Revista Fundaţiilor Regale, octombrie-decembrie 1937 (Anul 4, nr. 10-12)
1937-10-01 / nr. 10
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE 180 Scrisă într-o limbă desăvârşită, riguroasă şi bogată Istoria literaturii italiene este, fără îndoială, una din cărţile mari ale acestui secol. Papini nu mai apare, aici, eruditul, fantasticul sau bătăiosul scriitor din 1912 sau 1922. Nu-i mai ispiteşte paradoxul, nu mai vrea să convingă, nici să neliniştească şi, cu atât mai puţin, să exaspereze. Istoria aceasta este o carte gândită, construită şi scrisă, nu la « rece », ci la mari altitudini, acolo unde tensiunea nu mai înseamnă despletire şi frenezie. Scriind-o, Papini a încercat să slujească numai pe adevăraţii creatori ai literaturii italiene, arătând cetitorilor ce înseamnă un geniu şi cum trebue asimilată o capod’operă. Că s’a gândit şi la sine scriind această Istorie, nu mai încape nici o îndoială. Dar cartea este într’adevăr opera unui « maestru...». MIRCEA ELIADE NOTĂ DE TEATRU S’a svonit că un regisor parizian, d. Gaston Báty, ar avea intenția de a extrage din opera lui Marcel Proust material pentru o piesă de teatru. « Du côté de chez Swann » ar deveni o comedie în câteva acte). Vestea (care de altfel s’a dovedit mai târziu inexactă) a fost primită la început cu ironie, iar pe urmă cu indignare. Unii admiratori ai lui Proust văd într’o astfel de experienţă un act de impietate. Ei se tem că încercarea nu ar putea da decât un lucru hibrid şi că ar fi o adevărată trădare a operei proustiene, care nu are nimic de câștigat, ci, dimpotrivă, totul de pierdut, sub focurile rampei. Proust este un autor neteatral. Structura romanului său este fundamental nedramatică: desfășurare lentă, digresivă, cu pauze mari, cu reveniri prolixe. Pentru a dramatiza acest material de roman, d. Baty ar trebui să simplifice şi deci să trădeze, căci un Proust simplificat nu mai este Proust. Pe masa de operaţie a omului de teatru, va pieri tot ce este mai profund şi mai personal în geniul romancierului. Totuşi, în ciuda acestei obiecţii de principiu, experienţa nu ar fi lipsită de semnificaţie. l) Ulterior, d. Gaston Baty a desminţit această intenţie care i s’a atribuit. Consideraţiile colaboratorului nostru nu rămân însă mai puţin justificate. N. R.