Revista Economică, 1942 (Anul 44, nr. 1-52)
1942-01-10 / nr. 1-2
REVISTA ECONOMICA Mr. 1—2 — 10 Ianuarie 1942, ca să putem ridica o clasă de mese- triaşi, industriaşi şi comercianţi români, nu trebue ca banul românesc să sprijine concurenţa patronului sau antreprenorului străin, el trebue să fie dirijat conştient spre feluri de românizare. In felul acesta şi oraşele vor putea primi cu timpul — pe lângă o directivă consecventă — un aspect mai românesc şi se va scoate din mentalitatea intelectualului roman acea oroare pentru tărabă îşi nuneră o manuală, ce-l caracterizează. Mână ’n ’mână cu desvoltarea simțului pentru comerț şi industrie, se va micşora afluxul tineretului nostru spre funcţiile de stat şi proletariatul intelectual şi funcţionăresc. O firmă românească e mai mult decât o funcţie înaltă de stat, deoarece îi stă la bază râuna de a se ridica din propriile puteri, nu în mod automat pe scara ierarhiei, căreia îi mai zice şi altfel, ca la o funcţie. Este mai departe un nucleu de independenţă morală şi materială cu convingeri proprii sociale şi politice pe cari la nevoie nu le poate anihila presiunea unui şef de birou. Ce priveşte producţiunea, aceasta va trebui primită dintr’un punct de vedere deosebit de ce era până acuma, deoarece atât condiţiile cât şi scopul exploatărilor s’au schimbat în mod radical în urma economiei de războiu. Acuma nu mai este obiectivul principal să exploatăm pentru câştig sau pentru concurenţă şi export, ei primează nevoile armatei noastre şi ale aliaţilor noştri. In această relaţiune este de importantă covârşitoare ca producfiunea să poată funcţiona fără de fricţiuni şi stagnare. Ţelul acesta se ‘ poate atinge prin capitaluri necesare şi prin o legiferare socială care să elimine neînţelegerile dintre patroni şi muncitori, reuitând grevele şi sabotajul. Va trebui să eliminăm din întreprinderi capitalul străin pentru ca astfel să curăţim terenul de influenţe şi tendinţe străine, de multe ori dăunătoare statului. Industria noastră naţională ar trebui bazată pe producțiunea agricolă. Dacă în decurs de două decenii de când există România Mare am fi dat atențiune organizării acestei industrii, ea s’ar fi putut desvolta în mod firesc din industria cas- nică, fie cu sprijinul cooperativelor, fie a altor organe patronate de stat. S’ar fi găsit cu siguranţă elemente etnice româneşti pentru îndeletnicirea cu industria agricolă, deoarece aceasta stă mai aproape de trebuinţele şi înţelegerea ţăranului român. In multe cazuri ea este numai chestie de mecanizare a unor întocmiri şi ateliere deja existente, cum ar fi fabricarea derivatelor laptelui, ţesătoria, olăria, prelucrarea lemnului şi a pieilor, fabricarea alcoolului etc. E vorba ca în prima linie să utilizăm materiile prime aflătoare la noi în ţară şi pe cât se poate să frânăm importul lor. In opera aceasta de reconstrucţie este nevoie de organizaţiuni cari să cunoască bine atât posibilităţile de producţiune cât şi trebuinţele consumului. O neglijenţă de două decenii trebue reparată şi în privinţa educării elementului etnic românesc. Breslele ar fi putut lua asupra lor realizarea unui plan construct, dacă nu ar fi fost de aşa scurtă durată. Acuma e vorba să se revină în altă formă, numindu-se „corpuri profesionale“. Este o profundă neînţelegere la noi în materie de organizare, când în loc să se desvolte şi perfecţioneze organele existente, simplamente se aruncă peste bord. Câtă vreme şi energie se pierde astfel, când lucrul trebue luat iarăşi de la început. Este foarte frumos, când constatăm că trebue să părăsim interesele abstracte şi ideale şi să păşim la întruparea caracterului de solidaritate şi de asociaţie profesională, a spiritului colegial şi „intereselor patrimoniale“, dar pe lângă toate aceste intenţii frumoase mai trebue şi muncă intensivă şi stăruinţă durabilă în o direcţie deja apucată Acest lucru nu se poate face cu oameni vechi, crescuţi în ideologii şi sisteme vechi, cu mentalitate care s’a dovedit la un moment dat de dezastruoasă pentru stat. Să faci educaţie cu elemente vechi ? Unde este alambicul acela miraculos prin care să fie posibil acest lucru întrun ciclu euaternal sau emețional ? O generaţie nouă este necesară pentru acest efort şi un sistem de guvernare de o durată pe care statul nostru nu l a cunoscut până acuma. O stabilitate pe care numai sub domnia Regelui Carol I a avut-o. Europa e plină de frământări. Cine poate prevedea ziua de mâine ? Cei chemaţi să înceapă deci