Revista Fundaţiilor Regale, februarie-martie 1941 (Anul 8, nr. 2-3)

1941-02-01 / nr. 2

406 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE moral, el reprezintă disciplina, autoritatea şi armonia realită­ţilor sociale. Când Mihail Eminescu spunea că « totul trebue dacizat », în­seamnă că simţul istoric şi eugenia etnică precumpănesc întreaga doctrină politică. Ultimul articol din seria Pătura superpusă se încheie cu o apologie a rasei, cu o viziune profetică, cu o apo­teoză a statului etnic : « Rasa plastică, rasa formatoare de stat, cea orânduitoare, cea istorică, aceasta trebue să rămâe şi de acum înainte ». Mihail Eminescu era pătruns de concepţia naturală a artei de a guverna. Statul guvernator este triumful naturii ordonatoare. Arta de a guverna nu este opera unor intenţiuni sau a unor ideo­logii, cu atât mai puţin a machiavelismului scornit de ambiţiune şi oportunitate, ci în toată dinamica ei este « un produs organic al naturii». Articolul Arta guvernării (Timpul, I, IV, 1882) îl supunem spre meditaţie adâncă şi înţelegere promptă fiecărui om politic de astăzi sau de mâine. Spune Mihail Eminescu: «Arta de-a guverna e ştiinţa de-a ne adapta naturii poporului, a sur­prinde oarecum stadiul de desvoltare în care se află şi a-l face să meargă liniştit şi cu mai mare siguranţă pe calea pe care a apucat. Ideile conservatoare sunt fiziocratice, am putea zice, nu în sensul unilateral dat de d-rul Quesnay, ci în toate direcţiile vieţii pu­blice ». Mihai Eminescu era călăuzit de încrederea nestrămutată în virtuţile geniului etnic. Cunoştea istoria şi putea să folosească exemplificările ei într’o dialectică închegată, fără goluri, fără neajunsurile unei ideologii de partid, căci Mihai Eminescu nu numai că n’a fost un partizan al unui club politic, dar nici măcar n’a fost îngăduitor cu conservatorii atunci când i se cerea. Prestanţa ideilor se afla la acelaşi nivel cu autonomia sufletească. Nu ni-l putem închipui altfel pe Mihai Eminescu, el care era un exponent al doctrinei naţionaliste. Un creator al spiritului revoluţionar românesc, în toate domeniile. Un apologet al rasei. Un vizionar de nemărginite dimensiuni a geniului etnic, în toate mutaţiunile lui, de la arta populară pe care o cunoştea în amă­nunţime, până la formula ideală şi totodată dinamică a statului naţional. Şi totuşi, cu ce stupidă neînţelegere de arhivari robiţi de nimicurile biografice, criticii raţionalişti şi liberali au încercat o răstălmăcire, căutând peste tot influenţa lui Kant, Hegel şi alţii din aceeaşi crepusculară provenienţă. Dacă se poate vorbi de influenţa unui gânditor străin în articolele politice ale lui Mihai Eminescu, ea este aceea a lui Eugen Dühring. Ii frecventase stăruitor cursurile pe când se afla la studii la Berlin. Perspica­citatea acestui economist nu putea să-l lase nepăsător. Teoriile protecţioniste şi polemica lui Dühring cu Engels vor fi stârnit

Next