Revista Fundaţiilor Regale, ianuarie-martie 1938 (Anul 5, nr. 1-3)

1938-01-01 / nr. 1

166 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE Cultura, aflându-se la intersecţia atâtor planuri de existenţă, este condiţia maximă pe care o poate dobândi omul în Univers. Lucian Blaga se deosebeşte, în această privinţă, de toţi înaintaşii şi contemporanii săi, care consideră cultura ca o boală, un organism, un blestem sau o abstracţiune care sterilizează viaţa şi închide calea mântuirii. Nu e locul aici să comentăm, aşa cum se cuvine, valoarea de maximă sinteză pe care o are teoria lui Blaga. Ea cuprinde atâtea planuri şi îndestulează atâtea întrebări, încât dacă n’ar fi elaborat decât această teorie, şi gloria filosofică a gândito­rului român ar fi fost deajuns de temeinică. Blaga este singurul, între filosofii culturii, care n’a şovăit să-şi pună problema onto­logică, în legătură cu creaţia culturală şi stilul. Curajul acesta meta­fizic are considerabile rezultate. Să notăm pe cel dintâi : se scoate cultura din seria faptelor istorice, şi i se acordă o validitate meta­fizică. Deşi creaţia de cultură reprezintă o eşuare a încercării omului de a-şi revela misterele, ea are, în sine, destule semne ontologice, care pot fi numai catalogate de istorie, dar nu pot fi înţelese decât de metafizică. MIRCEA ELIADE UN SCRIITOR UITAT ŞI REGĂSIT: ANGHEL DEMETRIESCU *) O colecţie de cărţi rezervată « scriitorilor uitaţi » nu este numai un act de pietate sau de reparaţie, ci mai ales un act critic , un act de reintegrare. Mi se pare că nici una din colecţiile Fundaţiei pentru literatură şi artă « Regele Carol II » nu defineşte mai exact funcţiunea pe care această editură o împlineşte în cultura românească. A-i tipări pe scriitorii uitaţi, a încerca o readucere a lor la ac­tualitate, o repunere a lor în circulaţie, înseamnă a nu accepta judecăţile gata făcute ale istoriei literare. Este un gest de necon­­formism. Este un act de control. Acest control, Fundaţia îl exercită pe toată întinderea vieţii noastre culturale, în cât mai variate domenii şi cu o extraordinară intuiţie a lucrului viu, pe care îl caută şi în arhivele trecutului (unde i se întâmplă să descopere uluitoarea figură a colonelului Locusteanu), dar şi în cele mai tinere experienţe literare, de unde ne aduce, în fiecare an, nume noi şi, în orice caz, speranţe noi. *) *) Anghel Demetriescu. Opere. Ediţie îngrijită de Ovidiu Papadima. Fundaţia pentru literatură şi artă « Regele Carol II ».

Next