România Liberă, februarie 1950 (Anul 8, nr. 1670-1693)
1950-02-01 / nr. 1670
PAGIMA 2-a ,ROMANIA LIBERĂ* I Cum s'au desfășurat concursurile pe Județ ale Căminelor Culturale din întreaga țără.» Ştafetele păcîi.- Un prilej de puternică afirmare a intrăfîrli dintre naţionalităţile conlocuitoare.- Calda* participare a publicului la manifestările echipelor.- Comori de artă populară repuse in valoare© Concursurile Intre echipele artistice ale Căminelor Culturale desfăşurate in toate capitalele de judeţ Duminică 29 Ianuarie, au marcat sfârşitul celei de a treia etape a întrecerii dintre Căminele Culturale. Aceste concursuri, prin aspectele lor pozitive ca şi prin învăţămintele ce le-au prilejuit, au însemnat un nou şi important pas înainte pe drumul revoluţiei culturale din ţara noastră. Din satele şi cătunele cele mai îndepărtate, zeci şi sute de mii de ţărani muncitori, au venit plini de entuziasm să prezinte tot ce aveau mai bun în repertoriul artistic al echipelor lor, pe scenele pe care s-au desfăşurat concursurile. Un interes deosebit au stârnit concursurile Căminelor Culturale atât în rândurile activiştilor căminelor, cât şi în mijlocul populaţiei muncitoare din oraşe şi sate. ’ ’ Din cântecele, dansurile, recitările şi piesele de teatru prezentate de ţăranii muncitori în cadrul acestor concursuri, au reuşit puternic semnele vieţii noi ce se desvoltă astăzi în satele noastre. Un folklor nou, legat strâns de condiţiile de viaţă de astăzi ale ţară lumii muncitoare, a ieşit la lumină cu acest prilej. Conştiente de pasul uriaş pe care l-au realizat pe drumul vieţii lor noi, îndrumate şi sprijinite de Partid, masele de ţărani muncitori de diferite naţionalităţi şi-au arătat odată mai mult — cu ocazia aceste concursuri — dorinţa de a merge înainte pe acest drum, hotărîrea de a lupta împotriva exploatării chiabureşti, de a lupta pentru pace, împotriva aţâţătorilor la război, de a lupta pentru făurirea unei vieţi noi libere şi fericite. încheind această a treia etapă a întrecerilor, activiştii Căminelor Culturale, vor trebui ca, sub îndrumarea Partidului, să ducă mai departe, cu elan sporit acţiunea de luminare a ţărănimii muncitoare. In ziua aceea, Afară, în stradă, s® strânsese mulţime de trecători.. In aerul rece, proaspăt, vibrau cântecele transmise prin amplificator. Muncitorul cere Srist Ene Victor se opri un moment. Prin difuzorul instalat pe unul din stâlpii telefonici, răzbea freamătul din sală. Apoi, deodată, se făcu linişte. O voce clară transmise: — Urmează corul Căminului Cultural din Olteniţa, care va cânta „Tovarăşe, grăbeşte pasul“. Ene Victor se opri pe loc. Asculta. Vocile răsunau viu şi în inima lui. Un ropot de aplauze îl făcură să se hotărască. „Ia să intru şi eu“, îşi zise el. ★ In sala Liceului No. 6 de fete din Capitală unde aveau loc concursurile Căminelor Culturale din judeţul Ilfov, abia mai era loc. Se auzeau ca un freamăt vocile sutelor de oameni adunaţi să privească şi să asculte desfăşurarea concursului Căminelor Culturale. De pe coridorul din stânga sălii, despărţit printriun paravan de lemn mai înalt cu o şchioapă decât statul omului, venea sgomotul tropăiturilor înfundate ale echipelor car© „repetau” înainte de a Intra ji o scenă. Lângă Ene Victor şedea un om îmbrăcat într'o scurteici îmblănită, diula , şi-o ţinea pe genunchi. Zâmbea cu toată faţa, luminată de un surâs. „M-A ÎNTINERIT REPUBLICA“ De la fiecare echipă de joc, teatru sau cor, am putea reţine câteva impresii. Nu ne aparţin nouă. Sunt ale celor câteva sute de spectatori care au privit, au cântărit şi judecat programele ansamblurilor artistice ale Căminelor Culturale, perindate pe scenă. Multe din Căminele participante au prezentat echipe de dansuri formate din bătrâni, fată de pildă, echipa din comuna Mihai Vodă, primită cu puternice aplauze. Un, „brâu“ şi o „sârbă“ gie, interpretate dinamic, au vroit parcă să dovedească făptui că ţăranii muncitori in vârstă nu se tem să se ia la întrecere cu cei tineri, mai ales când e vorba de jucat. ...Ion Radu, sau Moş Osman, cum i se mai zice din cauza unei întâmplări de demult, e o figură pitorească. De câte ori râde, creţuri mărunte ţi fug ca nişte vălurele, spre coada ochilor. Cu echipa sa interpretează un dans local „bătrânesc”, de o frumuseţe deosebită. Bate puternic talpa d® pământ, parcă ar avea 20 de ani. — Păi cum să nu joc? spune el. Să trăiască Reublica noastră Populară, că ea m'a întinerit! UN MOŞIER EXPROPRIAT ŞI UN CHIABUR SUNT DEMASCAŢI PE SCENA O trăsătură care se cuvine subliniată, in desfăşurarea concursului, este aceea a talentelor ieşite din mijlocul maselor muncitoare de la sate, pe care concursul le-a relevat. Nu este vorba numai de o serie de recitatori şi solişti care au ieşit în evidenţă, dar chiar şi de «povestitori» care au creiat un fetelor nou şi l-au prezentat pe scenă. ... Satul se numeşte Drăgănescu şi ţine de comuna Buda. înainte de reforma agrară din 1945, era stăpânit de un boer anume Episcopescu, pe ■ moşia că ■ mia trudeau din greu ţăranii muncitori. Exproprierea nu însemnat insă şi sfârşitul exploatării moşiereşti. Pe pământul rămas, Episcopescu şi-a făcut o «fermă» la care lucrau oameni din sat. Aliat cu un chiabur, Vasile Reneagu, numit administrator al fermei, el continua să jefuiască masele muncitoare din comună. Dar să dăm cuvântul povestitorului, tânărului Florea Ungureanu, care a prins intr’o naraţiune o întâmplare petrecută aevea in satul său, cu aceşti doi exvloatatori. Pentru a scăpa de doi ţărani1 muncitori, reprezentanţi ai ţăranilor muncitori pe care Episcopescu şi Vasile ii urăsti, cei doi pun la cale o reclamafie pentru furt împotriva lui Bageac şi Martin. Ambii sunt acuzaţi că ar fi dosit o căruţă de ceapă a moşierului. Exploatatorii îşi freacă mâinile de bucurie că au izbutit să se «răfuiască» cu Băgeac şi Marin. — «Ţi-a plăcut conaşule? îi zicea Vasile. "Am aratat eu ca să-i prindem cu mâţa in sac. — De, măi Vasile, dacă îl luăm şi pe conu Bebe, avocatul de la Bucureşti, ştie el cum să-i potcovească. Era mai bine înainte, că dacă trimetea conu Bebe un bileţel, imediat se aranja. Dar acum, nu sunt sigur. La Judecătorie e strânsă lume multă. Au venit toţi salariaţii fermei. »Judecătorul sună clopoţelul. Grefierul strigă și Marin, Bageac, Episcopescu, Vasile. ~I Episcopescu ii dădu un ghiont avocatului care repede se sculă in picioare şi începu să turuie în cuvinte de parcă vorbea păsâreşte: „jurisprudent, inculpaţii, pledorie, corp delict, ilicit, privat». fisesorul popular intervine însă împotriva exploatatorilor, bănuind că toată povestea furtului e pusă la cale pentru, a lovi iu ţăranii muncitori ce luptă pentru drepturile lor. «Dar Gheorghe Ciurel, asesorul, un muncitor chipeş şi voinic , opri cu voce Tăioasă: — Lasă-mă cu jurisprudența dumitate. Mie să-mi aduci martor pe ăla care l-a văzut furând ceapă. . — Constantin Cocofană, strigă grefierul. Prezent, răspunse Constantin. încă de dimineaţă ii cinstise Vasile cu o cinzeacă de ţuică la cârciuma lui Ciubotaru, ca să spuie la judecată împotriva lui Marin şi Bageac. A murmuras şoapte emoţionate, de cuvinte pline de elan şi mână, drie, se răspândeşte în sala arhiplină în care cele mai bune Cămine Culturale ale judeţului Ialomiţa vor înfăţişa roadele activităţii lor. Dinspre stradă mai răzbat© un svon de fanfară, când murmurul se întrerupe şi se dă semnalul începerii concursului. Pe scenă răsună refrenul cântecului „Creşte producţia“ executat de corul Căminului Cultural din comunaFeteşti, format atât din ţărani muncitori, cât şi din muncitori ceferişti. „Fiecare’ntrecere între sapă şi ciocan „E o lovitură dată în duşman. Două cântece sovietice ,frumos nuanţate s© împletesc cu , câteva cântece populare, urmate apoi de dansuri. „Nu-i lucru uşor să te întrece cu ei“ Odată cu ultimul pas din «Ca la baltă» freamătul reînvie pentru o clipă. Echipa primului Cămin Cultural programat lăsase o impresie bună. — Ei, ce şti despre ceapă? îl întrebă judecătorul. — Păi, să vedeţi, dimule judecător, era într'o seară. Pe lângă mine trecea o căruţă şi în căruţă erau alde Marin şi Bageac. Se duceau să o vândă. — Cunoşti negustorul? sună pe neaşteptate întrebarea asesorului. In cele din urmă, Constantin se bâlbăi ca o coţofană şi mărturisi: — Păi să vedeţi dom'te judecător, era într'o seară. Pe lângă mine trece o căruţă şi în căruţă nu era Marin şi Bageac, era administratorul Vasile. Se ducea cu ceapa, să o vândă lui Petre, negustorul din piaţă, înşelătoria bandiţilor exploatatori, e descoperită. Asesorii populari au isbutit să descopere faţa celor doi ticăloşi: moşierul Episcopescu şi chiaburul Vasile. Adevărata judecata începe abia acum. «Judecătorul sună clopoţelul: liniştea — Marin şi Bageac sunt achitate Rămâne pentru cercetări Vasile şi E°piscopescu. Iar muncitorii strigau din sală: «Bus să-i judece pe ei şi-om veni şi noi mai. ■tori. Să le arătăm toate ticăloşiile!» Florin Petrescu Imediat e anunţat Căminul cultural din comuna Ştefan cel Mare. Atenţia se încordează. Căminul din comuna Ştefan cel Mare e fruntaş. Are o faimă bine stabilită in judeţ. In paşi mărunţi, cu feţe strălucitoare de fericire, apar mândre patru perechi de vârstnici. Sunt toţi trecuţi de 40 de ani. Dar execută jocul «Mărunte» cu atâta dragoste şi vioiciune, încât sala isbucneşte curând în ropote de aplauze. Aplauzele se înteţesc după «Bătrâneasca» executată cu deosebită graţie şi o ţinută desăvârşită. Strigăturile care însoţesc ultimul lor dans sunt acoperite curând intr’un entuziast val de aplauze. Restul programului — bine pus , la punct — cuprinde jocuri executate de echipe de tineri, un excelent solo de frunză şi un solo de fluor. «Se ţin bine cei din Ştefan cel Mare. Nu-i lucru vşor să întreci cu ei», spune îndesându-şi căciula pe cap. AUREL TELEA din echipa de jocuri a tinerilor Căminul Cultural din corn. Valea Seacă tânărul Radu Dumitru din comuna Vlădeni. „Jocul, cântecul şi veselia le-am aflat dealtea la Cămin5® După cele câteva coruri executate de corul Căminului Cultural din comuna Grindu — a cărui dirijoare, Florica Răducan e o ţărancă săracă în vârstă de 17 ani, — echipa de jocuri execută vioi, corect şi cu multă graţie o serie de dansuri româneşti, care au suferit însă din cauza unei insuficiente preocupari a conducerii pentru procurarea de costume regionale. Apoi, apare pe scenă echipa vârstnicelor. Opt femei, pline de voioșie care cucerește repede sala, îmbrăcate în costume simple locale, execută cu adevărată măestrie „Ca la Breaza“ în sunetele vioaie ale fluerului. Hora se învârteşte cu graţie şi siguranţă şi cu fiecare pas fericirea de pe feţele lor devine mai evidentă. — ,,Cum să nu ne bucurăm din toată inima tovarăşe, când vedem că viaţa noastră înfloreşte din zi în zi!?‘‘, spune cu obrajii încă roşii de emoţie Stanca M. Dobre, vice-preşedinta Comitetului Provizoriu şi „sufletul” echipei — aşa cum o numesc cu multă dragoste celelalte femei. Şi ca o completare Filofteia Niţu ai cărei ochi păstrează încă urmele unei vieţi obidite, adaogă: — „Iaca eu. Am peste 40 de ani, dar până acu vreo câţiva ani n'am ştiut ce-i bucuria şi râsul pe buzele mele. M‘am trezit pe’ lume orfană şi slugă. Jocul, cântecul şi veselia le am aflat dea bea la Cămin. Acum pun tot sufletul în joc şi'n muncă. Că am şi eu de ce să fiu mulţumită.” Cocurile şi dansurile se împletesc intr’o armonie de sunete şi culori care umple sala de voioşie. Strigăturile stârnesc in sală ecouri prelungi. Acea a echipei căminului din Horia, „înainte, nu te’ntoarce, „înainte pentru pace, este acoperită de ropote şi ropote de aplauze. Deosebit de sensibil şi foarte just in aprecieri, publicul, — format de altfel în mare parte din participanţii la concurs — răsplăteşte după merit eforturile şi realizările echipelor, ca şi autenticitatea bucăţilor prezentate. Nu întâmplător participarea publicului a fost mai mică tocmai la dansurile care, dintr'o greşită interpretare a instructorilor, căpătaseră un aspect oarecum artificial îndepărtat de mişcările sale originale, pierzând astfel din vioiciune şi frumuseţe. Acest lucru a fost resimţit la uneledin dansurile executate de echipele Căminelor din Jilavele, IVircea cel Bătrân, Reviga şi In ultimele două dansuri ale Căminului din Feteşti, cena e „ baie de lumină. Sala, o frântură de beznă prin care se ţes nevăzute privirile miilor de ochi. Anghel Marin, ţăranul muncitor din satul răsărit pe o margine de Dunăre a recitat un fragment de poezie. 1140 de căminari au adus azi aici, pe scena împodobită, tot ce e mai frumos în satele lor. Cu roadele muncii dusă zi de zi, luni în şir, lângă isvorul de lumină, de viaţă MARIA COCOŞ din echipa de jocuri bulgare Căminul Cultural din Corbu de Sus Prin contrast, au obţinut furtunoase aplauze jocurile originale interpretate de aceleaşi echipe (exemplu „Ciuleandra“) şi în deosebi jocul specific, locul „Casa Strachina” foarte frumos executat de echipa Căminului Cultural din comuna Strachina. „Aţi jucat foarte Inimos voi“ Sala fremăta de multe ore de ritmul dansurilor şi aplauzelor publicului când megafonul a anunţat echipa de ţigănci a Căminului Cultural din comuna Strachina. încă de la ridicarea cortine! costumele autentice şi ţinuta tinerelor ţigănci a stârnit entuziasmul sălii. In sunetele calde ale unor cântece originale ţigăneşti, opt trupuri svelte şi graţioase se mişcă Intr'un ritm desăvârşit, înzestrat cu un excepţional simţ al ansamblului, fiecare dintre tinerele dansatoare execută o suită de mişcări diferite care se împletesc în minunate figuri de ansamblu. Purtându-şi cu mândrie captetele brune, ochii lor scânteiază de emoţia primei apariţii pe o scenă „die la oraş” şi de bucuria faptului că şi ele-şi pot arăta aci dragostea de viaţă, dragostea pentru regimul care le-a asigurat dreptul la fericire, însoţite de un nesfârşit ropot de a. plauz© şi bisericele opt sătence ţigănci au părăsit scena printre oamenii care Ie strângeau mâinile cu sinceritate şi dragoste. — „Aţi jucat foarte frumos voi” s-a apropiat să le spună un pionier. Papiana Marin îşi potriveşte basmaua albă şi se uită plină de uimire la cel din jur. Parcă nu-i vine a crede că o laudă pe ea şi pe fetele care au jucat cu ea. — „Apăi, am jucat şi noi cum am putut mai bine. Da ne pare bine dacă v’a plăcut”, spune tot strângându-şi fusta înflorată. .Vorba ei se curmă repede. Alte echipe au apărut pe scenă. Corul comunei Vlădeni, format din peste 50 de U.T.MUşti interpretează cu multă căldură o serie de cântece populare şi muncitoreşti. Un flăcău din comuna Chioara, numai zâmbet şi ochi,, strigă din toată inima nişte strigături şi joacă de unul singur de-i sfârâie călcâiele. Şi aşa, până seara târziu, cele 22 Cămine fruntaşe din judeţul Ialomiţa au arătat rând pe rând tot ce-au obţinut ele mai bun în perioada de întrecere, tot ce-au reuşit să dea mai bun, drept dovadă de dragoste pentru Republica noastră Populară care a deschis nebănuite perspective de cultură şi viaţă fericită oamenilor muncii. Dima Petrăchescu nouă, Căminul Cultural — au venit aici. Caracâz, Brâuieţul... Au venit tătarii din Cogealac cu leşuri, cu năframe străvezii ca un abur, cu cingători înstelate cu argint. Bulgarii din Ostrov cu picioarele încinse cu târsâni, cu peştelci înflorite în faţă; macedonenii din Cobadin, turcii din Cocargea, găgăuţii din Săceie. Fetele tătăroaice au apărut acum PETRE JUGANARU echipa de jocuri a bătrânilor. Căminul Cultural din corn. Bărăganu pentru prima dată pe o scenă. Fără vălul pe care-l aruncase pe faţa lor ritul musulman ca să le ferească de văzul lumii. S’au opus piuită vreme mamele. „Cum să ne lăsăm fetele cu chipurile descoperite în ochii oamenilor”. Au dus multă muncă cei din conducerea Căminului Cultural și în cele din urmă tinerele tătăroaice au apărut pe scenă scâlciate in lumină. Au adus cu ele mici frânturi din comorile artei populare tătare. Astfel a putut face Bacă Vesile, tânăra tătară din echipa de dansuri a Căminului din Bărăganul ca dansurile populare „Cara-Caz”, „Geaulac’’ să fie admirate de miile de oameni veniţi din toate părţile judeţului. S’au perindat una după alta, în snopurile de lumină, mişcările când legănate şi pline, de graţie, când tumultoase, ale dansului tânăr, freamătul jocului bulgăresc, armonia scăldată în văluri diafane, din dansul macedonean. Ele au apărut acum aici pe scenă în ziua aceasta a concursurilor dintre cămine, după ani de restrişte şi asuprire. Şinici Mujdaba Mamut cel care joacă atât de minunat acum „zebehu” nici Aha Denistin jucătoarea tătară din Valea Seacă nu au a se mai teme acum de „ciorbagii”, boieri turci care i-au robit în trecut, şi nici de toţi, „ciorbagiii” regimurilor burghezo-moşiereşti. Străvechile dansuri şi jocuri populare au năvălit din colţul de inimă în care generaţiilea rândul de ţărani muncitori le-au păstrat cu sfinţenie, şi se desfăşoară acum în toată neîntrecuta lor măestrie. Cos zurgălăii la api mei Abia a ciupit un pic cobzarul de coardă şi bătrânul de 67 de ani, Petre Jugănaru din echipa de jocuri a Căminului ela Corbeşti la Nădlac, dela Magulicea la Socodor, dela Satu Nou la Puliş, dela zeci şi sute de kilometri, nenumăraţi ţărani săraci şi mijlocaşi, tineri şi vârstnici, fete şi băieţi plini de voie bună şi entuziasm, se îndreaptă în această friguroasă dimineaţă de iarnă către capitala judeţului Arad. Au fost programate 29 Cămine Culturale dar la concurs au venit 36, având peste 1206 participanţi. Participare masivă, rod al colaborării, dintre Comitetele Provizorii şi organizaţiile de massă, sub permanenta îndrumare a organizaţiilor de Partid. ...Se apropie ora începerii concursului. Pe scenă se fac ultimele pregătiri. Sala e inundată de mulţimea culorilor costumelor. Portul naţional al moţilor din munţii Apuseni alături de cel al ungurilor din Cuvin şi cel al germanilor din Sântana, se îmbină armonios aşa cum, mulţumită politicii Partidului şi Guvernului nostru, armonioasă e viaţa comună a tuturor naţionalităţilor din ţara noastră. In primele rânduri, în partea dreaptă a sălii stă echipa de dansuri a Căminului Cultural din Socodor. Iată-l un mijloc pe Puica Vasile, un tânăr plin de viaţă, fiu de ţărani săraci care în trecut muncea cu părinţii pe la curţile moşierilor. E printre cei mai activi de la Căminul Cultural. Peste câteva clipe va intra în scenă. Ochii lui fac înconjurul sălii. Niciodată n’a fost în faţa atâtor oameni. Emoţia se citeşte pe faţa lui. ■ Trebuie ca echipa noastră să se da Cultural din Bărăganu a sărit de unde era aşezat şi a început să-şi fremăte opincile cu zurgălăi. E inima echipei de jocuri a bătrânilor moş Jugănaru. Pe vreme de sloajă, pe viscol, nimic nu-i abat© din drumul spre cămin. Când îl văd tinerii cum joacă se prind ș ei mai cu foc. — „Să ne întreacă bătrânul?” Vrea sa-i oprească nevasta. — „La vite nu dai omule?" — „Dă-le tu femee, eu am treabă I® Cămin“. Pe scenă era toată lumea a lui. A jucat brâul. I s’au auzit un timp zurgălăii la opinci apoi au sărit amândoi. Un lucru ştie bine: căminul lui cultural trebue să iasă primul la concurs. Viaţa din jurul lui l-a trezit la viaţă pe bătrân. După ce se desprinde din joc se alătură unui cimpoer. Costică Rotaru din Mihai Viteazul a umplut burduful cu răsuflarea lui. Acum cerne prin fluerele îngropate în pielea înegrită o doină. Moş Jugănaru se gândeşte fără voe aproape, la vremea când era slugă. Cinci boeri numără pe degetele înegrite. La toţi s muncit. Se întoarce însă repede la voia bună din jur: „Acum e de trăit. De-aş avea 20 d© ard!“ Din burduful inegrit priceputul ciric, poci alege alt cântec. Are atâtea acolo. Flăcăii bulgari se prind intriun joc voinicesc. Se ţin de brâu, se prind în braţele puternice, se poartă prin aer. Luptă cu cântec. Din toate colţurile judeţului au adi® azi ţăranii muncitori la concurs tot c© e mai frumos în satul lor. Jocuri şi cântece alese cu grijă din comoara de nepreţuit a valorilor populare, plămădite in necazuri, nădejdi şi bucurii. de-lungul secolelor. Naţionalităţile conlocuitoare de pe meleagurile constănţene au trait azi din plin, încă o zi din viaţa lor nouă. Vîpgîfi Tiso şi la Banâeiescu şeze printre fruntaşe — spună el pile de hotărâre. Ne-am pregătit din vrem© pentru concurs şi vrem să ne întoarcem cu un premiu în sat la noi“. Nu departe de Puica Vasile stă Hringes Martin, iar mai în spate, restul echipei din Bontana. Discută cu alţi par, trispanţî despre concurs, despre felul cum şi-au dus munca. Treptat discuţia ia caracterul unuidevărat schimb de experienţă. Hévízi urina din echipa de proză îşi limba maghiară a Căminului Cultural din comuna Satu Nou e emoţionată. Cei din Satu Nou au pregătit pentru acest concurs o piesă de teatru scurt, luată din îndrumătorul Cultural şi tradusă în limba maghiară. Hévízi Irina simte o mare bucurie. Fiică a unui ţăran sărac, ea joacă de câteva luni dintr’o piesă de teatru şi azi participă la concursul pe judeţ. Pacea lumii o păşim cu tovarăşul Stalin In ordinea indicată de program„ echipele de coruri si dansuri" ale Căminelor Culturale se succed pe scenă. Sala răsună de cântecele rarmăneşti, maghiare şi germane. Corul din Seitin cântă în limba maghiară melodii culese din sat Corul din Păulis format din români şi germanii cântă în limbile celor două naţionalităţi cântece locale cu,alese din folclorul comunei lor. Sunetele melodiilor pline de viaţă se împletesc armonios cu entuziasmul celor din sală, care răsplătesc prin repetate aplauze eforturile depuse de echipe, pentru a se prezenta în cât mai bune condiţiuni. Cu multă dragoste este primită echipa de dans a Căminului Cultural din Socodor, care în frumoase costume locale prezintă un dans tot local, format din trei părţi: lunga, mărunţeaua şi ţigăneasca. Aplauzele celor prezenţi cu răsplătit cu adevărat perfecta execuţie a dansurilor, într’o vie manifestaţie se transformă întreaga sală atunci când din piepturile celor zece echipieri nut* sună puternic: Pacea lumii o păzim Cu tovarăşa! Stalin Sute de glasuri răspund acestei chemări, exprimând hotărîrea dârză , a celor ce muncesc, de a lupta ală- *turi de Uniunea Sovietică sub conducerea Marelui Stalin, pentru apărarea şi consolidarea păcii. Pe scenă vine apoi echipa de dansuri din Păuliş, care execută un vals german, originar din comună. Apoi echipa, din Pădureni execută în pitoreşti costume locale, dansuri maghiare. Echipa de dansuri din ineu, timp de două luni s’a pregătit pentru a prezenta dansul, local, Incoana. Şi rodul muncii lor s’a văzut la acest concurs, echipa reuşind să prezinte un dans de înaltă calitate. « Stan Vladi ! »: bătrânii au jucat ca tinerii Cum să nu ne bucuram din foaia Inima când vedem că viaţa noastră Înfloreşte din zi In zi! ★ „Acum e de trail» De-aş avea 20 de ani18! Ţărani muncitori de toate naţionalităţile joaca laolaltă ! Participanţi la concursul echipelor artistice ale Căminelor Culturale din jud. Constanţa KADAR SAIME din echipa de dansuri tătărești Căminul Cultural din com. Basarabi. ett NICULINA BALACEANU ■a de jocuri a tinerilor Căminulultural din com. Corbu de Sus S BBBS