Revista Pădurilor, 1954 (Anul 69, nr. 1-12)

1954-02-01 / nr. 2

găsesc şi în basinul Văei Negraşu şi Herme­­neasa. In afară de aceste arborete, în decursul tim­pului s’au făcut, începând de prin anul 1910 plantaţii şi semănături pe suprafeţe întinse cu molid, în urma tăerilor rase de fag. Astăzi cele mai vechi arborete de molid, care au vârsta,,de 42 ani atin­g 24—25 m înălţime şi 23—24 cm diametru la 1,30 m dela sol, cu lemn sănătos şi cu inelele anuale regulate de 2—3 mm lă­ţime, din care elementele de amestec (fag, pal­tin, anin­a­lb şi plop) iau fost eliminate aproape în întregime, in plantaţiile de molid mai tinere, speciile de amestec se menţin încă. Au nevoie să fie degajate însă şi puse la adăpost de con­curenţa molidului.­­In cuprinsul pădurii Negraşu şi în curţile locuitorilor din Trăisteni şi Teşita se găsesc plantaţii frumoase de larice (Larix europaea Lam­et­ic) cu creşterea viguroasă. Tot prin curţile locuitorilor se găsesc plantaţii de fra­sin. (Fraxinus excelsior L.), păr (Pinus com­munis L.), nuc (Euglans regia L.) şi un exem­plar foarte frumos de Pinus Strobus cu creştere luxuriantă. Pe albia majoră a râului se întâlnesc plan­taţii viguroase de pin silvestru şi câteva exem­plare de plopi negri hibrizi zişi de Canada, fă­cute pe terenuri, formate din prundişuri col­­matate. In acelaş timp trebue semnalat, că pe coas­tele degradate, din amonte de Cheile Teşilei se instalează uşor în mod natural cătina albă (Hyppophae Rhamnoides L.), care pune repede stăpânire pe sol şi contribue în largă măsură la ameliorarea şi punerea lor în valoare. Pe coastele degradate din partea din aval a Cheilor spre comunele : Şotrile, Brebu şi Lunca Mare se găsesc i­nstalate arborete tari de mes­teacăn, plop tremurător, cătină albă şi plantaţii destul de viguroase de salcâm. In tot cuprinsul luncii, se găsesc apoi arbo­rete neregulate de anin alb, care se regenerează excelent pe cale naturală din sămânţă, răchită (Salix purpurea L., Salix viminalis L., Salix incana ş.a.) şi ceva sălcii plantatei (Salix alba L.) şi Salix fragilis L.) de­ locuitori. Bazinul văii Doftanei, deşi situat numai la aproximativ 30 km spre nord de Ploeşti, din cauza Cheilor Teşilei şi a drumului foarte greu accesibil dintre comunele Comarnic şi Teşila a fost până în timpul din urmă o regiune rela­tiv „înfundată“. Ca urmare, exploatarea păduri­lor din această regiune s’a făcut aproape nu­mai pentru lemn de foc, care se transporta cu foarte mari greutăţi *) prin plutire liberă până la gara Telega. In afară de lemn de foc se fa­sona însă și ceva cherestea de brad, colaci de roate, văcălii de site și cherestea de fag aburit cu ajutorul unei fabrici locale situate în comurla Trăisteni. In rest, ocupaţia populaţiei locale, era creşterea vitelor. Din anul 1947, de când s’a construit calea ferată forestieră dealungul văii Doftanei prin Cheile Teşilei, bazinul V. Doftanei a fost des­chis spre gara Teşila pentru orice fel de pro­duse lemnoase. De aceea sunt necesare măsuri urgente pentru trecerea la o economie forestieră mai înaintată. Măsurile necesare pentru o economie fores­tieră mai înaintată în bazinul Văii Doftanei. Bazinul Văii Doftanei fiind acum destul de uşor accesibil, se simte nevoia ca în viitorul apro­piat şi în timp, regenerarea pădurilor să se facă în cât mai largă măsură pe cale naturală. Pro­blema de altfel nu este prea greu de soluţionat, întrucât pădurile fiind constituite din fag cu brad, au condiţii bune de vegetaţie şi se regene­rează destul de uşor pe cale naturală din să­mânţă. Grija fundamentală, ce ar trebui avută neapărat în vedere, este ca regenerarea lor să se facă bine şi într’un timp cât mai scurt. Odată cu aceasta va trebui să se stărue mai departe în lucrările de sporirea procentului de răşinoase, în pădurile de fag prin semănături de brad sub masiv şi plantaţii cu pueţi de mo­lid şi larice cu 2—3 ani înaintea aplicării tăerii definitive. Atât laricele, cât şi molidul, să fie plantat în grupe în locurile goale din cuprinsul seminţi­­şturilor de fag, instalate, astfel încât compozi­ţia masivului să fie în viitor 0,6 fag şi 0,4 răşi­noase. Dintre speciile fi­oase ar fi indicat să se sporească procentul frasinului şi paltinului de munte, care dau lemn preţios şi cresc bine în această regiune, întrucât priveşte plantaţiile de molid, făcute până acum în urma tăerilor rase de fag, se im­pun extracţiuni de molid pentru punerea în lu­mină a exemplarelor de paltin şi fag, care s-au păstrat până acum în masive, în vederea ame­liorării condiţiilor de sol şi sporirea rezistenţei arboretelor contra atacurilor de insecte şi a doborîtorilor de vânt şi zăpadă (lapoviţă). In acelaş timp să se treacă la intensificarea răriturilor în arboretele de fag în vederea spo­ririi creşterilor şi ameliorarea­ condiţiilor de hi­­gienă ale arboretelor. Paralel cu această activitate permanentă de exploatarea, regenerarea şi ameliorarea progre­sivă a arboretelor, se impun măsuri urgente pentru ameliorarea şi punerea în valoare a terenurilor degradate precum şi a prundişuri­­lor din albia râului şi a afluenţilor lui. Pentru atingerea acestui scop este absolută nevoe : 1. Să se treacă la împăduriri cu pin silvestru pe terenurile degradate de natură nisipo-lutoasă din lunca râului şi a afluenţilor săi şi cu pin de munte pe terenurile degradate dela limita de vegetaţie. De asemenea să se caute să se ame­lioreze arboretele dela limita de vegetaţie spre golul de munte, prin plantaţii cu molid, larice, Pinus cembra şi Alnus viridis. 45 *) Râul Doftana având caracter torenţial a luat de multe ori, pe timpul ploilor mari, lemnele în curs de plu­tire şi te-a împrăştiat în tot lungul Prahovei şi Ialomiţei iar pe timp de secetă trebuia să se cheltuiască sume în­semnate pentru lucrările de plutire. Totdeodată prin plu­tire se produceau degradări foarte mari în ailbi­a râului. \

Next