Revista Fundaţiilor Regale, iulie-septembrie 1936 (Anul 3, nr. 7-9)

1936-09-01 / nr. 9

POETUL ŞI BIOGRAFUL SĂU 685 aptitudini reale de critic literar, să practice această critică, după chiar propria d-sale mărturisire, mai mult ca un divertisment şi o slujbă de ecarisaj literar, decât ca o profesie şi un coman­dament, şi să prefere aplicarea la travaliul unei opere de trai­nică documentaţie şi erudiţie. » » » Rezultatul acestei benevole sihăstrii intelectuale a întrecut într’adevăr toate aşteptările. « Viaţa lui Mihail Eminescu » este întâia operă apărută în româneşte în care, plecând de la date bio­grafice şi informaţii de sursă controlată, viaţa marelui poet este zugrăvită cu un impresionant talent epic, cu o remarcabilă cuviinţă, iar poetul însuşi înfăţişat într’o înălţime de predestinat transcen­dent. Opera aceasta a instaurat pentru prima dată la noi obiceiul unei cărţi de nivel minim despre Mihai Eminescu peste care nu se va mai putea trece. Dela Viaţa aceasta scrisă de d. G. Căli­­nescu, n’a mai cutezat să se ivească nici un Octav Minar şi să trivia­lizeze nemuritoarea figură. Şi nici nu cred că va mai cuteza vreunul. Mai mult încă, dela apariţia acestei minunate, neîntrecute, Vieţi, toţi care s’au ostenit să scrie despre primul nostru mare poet, au căutat să păstreze o decenţă, o ţinută şi o seriozitate de informaţie care să nu impieteze monumentul ridicat de talentul, truda şi probitatea artistică a d-lui G. Călinescu. Prin cartea aceasta epocală, d. G. Călinescu l-a aşezat pe Emi­nescu pe soclul de respect, de cuviinţă care dela început i se cuve­nea, şi a arătat, primul, oamenilor de talent şi de erudiţie, prilejul şi drumul adevărat spre a-l cunoaşte pe marele poet. Literatura noastră n’a avut până la d. G. Călinescu norocul ca o personalitate de dimensiunea lui Eminescu să-şi găsească un zugrav şi un critic atât de potrivit şi de atât de mare talent. Nu mi se pare exagerat să afirm că, dintre toate vieţile marilor scrii­tori întocmite de scriitori tot atât de mari, pe care le-am citit şi în literaturile streine, « Viaţa lui Mihai Eminescu » este cartea aleasă, de artă supremă şi care mi-a plăcut cel mai mult. De­sigur că aici intră şi un element subiectiv, personal, Eminescu fiindu-ne o figură scumpă şi asimilată sufletului şi conştiinţei noastre. Cred însă că rar erudiţia, informaţia, echilibrul meşteşugului şi talentul literar au reuşit să realizeze o carte care va înfrunta generaţiile viitoare. Dar succesul obţinut cu « Viaţa lui Mihai Eminescu » n’a reuşit să tulbure seninătatea muncii d-lui G. Călinescu, nici nu l-a ispitit să se culce pe laurii câştigaţi, ci a fost un îndemn la muncă serioasă şi o datorie parcă. Cu aceeaşi competenţă şi tenacitate impresio­nantă, criticul a pornit să dea explicaţia şi jocul interior al operei eminesciene. Alături de Viaţa poetului, creaţie literară de unică vigoare epică, « Opera lui Mihail Eminescu » va fi piatra de temelie şi

Next