Revista Fundaţiilor Regale, ianuarie-martie 1939 (Anul 6, nr. 1-3)

1939-03-01 / nr. 3

SCRISUL BUCOVINEAN PÂNĂ LA UNIRE 669 Primul, D. Petrino, e destul de cunoscut din istoria literară, pentru a mai insista asupra lui. Mai puţin cunoscut, V. Bumbac merită, totuşi, mai multă consideraţie decât D. Petrino. Autor al unei epopei (« Dragosiada »), al câtorva poeme epice şi al unor balade foarte apreciate odinioară, V. Bumbac reţine atenţia în special prin traducerea integrală a Eneidei şi prin cea fragmentară a Iliadei, a Metamorfozelor lui Ovid şi a poeziei lui Horaţiu. Remarcabilă e şi piesa « Şoarecul şi ghinda », una din cele mai realizate fabule din literatura ro­mână, o fabulă de un neaoş şi proaspăt umor, lucrată într’o limbă pitorească şi plină de robusteţe. T. Robeanu, un mare talent liric 1), deosebit de apreciat şi de d. prof. N. Iorga, care-i recunoaşte nu numai meritele literare, ci şi meritele de luptător naţionalist, e reprezentat în Antologia d-lui C. Loghin prin piesele : « Fragment », « Cântec vechili », « In bolta Craiul-Negru », « Nufărul », « Voievodul », « Finis », « Ceasul sfânt », « Nu răsar atâtea stele » şi impresionanta « Novela de ca­stel », o baladă demnă de gingăşia şi lirismul lui St. O. Iosif. Din C. Berariu, adevărat creator de limbă românească în ma­gistrala traducere a « Clopotului Scufundat » (G. Hauptmann) şi a lui « Oricine » (Hugo von Hofmannstahl), reproducem un fragment: « Iată-l şi Zeul rodirii ! întâmpinat de fluieri şi năieri şi de cimpoaie sunând ca bondarii, In chiote lungi şi ’n bateri de palme Zeul păşeşte, Pe frunte purtând Cununa de foi de vie Pe pletele lui poleite de aur; Zeul zâmbeşte Şi dintr’o singură sorbitură, Goleşte un corn bătut cu argint, Umplut până ’n vârf Cu mursa cea dulce; Bărbaţi şi muieri Ii tot beau de închinare Din tidve de om şi din coarne de bour, Glăsuindu-i mărire » a). Mai puţin diferenţiat, Adrian Forgaci reţine prin « Cosminul », o poezie patriotică de aleasă calitate. *) *) Decedat în împrejurări tragice. 2) «Baccanal tracica, poemul din care am desprins acest fragment, e re­produs de d. C. Loghin după versiunea din «Junimea literară ». După cum am fost informaţi, versiunea originală, citită de regretatul poet în cenaclul « Junimii Literare », era mult mai amplă, însă a trebuit să fie redusă din cauza pudicităţii exagerate a câtorva ascultători, care n’au vrut să admită publicarea piesei decât după tăierea respectivelor pasaje !

Next