Revista Economică, 1942 (Anul 44, nr. 1-52)

1942-01-10 / nr. 1-2

REVISTA ECONOMICA Mr. 1—2 — 10 Ianuarie 1942, ca să putem ridica o clasă de mese- t­riaşi, industriaşi şi comercianţi români, nu trebue ca banul românesc să spri­jine concurenţa patronului sau antre­prenorului străin, el trebue să fie diri­jat conştient spre feluri de românizare. In felul acesta şi oraşele vor putea primi cu timpul — pe lângă o directivă con­­secventă — un aspect mai românesc şi se va scoate din mentalitatea intelectu­alului r­oman acea oroare pentru tărabă îşi nu­neră o manuală, ce-l caracterizează. Mână ’n ’mână cu desvoltarea simțului pentru comerț şi industrie, se va micşora afluxul tineretului nostru spre funcţiile de stat şi proletariatul intelectual şi func­ţionăresc. O firmă românească e mai mult decât o funcţie înaltă de stat, deoarece îi stă la bază râuna de a se ridica din pro­priile puteri, nu în mod automat pe scara ierarhiei, căreia îi mai zice şi altfel, ca la o funcţie. Este mai departe un nucleu de independenţă morală şi materială cu convingeri proprii sociale şi politice pe cari la nevoie nu le poate anihila pre­siunea unui şef de birou. Ce priveşte producţiunea, aceasta va trebui primită dintr’un punct de vedere deosebit de ce era până acuma, de­oarece atât condiţiile cât şi scopul exploa­tărilor s’au schimbat în mod radical în urma economiei de războiu. Acuma nu mai este obiectivul principal să exploatăm pentru câştig sau pentru concurenţă şi export, ei primează nevoile armatei noastre şi ale aliaţilor noştri. In această­­ relaţiune este de importantă covârşitoare ca producfiunea să poată funcţiona fără de fricţiuni şi stagnare. Ţelul acesta se ‘ poate atinge prin capitaluri necesare şi­­ prin o legiferare socială care să elimine neînţelegerile dintre patroni şi muncitori, r­euitând grevele şi sabotajul. Va trebui­­ să eliminăm din întreprinderi capitalul străin pentru ca astfel să curăţim terenul de influenţe şi tendinţe străine, de­­ multe ori dăunătoare statului. Industria noastră naţională ar trebui bazată pe producțiunea agricolă. Dacă în decurs de două decenii de când există România Mare am fi dat atențiune orga­nizării acestei industrii, ea s’ar fi putut desvolta în mod firesc din industria cas-­­ nică, fie cu sprijinul cooperativelor, fie­­ a altor organe patronate de stat. S’ar fi găsit cu siguranţă elemente etnice ro­mâneşti pentru îndeletnicirea cu indu­stria agricolă, deoarece aceasta stă mai aproape de trebuinţele şi înţelegerea ţă­ranului român. In multe cazuri ea este numai chestie de mecanizare a unor în­tocmiri şi ateliere deja existente, cum ar fi fabricarea derivatelor laptelui, ţesă­­toria, olăria, prelucrarea lemnului şi a pieilor, fabricarea alcoolului etc. E vorba ca în prima linie să utilizăm materiile prime aflătoare la noi în ţară şi pe cât se poate să frânăm importul lor. In opera aceasta de reconstrucţie este nevoie de organizaţiuni cari să cu­noască bine atât posibilităţile de pro­­ducţiune cât şi trebuinţele consumului. O neglijenţă de două decenii trebue re­parată şi în privinţa educării elementului etnic românesc. Breslele ar fi putut lua asupra lor realizarea unui plan con­struct­, dacă nu ar fi fost de aşa scurtă durată. Acuma e vorba să se revină în altă formă, numindu-se „corpuri profe­sionale“. Este o profundă neînţelegere la noi în materie de organizare, când în loc să se desvolte şi perfecţioneze or­ganele existente, simplamente se aruncă peste bord. Câtă vreme şi energie se pierde astfel, când lucrul trebue luat iarăşi de la început. Este foarte frumos, când constatăm că trebue să părăsim interesele abstracte şi ideale şi să păşim la întruparea caracterului de solidari­tate şi de asociaţie profesională, a spi­ritului colegial şi „intereselor patrimo­niale“, dar pe lângă toate aceste intenţii frumoase mai trebue şi muncă intensivă şi stăruinţă durabilă în o direcţie deja apucată Acest lucru nu se poate face cu oameni vechi, crescuţi în ideologii şi sisteme vechi, cu mentalitate care s’a dovedit la un moment dat de dezastruoasă pentru stat. Să faci educaţie cu elemente vechi ? Unde este alambicul acela mi­raculos prin care să fie posibil acest lucru întrun ciclu euaternal sau em­eți­­onal ? O generaţie nouă este necesară pentru acest efort şi un sistem de gu­­vernare de o durată pe care statul nostru nu l a cunoscut până acuma. O stabilitate pe care numai sub domnia Re­gelui Carol I a avut-o. Europa e plină de frământări. Cine poate prevedea ziua de mâine ? Cei chemaţi să înceapă deci

Next