România Liberă, octombrie 1947 (Anul 5, nr. 959-983)

1947-10-03 / nr. 959

ROMÁNIA IQ­B­B 9. A_____ PAG 3-n sense® DESCHISĂ A SCRIITORILOR SOVIETICI CĂTRE SCRIITORII DIN ST­UMTE (Urmare din pag. I-a) fluiri ce se deosebesc de cele din Sta­tele Unite ale Americi? Oare nu s® Înrudesc cu fascismul instigaţiile la­­ un nou război, înstig­af­ii de a căror monstruozitate unii dintre Dvs. mi-şi nuai dau­ seama deoarece ele au dvenit pentru Dvs fenomene obiş­nuite şi cotidiane? Oare nu e o simplă repetare a fas­cismului pretenţiunea la dominaţie mondială, la un oraş numit ,,veac a­merican“, pretenţiune la stabilirea unei „nouă ordine“ în lume, pretenţiuni sprijinite pe ameninţări şi în unele cazuri chiar pe Întrebuinţarea forţei brutale contra popoarelor? Oare nu auzim în fiecare zi pe oamenii poliţiei din ţara d-voastră, care spun că trebue introdusă pretutindeni orânduirea so­cială americană, că numai ea e bună şi adecvată pentru toată omenirea? Şi oare aceasta nu e un ecou al ruşinoasei teorii şi practic­ fasciste? Găsiţi oare că nu se înrudesc cu fascismul indemnu­le la folosirea cât mai grabnică a bombei atomice contra ţărilor care au alte regimuri decât a­­cela al Statelor Unite? Suntem ferm convinşi că în sdrojci­­toarea sa majoritate poporul democrat american nu aprobă şi nu are de gând să aprobe cee­a ce îşi permit să strige în gura mame în numele lui urmaşii americani ai vechilor idei fasciste. Dacă n‘ar s» f, convinşi de acest lucru, am socoti că n‘ar mai avea rost să vă adresăm această scrisoare. Ştiam că poporul d-voast­ră a fost şi va fi adversar al fascismului în toate formele şi aspectele lui. Nu ne îndoim deloc că cei mai de vază purtători ai culturii — cari­ sunt întotdeauna cu poporul —, au fost şi sunt duşmanii teoriei şi practicei faseiete. Noi vă scriem, deoarece suntem ne­liniştiţi din cauza tăcerii multora din­tre Rvs. Apărătorii şi prietenii fascis­mului din ţara d-voastră vorbesc în ultimul timp mult şi tare, pe când vocile reprezentanţilor adevăraţi ai culturii americane,, duşmani ai fascis­mului nu ajung deseori la noi. Scriitorii, purtători ai culturii sunt conştiinţa omenirii. Pot ei oare să tacă atunci când războiul terminat, chipurile, acum 3 ani mai continuă totuşi? E al treilea an de când au fost semnate convenţiile care prevăd ca in lume să nu se mai verse sângele po­poarelor — şi totuşi e al treilea an de când în diferi­te colţuri, ale globului pă­mântesc sângele copiilor, femeilor, băr­baţilor, oameni sim­’i, care nu au altă vină decât acela, de a se fi născut pe pământul Greciei, Chipei şi Indoneziei, e vărsat zi de zi fără oprire. Nu e oare clar că o mare parte de răspunde­re pentru vieţile omeneşti ruinate şi răpuse în toate colţurile globului pă­mântesc cade pe conştiinţa acelora care în numele poporului vostru traduc a­­cum la fapt ideile fasciste? Milioanelor d® victime ale fascismu­lui nemţesc , se adună în fiecare zi jertfe noui. Şi asta­ se întâmplă după distrugerea Germaniei hitlerista! E oare posibil ca tocmai aceasta să fie monumentul de care sunt vrednici con­­cetăţenii voştri şi ai noştri, căzuţi cu cinste pe câmpii de luptă contra hitle­­rismului? Pe morţi nu-i putem învia. Pe ei nu putem decât să-i ofensăm şi să înjosim faptele lor de vitejie, încercând să transformăm întriun nonsens scopul pentru care au murit. Dar pe cei vii putem să-i punem la adăpost de pericole. Şi fiecare glas al unui purtător de cultură ridicat în apărarea păcii şi prieteniei între po­poare va fi un glas ridicat în cinstea odor morţi şi în numele celor vii. Nu e îngăduită tăcerea, când după încheierea războiului împotriva fascis­mului sunt posibile — nu în halucina­­ţiile unui coşmar, ci aevea — privelişti şi acelea ale capetelor de copii greci expuse în oraşul Sparta de huliganii fascişti menţinuţi cu grijă la putere tot ce e preţios şi frumos pe acest pm­­prin întreaga forţă a dolarului ameri­­mant, nu se aude astăzi. In numele oamenilor simpli şi cinst tiţi din toată lumea vă chemăm astăzi, purtători ai culorii americane, să ridi­caţi glasul contra nouii ameninţări fas­ciste contra instigatorilor unui nou răz­boi, pentru pace şi frăţie între popoare, pentru înfrăţirea culturală, pentru fe­ricirea­ omenirii. V. Vasilievskala; V. Vişnevski; B. Gorbatov; V. Kataev; A. Koraelciuk; I, Leonov; N. Po­godin; K. Simonov; A. TvaT- dovskl; A. Fadeev; K. Fedin; M. Şolohov. can. E oare posibilă tăcerea, când pe în­treg globul pământesc răsună bubuit de tunuri şi armate olandeze sub ocro­tirea dolarului, pârjolesc sălaşele a 6 milioane de indonezieni, când patrioţii din China sunt decapitaţi, când repu­blicanii din Spania sunt împuşcaţi, când la Nuernberg fasciştii aruncă bombe în clădirea tribunalului şi la New York, delegatul american la ONU declară că lupta contra fasciştilor nu o mai e la modă“? In timp ce se petrec atâtea eveni-­ mente, un general american laudă arma­ bacteriologică spunând că ea e comodă deoarece nu poate fî controlată... ci poate fi cercetată şi studiată în labo­ratoare mici“. Hitleriş­tii au fost sdro­­biţi, dar se găsesc oameni care reali­zează în lume în plin acord cu tradiţia hitlerista şantajul atomîc şi şantajul a­­meninţării cu un nou război. Se poate închipui o formă mai b­işi­­neasă de Şantaj decât ameninţarea cu un nou război pustiitor, ameninţare fo­losită pentru a se impune popoarelor voinţa nouilor candidaţi la stăpânirea lumii? Nu există limbă care să nu aibe sufi­ciente cuvinte prin care oricine fiind de fapt fascist, să nu evite acest nume compromis de istorie. Acum sunt la modă pseudonimele „democratice“. Chiar hitleriştii ce înfloresc în Germania­ Apu­seană sub ocrotirea anglo-americană, bătânfii­ şi joc de tot ce e mai scump umanităţii, se întitulează „democraţi“. Dar omenirea ştie prea bine că fas­cism înseamnă război. Şi acei ce în­deamnă la război şi-l pregătesc în prac­tică — prin ce şi cu ce se deosebesc de fascişti? Generalii americani care de­clară că este necesară desvoltarea ar­mei bacteriologice­­nu sunt simpli mili ■ tari care şi iubesc profesiunea. Făcând experienţe — după un an de la termi­narea războiului cu bomba atomică în­cercată în timpul războiului — amiralii flotei şi mareşalii ovaţiei americane cu sunt simpli experimentatori, care do­resc din simplă dragoste pentru profe­siiun.e să noteze in carnetul lor rezulta­tul a încă unei experienţe interesante. Militariştii americani care insistă asu­pra Standardizării înarmării în­ aproape toate ţările emisferei apusene nu sunt simpli adoratori ai uniformităţii şi si­metriei. Ei pregătesc um nou război im­perialist. Oamenii literaturii, ai artei ai cul­turii — sunt­ cari­uni al căror glas fiu poate fi amuţit uşor de căluşul şi bas­tonul poliţienesc sau de pachete de bancnote. Popoarele lumii vor să audă din cărţi, reviste şi broşuri, de pe sce­nele teatrelor, de pe adrene cuvântul a­­devăraţilor oameni, acelaşi care în zilele celui de al doilea război mondial Şi au ridicat glasul întru apărarea omenirii progresiste, al oamenilor car© înainte de război la întrebarea lui Gorki: „Cu cine sunteţi purtători ai culturii?“ iau întins curajos mâna scriitorului, peste tot felul de cordoane, suerăturile şi ur­letele fasciştilor şi tuturor duşmanilor omenirii. ‘ Cei mai buni scriitori din lume au ridicat întotdeauna glasul lor de pro­­test contra a tot ce este duşman al je­rtfeirii şi vieţii oamenilor simpli, con­trar reacţiunii din ţara lor şi din alte ţări. Aceasta a fost atitudinea lui Emil Zola în al său „Acuz“ îndreptat con­tra reacţionarilor militalişti din Franţa, aşa a fost pusă la stâlpul infamiei re­­acţiunea rusă de către Lev Tolstoi Prin critica lui necruţătoare In ,,Nu pot să fac“.­­ Noi ştim foarte bine că în ţara voas­tră sunt oameni care apără cu glas tare pacea, cultura Şi democraţia. Onoare lor. Nu lor ne adresăm noi acum. Ne adresăm acelor purtători de cultură din America, al căror cuvânt de dragoste pentru milioanele*de oameni simpli din toate ţărîle, creat­i prin truda lor a aiSPE5rk;«i«r; 1 om~en c acur ®Ji Continuăm să răspundem cititorilor noştri cari ne cer lămuriri in legătură cu calcularea nouilor chirii. Rugăm să ţii se adreseze întrebările NUMAI IN SCRIS şi vor găsi răspun­surile în ziarul de a doua zi. Pentru aceasta este necesar să ni se indice precis toate datele, în special data exactă de când stau în casă (înainte sau după 26 OCT. 1940) ce ocupaţie au, dacă fac sau nu parte din contractul colectiv­, etc. In caz când contractul este anterior datei de 26 Octombrie 1940 să ni se in­dice ultima chirie l egală. In caz când contractul este posterior acestei date să nu se indice chiria contractuală din 23 Aprilie 1938, sau valoarea locativă la această dată. Numai astfel putem răspunde precis și calcula exact chiria. JACK — Chiria egală cu valoarea locativă Întreagă pe anul 1938 ALAL — Dati-ne datele precise aşa cum se arată la capul acestei ru­brici şi vă vom satisface. — STELLAN. — Acelaş răspuns ca precedentul ING. L. G. — Care era chiria legală In ultima vreme? Subchiriaşul trebue să vă plătească datoria transformată în lei stabilizaţi 1/20.000 Pe curent datorează un sfert din valoarea loca­tivă a întregului apartament la ‘23 Aprilie 1938, înmulţită cu 2 Puteţi cere eveuarea pentru neplata chiriei dar dacă v’o depune până la terme­nul de judecată nu obţineţi decât cheltueli de judecată. MUNGIURI — Daţi-ne datele ne­cesara nu aşa telegrafic. Reveniţi şi vă vom satisfac­^ ADRIAN B. LASCAR — Dublul chiriei din 1938. Situaţia e definitivă. TEODOR APELZAN. — Aflaţi va­loarea locativă din Aprilie 1938 Ra­­portaţi-o la o cameră Reduceţi suma la 45%. Dublaţi-o apoi, stând mobi­lat Aceasta e chiria ce datoraţi. PAULETTE. — Daţi-ne datele ce­rute în fruntea acestei rubrici şi vă vom răspunde SM­AR­AND­A . — Fixaţi valoarea locativă prin comparaţie cu o locuin­ţă corespunzătoa­rr la 23 Aprilie 1938. M. N. va plăti această valoare raportată la o cameră şi redusă la % D­B aceiaşi valoare dublată. IST. O. Aceiaşi valoare întreagă CONST BALLAN­C Lung. — 11.660 până la 23 Aprilie 1948. Până la 26 Octombrie 1947 sunteţi achitat. Mai datoraţi fiscului impozitul pe clă­diri dela 15 August la 26 Octombrie 1947. P. V. — 24.000 lei anual (întâm­plător exact cât plăteaţi In 1037). Chiria din 1946 de 120.000 s’a înze­cit la ultima majorare. Ultima chirie legală fiind 1.200.000 o îm­părţiţi cu 59 şi aflaţi suma de mai £11S. P. H. S. — 42.471 lei TRAIAN ŞOVĂILĂ: — Nu’ există în cazul dv. impozit special. Vă complectăm astfel răspunsul ante­rior. STAN POPESCU, Ploeşti. — Dacă justiţia va găsi că n’a fost valabil depusă chiria, sumele respective găsindu-se blocate, vă vor fi astfel atribuite dv. Interesaţi-vă la per­cepţie ce valoare locativă avea lo­cuinţa în Aprilie 1938, aceasta fi­ind şi chiria ce datoraţi azi. Nu in­teresează ce chirie v’a plătit în ul­tima vreme subchiriaşul. El vă da­torează pe viitor drept chirie echi­valentul valorii locative din Apri­lie 1938. LOLA LAUFMAN. — Din moment ce contractul e semnat de sora fostă deportată ea este titulara contrac­tului de închiriere chiar dacă in fapt dv. suportaţi chiria. Dacă con­tractul se încadrează în art. 6 lit. a. Datorați pe viitor drept chirie va­loarea locativă a locuinţei din A­­prilie 1938 redusă la 45%. Deşi dv. v-aţi încadra în art. 6 lit. c, nu in­teresează în cazul expus. DUMITRU STÅNESCU: — Ce chi­­rie legală plăteaţi în ultima vre­me? Reveniţi cu toate datele şi vă vom satisface. Subchiriaşii vă da­torează valoarea locativă din Apri­lie 1938 întreagă. Dv, datoraţi 45% din chirie legală din ultima vreme proprietarului. VASILE CRISTESCU. — 8100 lei anual. N. GH. RUSSU. — 51.428 lei anu­al. MIC. NEGUSTOR. — Dublul chi­riei din 1938 pe care nu ne-o comu­nicaţi. ILIE ANDREESCU. — De când o­­cupaţi locuinţa? Reveniţi cu toate datele şi vă vom lămuri. N. MIHAI­­EANU, Ploeşti. — Chi­ria din 1938, adi­că 24.000 lei (art. 7 lit. b din lege art. 4 din jurnal). GH. FLORESCU. — 1372 lei dela 26 Octombrie 1947. Aţi achitat bine trecutul. Nu datoraţi impozit spe­cial. N GHEORGHIU. — In principiu 24.000 lei anual (chiria din 1938), dar dacă nu ne spuneţi ce profesie are chiriaşul. Reveniţi cu toate da­tele. Pentru femeia casnică în schimb nu ne indicaţi chiria din 1938, căci această chirie trebue s’o­­lătească, sau valoarea locativă la 23 Aprilie 1938. Eventual reveniţi cu toate datele şi vă vom satisface complect. LAZAR PETRONI. — Chiria lo­cuinţei actuale pe 1938 întreagă. JACK. — V’am răspuns în gazeta de eri Daţi-ne datele cerute. NADIA VA­SILE. Chiria întreagă din 1938 a actualei locuinţei sau valoarea ei locativă întreagă la 23 Aprilie 1938,­­date pe care nu ni le indicaţi. ELISABETA. — Daţi-ne datele cerute în cazul acestei rubrici şi vă vom satisface. Reveniţi. 'CITITOR ŞI SALARIAT DE BAN­­CĂ. — Chiria din 1938 redusă la 45%, datoraţi impozitul pe clădire pe acele câteva zile cerute de pro-' prietar. Nu datoraţi însă impozit special. __ A. ALEXANDRESCU. _ 45% din 30.000 lei, adică 13.500 lei dela 26 Octombrie 1947. Dacă în 1938 în chi­rie intrau şi cheltuelile comu­ne, in­­călzit, etc., reduceţi 25% înainte de recalculare. In orice caz suportaţi azi în plus aceste cheltueli. Nu plă­tiţi impozit special, totul încasând proprietarul G. MAXIMILIAN. — 18.000 Iei din care 40% Statului ca impozit spe­cial si numai 60% proprietarului. DOI BĂTRÂNI. — Chiria din 1938 f Ti f.Tft UN GRUP DE VETERANI. — Da­că aveţi livrete de pensie atunci in­­traţi în art. 6 lit. a. (Dfjst lipsă da spaţiu, continuăm publicarea răs­punsurior în numărul vi ?, crime comise de un singur om (Urmare din magina T-a) Un indiciu precis era acela că crimi­nalul este homosexual, in timp ce inves­tigaţiile continuau pentru prinderea lui jandarmii din comuna Terhan au găsit la hotarul comunei Sânt Andrei un nou cadavru al cărui corp fusese în parte mâncat de jivine şi în aceiaşi zi la o mică depărtare a fost descoperit încă un cadavru aruncat într'un şanţ la o adân­cime de 19 metri. Cercetările au stabilit că victimele se numesc Varga Iosif de 16 ani şi Durgheu Dumitru­ picolo la res­taurantul 1­5 şi ca­­albastră din Oradea Mare. Ambii fuseseră ucişi prin strai­­gu­lare după ce criminalul procedase în fe­lul său obişnuit. Din relaţiile obţinute de poliţişti in jurai acestor senzaţionale descoperiri s‘a putut stabili în mod precis că victi­mei® au fost ucise de către un criminal homosexual care­ după ce s‘?» folosit de Sie le-a desbrăcat transportându-le în diferite locuri în câmpurile din împreju­rămle oraşului. Intr-un raport primit mai târziu Ia Dii­ecţia Poliţiilor se făceau cunoscute relatările unui copil de trupă pe nume Pârvu Vasile din Regimentul 10 Grăni­ceri asupra căruia criminalul şi-a îndrep­tat atenţia, Parica reuşind să scape prin­tr-o minune din cursa pe care i-o întin­sese criminalul. Copilul de trupă a in­dicat poliţiştilor semnalmentele asasi­nului arătând că este un individ între 30—35 ani puţin înalt şi merg® foarte elegant îmbrăcat. El se prezintă sub nu­mele Niculae Rodeanu şi între altele arăta că nu doarme în nici una din nopţi în aceaş loc. In urma acestor informaţiuni Direc­ţia Generală a Poliţiilor ţa comunicat tuturror organelor poliţieneşti din­­fară semnalmentele criminalului h­­ătcându­­se să se urgenteze cercetările pentru capturarea lui.­­ Cu prilejul unei inspecţii făcute la Zalău, poliţiştilor li s-a părut suspectă figura unui infractor are­stat pentru furt care îşi dăduse nu­mele de Andreescu Gheo­rghe. După semnalmentele indicate de Părvu, poliţiştii au recunoscut în Andre­escu pe asasinul victimelor desco­perite în apropierea oraşului Ora­dea Mare. Luat de scurt infractorul a recunoscut că el este ucigaşul, precizând în acelaş timp că se nu­meşte Sărea Ion originar din corn. Vălcăul de sus jud. Sălaj. Crimi­nalul a fost transportat la Oradea Mare comunicându-se Direcţiei Ge­nerale a Poliţiilor arestarea lui. Cu prilejul interogatoriului Sârcă a mai recunoscut două crime săvâr­şite în urmă cu două luni. Cada­vrele celor două victime au fost descoperite într­o cazarmă din ar­propierea oraşului Oradea Mare fiind ulterior identificate. Ele se numesc Bardaş Ion de 15 ani şi Si­­mău Gheorghe de 17 ani. Cercetările continuă pentru a se stabili dacă Sârcă nu a mai săvâr­şit asemenea fapte şi în alte oraşe din ţară. V. Mimieana Stora. DESCHIDEREA CELUI DE Al 17-lea CONGRES AGIR In ziua de 5 Octombrie va avea loc în sala Ateneului Otomân deschiderea celui de al 17-lea Congres al Asocia­ţiei Generale a Inginerilor din Româ­nia. Congresul va duna până la 12 Octom­brie inclusiv, iar lucrările vor fi ţinute în sălile AGIR, Progresul Silvic; Soc. Poltechnics; Soc. Arhitecţilor şi Soc. de Gaz şi Electricitate. Importanţa acestui congres stă în fap­tul că tema generală ce se va des­­bate va fi aceia a orgnizării­ raţionale a producţiei şi ca un corolar al acestei organizări naţionale, reducerea preţu­lui de cost pe unitatea produsă. Demn de relevat este faptul că la a­­cest congres s-au primit o Serie de ade­ziuni de participare din următoarele ţări: Franţa, Elveţie, Cehoslovacia, Un­garia, Iugoslavia şi Bulgaria. S0BHT0H1Î Sil A © JL A JL A Am scris aci, acum câteva zile, despre fructuoasa prezenţă a delegaţiilor de munci­tori în adunarea gene­rală a Societăţii Scrii­torilor Români. Printre problemele care s’au discutat cu acel prilej a fost şi aceia a trans­formării Societăţii Scriitorilor Romani In Societatea Scriitorilor din România. Bine, veţi spune, dar nu este acelaş lucru? Nu. Veţi vedea că nu este acelaş lucru. Societatea Scriitorilor Români a fost înfiinţată acum patruzeci şi ceva de ani. Nici la înfiinţare şi nici mulţi ani după aceia n au fost primiţi ca membri ai Socie­tăţii decât scriitorii de origină etnică românească. Ziarele şi re­vistele timpului sunt pline de po­lemici pe această chestiune. C. Dobrogeanu-Gherea, de exemplu, din pricina unui articol din „sta­tuie” nu a putut fi niciodată mem­bru al Societăţii Scriitorilor Ro­mâni. Faptul acesta singur arată poziţia greşită pe care se gă­seau fondatorii societăţii şi unii din urmaşii lor. Mai apoi, articolul cu pricina a fost înlăturat Dar,—oroare,— de prin 1934, sub influenţa fas­cismului care începuse să prindă rădăcini şi la noi în ţară, condu­cerea Societăţii a redevenit şo­vină. După 23 August 1944 la con­ducerea Societăţii au venit scrii­torii democraţi şi societatea Scri­itorilor Români a redevenit ceea ce nu trebuia niciodată să înceteze a fi: Societatea tuturor scriitori­lor care scriu în limba româna. S’a făcut atunci un pas înain­te. Ar fi însemnat însă să rămâ­nem pe loc, dacă ne-am fi mul­ţumit numai cu acest câştig, şi ar fi urmat să făptuim, la rându-ne, o gravă greşeală. Căci, iată,­de­mocraţia populară se găseşte în plin şi viguros proces de desfă­şurare. Muncitorimea şi ţărăni­mea s’au strâns într’un singur bloc. Barierele dintre naţionalită­ţile conlocuitoare au fost înlă­turate. Muncitorii şi ţăranii tru­desc şi luptă şi trăesc laolaltă, Indiferent de limba pe care o vorbesc, între aceleaşi hotare, având aceleaşi drepturi, aceleaşi datorii şi — mai mult — acelaş viitor. De ce scriitorii ar conti­nua să rămână separaţi, organi­zaţi în asociaţii, după limba în­­săvârşirea procesului de dem­o care îşi scriu operele lor?­­cratizare a ţării şi să facă, de In afară de scriitorii de limba română, în ţara noastră se gă­sesc numeroşi scriitori de limba maghiară şi scriitori în idiş. Scriitorii de limba maghiară au, la Cluj, o Asociaţie a lor. Mi se pare că au Una la Bucu­reşti şi scriitorii în idiş. Scriitorii români au socotit că este necesar ca­­toţi scriitorii din România să facă parte din cadre­le aceleiaşi asociaţii profesionale, oricare ar fi limba în care ei Îşî scriu operele. Lupta ce se duce, pe calea scrisului, pentru demo­cratizarea în adâncime a ţării, se cuvine a fi a tuturor,­­ purtată cu forţe unite. Problemele de creaţie literară tre­cuesc şi ele să fie desbătute şi rezolvate în co­mun. Drumul nou al literaturii ce se creiază între hotarele voa­­stre, nu poate să fie decât unul singur. Plecând dela acest gând, noua conducere a Societăţii Scriitori­lor Români, a luat iniţiativa transformării Societăţii într’una a Scriitorilor din România. In a­­cest scop o delegare de scriitori români, însoţită de un delegat al Uniunii Sindicatelor de Scrii­tori, Artişti şi Ziarişti, a vizitat alaltăeri, Duminică, Clujul, şi a participat la adunarea generală a Asociaţiei Scriitorilor Maghiari din România. Am avut deosebita cinste ca, alături cu domnii Ion Călugăru, Eugen Jebeianu şi Ni­­colae Moraru, să fac parte din această delegaţie. Am găsit la Cluj adunaţi la sediul Asociaţiei lor pe vechii noştri prieteni, scriitorii maghiari din Ardeal, cu care în ultimii trei ani am desbătut în atâtea rânduri, problemele noastre de scris. Delegaţia a fost primită de către aceşti confraţi cu o deo­sebită căldură. La deschiderea şedinţei am anunţat confraţilor de limbă maghiară intenţiunea noastră. Scriitori­ maghiari din Ardeal,­­ dintre care mulţi sunt cunos­cuţi şi preţuiţi dincolo de hota­rele României, vechi luptători pe baricadele democraţiei,­­ au că­zut, în unanimitate, de acord cu noi. S-a subliniat, în cursul des­­baterilor, în special, necesitatea ca toţi scriitorii din România, indiferent de limba în care scriu, să participe, cu forţele lor, la de­valaaria Stanei, operele lor, arme care sa slu­jească păcii, progresului şi depli­nei înţelegeri, deplinei frăţietăţ între naţiunile conlocuitoare. Aprofundând problemele de creaţie ce se pun scriitorilor din România, scriitorii maghiari ai stăruit asupra necesităţii ca scri­torii să oglindească în scrisul în realităţile din România. „Să ne întrebăm — spunea un confraţi maghiar — pentru cine scriem Cititorii vechi, din clasele pose­dante, au dispărut sau sunt pe cale să dispară. Să scriem pentru cititorii cei noi. Viaţa care se desfăşoară în jurul nostru este un rezervoriu imens de inspiraţie Nu avem nevoe să imităm lite­ratura apuseană. Să creem lite­ratură originală, ce temele noa­stre. Intre ceie două răsboaie n’am avut posibilitatea să cunoa­ştem societatea. Scriitorii şî-au pierdut timpul la cafenea, în izo­lare. Democraţia populară lichi­dează izolarea scriitorilor de rea­litate. Să intrăm în viaţă, s’o cu­noaştem, numai după aceia să ne aşezăm la birou pentru a scrie. Nu exotism, nici izolare. Să a­vem rădăcinile înfipte în realită­ţile de aci. Noi nu intem esi din aceste realităţi. Până acum scri­torii au cunoscut şi au descris pasiunile, acum scriitorii trebue să cunoască şi să descrie socie­tatea”. Alt confrate, romancier şi e­­seist, observa: „Trăim în Româ­nia. Pământul acestei ţări şi oa­menii de aci să ne fie surse de inspiraţie. La sfârşitul desbaterilor, care au durat o zi întreagă, scriitorii maghiari din Ardeal au votat o moţiune prin care aderă, în una­nimitate, la Societatea Scriitorilor­ din România. Faptul este, pentru noi, scrii­torii, de o importanţă covârşi­toare. Ne strângem rândurile în ca­drele aceleiaşi Societăţi, o rupem cu racilele trecutului, îngropăm adânc de tot ceea ce ne-a despăr­ţit. Români şi maghiari, scriitori de limbi deosebite, dar trăind în aceeaşi patrie, pornim laolaltă apta pentru , o literatură cu un conţinut nou, pentru o patrie cu un conţinut nou, sănătos. B Cercetările în legătură cu conspiraţia naţional­­ţărăcaistă au dovedit că foşti« conducători ai par­tidului dizolvat sam frupiie cu Iul­iu Maniu şi compli­cii lor din fără şî străină­tate, urmăreau să răs­toarne ordinea actuală şi să wsfeşureze un regien reacţionar chiar dacă pete­tru aceasta trebuiau să provoace cu ajutor străin dezordini sângeroase. Lipsit de baza de massă in r&undurie poporului român, plin de ură împo­triva dentocraţiei româ­neşti, partidul naţional- ţărănesc s’a rostogol­it tot mai mult pe panta acţiu­nilor terorist®, a organi­zării da asasinate şi com­ploturi fasciste. In rechizitoriul­­de tri­mitere în judecata şi în cursul desbaterilor vor fi înfăţişate acuzaţiile pre­cise de care au să răspun­dă toţi cei arestaţi, înainte de a părăsi ţara, generalul colonel I. Z. Susaikov, locţiitorul pre­şedintelui fostei Comisii Aliate de Control, solicitat de ziarişti, a făcut următoarea declaraţie pentru presa română: Fericirea înfrăţirea popoarelor noastre sunt primele gânduri care-mi răsar înainte Un lucru ţin să fie sub­liniat­ că întotdeauna poporul român a avut şi va avea în poporul sovietic un mare prieten“. D. dr. Petru Groza preşedintele Consi­liului de miniştri a primit in audienţă în cursul zilei de Marţi pe următorii: D. Negel Mareşalul Palatului comas dor Udrisky Adjutant ilegal PSS Epis­cop Miilor Abatele Gerinszi şi d. Kraus Ministrul Cehoslovaciei la Bucureşti. „­ Er, la ora 13.39 a sosit în Capitală, pe aeroportul Băneasa, venind cu avio­nul de la Viena, un grup de deputaţi britanici In România, ei sunt oaspeţii grupului parlamentar neţional român. Din grup fac parte din­ deputaţi cpt. Hubert Beaumont; dr. Somerville Has­tings, E. Popplewell (laburişti); col G. B. Cliiton Brawn; It. col. Walter Smi­les (conservatori) Şi Emyrs Roberts (li­­berali). Scurt timp după aceasta a aterizat şi avionul care a adus de la Praga pe­­ deputat englez Phil Piratin (comunist) In întâmpinarea deputatului britanic Phil Piratin au mai sosit şi d­ni­ depu­tat, Vasile Luca şi Gh. Vasilichi. De la aeroport, oaspeţii au fost con­duşi la Hotelul Athenge Palace, und© sunt găzduiţi. Eri după masă au fost invitaţi la un ceai de d. Adrian Holman, ministrul Angliei la Bucureşti, iar în cursul zi­lei de azi vor vizita Uzinele Malaxa şi Parlamentul Român, VIAŢA POLITICĂ CE URMĂREAU CONSPIRATORII NAŢIONAL - ŢĂRĂNIŞTI » O DECLARAŢIE PENTRU PRESĂ GENERALULUI SUSAIKGV AVENTURILE FERICITULUI AUGUSTIN (43) Desen­­de GOTO g MMágj Mng­y

Next