România Liberă, mai 1946 (Anul 4, Nr. 527-552)

1946-05-01 / nr. 527

Rtaud­­i Mai Viola POLTICA BLOCUL GUVERNAMENTAL DEFINITIV ÎNCHEGAT Cu o majoritate zdrobitoare, partidul d-lui Gh. Tătăresc­u, a aderat la listele unice PROGRAMUL DE GUVERNĂMÂNT IN DISCUȚIA F.U.M . D. dr. Bagdasar pleacă la Washington — ALTE 10.000 VAGOANE CEREALE ACO­RDATE DE U.R.S.S. luna Mai se anunță ca purtătoarea unui puternic și justificat val de optimism. Lăsând deoparte clarificările de ordin politic — esențiale desfășurării campaniei electorale — trebue să menționăm recenta comunicare a guvernului U. R. S. S. După cum se știe — cu toate că abia s’au împlinit câteva săptămâni de la ultima degrevare a sarcinilor datorite — conform Convenției de Armistițiu, Guvernul sovie­tic ne acordă o nouă și substanțială degre­vare, dublată de un sprijin efectiv, fur­­nizându-ne încă 10­ 000 vagoane grâu. Grație acestor nouă dovezi de prietenie, situația economică — în special sub aspect ali­mentar — a fost normalizată, până la noua recoltă, hrana populației fiind asigurată. Noul gest al guvernului U. R. S. S. a avut însă repercusiuni imediate și asupra bugetului Statului care — peste câteva zile — va fi supus ratificării Consiliului de miniștri, echilibrarea celor două capi­tole fiind posibilă în condițiuni nesperat de ameliorare. D. dr. Bagdasar pleacă la Washington Agrementul guvernului St. Unite fiind sosit, d. dr. Bagdasar — ministrul Ro­­mâniei la Washington — va părăsi in Cursul acestei săptămâni Țara, urmând ca — odată sosit la destinație —, d-sa să-și Înceapă de îndată activitatea. Cum instalările se fac pe bază de reci­procitate, rezultă că — în ac­el­aș timp — sâ-și înceapă activitatea oficială și trimi­sul St. Unite din România. După cum se știe noul nostru plenipo­tențiar este binecunoscut în St. Unite, ceea ce va contribui cu atât mai mult la îndeplinirea cu succes a importantelor d-sale sarcini. Odată cu d. dr. Bagdasar^ •va părăsi țara și d. Pamfil Ripoșanu, —­­secretar general la președinția Consiliului de Miniștri — precum și o parte a perso­nalului Legației. D. Pamfil Ripoșeanu va funcționa în ca­­litate de prim consilier de Legație. Prin plecarea d-lui dr. Bagdasar, — ti­tularul ministerului Sănătății — Interima­tul — girat până acum de d. ministru P. Constantines­cu-Iași — se va menține până la desemnarea noului titular. Pentru completarea vacanței este posibil să fie desemnat d. dr. șt. Nicolau. Programul de guvernă­mânt în discuția F. U. M. In preziua celei de a doua aniversări, a zilei de 1 Mai, aseară, a avut loc la se­diul partidului Comunist Român ,o impor­tantă ședință a Comitetului central al Frontului Unic Muncitoresc. Discuțiile au fost purtate asupra pro­blemelor politice actuale, la ordinea zilei fiind­ programul minimal de guvernământ cu care blocul guvernamental se va pre­­zenta în fața alegătorilor. După toate pro­babilitățile, programul urmează să fie fă­cut cunoscut *­­ia amănunțime — mâine 1 Mai. După informații din cercuri demne de Încredere, reprezentanții celor două parti­­de au căzut de acord asupra tuturor punc­telor programatice, programul suferind u­­nele amendamente de importanță secun­dară. Deasemeni se presupune că s’a discutat și despre repartizarea mandatelor d­in­tre partidele componente ale blocului gu­vernamental. Un alt punct al discuțiilor la ordinea zi­lei, Sa format legea electorală, care dea­semeni va fi curând luată în discuție Con­­siliului de miniștri. Dri seara, se dădea ca posibilă și întrunirea Consiliului Fron­tului Național-Democrat, care ar lua în discuție hotărîrile F. U. M. Delegația permanentă a liberalilor și-a dat adezi­unea la constituirea blo­cului guvernamental înfruntndu-se pentru a hotărî modul de prezentare în alegeri, ședința delegației permanente a partidului liberal de sub președinția d.lui Gh. Tătărescu — după discuții care au durat mai bine de 4 ore și-a încheiat lucrările dând următorul comunicat: „In urma expunerii făcute de președin­tele partidului și a desba­terilor ce au avut loc, delegația permanentă a hotărît: 1. Adeziunea la constituirea Blocului par­tidelor democratice în vederea formării unei singure liste pentru alegerile gene­­rale. 2. Aprobarea programului de reorgani­zare și reconstrucție națională pe baza câruia blocul partidelor democratice va cere încrederea țării. I. Supunerea spre aprobare a acestor ho­­tăriri comitetului central al partidului convocat pentru ziua de 29 Aprilie”. Eri după amiază s’au întrunit și mem­brii comitetului central, cari urmau să ratifice, sau să respingă hotărîrile delega­­ției permanente. La discuții au participat 13­ membri. Ședința se anunța îndeajuns de agitată, cei câțiva susținători ai punctului de ve­dere opus — câțiva din membrii fostului grup „Păreri libere” — fiind hotăriți să-și susțină cu energie propunerile. Hotărîrile delegației permanente au fost susținute de d.m­l. Gh. Tătărescu.­­In sus­ținerea tezei d-sa a spus printre altele: „politica cu fața la răsărit este salvarea destinelor noastre”. Care țară din lume se mai bucură de atâtea privilegii în a­­ceste momente când pretutindeni sunt răsturnări sociale”), N. Bejan, Tiberiu Mo­­șoiu, Radu Roșculeț, Tegăneanu-Buzău, Ilie Toma, S Vântu­, Nistor, Andreescu- Rigo, Ciolan-Sibiu, Ugu­s Petre, dr. An­­ton Dumitriu etc. Susținătorii tezei ad­verse n’au avut — cu excepția d-lor A. Bentoiu și Costel Tătăranu — niciun alt aderent de marcă. Seara târziu după ape­­lul celor prezenți s’a trecut la vot. După despuerea scrutinului s’a dat ur­mătorul comunicat: „Comitetul central al P. N. L. a ținut ședință în ziua de 29 Aprilie a. c. sub pre­­ședinția d-lui Gh. Tătărescu. Președintele partidului a supus aprobării Comitetului Central, hotărîrea delegației permanente, luată în ședința din 28 Apri­­lie, potrivit căreia, P. N. L. va candida în alegeri pe liste comune cu blocul par­tidelor democratice, aprobând programul comun de guvernare. După expunerea fă­­cută de președintele partidului și In urma desbaterilor cari au urmat, la cari a luat parte d-nii: Radu Roșculeț, Aurelian Ben­­toiu, Al. Alexandrini, C. Tătăranu, Gh. Verzi«, C. Tegăneanu, I. Tom­a, Patricu Po­­pescu, I. Ciolan, Preotu, T. Andreescu- Rigo, Gh. Vântu, prof. L Nistor, membrii Comitetului central au aprobat prin vot nominal hotărîrea delegației permanente. Rezultatul votului e următorul: 102 vo­turi pentru, 31 contra și 2 abțineri. Au mai aderat până în prezent la ho­tărîrea majorității prin telegrame și scri­­sori încă 5 membri. Comitetul Central a dat în acel­aș timp împuternicire președintelui pentru a trata condițiile de colaborare cu celelalte par­­tide din blocul partidelor democratice. Miniștrii istorici recunosc că nu au fost loviți la „istorici” situația se menține îndea­­juns de confuză. Comunicatul ministerului de Interne restabilind adevărul asupra „incidentelor" suferite de cei doi miniștri fără portofo­liu atât brătleniștii cât și național-țărăni­­știi, s’au văzut nevoiți să renunțe la pla­nul inițial, conform căruia, „Incidentele” serveau de minune și ca program și ca principală armă electorală. De altfel mini­strul liberal, d. Romniceanu, în declara­țiile sale, mărturisește: „Nu am afirmat nictodată că personal ași fi avut de suferit vreo lovitură cor­porală”. Maniștii, încă nu au ajuns la o atitudine clară în această chestiune. Deocamdată, memoriul pe care ambele partide intențio­nează să-l înainteze guvernului ca și re­prezentanților Aliaților nu a fost încă de­finitiv redactat. In așteptarea zilei de 3 Mai dată la care se va întruni delegația permanentă a Pr­tidului brătienist, d. Const. Bebe Brătianu — favoritul, d-lui Dinu — s’a înapoiat în Capitală, venind de la ferma sa din Me­hedinți. După­­ cum se știe, d. Dinu Bră­­tianu are intenția să-1 ungă succesor, la șefia partidului. reg­i­mul democratic I trebuie sa asigure o dreaptă II : așezare a impozitelor si credite­lo­r ieftine pe termen lung pentru ț­a­r­a­n­ii nevoiași ROMÂNIA LIBSRÁ <1 MAI­ REABILITAT .a © Ionel, târând se împlneste azi un an de când ziua de ..» Mai” a fost „reabiltata” la noi In țară.­­ ^Intriadevăr, încă am «e«ochii zi­ua de 1 Mai a însemnat — *n mai toate țările Europei - sărbătoarea muncii. Dar o sărbătoare, ca să apun așa, cu caracter „revoluționar”, căci muncitorii de pretutindeni, organizați sau mu­ri sindicate, profitau de acea­­stă ocazie ca săi manifesteze, simultan, in favoarea unei soarta mai bună. Era firesc ca acest lucru să „irite” pe cei cari profitau de starea mizera a lucră­­torilor, așa că, de cele mai multe ori , la noi, cât și aiurea — această sărbătoare era interzisă, sau, dacă a­­vea totuși loc, se termina, invariabil, cu maltratări, cu arestări și cu ulte­rioare condamnări... Și, cum singurele partide politice cari se asociau acestor manifestări, singurele care înțelegeau marea im­portanță a organizațiilor sindicaliste, singurele care le sprijineau și în acea­stă ocazie, erau partidele social-demo­­crat și comunist, represiunile se răs­pândeau și asupra membrilor acestor două partide, cu obișnuitul cortegiu de insulte și de calomnii. Toate ace­stea nu făceau însă decât să îndâr­jească și mai mult proletariatul în lupta lui. Era deci fatal ca orice regim dicta­torial, nou înscăunat, să care a lovi din plin în mișcarea sindicală. Dar, „1 Maiul” era pretutindeni prea înră­dăcinat ca să poată fi suprimat prin­­tr-o simplă ordonanță polițienească. Și atunci s’a recurs la o mică strata­gemă: s’a declarat ziua de 1 Mai ca zi de sărbătoare oficială a muncii, ast­­fel încât manifestațiile din acea zi să poată fi canalizate, controlate și diri­jate in folosul reacțiunei. începutul l’a făcut Hitler în anul 1833, câteva luni după venirea lui la putere, declarând ziua de 1 Mai drept „sărbătoare națională a muncii”, pen­­tru ca — doar 24 de ore mai târziu — la 2 Mai 1933, să dizolve toate sindica­tele muncitorești și să înființeze acel „Front german al muncii”., celebrul „DAF” (Deutsche Arbeitsfront) de tristă memorie, pus sub conducerea nu mai puțin celebrului Dr. Ley. Ce­ a însemnat acest „DAF”, nu nu­­mai pentru Germania, dar și pentru alte țări în care doctorul Ley își in­stalase „sucursale" și „reprezentanți” o știm, căci am simțit-o pe pielea noa­stră! A fost unul din nenumăratele mijloace de care Hitler s’a servit pen­tru a pune mâna pe producția țărilor satelite. A fost „coridorul” prin care s’au strecurat primele elemente ale neuitatei „coloane a cincea”! A fost începutul acelei operațiuni de mari proporții, care a dus la aservirea mun­cii din România, Ungaria, Jugoslavia, Bulgaria, Grecia, Italia și Franța, și mai apoi la recrutarea silită a tinere­tului din aceste țări și la transporta­rea lui în uzinele subterane din Ger­­mania...­Așadar, am spus că se împlinește un an­ dela această „reabilitare”. Un an de la primul 1 Mal liber sărbătorit. Azi, pentru a doua oară, muncitorii din toată țara vor manifesta in de­plină libertate. In Capitală, încolonați în patru șuvoaie, vor defila, înfrățiți de aceleași lozinci, fierarii și actorii, dulgherii și profesorii, electricienii și scriitorii, tâmplarii și compozitorii, linotipiștii și Ziariștii, medicii și se­­teriștii... vor defila, cot la cot, toți cei cari năzuesc o soartă mai bună și mai dreaptă... Insă, nici o clipă, nici unul din ei nu trebue să creadă că lupta a încetat ! Sărbătorim, e drept, o biruință! O primă biruință! O victorie însă nu se înscrie în paginile Istoriei decât doar după o serie îndelungă de bi­ruin­ți... Mai avem de luptat! Căci „­ Matul” a fost doar „reabilitat”! E imperios necesar ca el să fie și „consolidat”! NOTE : Meditând pe marginea unui ar­ticol recent al d-lui Braniște­a­n redactor al Dreptății afirmă: ...a vorbi astăzi... despre reacțio­narism și șovinism, lucrurile ca­pătă numaidecât iz de ,*norma­­tiv”. V* De aceea, d_sa și colegii d-sale de redacție — oameni liberi — preferă să explice, referindu*se desigur la incidentele care au a­­gitat viața noastra universitară, înaintea vacanțelor de Paști, cum tineretul care simte atacate ele­­mentele infime structurii sale specific naționale, spirituale ți so­ciale nu poate reacționa prin mo­­derațiune și meditare asupra tex­­telor generoase, ci va reacționa învolburat prin elan. Adică, preluând odată cu Voca­bularul mentalitatea șovină a ră­posatelor gazete legionare. Drep­tatea consecventă instigă tinereul la învolburarea bătăușe a băieți­lor în straie verzi. Și asta... numai din teama de a avea ..iz de normativ”* .... ..!• Crudă spartă ! Din „Dreptatea”* „In aceste vremuri a­prige și a­­mare pentru mulți dintre noi, sin­­­grul ajutor nu îl poate da oame­nilor decât Dumnezeu...” Bine, dar d. Maniu?, * >■ %iberaliă, ziarul­­ domnului Dinu Brătianu, anunță că d. ministru IM. Rom­niceanu ar fi făcut gazetari­lor importante declarațiuni în le­gătură cu incidentele dela Galați. Declarațiile susține Liberalul, ar fi fost ascultate cu­­ foarte mult in­­teres. Problema­­ este cine primește me­daliat D. Romniceanu, că le-a fă­cut, sau­ gazetarii că, QM a avut răb­darea să asculte f. —“Ț----y '■ --t AȘ '■ ' *-r D. Mihnea Mauri­tul combate în acelaș ziar pe problema „re­facerii țării”. După citirea arti­colului, am spus cum era și de așteptat că „Mauritul și-a făcut datoria Mauritul poate să plece”. * Subire „spirituală’' notă, 'domnii de la Liberalul, susțin că profe­sorul Călinescu ar avea intenția să-l înscrie pe Mihail Eminescu în partidul național-popular. Inscrier­­ea cu pricina — trebue să o re­cunoaștem — este absolut imposi­­bilă. In schimb putem aminti Li­beralului că în scrisoarea a III-a, bădița Mihai s’a ocupat foarte ser­­ios de Brătieni în aceste doua versuri și următoarele • Au de patrie, virtute nu vor­bește liberalul. De ai crede că viața-i e curată la cristalul. (Scrisoarea III a). . * Se svonește că tarifele S­ T.B.­­ului vor fi sporite din nou. Unele ziare au anunțat acest fapt ca și împlinit. - Știrea ® i se pare cu totul neve­rosimilă și o considerăm mai de­grabă inventată și intenționat lan­sată spre a produce nemulțumiri în rândurile populației nevoiașe a Capitalei. . . Iată de ce credem că Direcțiu­nea Generală a S.T.B.-ului va vedlî ca o desmințire oficială a acestor zvonuri, cari o deservesc în cel mai înalt grad. Opinia publică așteaptă această satisfacție și trebue să i se dea. # Km relatat în­tre rânduri unele­ do­­leanțe de ordin gospodăresc al cititori­lor noștri din Capitală. , La data aceasta un grup de canton din cartierul Tei-Colentina remarcă st­area de complectă murdărie a străzi­lor din acest cartier. Hârtie, gunoaie neridicate de mult timp resturi lăsate de mulțimea „m­­gustorilor"", pripășiți la fiecare colț de stradă dau un aspect mizer acestor străzi. Credem că îndreptarea acestor lu­cruri nu constituie o prea mare greu­tate pentru cei puși să vegheze asupra lor și deaceea le semnalăm U.C.B.-ului. Foaia d.lui Mantis se referă numai în aluzii la recentele declarații ale deputatului laburist John Macii­­cestei așa zise anglofilii, ..Drepta­ții“ cititorul nu­ izbutește să afle ce a spus oaspete britanic în legătură cu stările din țara noastră. Făptul ar fi ciudat în orice gazetă, cu atât mai mult încă una care face mare caz de anglo­filie. Semnificația lui se limpezește în­să dacă ne amintim că, în numele a­­cestei așa zise anglofilii, ,.Drepta­tea­" a rezervat o caldă, elogioasă, primire discursului ră­zboinic, anti­­sovietic, ținut de ă. Churchill la Fulton. D. John Mack nu a vorbit decât despre pace și despre colaborarea, pe care o dorește desăvârșită cu toa­te Națiunile Unite. Crea vină, în ochii „Dreptății"! Atât de grea, încât, furia ne­putincioasă a redacție­ maniste ajunge să acuze pe deputatul britanic de participare la incamu­­flate întruniri electorale”. Ar fi bine, pentru prestigiul presei noastre, ca tumultoșii noștri adversari să rezerve su­ma­ „uzului intern” rogatul lar arsenal de invective și calomnii. Măcar atât­ , „Noi toți am știut și știm că fără de prietenia și îngăduința puternicului vecin dela răsărit, nu putem să menținem o via­ță de stat normală și constructivă” scrie în „Adeverul” de ori cunoscutul fruntaș penețist Virgil Solomon. De știut, o fi știut d. Virgil Solomon. Dar d-sa a avut deseori și prilejul concret să se inspire, in activitatea d-sale politică, din realitatea pe care o proclamă azi atât de categoric. Doar d. Virgil Solomon a fost ministru, a fost fruntaș al P. N. Ț. alături de d. Maniu, Mihalache, Popovici, Vaida, Mironescu etc... Dar, ciudată potriveală, pe vremea când „noi tot­ știam...” „Dreptatea” nu avea niciodată alte știri din U. R. S. S. decât despre „slăbiciunea regimului sovietic”, „Manifestația ostilă bolșevicilor”, „Răscoa­­la din Armata Roșie” ș. a., Ș. a.. Deci, „noi toți știam”. Dar din, „toți”, niciunul n’a spus-o vreodată în trecut. Ba dimpotrivă: Ceea ce era de demonstrat:­ CLITICE ȘI COMENTARII PAG, 3-a CEI CARE PARTICIPĂ CU­: GRAPEFRUITS De câte ori te aduce in discuțiune pu­blici problema ridicării producției in­dustriale și a refacerii economice in ge­neral, subliniindu-se pe bună dreptate că o mare parte din răspunderile intâr­­zierilor pe care trebue să le înregistrăm in, această privință, se datoresa acelor deținători de capitaluri care stau in re­zervă și refuzând să facă investiții sa­botează eforturile țării, — tot de atâtea ori cercurile interesate sau numai ne­pricepute și... ’’obiectivi sar arse, gata să explice și chiar să atace. „Capitalu­rile n’au destulă libertate de acțiune”. ..capitalurilor nu li se lasă un câmp de­stul de larg” sunt permanent gata să strige aceste cercuri care au cu atât mai multe explicații de dat, cu cât este mai aprigă acțiunea lor de subminare a ope­rei de reconstrucție. Pentru că o asemenea acțiune există: ea constă în obținerea capitalurilor de la Investiții productive și îndrumarea lor către speculanții de bursă neagră, cu mărfuri sau medalii de aur. In timp ce muncitorimeea face efortu­rile pe care la face pentru a ridica, cât mai mult posibil producția, o mare parte a capitalurilor disponibile, nu înțeleg să dea urmare chemării de a participa la opera de refacere. Deținătorii lor do­vedesc astfel nu numai că se situează pe poziții cu totul potrivnice intereselor naționale dar că n’au înțeles că parti­ciparea lor la refacere este nu o facul­tate oarecare ce li se acordă, ci o dato­rie a cărei neîmplinire poate fi plină de grele consecințe. Lucrurile acestea se știu și s’au spus: Să vedem acum ce este cu ,­câmpul de acțiune” pe care-l au capitalurile aces­tea. Pentru că firește ar fi o anomalie să ceri capitalurilor să participe la opera de refacere, dar în acelaș timp să nu le dai posibilitatea s’o facă. Este­ oare, aceasta situația? Hotărât, nu! Nu numai că suntem singura țară din Europa în care absolut toate inte­resele capitalului particular au fost respectate, în care toate drepturile de inițiativă și acțiune au fost lăsate libere­­dar suntem țara în care Statul a pus el la îndemâna capitalurilor particulare posibilități de investiții și câștig în sec­toare din cele mai productive. de V. BORCEA Să reamintim, numai cazul ,,Societă­ților mixte sovieto-romăne” în care Sta­tul nostru a rezervat o largă posibili­tate de participare capitalului și tehni­­cei românești la: exploatarea de zăcă­minte petrolifere, transporturi aeriene, transporturi maritime și fluviale- indu­stria forestieră, finanțarea schimburilor comerciale româno-sovietice. Unele din aceste societăți au sfera lor de acțiune întinsă chiar dincolo de frontierele țării (Tars și Sovromtransport). Pe de altă parte, spre a stimula pro­ducția industrială s-au stabilit primele relații comerciale cu străinătatea spre a se pune la dispoziția întreprinderilor materii prime necesare ridicării produc­ției. Iată așa­dar Statul luptându-se să lăr­gească el câmpul economic ln care să acționeze în voie capitalul particular- Cu toate acestea nu știm să fi fost vreo mare grabă — din partea celor care se grăbesc doar să constate că n’au ,­posi­bilitatea” de a face investiții — pentru a folosi aceste ocaziuni ce li se ofereau. Dimpotrivă, ochii se îndreptau tot că­tre cursul ,,cocoșelului”, tot către bursa neagră, denotând astfel că nu câmpul de activitate le lipsește, ci îl domină se­tea de a realiza repede câștiguri ușoare­­chiar dacă în felul acesta lovesc în in­teresele economiei naționale. Dar, în sfârșit, puteau unii să creadă că este vorba doar... de o­­,jenă” a domnilor deținători de capitaluri, care nu voiau să folosească ocaziile pe care li le crela guvernul- preferând să-și creeze singure altele... Și iată că li s’a dat și această ocazie. Mergând cu înțelegerea chiar mai de­parte decât ar fi fost cazul, s’a luat a­­cum câtva timp o dispoziție: toți cei cari au disponibil propriu în străinătate îl pot folosi cum vor. Am așteptat de atunci să vedem. Au­zim doar în fiecare zi că lipsesc materii prime, că s’au uzat piese care ar trebui schimbate, nu se găsesc in țară și nici in cadrul schimburilor de până acum n’au fost aduse, ș. a. m. d. Toate aces­tea, știam, se susțin în special unele cercuri care au avut­­ și au destule legă­turi de afaceri în străinătate și care că­pătau acum și posibilitatea de a-și fo­losi după voe vechile legături. Fără îndoială, nu credeam că a doua­ zi după hotărîrea Comisariatului schim­burilor cu străinătatea vor intra în por­tul Constanța toate cele după care Ibn dulau până acum marii deținător­­i­> capitaluri. Dar a trecut o vreme șî­­ nu a fi putut afla în decursul ei de anumite tranzacții încheiate de anumite perspec­tive care se deschid de anumite proecte N’am aflat nimic­ fiindcă nici nu a­­veam ce afla. . 3 A intrat, în schimb, primul vapor la Constanța­ N’a adus nici material de foraj, de care se plâng unele societăți că duc lipsă, nici conducte pentru dis­tribuirea gazului metan, spre a se ajunge la o rezolvare a problemei combustibi­lului- n’a adus nici piese de schimb, nici instalații, ci ne-a adus grapefruits, port­tocale și măsline. Povestea aceasta este mai mult tristă, decât veselă- Ea lămurește de ce o bună parte a capitalurilor existente în țară este vinovată de întârzierile in operă de refacere; ea arată că o bună parte a acestor capitaluri este sau incapabilă să sprijine această operă sau atât de legată de acțiunea de sabotaje a cercurilor fi­nanciare recționare — pe care o dez­masca deunăzi d. Vasile Luca, secreta­rul general al F. N. D­ — încât nu scapă nici o ocazie spre a­și dovedi voința de a nu ajuta cu nimic la refacerea eco­nomiei naționale. i . *v$V Experiența aceasta dovedește tot o delfli cât de false și ipocrite sunt toate expli­cațiile pe care atâția ,,specialiști” in­ solda acestor cercuri au căutat să le dea crizei noastre economice. " £>­Capitalurile care nu sprijină opera de reconstrucție și sabotează efortul gene­ral au strigat­­ un an de zile după ,.mai multă libertate”." Strigând n’au mai avid timp decât să salte mereu prețurile, nu numele lipsurilor și al greutățilo­­r. IOT când au avut libertatea aceasta deplină, ne-au adus grapefruits. * Desigur, ca să participe cu ele la <S* pera de refacere. % ."j Iată ceea ce toți cei care muncesc nu­ pot trece cu vederea. Iată ceea ce gu­ver­­nul trebue să ia îm considerație când își fixează politica economică și când că­lăuzește lupta de refacere a poporului român. „” ~-----.......................... I­­­ fi Un grup de studenți printre minerii din Valea Jiului Reportaj de RADU NEGRU Student 1» Politehnică O suta de studenți au plecat în vizită la miile de mineri ai văii Jiu­lui. Faptul banal, e frumos și impre­sionant totuși, căci nu a mai avut pâ­nă acum precedent la noi. Pentru fiecare student, minerii în fața căro­ra s’a găsit, erau niște oameni ciu­dați. Făptura lor mare și gravă, viața lor aspră și trudită, par­că își trag nota de sobrietate din întu­nericul galeriilor, din teritoriile ace­lea pline de mister, acolo unde ei își petrec în mod dramatic orele de lucru. Contactul cu existența lor de muncitori duri, bine înfipți cu bo­cancii lor în pământ, cu o conștiin­ță de clasă care se poate întâlni nu­­m­ai în unele romane sovietice, a sguduit pe mulți studenți, întorcăn­­du-i brutal cu fața la propria lor e­­xistență. Căci experiențe ca cele a­­vute de studenți în excursie pe va­lea Jiului, nu au loc decât de puține ori în viață și ele orientează definitiv un om. Orizontul 7, Io Petru­ța strângând în mâini lămpile Davy, în grupuri de câte 8, am coborît cu ascensoarele la mină. Pereții puțului trec în viteză, luminați halucinant pe lângă noi. Coborîm și ne ofprim la o­­rizontul 7­ cca. 230 m. de la suprafață. In așteptarea cei alal­te „corfe?’ (co­liviile ascensoarelor) cu studenți, stăm de vorbă cu cei 2 „ștaigări” (mineri mai vechi), care ne însoțesc, îmbrăcat în haine de cauciuc, căci în mină aproape plouă din cauza in­filtrațiilor de apă. Cubic Ion­ice răs­punde grav când îl întrebăm cum o duc acum minerii: „Mult mai bine. Și dacă nu sunt toate cum trebue încă, cel puțin știm că muncim pentru vii­torul nostru”. Alături Fr. Drotzinger, mai în vârstă, îl aprobă tăcut din cap. Apoi ne îndreptăm împreună spre pri­mul „abataj”. Prin galeriile umede, trece legănându-se un șir lung de lu­­minuțe, întru atât efortul lor este plin de mă­­treție și de încă ceva, pe care numai privind un miner lucrând, îl vei pu­tea numi. Trebue să participi la viața și la munca lor ca să-ți dai seama ce înseamnă 3 sau 4 ore suplimentare, după cele 8 ore ce compun normal un „șut“. Și toată Valea Jiului știe că „săptămâna asta Aninoasa a în­trecut Petrila“ sau că „Lupenic ai scos într’o zi 1000 de tone“. In tim­pul lui Antonescu la gura minei stă­teaui* jandarmii. Pentru 5 minute în­târziere, minerul căpăta o zi carceră. Și totuși în 1942 a avut loc o grevă de 8 zile. Au fost închiși atunci pe­ste 900 de mineri. Ce emoționant să te afli în fața acestor oameni care am suferit în închisori și care astăzi, reîntorși la uneltele lor,, dublează îndârjiți producția de cărbune a țării! Lup­eni Ca l­u­peni este cea mai mare mină a Văii Jiului. Aici sunt și cei mai mulți mineri și tot aici lucrează și „eroii muncii de pe Valea Jiului”: Poharért și Leț­can, care conduc în lupta pen­­tru creșterea producției. Dar la „preparația” Luperti, unde azi robotesc câteva mii de oameni, a curs odată sânge. Privesc coșul de că­rămidă dela uzina din mijlocul .,pre­­parației”. Pe el se mai văd și acum urme de gloanțe... Era în iarna anu­lui 1929... ...Acum cerul e ireal de albastru. Un nor de puf alb atârnă deasupra An. ... Alt­a Lu­penilor. Pe dealuri au înverzit m­e­­steacănii cu coaja albă și pe Parâng, sclipește orbitor zăpada. In m­untd pârâiașe de apă încep să curgă la vale. Pe Valea Jiului e iarăși primăvară, ier alături un miner povestește: ....Voiau doar pâine și o viață mai bună— Și atunci au tras.... Și au murit 22 și au fost răniți 80... Și mulți au scăpat fugind prin canalul ăsta— Și era la guvern Maniu”... M­­inierii și studenții Intre tineri se țes repede prietenii. Pentru prima dată Petroșanii au vă­zut plimbân­du-se pe străzi grupuri de studenți la braț cu tinerii mi­­neri. Viața fiecăruia dintre ei a e­­voluat până acum în sfere deosebite. Astăzri, pentru prima oară ele au venit în atingere și e explicabil in­teresul cu care se priveau reciproc. Din rândul minerilor, școlile noas­tre superioare nu au avut până acum studenți. Drumurile spre cultură le-au fost închise chiar celor mai merituoși. Și cum ași putea descrie mulțumirile din cuvintele lui Ciora Ion în vârstă de­­ 22 de ani și de 4 ani în mină când îmi citea­ză titlu­rile cărților citite de el din biblio­teca destul de impozantă a tatălui său, și el miner. Va trebui să ducem îndârjiți lupta pentru ca barierele spre universități să cadă, și într­’un viitor apropiat și luminos să vedem pe băncile facultăților, pe fiii acelo­ra care astăzi dau țării exemplul ce­lui mai înalt patriotism. »Valea Plângeri­i". In „abatajul,cameră“ pe care îl vi­zităm, temperatura se apropie de 40 grade. Minerii­ lucreazză desbrăcați până la brâu. Pe fața neagră de praf de cărbune și plină de sudoare, li se văd albi doar dinții, râzând când un student lasă obosit ciocanul pneu­matic, după câteva minute de lucru. Aici, în fața peretelui de lignit, în căldura asta insuportabilă, își dau zilnic minerii câte puțin din plămânii lor. Sunt mulți mineri care suferă de plămâni. Numărul lor mare consti­tuie cea mai tragică cifră din statis­ticile Văii Jiului. Și tot aici, uneori, detonă metanul. Atunci, pe galerii trec deslănțuiți, groaznici monștrii de foc, piatră, cărbune și organe de aer fierbinte. „Aurul Negru­ Despre echipele de șoc ale luptei cărbunelui s’ar putea scrie o epopee, ‘ Sarg. AL. MATEESCU­. — Faptul că tatăl dv. a publicat dispariția dv. nu poate avea nici un efect juridic, dim moment ce existați. Ca să vă e­­mancipați trebue să se facă cerere în acest sens de către tatăl dv. care vă este tutore legal fa la moartea mamei dv. El nu poate înstrăina averea dv. ății nici să își însușească veniturile i­­mobilelor menționate. Nu puteți să-i determinați să intre în legilitate de­cât pe calea Justiției. Pentru aceasta trebue să vă adresați unu­i avocat, noi nefăcând decât oficiu de consultanți, așa că nu putem da curs cererii dv. înaintată de tabăra „Apărătorii Pa­triei”. MIC INDUSTRIAȘ.­­ Legea pen­tru reglementarea muncii în timp de război a fost abrogată prin legea a­­părută în M Of. din 27 Aprilie c. T. BUNITX, agent sanitar UCB. — Dv. puteți cere prin justiție pensie a­ liniei, țară fiicei dv. adoptive. O mai puteți reclama parchetului pentru schingiuirile comunicate. Nu puteți cere nici averea moștenită dela răpo­sata dv. soție, nici anularea adopției, care de altfel nu v-ar duce la rezulta­tul dorit din punct de vedere practic. VERILOR PRIMARI DIN ALBA IULIA. — Dacă sun­teți rude în gra­dul indicat nouă, nu puteți contracta căsătoria decât prin dispensă înteme­iată pe um motiv serios, cum ar fi de exemplu starea de gravitate a viitoa­rei soții. In ceea ce privește dorința dv. de a se modifica codul civil după ne­­voile dv. credem că să nu vă faceți iluzia să încercați Puteți reveni cu arătarea exactă a gradului de rudenie, lăsându-ne pe noi să vedem care­ este acest grad după indicarea filiației. Sunteți copii a doi frați? ȘCOLARE Direcțiunea liceului fete IU­LIA HĂ­DEU. caută pentru angajare imedii licențiată în Litere, Fizico-Matamiat și Academie Comercială,

Next