 1937 (Anul 39, nr. 1-52)

1937-01-02 / nr. 1

Nr. 1 — 2 Ianuarie 1937. REVISTA ECONOMICA 3 scopul a fost atins, mai ales pe tărâmul industrial. In direcția aceasta, rolul hotărâtor l-a jucat, însă, recolta foarte bună agricolă din anul 1936. In primul semestru al anului 1936, economia noastră a trecut printr'o perioadă de depresiune gene­rală şi anume până în luna Septemvrie. La începutul semestrului al doilea, în faţa perspectivelor unei recolte abundente, situaţia se schimbă brusc, căpătând o pro­nunţată şi bine meritată notă de optimism. Să luăm, mai întâi, cele două industrii exportatoare: petrolul şi lemnul. Ambele îşi încheie bilanţurile cu câştiguri fru­moase. Piaţa internaţională de vânzare le-a fost favo­rabilă. Producţia de ţiţei, a sporit în anul 1936, faţă de anul 1935, cu 100 vagoane pe zi. In 1935, producţia zilnică totală la noi în ţară, a fost de 2300 vagoane, iar în anul 1936 de 2400 vagoane. Doar activitatea de foraj a înregistrat un mic regres. Stocurile mari de petrol din Statele Unite sunt în scădere, ceea cei desigur influenţează asupra preţurilor mondiale. Dar ceea ce de­termină urcarea preţurilor produselor petrolifere este întrebuinţarea pe o scară tot mai mare a combustibi­lului lichid, în special cantitatea mare pe care o con­sumă industria automobilelor, a cărei desvoltare este în plin progres. Lemnul încă constitue obiectul unor importante afaceri de export, pentru producătorii români. România a aderat la înţelegerile internaţionale cu privire la co­merţul lemnului, asigurând negustorilor de lemne de­­buşeuri fixe, sigure şi cu preţuri relativ remuneratorii. Situaţia aceasta nu a fost, însă, în tot timpul anului. Dimpotrivă, în partea primă a anului, industria fore­stieră, din pricina unei insuficiente rentabilităţi pentru existenţa sa, a suferit foarte greu. La începutul celui de al doilea semestru, preţurile au înregistrat o urcare, care dădea cele mai frumoase şanse de beneficii. Ur­carea de pe piaţa Londrei a fost decisivă. Azi, opera­ţiunile de export cu material lemnos sunt în adevăr remuneratorii şi sunt menite de a contribui într-o im­portantă măsură la revirimentul vieţii noastre econo­mice. Pe piaţa internă, conjunctura nu a fost mai favo­rabilă decât în anul 1935, totuşi preţurile sunt destul de mulţumitoare pentru ca să procure industriei lem­nului beneficiile, de care are neapărată nevoie. Industria metalurgică a trecut şi ea în prima parte a anului 1936, prin greutăţi mari, datorită, în primul rând, imposibilităţii de a-şi forma în mod prompt, mij­loacele de plată în streinătate. Situaţia s'a ameliorat în al doilea semestru. Pentru prima dată, producţia de fontă a depăşit pe cea din 1929. De asemenea a sporit pro­ducţia de oţel şi laminate. In industria construcţiilor s'a constatat o regresiune. Această scădere în numărul construcţiilor trebue să ne îmbucure. Număml mare de clădiri ce s-au făcut în cei din urmă 4-5 ani nu a fost altceva decât fuga capitalurilor de teama inflaţiei şi neîncrederea posesorilor de bani, în instituţiile de credit şi de depuneri de tot felul. Or, reducerea acti­vităţii de construcţii imobiliare este un semn mai mult de însănătoşire economică. Consultând indicii produc­ţiei industriale pe ultimii ani, constatăm că industria minieră şi electrică prezintă sporuri pe prima jumătate a anului 1936 faţă de anul 1935. In schimb, avem şi regrese, ca cea manufacturină şi a monopolurilor, caii pe aceeaşi­­perioadă de timp, acuză unele scăderi. In special, se observă că industriile, cari au debuşeuri ex­terne, şi-au sporit producţia, în timp ce ramurile indu­striale, cari îşi desfac produsele numai pe piaţa internă, pare că îşi restrâng producţia, în limitele consumului intern. Să trecem acum la altă ramură de producţie, care constitue, ori­cât s-ar spune, principala noastră sursă de bogăţie: agricultură. Este inutil de a mai insista asupra faptului notoriu, că buna stare a ţăranului, da­torită unei recolte abundente, din anul, care a expirat, a avut cele mai bune urmări asupra întregii noastre economii naţionale. Producţia de grâu din anul 1936 a atins cifrele din 1930 şi 1931. Acest rezultat, în aparenţă, nu impre­sionează pentru moment. Căci, în adevăr, dacă recolta din 1930 şi 1931 a fost foarte bună, nu se poate spune, acelaşi lucru despre starea ţăranului, despre care — o ştim cu toţii — avem cele mai pesimiste ştiri şi păreri pentru perioada de timp amintită. Totuşi la o scrutare în fond a situaţiei din anul trecut 1936, vom ajunge la constatări mai optimiste. Potenţialul recoltei din anul acesta este superior faţă de cea din 1930—31, pentru motivul că minimum 50 la sută din recolta de grâu a anului 1936 are o greutate la hectolitru de peste 77 kgr., iar impurităţile sunt într-un grad mult mai mic decât cele semnalate şi constatate în anii trecuţi. Dis­ponibilul de grâu pentru export ce ne rămâne din anul trecut este evaluat la 150—160 mii vagoane. Această cifră reprezintă un activ important pentru balanţa co­mercială a ţării noastre. Pe lângă îmbelşugata recoltă de grâu, în anul 1936 am avut parte şi de o recoltă bună de porumb, care se evaluiază la circa 50 milioane chintale. Orzul, deasemenea s-a produs în cantitate destul de mare, de circa 16 milioane chintale. Fasolea, unul dintre ali­mentele de căpetenie ale țăranului român, se evaluiază la circa 28.000 vagoane, iar orășul la 84.000 vagoane. Dar, conjunctura favorabilă pentru economia agri­colă din ţară nu se explică numai prin opulenţa din anul 1936, în asemănare cu cea din anii precedenţi, ci, într-o măsură apreciabilă, şi prin carenţa de cereale survenită în celelalte ţări din Europa. E destul să menţionăm: Germania, Italia, Anglia, Grecia şi Franţa, toate ţări de mare consum, spre a ne da seama de beneficiile, pe cari le poate obţine industria noastră agricolă, după urma fenomenelor agricole din alte ţări. Deabia acum ne putem da seama, cât a avut de suferit agricultura noastră naţională în anii din urmă din cauza

Next