România Liberă, ianuarie 1949 (Anul 7, Nr. 1340-1363)

1949-01-04 / nr. 1340

i Pentru pace , pentru democrație populară! Bucureștio Organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste și muncitoreștile.^. A apărut Nr. 1 (28) de Anul Nou al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democrație populară !”. În articolul de fond intitulat „Forțele democrației și ale socialismului cresc și se întăresc” se vorbește despre re­zultatele luptei proletariatului internațio­nal pentru democrație și socialism. Anul 1918, se spune în articol, a fost un­ an de nouă victorii ale forțelor democratice asupra forțelor imperialismului. Documentele cele mai însemnate care au determinat în anul ce s’a scurs, principala orientare a luptei clasei mun­citoare și a tuturor oamenilor muncii, atât în țările cu democrație populară, cât și în țările capitaliste, se arată în articolul de fond, — au fost declarația consfătuirii pe care reprezentanții unor partide comuniste au ținut-o în Polonia la sfârșitul lui Septembrie 1947 și Re­zoluția Biroului Informativ „Asupra si­tuației din Partidul Comunist din Iugo­slavia’’. Partidele comuniste luptând împotriva manifestărilor naționaliste, au ridicat și mai sus steagul internaționa­lismului proletar, și și-au întărit rându­rile pe plan ideologic și organizatoric. „In cursul anului care a trecut — se spune în articol — forțele socialismului și ale democrației au crescut imens”. Anul 1948 a fost anul finul nou și pu­ternic avânt al economiei, culturii și bunei stări a maselor populare din U­­niunea Sovietică, Țara Socialismului. Țările de democrație populară se des­­voltă cu succes. Ele „realizează trece­rea de la capitalism la socialism spriji­­niîndu-se pe regimul democrației popu­lare, care îndeplinește cu succes func­țiunile dictaturii proletariatului în situa­ția Istorică dată”. Aceste țări se des­­voltă și se întăresc cu sprijinul puter­nic al Uniunii Sovietice. Ziarul subliniază că „anul ce s’a scurs a fost marcat de una din cele mai im­portante realizări ale clasei muncitoare din țările cu democrație populară: unifi­carea partidelor muncitorești în Româ­nia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, fuzionarea partidului social-democrat bulgar cu partidul comunist bulgar. A­­cest fapt pune capăt sciziunii mișcării muncitorești din aceste țări, el înseamnă o nouă consolidare a forțelor democra­ției și socialismului”. Trecând la situația din țările capita­liste, ziarul remarcă că în anul ce s’a scurs s’a întețit lupta maselor populare pentru interesele lor vitale, a crescut influența și s’a întărit rolul conducător al clasei muncitoare și al avantgărzii sale — partidele comuniste. Oamenii muncii din toate țările luptă pentru pace, împotriva instigatorilor la un nou răz­boi. „Anul 1948, — scrie ziarul, — a confirmat in întregime cuvintele tova­­rășului Stalin cu privire la superiorita­tea forțelor păcii față de forțele răz­boiului, a forțelor democrației­ și socia­lismului față de forțele reacțiunii și im­perialismului”. In încheere ziarul își exprimă încre­derea, că forțele clasei muncitoare, for­țele întregului lagăr democratic vor crește pe zi ce trece tot mai mult în timp ce forțele lagărului imperialist slăbesc tot mai mult. Desvoltând și consolidând succesele obținute în 1948, partidele comuniste și muncitorești vor lupta în mod activ în 1949 pentru triumful forțelor democra­tici și al socialismului în lumea întreagă.­­ Ziarul mai cuprinde stenograma pre­scurtată a raportului lui B. Bierut „Despre bazele ideologice ale Partidu­lui muncitoresc polonez unificat“ rostit la Congresul de unificare al P.P.R. și P.P.S. precum și co-raportul lui I. Cy­­rankievicz în această problemă. Princi­palele probleme asupra cărora s’a oprit B. Bierut, sunt căile de desvoltare ale P.P.R. și ale democrației populare în Polonia, rolul și caracterul statului de democrație populară, educarea maselor în spiritul internaționalismului și sar­cinile curente ale partidului și statului. * In acest număr se acordă un joc im­portant raportului (stenograma pre­scurtată) a lui G. M. Dimitrov prezen­tat la al V-lea Congres al Partidului muncitoresc (comunist) bulgar. Capitolele principale din raport sunt: Caracterul, rolul și perspectivele demo­crației populare și ale statului de demo­crație populară, situația internațională, partidul ca forță motrice hotărâtoare și conducătoare. * Articolul lui Wilhelm Pieck, publicat în ziî • munci de ex” mod ( clasei ame­­­ricane,­­este urma­t,„­ bunăt­ | altor i •­parte clasa muncitoare se găsește într’o situație mult mai bună. „Situația clasei muncitoare din zona sovietică de ocu­pație, — scrie autorul — se îmbunătă­țește în măsura în care economia curățită de monopoliști și de jurtkeri se ridică”. „Se poate afirma cu deplină certitudine — se spune în articol —­ că acest exem­plu va însufleți pe oamenii muncii din zonele occidentale pen­tr­u­ intensificarea luptei împotriva reacțiunii, pentru îm­bunătățirea situației lor”.­­Cunoscutul scriitor Ilya Ehrenburg publică un articol intitulsit „Timpul e cu noi“. „La începutul anului 1948 — scrie Ehrenburg — se vindea cu insis­tență despre „pericolul de­ război“, a­­celeași cuvinte odioase marchează și sfârșitul său. Ele ne vin din America pe toate undele — lungi și scurte... Ele sunt rostite cu suspinuri ipocrite și tai­nice speranțe: lumea banilor, a cruzimii și a minciunii, această lume condam­nată crede că-și poate prelungi existen­ța agitând fără încetare spectrul răz­boiului“. In continuare autorul demască ten­dințele imperialiștilor din Statele Unite de a cuceri dominația asupra lumii și politica lor de înrobire a țărilor și po­poarelor. „Aruncând o privire asupra anului care s-a scurs, putem spune: a fost un an aspru, dar așa cum a fost, a lucrat pentru noi pentru oamenii viitorului. Mult sânge a curs în acest an, și multe lacrimi, multă amărăciune a cășunat, dar a dus la disperare pe adversarii noștri și ne-a unit, mai strâns, ne-a călit, ne-a dat puteri noi... in Cehoslo­vacia s’a întărit puterea oamenilor muncii, iar Washingtonul nu s’a ales decât cu niște trofee dubioase — vreo sută­ două de noi linge-blide. Renaște­rea Varșoviei și Wroclawului, recolta bună din România, noile fabrici și căi ferate din Bulgaria — toate acestea nu pot fi considerate desigur victorii ale imperialismului american. Nu mai vor­besc de U.R.S.S.: prin însăși natura sa, statul nostru îi duce la disperare pe regii de peste Atlantic. Ei credeau că vor semăna printre noi panică, dar noi continuăm să trăim, să clădim orașe, să scriem cărți, să creștem copii. Fabri­canților de bombe atomice care pretind „că ajunge să apese pe un buton“ noi le-am răspuns printr-un plan grandios de luptă împotriva secetei. Nu n­e este ușor să refacem o țară pustiită de raz­­ doi, nu avem încă destul timp pentru odihnă, dar când privim îndărăt vedem că suntem mai puternici astăzi decât acum un an“. Incheindu-și articolul Ehrenburg spu­ne: „In ultimul său poem” ,,Să se deș­tepte pădurarul" Pablo Neruda scrie: „In trei încăperi din vechiul Kremlin Locuește un om căruia îi zice Iosif Stalin — Noaptea târziu lumina mai lucește la fereastra lui...“ Tot anul acesta fereastra a luminat ca un far: lumina ei a luptat cu ceața galbenă sângerândă, cu noaptea Ame­­ricii. Această lumină strălucește în pra­gul anului nou și ne umple de încre­dere. Noi știm bine că anul nou e cu noi, că timpul e cu noi“. * Organul Biroului Informativ publică un articol intitulat „Prietenia cu U.R.S.S. — garanția înfloririi democra­țiilor populare“ de C. I. Parhon, pre­ședinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Ro­mâne. „Popoarele vor pace — scrie autorul... Speranțele întregei omeniri progresiste se îndreaptă spre U.R.S.S., care apără cu consecvență pacea și libertatea po­poarelor... In frunte cu marea țară a socialis­mului țările democrației populare for­mează un bloc de granit, de care se vor sfărâma toate încercările de a arun­ca din nou în robie și exploatare po­poarele eliberate“. * In articolul „Femeile franceze în luptă pentru pâine, pace și democrație”, Jeanette Vermeersch, membră înre CC al Partidului Comunist Francez, arată cum după al doilea război mondial femeile franceze s’au încadrat în lupta împo­triva mizeriei, împotriva rămășițelor fascismului și împotriva ațâțătorilor la un nou război.­­ Ziarul publică articolul lui D. Zas­­lavschi „Speranțe socialiste și iluzii ca­pitaliste“. Autorul scrie că „există un obicei ca în pragul anului nou să se facă bilanțul anului trecut și să se a­­runce o­­ privire înainte, asupra viitoru­lui. Oamenii lumii socialiste își vor lua cu satisfacție și prietenește rămas bun de la anul 1948 și vor primi la fel de prietenește anul 1949. „Un an bun și fericit !“ Acest salut sărbătoresc răsună cu sinceritate în lumea socialismului. De fapt nu este numai o simplă urare. Este și certitudinea că noul an va adu­ce noui zile fericite. In lumea capitalistă, — scrie mai departe autorul, — se repetă aceste cu­vinte mecanic. Dar cei care își exercită dominația asupra acestei lumi privesc trecutul fără bucurie și se tem să pri­vească viitorul“. Bilanțul anului trecut este extrem de nesatisfăcător pentru lumea capitalistă. Autorul arată cum s’au prăbușit anul trecut speranțele imperialiștilor de a înnăbuși mișcarea democratică antiim­­perialistă crescândă din țările lor. . Imperialiștii nu pot privi decât cu ură anul 1948. Și pot întâmpina anul 1949 numai cu neliniște. Nu se promite nimic bun. Bilanțul anului 1948 este îmbucurător pentru lagărul democrației și al socia­lismului. Planurile și speranțele pentru 1948 au fost înfăptuite.­ „Cl asa­­ munci­toare, democrațiile populare, — scrie autorul, — întâmpină anul nou ca pe o apropiere de victorie a comunismului“.­­ Ziarul mai publică articolul scriitoru­lui cehoslovac Han Drda „Viitorul cul­turii aparține socialismului­". Demas­­când adevărata față a culturii burghe­ze, autorul arată întreaga superioritate a culturii socialiste, care este „o armă puternică și eficace împotriva tuturor forțelor de neatre și ale răului, va de­veni o legătură frățească între popoare, steagul glorios al întregii omeniri vii­toare“. * Ziarul mai publică amănunțite dări de seamă asupra lucrărilor Congresului de Unificare a partidelor muncitorești din Polonia și asupra lucrărilor celui de al V-lea Congres al P.M.R. (c) precum și diferite informații cu privire la mișca­rea democrată. N­OUL 1 (28) șJ ANUL NOU intitulat „Situația clasei G­rmania”. Prîntr’o serie ii, autorul arată în vigător că situația i zonele apusene­­­e de trupele ame­­­riceze se înrăută­­în acelaș timp,­ în 1 ■­1­6­­ democratice, a îm­­buncitorești și a sovietică de ocu- Informații și c­itarii Ziar«:­ „Sîcmâstia Libe­ră” șî c ©!© d­sif*el să&i re* tSac fic mai msEifigio sesc­rie această caSe tistiur&r in­st őt&sfi ii or*, organ­izaț­i­i­lor obștești și prietenilor zi­arului care le-au adresat felicitări cu ocazia Anu­nui Nou. * In dimineața zilei de 1 Ianuarie 1949, neobosita luptătoare Rozalia Frimu, tovarășa de viață a lui ]. c. Frimu, s’a stins din viață la spi­talul ,,Iubirea de oameni“. Nenumăratele lupte și suferințe din viața ei, strâns legate de miș­carea muncitorească, de activitatea lui i­­. Frimu, nu pot fi uitate Rozalia Frimu a închis ochii cu certitudinea că steagul de luptă purtat împreună­­ cu I. C. Frimu în tot timpul vieții, se află în mâini sigure, că Partidul Muncito­resc Român va duce întregul popor muncitor la izbândă deplină.­­ Facultatea de Științe Juridico-Admi­nistrative din București, anunță stu­denții săi că, azi Marți 4 Ianuarie 1949, încep cursurile anilor de licență, conform programului afișat la Secretariat. * Oficiul Național de Turism aduce la cunoștița celor interesați că timbrele turistice nemai având aplicațiune după data de 1 Ianuarie 1949, se retrag din circulație. Debitanții cari mai posedă asemenea timbre, le vor depune cu borderou, pâ­nă la data de 15 Ianuarie 1949, la Ofi­ciul Național de Turism, B-dul General Magheru nr. 10, etaj VI, camera 617, iar hotelurile și pensiunile care mai au de perfectat deconturi anterioare datei de 31 Dec. 1948, își vor putea procura timbrele turistice necesare, tot dela a­­dresa de mai sus. * Federația Națională a foștilor deținuți și internați politici antifasciști amintește că azi 4 Ianuarie 1949, orele 19 în sala Consiliului Sindical Județean din B-dul 6 Martie Nr. 25, va avea loc adunarea extraordinară a foștilor deținuți și inter­nați politici antifasciști, cu următoarea ordine de zi: 1. — Darea de seamă asupra activi­tății Comitetului Central al Federației. 2. — Darea de seamă asupra celui de al doilea Consiliu Internațional al F. I. A. P. P­, întrunit la Bruxelles dela 26 la 30 Noembrie 1948. Se aduce la cuoștința celor interesați că în vederea completării cadrelor de personal contabil la unitățile exterioare AFSM și SMT, organizează cursuri de pregătire contabilă. Foș­e fascîșt țiile, tetulu Spătar i­nternați politici anii­­, 1 și ridicat încă invita­ția­­ dela sediul Comi- Federației din Str. Prin intrarea în vigoa­re a Planului General Economic și a legilor bugetare și fiscale care compun planul finan­ciar, țara noastră face un pas mai departe pe drumul construirii so­cialismului. Trecerea de la programele de producție la planul general (în care toate compartimentele și sectoa­rele trebue să se desvolte armo­nios, să crească un ansamblu­ vast al planului, în care nimic nu poate rămâne izolat ci totul trebue an­grenat organic și unitar) nu este, fără îndoială, o sarcină ușoară. Pentru a fi îndeplinită cu succes această sarcină este necesară con­centrarea tuturor forțelor și dis­ponibilităților pe linia intereselor generale ale țării, așa cum sunt ele formulate în planul general economic. De aceia toate măsurile și în­treaga noastră politică economică trebue centrată pe linia îndeplini­rii planului, pe linia asigurării tra­ducerii în viață a acestui uriaș program al progresului nostru e­­conomic, social și cultural. Politica financiară deține în a­­cest sens un rol de prim ordin, deoarece fără un buget sănătos, fără resurse financiare corespun­zătoare, întregul edificiu al Planu­lui General Economic nu poate fi conceput. Realizarea și depășirea planului economic general, — plan bazat pe mari investiții productive — sunt strâns legate de acumula­rea unor fonduri cât mai mari, acumulare posibilă numai printr’o justă stabilire și realizare a veni­turilor fiscale, printr’o politică de economisire în toate domeniile și prin mărirea rentabilității indu­striale, bază a acumulării socia­liste. De aici și necesitatea de a se însoți lupta pentru traducerea în viață a Planului General Eco­nomic, cu lupta pentru îndeplini­rea planului financiar. In expunerea la discuția gene­rală a legilor financiare, d. Vasile Luca, secretar al C.C. al P.M.R., ministru al Finanțelor, arăta : „Bugetul îndrumează fondurile în conformitate cu planul economic general în vederea desvoltării pu­terii economice a țării, așezării e­­conom­iei naționale pe baze socia­liste, ridicării nivelului material și cultural al celor ce muncesc și ga­rantării independenței naționale”. Ca și Planul General Economic, planul financiar nu este de sine stătător, ci este legat strâns de întreaga luptă a poporului nostru. „Acest buget nu este o simplă înșirare de cifre, spune d. Vasile Luca. Cifrele bugetului nu sunt reci, moarte, ci vorbesc despre lup­tele duse de clasa muncitoare și despre sarcinile imense ce stau in fața ei și a masselor populare în frunte cu Partidul Muncitoresc Ro­mân și Guvernul țării, pentru men­ținerea echilibrului bugetar, pentru asigurarea executării Planului Econo­mic General și pentru netezirea dru­mului, pentru înlăturarea tuturor obstacolelor care stau în fața con­struirii socialismului. Bugetul pe 1949 oglindește un moment de cea mai mare impor­tanță din viața poporului nostru, tre­cerea de la vechiul sistem economic — anarhia capitalistă — la economia planificata, economia socialistă”. Dacă privim cifrele bugetului pe 1949 vom vedea că partea cea mai importantă a veniturilor care totalizează 192.961.000.000 lei, revine în cea mai mare parte din industrie sub forma impozitului pe cifra de afaceri. Aceste venituri se ridică la aproape jumătate din to­tal (95 miliarde). Dacă vom adău­ga la această sumă taxele și im­pozitele pe timbru și cotele, părți din beneficiile întreprinderilor e­­conomice, care de asemenea repre­zintă în primul rând o contribuție directă a industriei obținem încă 22.360.000.000 lei. Vedem prin urmare că partea cea mai impor­tantă a veniturilor este legată di­rect de producție, de eforturile oa­menilor muncii — eforturi pe care le coordonează șî îndrumează Planul General Economic. La rândul său, Planul General Economic depinde în egală măsură de planul financiar, prin investițiile de care are nevoie în vederea rea­lizării lui. De realizarea planului financiar depinde acoperirea sumei de 82 miliarde, prevăzută pentru investiții productive, investiții care constitue una dintre principalele pârghii ale planului economic. Se poate vedea ușor, așadar, cât de strânsă este legătura din­tre cele două planuri: financiar și economic general, după cum se poate pătrunde și mecanismul in­fluenței pe care o exercită unul asupra altuia în cadrul luptei de construire socialistă. Fără a avea, prin prisma planului general, per­spectiva desvoltării industriale (care trebue apreciată în raport cu importanța fiecărei ramuri in parte și in raport cu agricultura) nu se pot face decât utopic pre­vederi pentru un buget planificat. Deasemeni, nu se pot îndeplini sarcinile din buget și chiar creea fonduri, excedente necesare pen­tru lărgirea planului, dacă am face abstracție de acumularea sociali­stă și de toate problemele în sub­ordine care se leagă de desvolta­­rea fiecărei unități industriale. D. Vasile Luca, în încheierea expunerii sale, arată clar acest lucru: «Amândouă planurile sunt strâns legate. Sarcinile înscrise în buget sunt bazate pe ridicarea și desvolta­­rea economiei noastre, iar planul e­conomic este bazat pe posibilitățile Nț­A­PE 1949 de finanțare. Un plan fără celălalt nu poate fi îndeplinit si este nece­sar acelaș avânt pentru îndeplinirea amândurura, pentru asigurarea­­ ac­cesului primului nostru plan econo­mic și plan financiar, pentru cons­truirea socialismului in Republica Populară Română”. „ Dacă așa stau lucrurile în ceea ce privește raportul de strânsă in­terdependență între Planul General Economic și planul financiar, tre­­bue să avem în vedere că reali­zarea atât a unuia cât și a celui­lalt, și de aici succesul în lupta de construire socialistă, depind în cea mai mare măsură de munca, de răspunderea individuală pe care fiecare om o are la locul u­nde es­te încadrat. Experiența măreață a U.R.S.S. ne arată că planurile au devenit reale prin înfăptuirea lor — în primul rând datorită felului în care fiecare om s’a sbătut să rea­lizeze cerințele planului, datorită faptului că fiecare a căutat să mărească rezervele financiare ale Statului prin economisire conștien­tă, prin Interesul său adevărat gos­podăresc pe care l-a manifestat în permanență, știindu-se mobilizat pentru plan. Realizarea planului financiar nu mai este astăzi o treabă de care să se ocupe numai organele de Stat. Noi avem astăzi o situație nouă creată de caracterul nou al Statu­lui în care conducerea o deține clasa muncitoare, sprijinită de să­răcimea satelor și aliată cu țărăni­mea mijlocașe. In această situație, realizarea sarcinilor puse de planul financiar devine o parte integrantă în lupta oamenilor muncii pentru construirea socialismului în țara noastră. Obiectivele planurilor — atât cel economic cât și cel financiar — pot și trebue să fie atinse de m­assa oamenilor muncii, de oamenii care formează, — așa cum ne în­vață marele Stalin baza și rea­litatea planului. Pot fi atinse în măsura în care oamenii vor extin­de și adânci lupta întrecerilor so­cialiste, luptă de continuă ridicare a productivității și calității muncii. Pot fi atinse în măsura în care oa­menii vor gândi tot mai adânc a­­supra proceselor de producție, in­tervenind activ pentru folosirea la maximum a timpului, a utilajului și materialului respectiv, pentru realizarea de cât mai mari econo­mii și pentru sporirea continuă a rentablității întreprinderilor, con­știenți fiind că prin aceasta ei sunt încadrați într’o luptă tot mai ascu­țită, că victoriile pe care le obțin în câmpul muncii sunt victorii asu­pra dușmanului lor de clasă. Planurile vor fi astfel nu „o sim­plă înșirare de cifre“ ci un șir de realități capabile să fundeze întrea­ga operă de construcție a socialis­mului. AL W, Treslieni Anul 1948 s-a încheiat. A fost un an­­ de luptă a proletariatului internațional pentru democrație și socialism, un an de noi victorii ale forțelor democratice asupra forțelor imperialismului. Declarația consfătuirii pe care repre­zentanții unor partide comuniste au ți­nut-o în Polonia la sfârșitul lui Sep­tembrie 1947 și Rezoluția Biroului In­formativ „Asupra situației din Partidul Comunist din Iugoslavia” — au fost principalele documente care au determi­nat în anul ce s-a scurs principala orientare a luptei clasei muncitoare și a tuturor oamenilor muncii, atât în ță­rile cu democrație populară, cât și in țările capitaliste. Partidele comuniste, luptând împo­triva manifestărilor naționaliste au ri­dicat și ,m­ai sus steagul internaționalis­mului proletar, și și-au întărit rândurile pe plan ideologic și organizatoric, întregul lagăr democratic a condam­nat în unanimitate clica trădătoare a lui Tito din Iugoslavia, care încercase să spargă frontul socialismului prin activitatea sa fățarnică, troțkistă, de subminare. In cursul anului care a trecut, for­țele socialismului și ale democrației au crescut imens. Pentru țara socialismu­lui, Uniunea Sovietică, anul 1948 a fost anul unui nou și puternic avânt al eco­nomiei, culturii și bunei stări a maselor populare, industria sovietică a depășit cu 17 % nivelul anului 1940. Succesele obținute de poporul sovietic ne îngă­duie să afirmam cu siguranță că pla­nul cincinal stalinist de după război va fi îndeplinit înainte de termen. Sub conducerea înțeleaptă și încer­cată a marelui Stalin, Uniunea Sovie­tică este în fruntea luptei pentru pace trainică și democratică în lumea întrea­gă, pentru colaborarea fră*» între popoare, pentru salv­­­îiei de barbaria capitalist? Oamenii muncii , țările 'emo­­crație populară au : îi 1948 succese considerabile îns­­formări politice cari r­alizai în aceste țări, naționali­­<* parer i­­strii, reforma agrară,­­ i­n­ftindțre și se înllătura. . precum și primii pași pe calea spre crearea cooperației în agricultură, uni­­rea forțelor clasei muncitoare și desfă­­­șurarea inițiativei oamenilor muncii, toate acestea au creat o bază solidă pentru desvoltarea încununată de suc­ces a țărilor cu democrație populară. Aceste țări realizează trecerea de la ca­­pitalism la socialism, sprijinindu-se pe regimul democrației populare care în­deplinește cu succes funcțiunile dicta­turii proletariatului în situația istorică dată. In țările cu democrație populară este înfăptuită dominația , oamenilor muncii sub conducerea clasei munci­toare. Ele se desvoltă și se întăresc cu sprijinul puternic al Uniunii So­vietice. în Ungaria, planul trienal va fi înde­plinit înainte de termen. Planul bienal a fost realizat cu succes în Cehoslova­­cia. îndeplinirea planurilor în Bulgaria și Polonia continuă la un nivel ridicat. Anul ce s’a scurs a fost marcat de una din cele mai importante realizări ale clasei muncitoare din țările cu de­­mocrație populară: unificarea partide­lor muncitorești în România, Ungaria,­ Cehoslovacia, Polonia, fuzionar­ea parti­dului social,democrat bulgar cu parti­dul comunist bulgar pe baza doctrinei marxist-leniniste. Acest fapt pune ca­păt sciziunii mișcării muncitorești din aceste țări; el înseamnă o nouă conso­lidare a forțelor democrației și socialis­mului. C­n bilanț important al anului ce s’a scurs este, pentru țările capitaliste, în­­tețirea luptei dusă de masele populare pentru interesele lor vitale, creșterea influenței și întărirea rolului conducă­tor al ’detașamentului de frunte a­ oa­­m­enilor muncii, șlasi muncitoare și a­i comuniste. In cursul jakigului ari­ce s’a scurs, r­3 £ ftlp. papiaB4A~d4a­4iFafrfa au fost an­­t­enate într’o, ma mtfel vijelioasă. Lupta o­amenilor­ m­un­cii a Saturnat unul după afwNSw'wmfele 'da iH'J­­onete ale impe­rialismului american. Mișcarea grevistă a sporit neîncetat. In Octombrie și Noembrie, greva eroică de opt săptă­mâni a minerilor francezi s-a soldat cu o întărire a pozițiilor Confederației Ge­­nerale a Muncii și cu izolarea și de­mascarea scizioniștilor din ,,Force Ou­­vriere”. Primejdia unor noui impozite de ne­suportat, cerute de reprezentanții impe­­rialismului american și de agentura lor din Franța, ca și primejdia aservirii na­ționale apropie clasele mijlocii de fron­tul proletar­iatului. Influența Partidului Comunist Francez crește și se extinde, după cum dovedesc recentele alegeri parțiale comunale. S-a accentuat mișca­rea împotriva ațâțătorilor la un nou răz­boi. Dovadă e mișcarea luptătorilor pentru libertate și marele succes al Congresului Național pentru apărarea păcii și libertății, ținut la sfârșitul lui Noembrie. Masele populare din Franța sprijină cu hotărîre declarația Partidu­lui comunist în sensul că ,,poporul francez nu va lupta niciodată împotri­va Uniunii Sovietice”. In Italia, mișcarea muncitorească și democratică s-a desfășurat în toată am­ploarea în cursul grevei generale de protest ce a urmat atentatului împo­triva tovarășului Palmiro Togliatti, se­cretarul general al Partidului Comunist Italian. Pe de o parte funestele consecințe economice, ale „planului Marshall” care au adus la șomaj peste 2,5 milioane de muncitori iMieni și la sugrumarea in­­­dustriei, iar pe de altă parte, politica trădătoare a guvernului care sprijină cu zel crearea Blocului occidental și a Uniunii atlantice agresive și anti­populare, intensifică închegarea tuturor forțelor antiimperialiste și democratice care luptă pentru libertatea și indepen­dența națională a Italiei. Neavând siguranța că popoarele unor țări ca Franța șî Italia vor putea fi fo­losite drept carne de tun într-un război împotriva U.R.S.S., ațâțătorii la război își pun speranțele în Germania de Vest ocupată de ei și în Spania fascistă. Dar la rândul său Germania de Vest devine, pentru lagărul imperialist, un isvor de noui contradicții interne. Cât despre Spania, acolo au loc greve, vitejii par­tizani luptă cu arma în mână împotriva regimului lui Franco. Imperialiștii se lovesc peste tot de re­zistența hotărîtă a maselor populare care nu acceptă situația de sclavi ai imperialismului american. Armata populară democrată greacă eliberează regiuni tot mai considerabile de sub dominația monarho-fasciștilor vânduți imperialismului anglo-american. In țările Americii Latine deasemeni crește mișcarea antiimperialistă. Pozițiile imperialismului se clatină din ce în ce mai mult în Asia. Lupta oame­nilor muncii din­ China este de o impor­tanță covârșitoare pentru întărirea mai departe a forțelor lagărului democratic, pentru a crea o și mai mare superiori­tate de forțe a acestui lagăr față de la­gărul imperialist. Armata populară de eliberare din China, sub conducerea Par­tidului Comunist Chinez a repurtat o serie de victorii strălucite. Popoarele din In­donezia, .Viet­ Nam, Birmania, Malaya, luptă de asemenea eroic pentru indepen­dența lor. Chiar și în Statele Unite ale Americii, această țară devenită după prăbușirea a­­gresorilor fasciști centrul reacțiunii mon­diale, înfrângerea candidatului republi­can Dewey, cu prilejul alegerilor prezi­dențiale, a arătat că majoritatea poporu­lui american respinge un program de agresiune imperialistă și de stabilire a unei dictaturi fățișe și brutale a capi­talului monopolist. Astfel, anul 1948 a confirmat în în­tregime cuvintele tovarășului Stalin cu privire la superioritatea forțelor păcii față de forțele războiului, a forțelor de­mocrației și socialismului față de for­țele reacțiunii și imperialismului. In pragul anului 1949, lagărul anti­­imperialist și democratic privește vii­torul cu încredere. Noi știm că impe­rialiștii nu vor ceda pozițiile lor fără să lupte. Dar noi trăim într’o epocă în care, după cum a spus­­ tovarășul Molotov, „toate drumurile duc la comunism”. Forțele clasei muncitoare și ale între­gului lagăr democratic vor crește pe zi ce trece tot mai mult, pe când forțele lagărului imperialist slăbesc tot mai mult. Desvoltând și consolidând succe­sele obținute in anul ce s’a scurs, întă­­rindu-șî rândurile pe plan ideologic și organizatoric, căutând să realizeze o închegare, din ce în ce mai mare a tu­turor forțelor democratice și patriotice ale popoarelor, partidele comuniste și muncitorești vor ridica și mai sus stea­gul luptei pentru libertatea și indepen­dența națională a țărilor lor, vor lupta cu și mai multă hotărîre împotriva ori­căror denaturări a teoriei marxism-len­i­­nismului, împotriva manifestărilor națio­nalismului burghez, pentru întărirea în­­ternaționalismului li­tetar, pentru rolul conducător al clasei muncitoare și el partidului ei, partidul comunist, în lupta pentru triumful forțelor democrație­ și socialismului în lumea întreagă. *1 Articol apărut in „Pentru pace trainică, pentru democrație populara”, nr. 1 (28) Sâmbătă î Ianuarie 1949. FORȚELE DEMOCRAȚIEI ȘI ALE SOCIALISMULUI CRESC ȘI SE ÎNTĂRESC*) > Urarea d-lui prof. dr. C. I. Parhon președ­iere Prezi­diului sa ii Adunări Națimle adresată cetățenilor al P. R. (Urmare din pag. I-a) noastră făurim o țară a socialis­mului în care nu vor mai avea ce căuta exploatatorii și unde ce­lor ce muncesc le este asigurată bună­starea. Pilda U. R. S. S., ne este nouă îndemn la luptă, iar sprijinul ei politic și economic ne dă posibili­tatea să realizăm mărețele no­as­tre sarcini. Să pornim cu nou avânt în muncă. Să scoatem la lumină ine­puizabilele resurse creatoare ale oamenilor muncii și să le punem în slujba tinerei noastre Repu­blici Populare. Pe acest drum al efortului co­lectiv al oamenilor muncii de la orașe și sate, să mergem mai departe, astăzi când în fața noas­tră se deschide un an nou. Să-l parcurgem cu fruntea sus, mândri că suntem un popor liber care clădește pentru el, o țară­­ a bmni socialismului, stări. La mulți ani? a pacii.

Next