România Liberă, mai 1948 (Anul 6, Nr. 1136-1159)

1948-05-02 / nr. 1136

NUMĂR SPECIAL DE SĂRBĂTORI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Str. Corist. Miile 5 7-9 Cent. tel. 6.34.93, 6.34.94, 6.34.95 Cont Cec poștal Nr. 778B PRIMUL CANT Taxa de francare plătită un numerar cont, aprobării Direcțiunii Generale P.T.Î. Nr. Î08 828M5 Septembrie 1944. ABONAMENTE: încep la I și 15 ale lunii 1 lună iei 135 £.­3 luni „ 400 SALARIAȚI ȘI STUDENȚI: Firme individu­ale lei 2000 1 an " 1.600 * lună ,ei 120 Autorități, Instituții: Loc. „ 5000 ANI VI fir. 1126 C Duminică 2 Mai IS4S3 REDACTOR RESPONSABIL: MICMIAE BELLU 24 PA&JH.1 2­0 LM % împreună­­ cu »ROMÂNIA LIBERĂ MAGAZIN“ 4­0 PAGINI 40 LEI U)|[ll!l!llllllllllimilllll!9II!lllliili!l!III[!lllt!lll!ll!!!limiilil!lll!iIII!i!!lll]IIIIHIiiH!llil!iil!l!inhd[!llll!!!ijllil!i!!HISiimiiljl!!llll!l!llll|[|!!llj!ii!i!iin^ ZI DE LUPTĂ ȘI SĂRBĂTOARE „Tot mai larg se revarsă oceanul mișcării muncito­­rM M re^*> cuprinzanc­ lar' no*> din Europa și Ameri­cap § ca până în Asia, Africa și Australia... Marea mâniei pro l­­a letare se ridică în val­uri înalte și lovește tot mai ame­­rf sSe'­nințător în temeliile digului capitalist care se clatină”. ■gggMtí Nici un prilej nu este, poate, mai bine venit spre a măsura înțelesul adânc al acestor cuvinte pe care Sta­lin le scria mai mulți ani în ur­mă — ca ziua de 1 Mai, ziua tre­cerii în revistă a forțelor pi­lot­ariatului din lumea întreagă. De la 1 Mai 1886 când manifestația muncitorească de la Chicago avea să se termine cu spânzurarea a patru din fruntașii mani­festației și până astăzi când în fiecare țară din lume, clasa mun­citoare și partidul ei se dovedesc în ochii popoarelor drept sin­gura forță capabilă să asigure progresul și bunăstarea, să apere pacea și să ducă mai departe valorile culturii și civilizației — valurile înalte ale luptei proletare s-au ridicat an de an mai pu­ternice, ajungând să pună pe ordinea de zi a istoriei și pe plan mondial, problema lichidării sistemului de exploatare capitalistă. Astfel, în timp ce în țările în care clasa muncitoare se află la conducerea Statului procesul de desvoltare economică, de ridi­care a condițiilor materiale și culturale de trai, de promovare, a întregei capacități de creație și afirmare a omului se desfășoară cu continuitate­a în țările robite încă exploatării, mizeria, foa­metea, șomajul și frământările se adâncesc pe fiece zi. Este ex­plicația faptului că pentru oamenii muncii din Uniunea Sovietica și din statele nouă­ democrații, 1 Mai 1948 este zi de sărbătoare­ și de mobilizare a entuziasmului creator al maselor, în­ tim­p ce pentru oamenii muncii din țările lumii capitaliste este zi de lup­tă dârză și sângeroasă împotriva terorii, nedreptății și exploată­rii. Dar este, în acelaș timp, explicație a faptului că lagărul forțe­lor democratice crește și se întărește pe fiece zi, în timp ce la­gărul imperialist suferă lovituri nimicitoare, chiar în inima pu­terii sale. După cum, este explicație a faptului că în fiec.»«­ țară oamenii muncii își strâng rândurile fie făurindu-și Partidul unic al clasei muncitoare, fie întărin­d unitatea de acțiune și luptă a forțelor muncitorești, prin eliminarea influenței trădătorilor so­­cial-democrați de dreapta; că privirile oamenilor muncii din lu­mea întreagă — solidari în lupta și năzuințele lor — sunt aținti­te către Țara Socialismului, alături de care se află statele nouă­ democrații, unde văd forța capabilă să paralizeze planurile impe­rialiste și războinice, ațâțările la ură și poftele hrăpărețe ale ex­ploatatorilor lor, unde văd chezășia cea mai sigură și de nez­druncinat a unui viitor luminos. In mijlocul acestei lupte gigantice, Care schimbă fața lumii și a istoriei, poporul român săr­bătorește pentru prima dată ziua de 1 Mai într’un Stat în care se simte deplin stăpân, în care în­treaga putere îi aparține în mod exclusiv. Pentru el, ziua aceasta capătă de aceea caracterul de sărbă­toare a realizărilor dobândite prin luptă tenace împotriva dușma­nilor săi fățiși sau fățarnici, din afară, ca și din lăuntru. Și-a a­­les în mod firesc, spre a sărbători aceste realizări și victorii ca­re i-au permis să efectueze un adevă­rat salt calitativ — sinteti­zat și cristalizat în proclamare­a Republicii Populare Române — ziua de 1 Mai. Ca o recunoașt­ere, odată mai mult, a rolului ho­­tărîtor și conducător pe care-1 îndeplinește în mersul ascendent al poporului nostru — proletari­atul din țara noastră și fi­artidul lui, Partidul Muncitoresc Român. In adevăr, poporul nostru nu poate uita că numai având în fruntea sa clasa muncitoare și partidul ei, a reușit să du­că Vic­torios lupta pentru înlăturarea dela cârma Statului a bancherilor și m­oșierilor, pentru lichidarea forțelor politice ale reacțiunii care urmăreau să împingă țara în haos și anarhie spre a înlesni dru­mul intervenției și exploatării capitalului monopolist­ internațio­­nal, pentru dobândirea și consolidarea independenței și suverani­tății naționale a Statului român.­­ Poporul român nu poate uita că din inițiativa și sub îndrum­­area Partidului clasei muncitoare a putut duce victorios lupta pentru lichidarea inflației, înfăptuirea reformei monetare și re­dresarea economică a țării. Țărănimea, meseriașii și intelectualii nu pot uita că numai alături de clasa muncitoare au putut să-și vadă promovate interesele lor de viață și să-și deschidă drum sigur spre prosperitate și bună­stare. Așa cum nici unul din oa­­­menii muncii din țara noastră nu poate uita rolul clasei munci­toare și al Partidului ei în făurirea unui regim de democrație populară, în care drepturile și libertățile cele mai largi să-i fie garantate, odată cu posibilitatea de a participa efectiv la condu­cerea treburilor publice — drepturi, libertăți și posibilități înscrise în Constituția Republicei Populare Române. Iată de ce, 1 Mai 1948 găsește întregul popor român strâns unit în jurul Frontului Democr­ației Populare și al forței lui conducătoare, Partidul Muncitoresc Român. Unitatea aceasta deplină de acțiune și luptă dă o forța nouă șî de neînvins efortului pentru reconstrucția națonală. ■ Un efort caracterizat, în primul rând, prin amploarea în­trecerilor în producție care a împins producția națională către nivelul din 1938 și uneori chiar dincolo de el și în elanul muncii voluntare, concretizat în nenumăratele șantiere care au transfor­­­at țara întreagă într-un imens șantier al reconstrucției. In în­­s­trecere în producții și pe șantie­rele muncii voluntare se făurește odată cu o nouă­ atitudine față de muncă, un om nou, "«rj- - —.......—————» 4 . (Continuare în pag. 5-a) Dese­a Ion Popescu

Next