Revista Fundaţiilor Regale, aprilie-iunie 1937 (Anul 4, nr. 4-6)

1937-06-01 / nr. 6

644 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 108—109). In sfârşit, multe puncte controversate din vechiul ritual mozaic pot fi luminate. Organizarea sacerdotală a Fenicie­nilor, sacrificiul molic, sacrificiul de comuniune, ofrandele, etc., toate amănuntele vieţii religioase cananeene capătă astăzi o nouă verificare. Identitatea sacrificiilor izraelite pre-mozaice cu sacrificiile cananeene — pe care Dusaud o afirma în cartea sa din 1921 — este deplin demonstrată. Şi se poate afirma, în urma descoperirilor de la Ugarit, că izraeliţii aveau toate ritualele înainte de intrarea lor în Canaan (p. 113). Căci, până în mileniul II, triburile izraelite făceau parte din grupul cananean, în strânsă legătură cu Edomiții și Fenicienii (p. 115). Textele de la Ugarit­e obligent à conclure que les récits israélites se sont conservés grâce à la tradition écrite, ce qui modifie radicalement le point de vue de l’école de critique biblique» (p. 116). Afirmația aceasta va fi, fără îndoială, controversată. Pentru că o bună parte din cro­nologia « școlii critice » ar trebui astfel să cadă. « Ce sont des ren­seignements positifs, parce qu’écrits anciennement, que l’Ancien Testament nous conserve sur la situation des Israélites avant leur instalation en Canaan » (p. 117). Dacă lucrul acesta e adevărat, trebue să se renunțe la ipoteza că povestirile biblice au fost arbitrar adunate de scribii din secolele IX și VIII. O continuitate istorică, se adaugă astfel pseudo-continuităţii orale în care se credea până acum. Vechiul Testament, în afară de miracole de morală şi mistică, mai cuprinde, deci, şi foarte veche, şi foarte bună istorie... MIRCEA ELIADE NOTĂ LA « WUTHERING HEIGHTS » x) Au trecut aproape opt ani de când am citit pentru prima oară « Wuthering Heights », romanul Emilyei Brontë, şi nu-mi dădeam seama cât de mult îl uitasem, deşi continuam să-l număr printre amintirile mele literare cele mai scumpe. Sunt cărţi care, după ce le-ai uitat povestea şi după ce şi-au pierdut treptat în memoria noastră conturul, lasă în urma lor un fel de lumină care nu se stinge niciodată, un fel de sunet pe care-l vei recunoaşte totdeauna printre o mie de sunete uitate. Este o virtute poate numai a poeziei şi a muzicii de a ne lăsa emoţii mai durabile decât amintirea lor materială. De­sigur nu voi putea spune, cu cartea închisă, versurile Herodiadei lui Mallarmé, şi nici nu voi putea număra în gând. 1­ 1) Emily Brontë, La răscruce de vânturi. Roman. Fundaţia pentru lite­ratură şi artă « Regele Carol II ».

Next