România Liberă, aprilie 1949 (Anul 7, Nr. 1415-1439)

1949-04-01 / nr. 1415

PAGINA 2-a PENTRU mu­m r H tBW 1­IMFANIE! DE PRIMĂVARA ATELAJELE IASĂ PE OGOARE — MUNCILE AGRICOLE TREBUE INTENSIFICATE PE­NTRU A SE ÎNSĂMÂNȚA LA TIMP ȘI IN BUNE CONDIȚIUNI - Zăpada căzu­tă în primele săptămâni ale­ lunei Martie a dat pământului ume­zeală suficientă pentru ca araturile și în­­săm­ânțările de primăvară să poată fi fă­cute în bune condițiunii­. v De acreea plugarii muncitori, , treb­ue să-și intensifice munci­e, ieșind la arat cu toate atelajele, pentru ca să termine cât mai curând însămânuturile prevăzute în prima etapă a campaniei de primă­vară. Aceasta cu atât mai mult cu cât timpul cste înaintat și vor trebui să înceapă ■î tifcurândei minmânțarîie din etapa A doua. Pentru aceasta trebuesc mobilizate toate mijloacele care să asigure buna desfășurare a muncilor­­ agricoli­. Organizațiile de Partid și Comisiile de însămânțări trebue să ducă o­ susținută muncă de lămurire pe teren, arătând tâ­râțiilor muncitori avantagiile însămân­­țărilor făcute la timp. Traetpri&isg den» S^M=T. GrswSfa Écfts din coin« 2 ® 3*lent-Tist © m­as ară pă­­ntaiatrile fșs*a«iilor m­ni­­­citări întovărășiți Mobilizați­i îndrumați de organi­zațiile de Partid și comisiile comu­nale, țăranii muncitori din jud. Tu­­tova au început campania însămân­­țărilor de primăvară. Un ajutor prețios­ îl dau țărănimii muncitoare tractoarele stațiunii „Gri­­vița Roșie” din com. Zorleni care a­­ră­ zilnic ogoarele țăranilor, săraci și­­ mijlocași constituiți in întovărășiri. Prin elanul lor de muncă, tractori­știi de la SMT „Grivița Roșie” au contribuit în mare măsură la mobi­lizarea­ țărănimii muncitoare pentru efectuarea în bune construirii a mun­cilor agricole. O activitate deosebită se observă în­ plasa Crivești unde au fost însă­mânțate până in prezent 409 ha. și a fost arată o suprafață de 423 ha. De asemenea printre pl­ășile fruntașe se găsește și plasa Epureni, cu 243,50 ha. însămânțate și 477 ha. arate. I Muncile agricole trebuesc însă in­­­­tensificate în plasa Untești, unde însămânțările au rămas mult în ur­mă, iar arăturile au fost făcute doar pe o suprafață de 52 hectare. Țăranii munselferi dinsra plasa­­ SSfland-Bihor’ 'au ieșit la câtrep cu peste 150 ©­ atelaje­­ în județul Bihor muncil­ agricole de primăvară sunt în plină des­fășurare. Peste tot, țăranii muncitori au ieșit la câmp, știind că însămânțările fă­cute la timp vor asigură obținerea u­niei recolte bogate. Muncile agricole sunt mult intensifi­cate în plasa Sălard, unde țăranii mun­citori au ieșit la câmp cu peste 1.500 de atelaje. Și în celelalte silăși munca de mobilizare a țăran­­ii muncitoare pentru grăbirea însămânțări­lor a dat rezultate bune. O contribuție însemnată la mobili­zarea țăranilor săraci și mijlocași au a­­d­us-o tractoriștii SMT Sacuieni care au început încă dela 10 Martie aratul te­renurilor care aparțin țăranilor muncitori întovărășiți. In scurt timp tractoriștii au arut o su­prafață de 37 ha, ceea ce a­ făcut ca mulți alți țărani muncitori să încheie con­tracte cu SMT pentru a-și lucra pămân­tul în întovărășiri. Astfel, până în prezent în județul Bi­hor au fost formate 61 de întovărășiri pe o suprafață joasă de 1.071 ha. Muncile agr­iool­s tre­buesc intensificate în Jud. i­­alam si a CALARAȘI. — In jud. Ialomița trac­toarele Stațiunea Călărași ară din plin ogoarele țăranilor muncitori întovărășiți. Numai în comuna Radu Negru a fost a­­rata o suprafață de 157 ha, din care 8 hectare au șî fost însămânțate cu­­ nă­­zăre. In restul județului însă, în afară de plasa Călărași, unde au fost arate 104 ha muncile agricole sunt mult întârziate. De aceia este necesar ca organizațiile de Partid și comisiile comunale să-și inten­sifice activitatea îndrumând și lămurind țărănimea muncitoare, asupra necesității de a însămânța la timp și în bune con­­dițiuni. Tot odată trebue sporită vigilența îm­potriva dușmanului de clasă care, prin tot felul de uneltiri încearcă să saboteze campania agricolă de primăvară. In a­­cest sens luăm ca exemplu com­. Cuza Voda -Și Odob­escu, în care Se găsesc șapte tractoare particulare, dar unde nu s’au arăt până acum decât două hec­tare. O sar praf sț# de 24-54­ ha, & fost 8«să«s»m»s,fâ­b­ jud. Severă« LUGOJ. — In jud. Severin stadiul muncilor agricole de primăvară este mai înaintat în caia ce privește în­­sămânțările cu ovăz. Din datele cen­tralizate până in prezent rezultă­­ că în întreg județul au fost însămân­țate 2035 ha. cu ovăz. Dintre celelalte cereale au fost în­sămânțate 151 ha. cu orz de primă­vară, 212 ha. cu floarea­­-oarelui, 30 ha. cu bbrceag și 26 ha. cu diferite legume. însămânțările continuă însă in­­tr’un ritm viu, cu deosebire în pla­sa Lugoj unde țăranii muncitori au însămânțat 1130 hectare. Urmează m­asa Balint cu 947 ha. și săcul cu 305 hectare. Este necesar însă ca muncile să fie intensificate și mai mult pentru a se asigura câștigarea bătăliei în­­sămânțărilor de primăvară mm­mm­mm „EDITURA TÎNiLITULUI" publica următoarele cărți: în? iamila română . V. I. LENIN: Sarcinile Uniunii Tineretului (Ed. IV-a; TEATRU VALENTIN CATAEV : Fîuiregim­entu­î în­ ; SERGÎ MIHALCOV:­­Cravata Roșie n V fn Limba­ ms^hiafă ws ’âîBS f­ iÂNW&^«**șâtș b&s 8. V. STALIN: Sarcinile Tineretului (Ed. Ill-a) A.­VENTLOVA: Mărite , Tin­eretul uzinei ,,Secera și Ciocanul” din Moscova. cipierulA Lustái I CĂRȚI N­O­I M. I. Kalinin: Despre educația comunistă Editor© P.M.R. pag, 292; lei 100 Volumul cuprinde o serie de arti­cole și cuvântări în legătură cu pro­blema educației comuniste a tinere­tului sovietic, a educației masse­lor largi muncitoare precum și câteva cuvântări adresate agitatorilor. Majoritatea cuvântărilor cuprind sfaturi adresate comsomoliștilor, în care se arată cum trebue să îmbine munca teoretică cu munca practică, învățătura marxist-leninistă cu cea profesională. Educația culturală, pro­fesională, ideologică, fizică, trebuie îmbinată armonios și legată de lupta pentru propășirea și întărirea pa­triei socialiste. Educația masselor largi muncitoa­re urmărește două obiective: înde­părtarea rămășițelor burgheze din conștiința oamenilor muncii și edu­carea lor in spirit comunist. Deter­minarea unei noui atitudini față de muncă, ridicarea productivității muncii, ridicarea nivelului ideologic și­ cultural, cultivarea dragostei pentru patria socialistă. Acestea sunt sarcinile educației comuniste, sar­cini legate concret de munca pentru propășirea patriei. Cuvântările­ adresate agitatorilor cuprind sfaturi asupra felului în ca­re aceștia trebue să-și­­ ducă munca, în folosul întregului popor muncitor. Sintetizând experiența sovietică în problema educației tineretului, a e­­ducați­ei m­assel­or, a felului în care trebue dusă munca agitatorică, volu­mul lui Kalihun constitue un îndrep­tar de neprețuit folos pentru înțele­gerea și rezolvarea acestor probleme. A apărut MIHAI BEniUC. VERSURI ALESE Editura pentru Literatură și Artă a Societății scriitorilor din RPR a tipărit cu prilejul Congresului Scri­itorilor, volumul VERSURI ALESE de Mihai Beniuc. „Versuri alese” grupează cinci cicluri, de poeme: 1938, 1940, 1943, 1946 și versuri noi (inedite) înfăți­șând activitatea postului din ultimii zece ani în ceea ce are mai valabil și mai reprezentativ. In succesiunea acestor­ cicluri Se­­ poate urmări evo­luția și Creșterea poetului de la poe­zia de peisagiu, simbol și profeție, m­ai eâerieent,Tascen­tor­ al poeziei lup­tătoare.-•-*-— »•*».....— -** , însumează aproape 200 de pagini. ii OAMENII MUNCII DIN ÎNTREAGA TA' ISI AFIRMĂ VOINȚA LOR DĂRI DE A LUPTA PENTRU PACE ȘI PROG? Telegrame și moțiuni trimise Comitetului de inițiativă al Congres Mondi­al pentru Pace de­s Paris . Din toate colțurile țării continuă să sosească moțiuni și telegrame a­­dresate Congresului Mondial al Par­tizanilor Păcii prin care oamenii muncii din țara noastră, de lai orașe și sate își exprimă voința lor nes­­druncinată de a lupta pentru pace împotriva ațâțătorilor la un nou răz­boi. Tăară«5»is-a mMrtcut care își va sare isi« sa lupte »­­lar«»’* ele toți oamenii imunei i, pen­tru­.’ pace, îm­potriva im*MissiMiHil âbstigatifiE* 0a reu* 1•n­Éteme Sute de telegrame și moțiuni au fost trimise la Paris de către mun­citorimea agricolă din R. P. R. care aderă cu hotărîre la lupta pentru apărarea păcii. Astfel muncitorii agricoli din co­muna Petroman jud. Timiș-Torontal spun printre, altele în, telegrama pe care au trimis-o: ,,Noi cei din câmpul muncii agri­cole considerăm pacea ca factor e­­sential pentru desvoltarea agricul­turii noastre, pentru bunăstarea și traiul copiilor noștri. Ne alăturăm lagărului păcii și celei i­ai puternice forțe din lume pentru pace și progres, Uniunea Sovietică. Și sprijinim activ lupta contra impe­rialiștilor anglo-americani, provoca­torii unui nor­ război". Muncitorimea și țărănimea din comuna Copșa Mică, jud. Târnava Mare salută cu entuziasm convoca­rea Congresului Mondial al Parti­zanilor Păcii și se angajează să lup­te neîncetat pentru consolidarea pă­cii în lume, demascând pe toți cei­tare prin unelu­ri mârșave contri­buie la deslănț­uirea unui nou război, aducător de moarte. Au mai sosit asemenea moțiuni și telegrame, trimise de țăranii munci­tori din toate județele țării. Astfel, în moțiunea trimisă Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, țăra­nii muncitori din com­. Stoinești, jud. Prahova spun: „Transmitem sa­lutul nostru mișcării întelectuali­­tății progresiste pentru pace și des­voltarea culturii în slujba poporului. Totodată ne luăm angajamentul a întări­ și desvolta solidaritatea in­­ternațională și ce­a a mi-,­. precupeți niciun efort în lupta pentru instau­rarea unei­­ păci­ trainice, și democra­tice în Întreaga lume”. Moțiuni asemănătoare au fost tri­mise de țăranii muncitori din com­. Beredint (Arad), Brăhășaia, (jud.­­ Vaslui), Lipia (jud. Buzău), Cândești , Năeni, Cireșanu, Saranga, Valea­ Scheilor, Maxenu (jud. Buzău). I­nregslamentleSie muncito­rii ®«* dilit Bacău, Cablați și Focșani Astfel, salariații sindicatului C.F.Îl. Bacău spun printre altele în moțiu­nea lor: ..înfierăm cu toată indigna­rea uneltirile ațâțătorilor la un nou război și ne luăm angajamentul de a lupta cu toate forțele noastre pen­tru întărirea f­rontului păcii, în frun­tea căruia stă Invincibila Uniune So­­vietică”. Tot astfel muncitorii textil­ști din Focșani se angajează să sprijine efec­tiv eforturile muncitorimii de pretu­tindeni în lupta pentru apărarea pă­cii. Deasemeni la muncitorii fabricii „Prutul” din Galați se leagă, prin mo­țiunea trimisă, să lupte fără odihnă împotriva unui nou război, alături de toate țările iubitoare de pace.­­ Asemenea moțiuni au mai fost tri­­m­­ise de țărănimea muncitoare și muncitorii forestieri din jud. Bacău, Federația Generală a Meseriașilor din jud. Baia, muncitorii din cartie­rul Bădălani-Galați, muncitorii din cartierul Buna Vrestir­e-Ploești, sala­riații agricoli din com­. Fundata, jud. Brașov, mi­uncitorii C.F.R.-iști din stația Botoșani, muncitorii de la Di­recția Agricolă județeană Botoșani,­ muncitorii tipografiei Argus-Boto­­șani, salariații comunăii din­ Boto­șani, muncitorii și funcționarii coope­rativei de pielărie și încălțăminte Timișoara, muncitorii de la moară Bo­­toșani, muncitorii societății comer­­ciale de Stat Comcar-Botoșani, inva­lizii, văduvele și orfanii de război din jud. Mureș, muncitorii uzinelor Herbak Ianoș-Cluj, muncitorii și funcționarii de la A.C.S. „Republica” Botoșani, muncitorii de la depoul C. F. R.-Botoșani, muncitorii cooperati­vei de croitorie­ Arad, Iî muncitorii din sindicatul Transporturi “ Botoșani, în­e luăm angajamentul să lu­ptăm (sem­ni îiei?îns­­ustreile t*sta­ r«p celor care ‘pun piedici ist i­mirca noastră“ Salutând cu entuziasm inițiativa­ convocării Congresului Mondial­ al Partizanilor Păcii, țăranii in din comuna Bascovele-Ursoli Argeș) spun in moțiunea lor: „Lacrimile nu s’au uscat pe obrajii văduvelor, și mari mase fără soți și copii, duși. fi te de către moșieri si capital trecut peste patru ani de c fost eliberați de către gloria mată Sovietică, sub conduce­rei muncitoare în frunte ci ăul Muncitoresc Român am­­ ne asigurăm libertatea și i ăor­ța națională, să alungăm șier­i și pe capitaliști de la c­rea Statului și am început și o lume nouă. Conștienți că nu o putem face decât dacă pentru pace, ne luăm angaj să luptăm pentru demascări­lor celor care încearcă să pi ărci în munca noastră”. Au mai trimis moțiuni și une de adeziune la Congres dial al Partizanilor Păcii săra­citori din com. Balta Doami Prahova), Gostavățu-Berind( Olt), Salatrucel (jud. Argeș) (jud. Arad), Atelec (jud. T­ronțăi), Mihai Viteazul (ju mița),­ Budești (Ilfov), Gur (Buzău), Fundata (Brașov) Măxineni (Ilfov), Bogdana­man), Galben (Tecuci). Țăranii muncitori din ec (Olt) spun în moțiunea 1 vrem să trăim în pace și 1 Ne vom strădui ca prin ma­sivă să contribuim la viilor testaiă și culturală a seunir spre Republici. Suntem de ducem lupta necruțătooăre­i­ tuturor acelora care vor in tulbure pacea. Alături de to­poarele dornice de libertate, te cu popoarele Uniunii , vom zădărnici încercările pi­nilor de războiu”. La fel ne scriu țăranii­­ din comunele Plevna dalom­dériu (jud. Someș), Apata (­­șov), Calina (jud. Caraș), C (jud. Dorohoi), Dusc­a (jud. ) Satul )Pahna, Corn. Târzii ( citi), Oroftiana (jud. Dorob­ceni (jud. Roman), Vorum Târnava Mare), Satul Raci Icusești (jud. Roman), Cat­­ Dorohoi), satul Vârful C (jud. Dorohoi), Livada (jud. Hardata (jud. Someș), Bă Someș), etc. Durbrow,, ca și­ toți­­ ceilalți „monopoliști pentru afacerile sovieto-am­ericane” din Departamentul­ de Stat al U.S.A., desfășoară o mare energie p­entru fal­sificarea faptelor în rapoartele asupra Uniunii Sovie­tice. El nu comunică decât informațiile conforme po­liticei sale, adică informațiile calomnioase. Deși, după datele de care dispun și având în vedere impresia pe care mi-am făcut-o, munca lui Durbrow în acest do­meniu este destul de grosolană, el­ găsește totuș un­­ auditoriu dispus să-l asculte, deoarece cei de la Wa­shington sunt gata pregătiți pentru a­ crede orice min­­ciuni­ pe care el le-o trimite. Lui Durbrow îi place aceasta „muncă” și, de câte ori ia cunoștință de o nouă intrigi anti-sovietică sau de un fapt care­ se pretează a fi falsificat în­­ sens antisovietic, el se , bucură ca un copil ■ căruia i s’ar aduce • o n­ofia ■ jucă­rie. Faptul că acest „expert” pen­tru­ afacerile rusă, care cunoaște limba rusă atât cât îi trebuie pentru­ a putea explica bucătarului său ce fel de­ mâncare, dorește­­ p­entru prânz, însă care nu cunoaște nimic asupra Uniunii Sovietice, își găsește la Washington un au­ditoriu totdeauna gata să dea crezare unor astfel de „rapoarte­”, dovedește credulitatea acestui auditoriu „rapoarte”, dovedeș­te credulitatea acestui auditoriu și arată în mod clar până la ce punct tendința anti­­sovietică și avidă de informații de gen special, pri­mează asupra obiectivității. • Când noi colaboratori sosesc din Statele Unite pen­tru a lucra la ambasadă, Durbrow, după cum am­ putut să constat din experiență proprie, se apucă cu­­ un entuziasm cu totul . Special să-i îndoctrineze în sens antisovietic și continuă această activitate în mă­sură mai mică sau mai mare, corespunzătoare inten­sității convingerilor antisovietice a nouilor sosiți. Discuțiile pe care le-am avut cu colaboratori cu idei avansate mi-au făcut impresia că unii dintre ei, poate din naivitate, socotesc că dacă ambasada ar avea u­n alt consilier care să conducă practic toată munca po­litică, ambianța ar fi cu totul alta. Din tot ceea ce am auzit și văzut la Departamentul de Stat, în legătură cu fostul consilier de ambasadă, Kennan, am putut să constat că Durbrow fostă de imn­ al său urmaș. Durbrow ațâță ostilitatea dintre U.S.A. și Uniunea Sovietică exact în acelaș fel și prin m­­etode identice cu acelea ale lui Kennan. Din propria mea experiență și din experiența altora, am aflat că Durbrow însuși este acel care redactează principalele documente adresate de ambasadă Departa­mentului de Stat. Personalul ambasadei cunoaște per­fect stilul său­, politic și literar; el știe ca dăcă rapoar­tele sale de serviciu nu conțin două sau trei atacuri antisovie­tice și că dacă în ceea ce privește form­a șî fondul ele nu sunt total potrivnice Uniunii Sovietice, Durbrow nu va lăsa ca aceste documente să fie expe­diate Departamentului de Stat. Dorind să-și păstreze serviciul și să-și asigure gra­țiile lui Durbrow și, prin­ urmare, acelea ale elicei con­ducătoare din Departamentul de Stat, personalul am­basadei își redactează materialele, tocmai in acest sens. Și totuși, Darbrow introduce din partea sa, în aproape fiecare document, comentarii antisovietice asu­pra cutărui sau cutărui fapt din­ realitatea sovietică. Informațiile antisovietice care provin de la personalul ambasadei, de la personalul atașatului militar, de la co­respondenți și alte persoane, sunt puse la punct în acelaș mod. Abea după aprobarea lui Durbrow ele sunt prezentate ambasadorului pentru a fi semnate și expe­diate la Washington. Ca și majoritatea colegilor săi, Durbrow nu mani­festă nici un respect pentru sistemul guvernamental american -și, adesea, chiar în prezența­ funcționarilor, el își permite să facă observații critice la adresa Con­gresului și a președintelui Statelor Unite. Asemenea vederilor prietenilor săi, membri ai clicii «otteovietice a Departamentului, da Stat, Durbrow, ar­ fi preferat ca guvernul actual al Statelor Unite să fie înlocuit prin­tr-un regim autoritar, anticomunist, ceea ce ar fi permis grupului­ său să practice fără nici un con­trol o politică dictată de­ interesele Wall Street-ului. Totuși Durbrow nu ar fi în stare să aibă convin­geri politice proprii. Ceea ce îl caracterizează, este în mod exclusiv reacțiu­nile­­r emoțional­e. El urăște U­­niunea Sovietică, și în­­ toate manifestările, felul său de a vedea este­ condiționat înainte de toata de acest fapt de­­ importanță primordială. Frederick Reinhardt este primul secretar al amba­sadei americane la Moscova. E înalt, brun, frumos, însă puțin cam vulgar. El este modelul diplomatului, in sensul în care și-l înfățișează americanii. Ceea ce­­ îi lipsește este tradițio­nalul monoclu. El se­ simte la largul său la­­ ceaiurile „diplomatice” la recepțiile diplomatice, la­­ cocktailuri, etc., când alții plătesc consumația. Deasemenea el știe întotdea­una foarte bine cu ,cine trebue să lege ,prietenie ,pen­tru a-și­ asigura cariera și cum trebuie să se com­porte față de aceștia. Reinhardt are succes la femei și își dă perfect seama d­e acfest lucru. El, s­e Simte­ la fel de bine atunci când face plecăciuni in fața doamnelor bă­trâne cu influență, sau când face curte fetelor de 20 ani. Arta de a câștiga simpatia femeilor constitue unul din principalele sale „merite”, și el este convins că arta de a influența pe soțiile personalităților care îi pot fi utile în carieră, constitue cheia succesului său­ d­e serviciul diplomatic. Reinhardt prezintă un exemplu izbitor al america­nului „desnaționalizat”. El și-a primit educația, mai ales în Europa Occidentală. Vorbește curent franceza, germană, italiana și rusa. In mod concret el nu știe nimic și nici nu dorește să știe nimic despre Ame­rica. A trăit foarte puțin în Statele Unite și-și­ pe­trece vacanțele anuale în Elveția. Reinhardt mi se interesează deloc de americanii „bădărani”, insa ma­nifestă un viu interes pentru germanii „cultivați”. Reic­hardt ca și George Kennan dealtfel, este un incontestabil germanofil. In 1940-1941 în­ ciuda sem­nelor evidente ale iminenței războiului și a ostilității manifestată ade­sea de guvernul U.S.A. față de Hitler, cei mai buni prieteni ai lui Reinhardt puteau fi găsiți­­ totuși la ambasada germană de la Moscova. El a fost prietenul lor intim și fără îndoială că fel a fost o sursă prețioasă de informații, pentru spionii germani, ci­ privire la politica U.S.A. față de Germania și de U­­niunea Sovietică. In lumina acestor simpatii trebue înțeleasă impor­tanța faptului că Reinhardt, ca și Kennan, e consi­derat la Departamentul de Stat că unul din­ experții cei mai remarcabili, nu numai în ceea ce privește Uniunea Sovietică, dar și Germania. Totuși, trăsătura distinctivă "a lui Reinhardt, și ceea ce determină actele sale, nu este simpatia sa pentru Germania, sau ura sa împotriva Rusiei, deși acești factori sun­t pentru el de­­ o­ importanță capi­tală. Obiectul grijilor permanente al lui Reinhardt este cariera sa. Arivist până în măduva oaselor, el caută toate mijloacele pentru a obține o înaintare. Aceasta cu orice preț­ și fără să țină Seauu­l de plecăciunile­ 50 <£ £. At írem și le Se știe foarte bine la ambasadă, că atunci când Reinhardt se afla aici înainte de răsboiu, el s’a îndră­gostit de o tânără americană de origină finlandeză. Se știe de asemenea foarte bine că în urma acestui ro­­­­man ea a rămas cu un copil, care a­ murit puțin timp după venirea sa pe lume. Reinhardt nu a luat-o totuși în căsătorie pe această tânără, deși o iubea în felul său, fel socotea c­­lara avere și situație în societate, ea putea să-i „compromită cariera”. Nu s­e înțelege prea bine în ce fel căsătoria cu o tânără americană, chiar dacă aceasta era lipsită de avere și situație in societate, ar fi putut să compromită cariera lui Rein­hardt; totuș el judeca în felul acesta în toate chesti­unile ce aveau legătură cu cariera sa. Aceasta, a început pentru Reinhardt la Departa­mentul de Stat, în­ anul 1937. încă în 1939 el se ocupa îndeaproape de relațiile americano-sovietice, fiind tri­mis pentru a­­ lucra la ambasada Statelor Unite din Tallinn. In 1940 el fa trimis la ambasada americană din Moscova, unde rămase până în 1942 ca al treilea secretar de ambasadă. In 1942 el fu rechemat la De­partamentul de Stat fiind repartizat la un servicii­ care se ocupa cu „afacerile ruse”, sub direcția lui Lou Henderson. Se poate considera că contactul său cu Hfen­dferabii constituia un motiv întemeiat pentru a asigura intra­rea lui Reinhardt în grupul funcționarilor antisovietici din Departamentul de Stat, acești funcționari deți­nând monopolul în „afacerile­ ruse”. Henderson era­­ în acel moment într-o situație foarte HM; DBj4_qsB.jffi.B38J spus-ci, «I RroEș&țjtaa ja ragtf oficial că în 1941, Germanii vor câștiga victoria asu­pra Rusiei. Henderson propovăduia într’un mod foarte activ această idee în Departamentul de Stat. Prin 1942, Henderson se găsea firește într'o situa­ție ridicolă, deoarece prezicerile sale nu s’au dovedit adevărate. Chiar Casa Albă începea să-și dea seama că în acest moment critic, Henderson încerca să ză­dărnicească relațiile sovieto-americane, din care cauza Roosevelt își propuse să-i îndepărteze din munca pe care o presta în domeniul raporturilor sovieto-ameri­­can­e. Henderson și-a dat seama de situație și se gândi­­ să consolideze­ situația clicii „experților ruși”, fie chiar numai în secțiunea sa din Departamentul de Stat, cu scopul de a-și menține influența chiar în cazul când ar fi fost obligat „să se exileze pentru moment". In acest scop Reinhardt putea fi foarte bine utilizat. El se afla la Washington, tocmai în această secțiune și nu s­e compromisese încă în măsura în care au făcut-o ceilalți „experți” pentru afacerile sovietice. Putea foarte bine să se bizuie p­e faptul că el va practică cu energie o politică antisovietică. In felul acesta Reinhardt fu admis în clica anti­­sovietică a Departamentului de Stat și de atunci el face parte dintre conducătorii raporturilor sovieto­­americane. Personagiu mai puțin important, desigur, decât Kennan, Bohlen, sau Durbrow, însă căruia în orice caz, i se rezervă un mare viitor în acest do­meniu. Ar fi greșit să se creadă că în sânul acestei mici elice de „experți” pentru afacerile sovietice, totul merge de minune. În realitate, Reinhardt, se știe foarte bine, îl detestă pe Durbrow, și în discuțiile particulare cu prietenii săi mai intimi de la ambasadă, el afirmă fără ezitare părerile sale cu privire la Dar­­brow. Avem toate motivele să credem că antipatia e re­ciprocă. Totuși, în mod oficial, ei sunt cei mai buni prieteni. In orice caz. In ceea ce privește chestiunile de politici americane față de Uniunea Sovietică, uni­tatea lor e totală. La ambasada americană de la Moscova, Reinhardt conducea, până in ultimul timp, serviciul de presă, care se ocupă cu­­ strângerea și transmiterea la Wa­shington a știrilor zilnice publicate de ziarele sovie­tice. Situat în acest post, Reinhardt a numit ca șef al serviciului presei pe David Henry care, după cum se pretinde, este o rudă a sa. Reinhardt cond­ucea servi­ciul de presă în așa chip încât acorda maximum de atenție evenimentelor care, puteau printr-o anumită interpretare să fie modificate in scopul de a defăima politica sovietică și viața politică a U.R.S.S. Rapoar­tele sale urmăreau­ să susțină permanent la Departa­mentul de Stat politica antisovietică a ambasadei. El î și propunea să ascundă Departamentului de Stat fap­tele și evenimentele care ar fi putut, într’un fel sau altul,­­să contrazică această politică. Din acest punct de vedere situația sa la ambasadă putea fi considerată ca destul de însemnată. Lui Reinhardt i s-a încredințat misiunea de­ a Între­ține raporturi cu diplomații străini aflați la Moscova, pentru­­ a obține de la ei informații calomnioase. El lansa cu pasiune tot felul de svonuri și se grăbea sa le confirme» căci aceste svonuri corespundeau progra­mului de informații « Departamentului de Stat. Rein­ J­devărul despre diplomații americani m de ANNABILLI BOCAR­ ­ hardt este foarte apreciat mai ales pentru salse în acest domeniu al activității „diploma La ambasadă se consideră ca foarte pr­­einhardt avea de asemenea misiunea de a l­uaj în rândurile cetățenilor sovietici. Se­­ întreținea relații strânse cu serviciile de militare și civile ale U.S.A. de la care primea de­misiuni, ce nu puteau fi încredințate d­onanelor cu un înalt rang diplomatic și cui noască rusa la perfecție. E suficient să fi Reinhardt, deși a utilizat toate modalitățile ascunde celorlalți colaboratori ai săi acest fa cui totuși toate eforturile­ pentru a lega cu anumiți cetățeni sovietici. Reinhardt era în strânsă legătură cu serv­­ular al ambasadei, unde lucrau agenți ai­­ de informații. Acești agenți se foloseau de o consulară pentru a obține informații de fa pt la naționalitatea americană. N­u e mult de când Reinhardt a fost numit Statelor Unite la Leningrad. La ambasadă oferă că această funcțiune are o importanță ordin pentru serviciul de informații. Reinhai plecat totuși la Leningrad. Era un om prea li­tru a duce până la sfârșit toate lucrările pre necesare pentru acest lucru. Acest fapt e bir­cut la ambasadă, cu toate că s-a comunicat crizie Departamentului de Stat că,­­autorități tice au pus „piedici” creerii unui consulat , grad. In realitate e foarte clar, firește, că el ar să-și înceapă lucrul la Leningrad chiar într provizoriu, în cazul când ar fi trebuit să i lună sau mai mult pentru a se pune în ordin permanent destinat consulatului. Insă, deoare nu era deloc pe gustul lui Reinhardt, el nu fi voiaj. Mai înainte i se propuse lui Reinhardt să se instaleze în strada Spassk-Polkovski, în personală a ambasadorului și să-l ajute pe aci aranjeze locuința pentru ca să organizeze r< alte „lucrări”. Acest gen de activitate i-a profund lui Reinhardt și ei începu să urască sa­ dor. In urma mai multor incidente, cars­a după serate târzii, acest fapt făcu înconjurul ambasade. Dacă mă opresc atât de mult asupra pers Reinhardt, aceasta pentru că el este unul din marcanți dintre tinerii „specialiști” ai cii sovietice din Departamentul de Stat. El nu a 30 de ani, în fața lui se deschide m­area­ cârifei­ticipantului activ la politica antisovietică, în funcțiuni care i se pot­­ încredința, în diferi ale lumii­, la Moscova, ca și la Washington. E aproape sigur că până la urmă el va funcțiuni foarte importante chiar în sânul meniului de Stat. Aptitudinea sa extraordins parcurge rapid scara ierarhică, este o garanți­­e­­ absolută a­­ situației sale în viitor. Situația solidă a unui om de felul lui Reich, merge pe urmele lui Henderson, Kennan,­­ și carie în acelaș timp formează energic mici soni, kennani, cillbrowh și reinhardii, care a< să se ocupe de relațiile americano-sovietice , constitue unul din exemplele izbitoare care că Departamentul de­ Stat și-a încredințat soa oameni care-și orientează toate capacitățile acest unic țel: să agraveze necontenit la americano-sovietice. E complect zadarnică așteptarea unei țele a acestor raporturi, dacă nu se produc schimb litice esențiale in interiorul U.S.A., schimbi Să antrenezi fi epurație minuțioasă în Drepat de Stat (Urm­ ANNABELLE BUCAR « A

Next