România Liberă, aprilie 1950 (Anul 8, nr. 1721-1745)

1950-04-01 / nr. 1721

„NU VOM UITA, NU VOM IERT­Ai" A stat în faţa tablourilor ace­lea vreme îndelungată. La început femeia aceia înaltă, cu fruntea boltită, cu obrajii încă tineri, n’a spus nimic. Privea nu­mai pânzele. Pe urmă s’a aplecat spre băieţaşul bălai—un nod ele vreo patru ani — pe care îl purta de mâ­nă. L-a luat în braţe şi a început să-i vorbească, să-i explice tabloul: — „Vezi tu, femeia asta." Ea este mama fetiţelor de aici. Pe câmpia asta, aici unde se vede zidul spart ,şi băltoacele cu noroi a fost mai de mult casa ei. Avea o casă frumoasă, cu ferestre mari şi cu grădiniţă în care creşteau nalbe şi ochiul bou­lui. Dar a venit războiul şi hitleriş­­tii au trecut pe-aicî cu maşini gre­le. Femeia cu fetiţele ei au fugit din calea hitleriştilor căci ei erau mai răi decât lupii pădurilor. Acum femeia s’a întors. Uite-o aici cu copilaşii ei. Din casa ei hi­­tleriştii n’au mai lăsat nimic. Au pierit şi nalbele şi ochiul boului. In locul lor cresc buruieni. Femeia o să smulgă buruienile şi o să-şi ridi­ce din nou casa. Ea este o femeie curajoasă, o femeie sovietică. Dar vezi cu ce ochi se uită la zidurile prăbuşite, la drumurile desfundate? Privirea ei ne spune că ea n’o să uite niciodată pe lupii care i-au pustiit casa, că n’o să-i ierte, că o să-i pedepsească!” Femeia aceia înaltă care venise la expoziţia graficei sovietice, ţi­nând de mână copilul bălai, a cer­cetat cu migală neasemuit de fru­moasele ilustraţii pe care pictorii sovietici le-au făcut pentru cărţile lui Tolstoi, Gogol, Gorki, Şolohov. Ea a privit cu atenţie reproducerile după pânzele minunate care înfă­ţişau treerişul în colhozuri, recon­strucţia Donbasului, orologiul Krem­linului. în faţa niciusiui tablou nu a întârziat parcă atât de mult ca în faţa reproducerii după afişul lui Smarinov: „Nu vom uita, nu vom ierta”. Femeia a plecat, ţinând strâns în pumnul ei mare, mânuţa fragedă a copilului cu părul blond. Când a ajuns la uşă, a întors capul şi s-a uitat încă odată la mama sovietică, la cele două fetiţe, la casa prefă­cută în ruine, la jalea pe care hitle­­riştii au lăsat-o în urma lor. Ochii femeii s’au umezit. Şi-a strâns co­pilul lângă ea. In privirea femeii care cobora cu pas apăsat scările expoziţiei grafi­cei sovietice se citea limpede: „Nu vom uita, nu vom ierta niciodată, nu vom îngădui ca odioasele crime să se repete”. PROF. FREDERIC JOLIOT CURIE, PARIS Oamenii de ştiinţă din Republica Populară Română încadraţi in marele front organizat al păcii condus de Uniunea Sovietică, vă tri­mit prin Prezidiul Academiei Republicii Populare Române, iubite coleg, călduroase felicitări, cu prilejul celei de a st­a aniversări. Suntem mândri că Dvs. mare savant şi luptător pentru pace vă număraţi printre­ membrii Academiei noastre şi vă urăm ani mulţi de muncă şi activitate bogată în slujba marilor idealuri ale omeni­rii, pacea şi progresul.­ ­ Preşedintele Academiei Republicii Populare Române TRAI­AN SAVULESCU . : Academician Profesor. LA MINA DE FIER GHELAR enism DOROHOI . Urmând îndrumările date de organizaţia de Partid şi Co­mitetul Provizoriu mulţi ţărani munci­tori din comuna Mereanca Dorohoi şi-au îndeplinit înainte de termen planul în­­­sămânţărilor din prima etapă. Pe ogoarele acestor ţărani muncitori, cum este de pildă cel al ţăranului mun­citor Almarioarei Gh. Matei, care nu a precupeţit niciun efort în munca pen­tru terminarea la timp a Insămânţărilor, BRAILA. — încă din primele zile ale campaniei de însămânţări dii această primăvară, ţăranii muncitori din comu­na Lişcoteanca au chemat la întrecere toate comunele din plasa Lenea jud. Brăila. Muncind cu mult spor în cadrul întrecerilor, ei au reuşit să termine înainte de termen însămânţările pro­gramate pentru prima etapă. Ţăranii muncitori din comuna Lişco­­tearrea au început acum lucrările pen­tru cea de a doua etapă. Până în pre­zent ei au realizat 34 ha. arătură pen­tru însămânţarea plantelor furajere şi 40 ha. arătură pentru însămânţarea bumbacului. Pentru a duce la bun sfârşit şi cel, de a doua etapă, organizaţiile de masă, corpul didactic şi Comitetul Provizoriu­­ din comună dau tot concursul şi spri­­­­jină, sub îndrumarea organizaţiei de. Comunele Brabova şi Moşna sunt co­mune fruntaşe în plasa Brabova-Dolj. Ele au reuşit sa însămânţeze suprafe­ţele programate pentru prima clata înainte de termenul fixat. Din cauza faptului că nu toate Co­mitetele Provizorii comunale au reuşit să-şi organizeze temeinic munca, mul­te comune au rămas însă în urmă. Până în ziua de 22 Martie în plasa Brabova- Dolj s-au însămânţat deabia 995 ha. d­in cele 2128 ha. programate pentru prima etapă a însămânţărilor. Această slabă a început să răsară grâul de primăvară. Ceilalţi ţărani muncitori din comuna Mereanca privesc cu bucurie rezultatele obţinute de tovarăşii lor care au reuşit să termine cu succes însămânţările din prima etapă şi sunt ei înşişi hotărîţi să ducă o muncă intensă pentru a înde­plini înainte de termen sarcinile ce le revin în această campanie. D. RAILEANU coresp. voluntar Partid pe ţăranii muncitori, in efortul lor de a se achita cu cinste de sarci­nele ce le stau in faţă. AURELIA KIRDACHESCU corespondentă îndrumată de organizaţia de Partid şi mobilizată de Comitetul Provizoriu ţărănimea muncitoare din comuna Ciu­percenii Noi-Dolj, a reuşit ca până în ziua de 14 Martie să termine insamân­­ţările prevăzute pentru culturile din prima etapă. D­in această dată ţărănimea munci­toare din comună a început pregătirii­ pentru cea de a doua etapa, făcând până In prezent ogoare la o supra­faţă de 562 hectare. TRAIAN MINOIU coresp. voluntar organizare­a muncii se datoreşte în mare parte Comitetului Provizoriu al plăşii care nu s’a îngrijit din timp să aprovizioneze comunele cu sămânţa de floarea soarelui şi mazăre. E necesar ca atât Comi­tul Provizo­riu de plasă cât şi Comitetele Provizo­rii din comunele plăşii Brabova să-şi intensifice munca şi să lichideze de urgenţă rămânerea în urmă în campa­nia însămânţărilor VIRGIL VASILESCU corespondent LUPTÂNDO RECOLTĂ ÎMBELŞUGATA LUPTĂM PENTRU PAGE Pe ogoarele ţăranilor muncitori din comuna Meleanca-Dorohoi a răsărit grâul de primăvară Ţăranii muncitori din comunele Lişcoleanca jud. Brăila Ciupercenii Noi-Dolj au terminat însămânţările din prima etapă Plasa Brabova din judeţul Dolj trebue să lichideze rămânerea în urmă din campania însămânţărilor „ROMANIA LIBER'S” Echipa tovarăşului Lup Joachim scoate din Abatajul Păcii sederita în contul lunii Mai­ T­renul mic, ce transportă muncito­rii la mina de fier Ghelar, jude­ţul Hunedoara, şerpueşte printre munţii înalţi înşiruiţi dealungul liniei Înguste. Rămân rând pe rând în urmă gările mici şi haltele. După vreo oră ajungem la Ghelar. Minerii coboară grăbiţi din vagoane, se îndreaptă spre sala de pon­­taj. Apoi îşi iau lămpile cu carbid şi aşteaptă să între cu cărucioarele la locu­rile de muncă. Din coasta muntelui por­neşte spre adâncuri o galerie săpată în straturile masive de piatră. In faţa mi­nei, pe liniile înguste convoaie lungi de vagonete încărcate cu siderită şi timp, uită urmează a fi transportate spre Hu­nedoara, pentru ca sa fie alimentate la timp furnalele ce trebue să dea Repu­blicii noastre Populare, tot mai m­ultă fonti şi de mai bună calitate, pentru o viaţă m­ai bună, pentru pace. Locomotiva electrică porneşte spre Ini­ma muntelui, in cărucioarele scunde, stau unul lângă altul minerii. intr'un că­rucior, printre ceilalţi mineri sunt şi ortacii tovarăşului Lup Ioachim, decorat cu „Ordinul Muncii“ el. IlI­a, Bârlea A­­vram, Lup Andrei, Fabian Lori­ni­c şi Drăgan Gh. S-au aşezat cu toţii, ca de­ obicei, în acelaş cărucior. Discută des­pre producţie, despre întreceri sociali C­olivia urcă printre ghidajele puţului spre orizontul II. Se leagănă de câteva ori, apoi se opreşte. Fiecare miner apucă pe galeriile înguste, pe suitoarele stră­bătute de scări lungi, pentru a a­­junge cât mai repede la abatajele tinde lucrează. Minerul Lup Ioachim împreună cu ortacii, se îndreaptă spre abatajul Nr. 47, Abatajul Fach. Cu căteva zile în urmă, tov. Lup Ioachim după ce el şi echipa lui ie­şiseră de la şut şi­ a adunat ortacii. Din buzunar a scos ziarul împăturit cu grijă. L-a desfăcut şi a început să citească rar: „In Valea Jiului, minerii din întiinţa de a contribui cât mai­ mult la lupta pentru pace, au constituit Abatajul Păcii, din ca­re scot zilnic cărbune mai mult şi mai bun. Minerul Kuderna Emil dela exploatarea Petrila a dat 80 râvne de cărbune intr'un şut din Abatajul Păcii’'. Din cană în când, tov. Lup Ioa­­chim îşi ridica privirea de pe sl° vele negre ale ziarului, privea când pe unul, când pe altul parcă să ie ştie gândurile — Ar fi bine să cerem, spuse deo­dată ortacul Bârlea Avram — ca şi abatajul nostru să poarte deacum numele de Abatajul Păcii. Nici noi ste şi felul în care să-şî organizeze mai bine munca pentru a da mai mutră şi dorită. — „Până acum, — spune minerul Lup Ioachim, — avem o depăşire mai mare decât a obţinut echipa tov, Lucas Petru cu care suntem în întrecere so­cialistă. Dar asta nu înseamnă să ne culcăm pe o ureche. Poate oricând să ne ajungă şi chiar să ne întreacă şi eu cred că voi nu vreţi să rămânem în urmă. Uite astăzi ca lucrul să meargă mai bine, eu cu Drăgan puşcăm, iar ,voi lu­ eraţi în partea cealaltă a abatajului. Să dăm astfel din ce în ce mai multă si­­derită, ca tovarăşii noştri de la furnale să-şi poată duce la bun sfârşit sarcinile ce le revin in cadrul Planului de Stat”. Ortacii îl ascultă cu atenţie. Fiecare cuvânt înseamnă pentru ei un imbold în muncă. Locomotiva electrică, ce trage căru­­cioarele, străbate prin întunericul gale­riei. Deodată se opreşte. E orizontul Lucacs. Minerii coboară. Unii se în­dreaptă spre locurile de muncă de la acest orizont, alţii se îndreaptă spre puiul ce urcă spre orizontul 11. Tovarăşul Lup Ioachim face mai mare para lămpii şi, împreună cu­ ortacii lui, se urcă în coli­vie odată cu ceilalţi mineri n’o să ne lăsăm mai prejos. O să scoa­tem din ce in ce tot mai multă si­­derită, ştiind că în felul ăsta, spri­jinind efortul tovarăşilor noştri jur­­nalişti, contribuim m­ai mult la lup­ta pentru întărirea lagărului păcii, în frunte cu măreaţa Uniune Sovie­tică. Şi ceilalţi ortaci gândeau la fel. Minerul Lup Ioachim o privea cu bucurie. — „Ca tovarăşi — re spuse el, împăturind din nou ziarul pe care-l băgă în buzunar, — şi eu când am citit pentru prima d­ată despre ini­ţiativa pe care au luat-o tovarăşii noştri din Valea Jiului, m’am gân­dit, că şi noi ar trebui să cerem cu abatajul unde lucrăm să poarte denumirea Abatajul Păcii. Cu asta dăm o lovitură Şi măi puternică im­­portan­­tUc­r care vor sef­ să arate din nou colfii, care vor să ne vadă ia­răşi în mizerie şi ingenue hinti in faţa lor. Degeaba se mai gândesc eu la planurile astea, că noi strânşi în jurul Uniunii Sovietice, îndrumat’ de Partiţi­! nostru, mergem tot înn inte pen­truca viaţ­a să se îmbnvntr tpcsră dein o zi la alta am suferit destul din cauza e­’-ploatatorilor şi acum ştim noi să-i­­punem cu botul pe labe’’. — ...aşa Lup­­aci, ăsta-î şi gân­dul nostru. Hai să mergem chiar acum să te spunem tovarăşilor de la Partid la ce ne-am gândit noi“ — adaogă unul dintre ortaci. Şi cu toţii s’au îndreptat spre or­ganizaţia de Partid. A­junşi în abataj, ortacii se duc fie­care la locul său de muncă. Işi pregătesc sculele, le ung, ca tu­end să meargă cât mai bine, să nu piar­dă nicio clipă din sat, să scoată tot mai multă siderită. «Minerul Lup Ioachim controlează fron­­tul de lucru. Apoi cu ranga lungă, cop­­toreşte (desprinde pietrele slabe care in timpul perforării pot eventual să cadă jos). După ce a terminat această ope­raţie, ia perforatorul şi-l pune în bă­tae. Sfredelul pătrunde anevoie îtt stra­­tul de siderită. Mâinile-i împing cu pu­­tere perforatorul. Un ţăcănit ritmic. Rând pe rând sunt bătute cele 8 găuri­ Intre timp, ortacul lui a curăţit vatra abatajului aruncând siderită în vago­­netul mit sau cuc, cum îi spun ei. Dîn­­tr’o lădiţâ mică, minerul Lup, care a urmat şi şcoala de artificieri şi ca atare are dreptul să puste singur, pregăteşte cartuşele, fitilurile şi barajul. In fiecare gaură, pune câte un explosiv, ii astupă apoi cu bura], astfel ca explozia să rupă cât mai multă siderită din stratul raa­e, care pătrunzi în galeria îngustă ca duce spre abatajul 47, Abata­jul Păcii, în care lucrează echipa minerului Lup Ioachim, un sîeșuîot ro*a stă aninat de bolta galeriei, de drapelul producţiei pe care ortacii din această echipă Lau câştigat în cadrul într­ero­rilor socialista încă cu 15 luni în urma datorită depăşirilor de norme pe care le­­au obţinut Sneont­nu. De atunci, ortacii minerului Lup Ioa­chim luptă plini de elan pentru a-l păs­tra în tot timpul în abatajul lor. „Tovarăşe, a trebuit să luptăm din greu — spune ortacul Fabian Lorintz, ori­ntre câte ori îl întreabă cineva cum a re­uşit să obţină acel drapel al producţiei Dar acum este şi mai grea sarcina noas­­tră de a-l păstra. Tovarăşii noştri cu care suntem în întrecere socialistă, muncesc cu râvnă ca să câştige şi ei drapelul producţiei. D’aia e grea sar­­cina pe care o avem. Insă nici noi nu ne lăsăm, in fiecare zi, primul gând când ieşim dela sut­e să vedem câte tona de siderită au dat eî. Apă­, dacă au dat mai mult într’o zi, în ziua urmă­toare muncim cu eforturi sporite ca Din ziua aceea abatajul lui Lup Ioachim, a primit numele de Aba­tajul Păcii. Depăşirile de normă au crescut de la o zi la alta 60 la sută... 60... 03 la sută, mei multă, tot mai multă siderită. siv. Potriveşte fitilurile, te crestează şi epos te dă foc. Ortacii s’au retras pe galeria înveci­nată­ la peste 100 metri. Deodată se aud bubuituri puternice. Una..., cinci... opt! — „Au luat toate foc. Lup baci” — spune unil dintre ortaci. Mai aşteaptă câteva minute, apoi se întorc cu toţii la locurile lor de muncă. Sîderiţa, ruptă în bulgări mari din front, este acum încărcată in vagonet­ și dusă la rol. Ortacul împinge cu pu­tere vagonetul, care la început abia se urnește din loc, apoi alunecă pe liniile înguste. Din abatajul lui Lup Ioachim pornesc spre lumină tot mai multe va­­gone­te de siderită. Astfel, zi de zi norma este depăşită cu 76—95 la sută. In lunile Ianuarie şi Februarie, echipa a depăşit programul de producţie cu 90—93 la sută. Dato­­rită acestor însemnate depăşiri obţinute in mod continuu, echipa minerului Lup Ioachim, dă încă de pt acum, din Aba­tajul Păcii, siderită în contul lunii Mai, să-î ajungeai şi întrece® ţiilor cu piuit. Fiecare dintre noi, iubeşte acest drapel al producţiei, fiindcă el este sem­nul m­uncii noastre de zi cu zi. In felul ăsta am­ reuşit noi să-î ţinem vreo 1 S luni dearândul şi angajamentul pe care ni l-am luat este ca Abatajul Păcii să-l aibă nu tot timpul. Dar pentru asta ne muncim din zi în zi cu şi mai multă dragoste, ne organizăm şi mai bine munca, astfel ca să nu pierdem nici o clipă fără de folos“. însufleţiţi de acest gând, ortacii mi­nerului Lup Ioachim, au câştigat me­reu întrecerea socialistă cu celelalte echipe, păstrând timp de 15 luni dra­­pelul producţiei. Şi în luna Martie, ei au câştigat întrecerea socialistă cu e­­chipa tov. Lucacs Petru de la abata­­ul Nr. 46. Abata­jul lui Lup Ioachim, Abata­jul Păcii, este fruntaş pe întreaga mină, dând mereu tot mai multă siderită pen­tru întărirea Patriei, pentru pace. Zil­nic, ies la suprafaţă din întunericul a­batajului, tot mai numeroase tone de siderită peste normă. Ovidiu Maraionu Abatajul No 47 — Abatajul Păcii D Din Abatajul Păcii, ies la ziuă vagorete cu siderită în contul lunii Mai Echipa minerului Lup Ioachim deţine de 15 luni drapelul producţiei NICIO INTRE­PRINDERE NU APĂRĂ ÎNTRECERII SOCIALISTE IM CINSTEA ZILEI DE 1 MAI gr® m Ziua cte î Mai, ziua KB m solidarităţii internaţional B,­nala a oamenilor mini­mmeSunt cit, este întâmpinată in acest an cu numeroase şi însemnate succese ale forţelor păcii. Răsunătoarele victorii ale­ e­­conomiei sovietice, concretizate în cea de a treia şi cea mai impor­tantă reducere de preţuri, intensi­ficarea luptei împotriva aţâţăto­rilor la războiu (lipsiţi, mulţumită ştiinţei sovietice, de una din prin­cipalele arme ale „războiului rece“, şantajul atomic), crearea Repulticii Populare Chineze şi a Republicii Democrate Germane, întărirea puterii economice şi poli­tice a ţărilor de democraţie popu­lară, creşterea mişcării de elibe­­rare naţională in tarile coloniale, toate acestea arată că forţele păcii sunt capabile să zădărnicească pla­nurile imperialismului anglo-ame­­rican de subjugare a popoarelor, de deşi Mituire a unui nou m­ăcel Pentru aceasta este necesar ca oamenii din toată lumea să-şi con­sacre întreaga energie creatoare luptei pentru pace, pentru viaţă, în Uniunea Sovietică şi în ţările care pe drumul deschis de Uniu­nea Sovietică păşesc spre socia­lism, ziua de 1 Mai este întâmpi­nată de oamenii muncii prin noi realizări în producţie, în cadrul Planurilor lor de Stat, în Republica noastră Populară, 1 Mai găseşte pe oamenii muncii avântaţi în uriaşa bătălie pentru construirea socialismului, luptând cu entuziasm pentru îndeplinirea şi depăşirea celui de al do­tea Plan de Stat. Şi măreaţa zi a solidari­­tăţii internaţionale a oamenilor muncii este pentru nenumăraţii constructori ai socialismului din ţara noastră un puternic îndemn ca şi mai multe, la şi mai valo­roase realizări. Creşte în oamenii muncii din ţara noastră conştiinţa că prin contribuţia lor la întărirea Republicii Populare, ei contribuie la întărirea întregului lagăr al pă­cii, că fiecare victorie dobândită aici în muncă este sprijin docheru­lui francez care refuză să descarce armament american, sprijin tova­răşului din Vietnam care luptă împotriva ferocei­ exploatări colo­­nialiste. Pentru a cinsti ziua de 1 Mai, ziua internaţională a solidarităţii oamenilor muncii de pretutindeni, întregul colectiv de muncă al sche­lei Sovrompetrol Ochiuri-Dâmbo­­v­iţa s-a întrunit în ziua de 28 Mar­tie intr’un meeting, în cadrul că­ruia a lansat o chemare la între­cere către toate colectivele de muncă­­­in ţară. „Convinşi fiind că toţi oamenii muncii din ţara noastră sunt ani­maţi de aceeaşi dragoste de Pa­trie, de aceeaşi dorinţă de a con­strui socialismul, de aceeaşi hotă­­rîre de a apăra pacea — se spune în chemarea la întrecere — noi, muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii de la schela Sovrom­­petrol Ochiuri-Dâmboviţa, chemăm ne toţ? muncitorii, tehnicienii, in­ginerii şi funcţionarii din toate în­treprinderile şi instituţiile din Re­publica noastră Populară să-şi în­suşească iniţiativa noastră de a întâmpina ziua de 1 Mai prin mărirea angajamentelor luate în întrecerea socialistă“. Dragostea de Patrie a harnici­lor petrolişti dâmboviţeni, hotărî­­rea lor dârză de a contribui la construirea socialismului, s’a o­­glîndit în realizările obţinute pe primul trimestru al anului 1950. îndeplinirea planului de producţie şi depăşirea lui la foraj cu 5 la sută oglindesc avântul cu care ei au desvoltat şî extins întrecerea socialistă, îndrumaţi de Partid, sprijiniţi în permanenţă de direcţiune şi sin­dicat, ei au preţuit întrecerea so­cialistă ca metodă comunistă de construire a socialismului şi au fol­osit-o în lupta pentru îndeplini­rea Planului, pentru crearea unei vieţi mai bune. Metodele sovietice folosite in munca lor de zi cu zî le-au asigurat succesele obţinute, în lupta pentru Plan. Urmârnd exemplul ,şi experienţa tehnicei cele­ mai avansate, a tehnicei so­vietice, muncitorii petrolişti por­nesc cu toata încrederea la mări­rea angajamentelor luate în în­trecerea socialistă şi vor sa cin­stească cu tot mai multe realizări măreaţa zi de 1 Mai. Marele Stalin, făcând bilanţul primului Plan Cincinal al U.R.S.S. şi vorbind despre forţele esenţiale care au asigurat victoria îndepli­nirii Planului spunea că ele sunt: „înainte de toate, activitatea şi spiritul de abnegaţie, entuziasmul şi iniţiativa maselor de milioane de muncitori şi colhoznici, care, împreună cu inginerii şi tehnicie­nii, au dat dovadă de o uriaşă ener­gie în desfăşurarea întrecerii so­cialiste şi a urărniciei. Nu poate fi nicio îndoială ca fără aceasta noi nu ne-am fi putut atinge scopul, nu am îi putut face niciun pas înainte“. Entuziasmul şi iniţiativa milioa­nelor de oameni sovietici, uriaşa desfăşurare a întrecerii socialiste, au asigurat victoriile strălucite obţinute zi de zi şi an de an, fă­când din Patria lor bastionul pă­cii, securităţii şi independenţei po­poarelor. Iniţiativa şi entuziasmul oamenilor sovietici sunt exemplul pe care oamenii muncii din ţara noastră îl urmează în munca lor în trecerile socialiste pornite în luna Februarie de oamenii muncii din ţara noastră, pentru îndepli­nirea şi depăşirea Planului, oglin­desc entuziasmul şi dorinţa lor fierbinte de a construi socialismul în scumpa noastră Patrie, de a întări frontul păcii. Mărirea în cinstea zilei de 1 Mai a­­angajamentelor luate este manifestarea profundei soli­darităţi a oamenilor muncii din ţara noastră cu lupta sutelor de milioane de luptători pentru cauza păcii şi socialismului. „Noi ştim că fiecare tonă de ţi­ţei în dîns reprezintă o contribuţie împortantă îa desvnîţarea econo­miei naţionale, îa întărirea indu­strie! noastre­ socîaliste, la întări­rea frort**!!!* năo’i’L in arest fel Sfrâ n­gerii şi funcţionarii schelei So­vrompeiroî Ochiuri-Dâmboviţa, în chemarea lor la întrecere. De aceea ei şiau mărit angajamentele luate în întrecerea socialistă, an­­gajându-se ca în luna Aprilie să obţină cea mai mare producţie medie lunară de la începutul Pla­nului de Stat pe 1949 şi până în prezent. Pentru aceasta petroliştii de la schela Ochiuri-Dâmboviţa vor extinde folosirea metodelor sovietice, introducând în producţie metoda de forare cu două pompe şi inovaţia „baioneta de desfăţare Donţov”, ceea ce se va asigura o productivitate sporită. Exemplul petroliştilor poate şi trebue să fie urmat de toţi munci­torii, tehnicienii, inginerii şi func­ţionarii întreprinderilor şi institu­ţiilor noastre. Răspunsul lor la a­­ceastă chemare trebue sa fie o pilda a atitudinii oamenilor muncii din Republica noastră faţă de Pa­trie, trebue să fie încă o lovitura dată aţâţătorilor la un nou război, învăţând din experienţa sovieti­că, aplicând minunatele metode ale tehnicei sovietice, minerii şî metalurgiştii, textiliştii şi chimişti, muncitorii din industria alimenta­ră şi ţăranii muncitori vor contri­bui, prin efortul lor, la întărirea economiei noastre naţionale, la industrializarea ţării. Extinderea metodelor sovietice de lucru la cuptoarele Siemens Martin, la războaiele de ţesut, în metalurgie,­­ forare în petrol, etc., etc., va crea posibilitatea ridicării nivelu­lui tehnic al industriei noastre. Va îmbogăţi sortimentul producţiei şi va uşura condiţiile de muncă. Concomitent cu angajamentele muncitorilor, direcţiunile de între­­prinderi trebue să facă astfel în­cât realizările în producţie să se oglindească deplin în îmbunătăţi­rea condiţiilor de viaţă ale oame­nilor muncii. Cinci aparate de radio, douăzeci ceasuri deşteptătoare şi cinci băi vor îmbunătăţi condiţia de viaţă a muncitorilor care sunt cazaţi­ în dormitoarele schelei Ochiuri-Dâm­­boviţa. Numeroase’­aite­ angaja­mente luate de direcţiune pentru protecţia muncii vor schimba mult condiţiile de muncă. Iată cum con­ducerea acestei schele a înţeles să se încadreze în aceasta măreaţă întrecere, să-şi ia angajamente care să contribue, alături de cele ale muncitorilor, la ridicarea pro­ducţiei şi productivităţii muncii, la ridicarea nivelului lor de viaţă. Antrenând în acest fel în între­ceri toate colectivele de muncă, de la ucenic la inginer, de la func­ţionar la director, vom arăta dra­gostea şi ataşamentul nostru la lupta Partidului, pentru crearea unei lumi noi, fără exploatare, fără războaie. „Nici o întreprindere în afara întrecerii socialiste” — iată lo­zinca în jurul căreia trebue să mo­bilizăm toate forţele în cinstea zi­lei de 1 Mai. In cadrul întrecerii socialiste să realizăm angajamen­tele luate, să contribuim la îm­plinirea şi depăşirea Planului, la întărirea Păcii, înainte „Pentru Pace, împotriva aţâţătorilor la un nou război!” ­­ UI OriNELE ,STRUM60!!BRAŞ­N! MURCITORl­ROMÂNl, UNGUR! Şl SAŞI MUNGESC CU DRAG ÎMPREUNĂ PENTRU CAUZA PĂCII O lozincă frum­os scrisă, prinsă pe perete!“ din faţa porţii îiî atrage privirea îndată ce pătrunzi în curtea uzinei „Strungul”: „Le a habarus us­zítok kai, ki mun­kás asztal beket a­­kar”. Acestea sânt cu­vintele pe care le pronunţă cu dârzenie toţi muncitorii din uzină, care strigă Intr’un glas: „Jos aţâţătorii la război’; cei car° muncesc vor pace“ . Intr’unul din birourile uzinei, doi bar­­baţi stau aplecaţi deasupra unor hârtii pe care înseamnă mereu sare ceva şi discută. Supt tovarăşii Pomană Nicolaie şi Kope Ludovic, preşedintele şi secreta­rul Comitetului de luptă pentru pace a­ întreprinderi: — Eu cred, spune tov. Kope,, un tâ­năr slăbuţ cu faţa smeadă şi privirea vie, că ar fi bine să-l c°nsu­tăm şî pe tov Schuster M­ihai în privinţa zilei când să fixăm şedinţa. Nu e el unul din­tre cei mai destoinici membri ai colec­tivului nostru? ~ Ai dreptate, îi răspunse, tov. Poman lă care se fi apropiase de telefon Câteva minute mai târziu, un om da vreo 40 de ani, înalt, biopol, cu privirea blândă şi cu gesturi liniştite, îşi făcu apariţia în cameră. Cuvintele sale sunt ascultate cu aten­ţie de ceilalţi. —­ Da, da, vom fixa şedinţa Comite­­tului de luptă pentru pace pentru ziua de 18. Până atunci ne vom fixa planul nostru de munca pe care-l vom­ complecta cu sugestiile ce le vor aduce ceilalţi to­­varăşi din comitet. Intr'un târziu, tov. Schuster, cu car­­netul de note în mână, se îndreaptă grăbit spre turnătorie. — Trebue să-i comunic unele che­stiuni şî tovarăşei Ana­­kruleff care face parte din comitetul nostru. N'aţi vrea să mă însoţiţi prin uzină? ni se adresează tov. Schuster în timp ce-şi roteşte cu dragoste privirea peste clă­direa uzinei. •Ar — Ce atmosferă era altădată aici, câtă ură clocotea peste tot. Duşmanii noştri, duşmanii celor ce muncesc, au căutat s­ă desbine unitatea clasei muncitoare, semănând ură şi du­şmanie între noi, na­­ţionalităţile conlocuitoare; în felul acesta ne puteau exploata şi mai bine. Acum însă, ne cunoaştem bine duş­manii. Ei sunt acelaşi pentru toţi oam­e­­nii muncii de pretutindeni. Şi ui­taţi- vă cum ştiu să răspundă du­­şmanilor muncitorii noştri deja ..Strungul“, ne spune Jen I. Schuster în timp ce se opreşte în secţia strungărie în faţa unui panou. Iată fotografiile evidenţiaţilor în mun­că din această secţie din luna Februa­rie: Neguş Vasile, Buhn Otto, Farkas David şi Joos l­aslo. . Ei ştiu, îşi continuă tov. Schuster vorba, că numai prin efortul comun al tuturor, vom­ putea întări pacea. Dar iată,ne ajunși la tovarăşa Ber­­tleff... O femeie tânără încă, cu părul strâns legat într’o basma curată, ne întinde mâna prietenește. — Vorbeam tocmai cu băiatul meu care,i la școala de ucenici a uzinei şi­­care a venit foarte fericit sa mă anunţe că pentru silinţa ce a depus,­ în muncii, conducerea uzinei l-a răsplătit cu un co­stum de haine. Sunt tot atât de bucu­roasă ca şi ui­ci nici nu ştiu cum să mulţumesc Partidului şî Guvernului pentru tot ce fac pentru toţi, pentru vitorul copiilor noştri. Eu lupt pentru băiatul meu, pentru toţi ai unci dragi care m­i-au­­mai rămas, lupt­ ca să fie pace, ca să ne putem clădi o viaţă noua! Şi ca mine gândesc toţi muncitorii cinstiţi, români, unguri şi germani din uzina noastră. Mergem apoi din secţie în secţie. Peste tot, încordaţi în aceiaşi efort,­­ti­neri şi vârstnici, femei şi bărbaţi, ro­mâni, unguri, saşi, muncesc cu râvnă, muncesc, pentru îndeplinirea Planului, muncesc şi luptă pentru pace. 7 români, 7 maghiari şi 7 saşi for­mează Comitetul de luptă pentru pace din uzinele „Strungul“. Muncind cu dragoste, luptându­-se pentru a-şi îndeplini şi depăşi sarcinile ce sunt trasate lor prin plan, muncito­rii de la „Strungul“ luptă pentru viito­rul lor fericit, luptă pentru pace. All. Cerneai PAGINA 3-a

Next