Revista Muzeelor și Monumentelor, 1983 (Anul 20, nr. 1-9)
1983 / nr. 4
ține îndeajuns dacă nu are alături și alte mărturii ale vieții și activității scriitorului respectiv. Chiar opera literară în sine poate fi mai amplu fructificată prin evidențierea, sub diverse forme, a aspectelor mai semnificative. Aceasta nu înseamnă însă că expoziția trebuie transformată într-un bazar în care fenomenul literar propriu-zis se pierde. Exponatele de altă natură care însoțesc operele literare trebuie selecționate cu mult discernămînt și etalate numai atunci cînd se integrează perfect în ambianța expozițională, deci cînd susțin operele și nu le umbresc. Ca exponate de primă necesitate, în afara operelor tipărite, sînt: manuscrise originale (în cel mai fericit caz facsimilele și nu fotoreproducerile), fotografii originale, documente diverse, urmînd apoi obiectele personale ca: tocul sau stiloul, călimara, corespondența (de la și către), obiecte de îmbrăcăminte, piese de mobilier, obiecte de familie, piese diverse privind relațiile cu alte personalități etc. Folosirea textelor care caracterizează viața și activitatea scriitorului reprezentat muzeistic trebuie înțeleasă iarăși cu multă atenție, evitînd umplerea panourilor sau pereților cu fraze obositoare, de multe ori neluate în seamă de către vizitatori. Practica a demonstrat că în locul textelor întocmite ad-hoc de către organizatorii unui muzeu sînt mult mai adecvate citate scurte și ilustrative din operele unor critici, istorici literari sau cărturari de renume. Atunci cînd trebuie RÉSUMÉ A partir de l'exposition actuelle du Musée de la littérature de Jassy (la Maison ,,Dosoftei", la Maison „Vasile Pogor", la Maisonnette ,,Ion Creangă", les maisons mémoriales ,,Mihail Sadoveanu", ,,Mihai Codreanu", ,,Otilia Cazimir") on présente quelques opinions concernant la configuration future des expositions. 1. L’exposition de littérature roumaine ancienne ne doit pas débuter avec un document, mai avec ki création populaire. să evidențiem o anumită trăsătură a unei opere literare, a unui scriitor sau a unei epoci de creație, este necesară evitarea etalării, în imediata apropiere a operei sau fotografiei, unui tablou, de pildă, sau a altui obiect care distrage atenția vizitatorului de la exponatul de bază. De multe ori, somptuozitatea anumitor săli de muzeu, caracterizată prin supraîncărcarea pereților cu valori artistice nejustificat intercalate (candelabre, aplice, obiecte tridimensionale expuse ostentativ), îndreaptă atenția vizitatorilor exact spre obiectele fără adresabilitate directă. Muzeograful îndrumător se vede uneori pus în postura de a vorbi unui public ce umblă cu ochii pe tavane sau pe pereți, deci spre alte obiecte decît spre cele la care se referă ghidajul. Cînd, datorită sărăciei de exponate pentru anumiți mari scriitori, trebuie să-i acordăm totuși personalității respective importanța cuvenită în muzeu, se impune evidențierea operei de bază prin diverse procedee specifice muzeografiei. lașul, cu nenumăratele sale valori muzeistice răspîndite pe atîtea străzi și locuri încărcate de trecut istoric sau literar, are nu numai dreptul ci și obligația de a pune aceste valori în atenția publicului vizitator din toată țara. Față de obiectivele muzeale istorice și memoriale de pînă în prezent, statornicite deja în conștiința poporului, ar mai fi de împlinit cîteva noi edificii în acest sens, de care se va vorbi la timpul potrivit, doit être transférée dans la salle gothique et les cellules du couvent ,,Trei Ierarhi" qui offriraient plus d’espace et un cadre historique plus adéquat. 3. L’exposition de littérature moderne et contemporaine ne doit pas présenter les petits écrivains afin d’accorder un espace plus grand aux écrivains de marque. 4. Lorsqu’on ne possède pas un nombre suffisant de moyens pour illustrer l’oeuvre de quelques écrivains de marque, on doit faire appel à des procédés muséographiques spécifiques. 42 2. L’exposition de littérature roumaine ancienne