Revista Istorică Română, 1934 (Anul 4)

410 NOTIȚE BIBLIOGRAFICE ardeleni sau cu subiecte ardelenești până la schimbarea regimului ; III. cele din Regatul Vechiu până la Unire ; IV. produsele literare din primii ani după Unire. Operele analizate : O Goga, Cântece fără țară (cântă ura, n’are gradație, nici unitate. Talentul poetic viguros de mai înainte e reprezentat numai în câteva poesii) M. Sadoveanu, Frunze­­ n furtună, A. Cotruș, Sărbătoarea morții (poezii de valoare medie), Septimiu Popa, Când au răsunat munții și alte povestiri. I. Agârbiceanu, Primăvara, L. Rebreanu, Fapt divers, Catastrofa (puține nuvele din literatura română au o construcție atât de perfectă) , Pădurea Spânzuraților (nu atinge nivelul din Ion, totuși este unul din cele mai bune romane românești, foarte obiectiv). Const. Kirițescu, Povestea sfântului nostru războiu. G. D. Măr­­dărescu, Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei. P. Dulfl­, Povestea României Mari spusă de un soldat (destul de obiectivă). A. Vidrașcu, Flueraș. Gheorghe Costăchescu, In umbra steagului, însemnări din războiu. N. V. Hodoroabă, Din războiul de reîntregire. I. C. Visarion, Sub călcăiu. V. Gorsky, Pribeag în țara mea. S. Ghișa, Luptele Românilor cu Bolșevicii în Siberia. C. Ardeleanu, Pe străzile lașului. Al. Lascarov-Moldovanu, Cohortele morții. Mihail Lungianu, Mucenicii neamului din zilele noastre grele. Corneliu Moldovanu și Mircea Rădulescu. Pe aicea nu se trece. Ion Minulescu, Roșu, Galben și Albastru (.. .foarte sincer. . . unul din cele mai bune produse literare din războiu...). I. Agârbiceanu, Primăvara, Desamăgire, L. Rebreanu, Apo­stolii. Concluzia: foarte bogată literatură, în majoritatea cazurilor cu puțină valoare literară. Sinceritatea e o calitate esențială a scrierilor. Maghiarii sunt priviți ca dușmani serioși, învingerea lor fiind faptă vitejească. A. P. Todor 385. Klingler Fr., Lenau und das Banat, în Banater Deutsche Kulturhefte, V (1931), fasc. III, p. 1-3. — Marele poet Nicolaus Lenau s-a născut în anul 1801, în comuna Lenauheim (fostă Csatád) din Banat. Dorin Popescu 386. Laslo N., Din Eminescu inedit. Traduceri din clasici, în Mihai Eminescu, II (1931), p. 88-91. —Se menționează : o parodie a Odysseei lui Homer, de 50 de versuri ; traducerea unei epigrame grecești, după o versiune latină și tra­ducerea odei Ii (cartea III) a lui Horațiu. Emil Turdeanu 387. Lui A. Odobescu, în Convorbiri Literare, LXVII (1934), P­ 587-794. — O serie de interesante scrieri inedite ale lui Odobescu, între care « Călătoria în Ardeal în 1894» (p. 714-725), povestire în franțuzește, dar cu intercalări de expresii românești, plină de relatări prețioase asupra stărilor de atunci, dau în deosebi valoare acestui volum închinat marelui prozator la un veac de la nașterea lui. De remarcat apoi un substanțial articol al d-lui Al. Busuioceanu despre « Odobescu arheolog și istoric de artă » și o amănunțită « Bibliografie a scrierilor lui Odobescu» de Alexandru Iordan, N. Georgescu-Tistu 388. Klein K. K., Weighard Schulitz, Ein Gönner und Freund des Dichters Martin Opitz, Leibarzt und Berater des siebenbürgischen Fürsten Gabriel Bethlen, în Siebenbürgische Vierteljahrsschrift, 1931, p. 1­26. — Silezianul W. Schulitz, refugiat probabil în timpul războiului de 30 de ani din fața persecuțiilor lui Ferdinand, cărora ca protestant le era expus, ajunge prin anii 1620 medicul de casă al lui Gabriel Bethlen. In această calitate el devine un sfetnic al princi­pelui și are o întinsă activitate politică, diplomatică și culturală (sprijinind pe poetul Martin Opitz). Dorin Popescu, 389. Manolache C., « Inepția » lui Eminescu, în Mihai Eminescu, III (1932), p. 50-57. ■— Discuții cu prilejul cărții d-lui G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu (Buc., 1932). Emil Turdeanu

Next