Revista Fundaţiilor Regale, aprilie-iunie 1938 (Anul 5, nr. 4-6)

1938-06-01 / nr. 6

VIATA UNUI « MAESTRU » TIBETAN 671 — Ayant abandonné mon corps comme une maison vide, J’ai transmigré dans le corps étranger d’un pigeon. Alors, étendant leurs ailes et volant dans l’espace, La mère et son petit se retrouvèrent avec amour, Au grand étonnement de tous les témoins. Il parla ainsi et rit. L’assemblée, ayant acquis la certitude de la translation de vie, fut dans la plus grande admiration ». (. p. 40). Valoarea tehnică a episodului citat mai sus este nulă. Nu ni se spune nimic despre practica acestei parakăyapravehsa. Amă­nunte interesante în această privinţă se găsesc într’un tratat ti­­betan tradus de curând de Evans-Wentz, Tibetan Yoga and secret doctrines (Oxford, 1935, p. 246 sq.). «Trecerea în alt corp» a inspirat una dintre cele mai fascinante cărţi indiene, aventurile lui Vikrama în corpul unui papagal. Profesorul Bacot traduce, în apendicele cărţii de faţă, un fragment, intitulat Avadăna de Toiseau Nîlakantha, al cărui autor sau editor este un oarecare Dharmavatra, şi care pare a fi direct inspirat de povestea lui Vi­krama. Toate acestea, însă, au de a face mai mult cu folklorul decât cu practicile logice. Pentru cetitorul biografiei lui Milarepa, această biografie a lui Marpa e decepţionantă. Foarte puţine evenimente, şi, tot­deodată, foarte puţine indicaţii tehnice asupra vieţii ascetice şi spirituale tibetane. Singurul episod mai « dramatic » este moartea fiului lui Marpa, Darmadode, despre care se vorbeşte, de altfel, şi în biografia lui Milarepa. Marpa ducând o « viaţă de familie », cu soţie, copii şi servitori, biografia lui este destul de săracă în amănunte asupra etapelor iniţierii sale. Deşi a călătorit de trei ori în India, petrecând acolo foarte mulţi ani şi cunoscând pe cel mai ilustru maestru al timpului, pe Năropa, în ultima sa că­lătorie în India, Marpa află că maestrul său a murit. I se comunică, însă, că Năropa i se va arăta, în mai multe feluri. Opt luni de zile căută Marpa pe maestrul lui spiritual prin toată India. Şi, deşi de şapte ori Năropa i se « arată » sub felurite chipuri , Marpa nu-l recunoaşte. De abia în a opta lună, descoperind o rocă de cristal pe care era întipărit piciorul lui Năropa, Marpa realizează perfect prezenţa spiritului maestrului său. Pagina în care e de­scrisă întâlnirea aceasta nefirească între maestrul mort şi disci­polul său favorit poate fi socotită printre cele mai frumoase ale cărţii. MIRCEA ELIADE

Next