România Liberă, aprilie 1950 (Anul 8, nr. 1721-1745)
1950-04-01 / nr. 1721
„NU VOM UITA, NU VOM IERTAi" A stat în faţa tablourilor acelea vreme îndelungată. La început femeia aceia înaltă, cu fruntea boltită, cu obrajii încă tineri, n’a spus nimic. Privea numai pânzele. Pe urmă s’a aplecat spre băieţaşul bălai—un nod ele vreo patru ani — pe care îl purta de mână. L-a luat în braţe şi a început să-i vorbească, să-i explice tabloul: — „Vezi tu, femeia asta." Ea este mama fetiţelor de aici. Pe câmpia asta, aici unde se vede zidul spart ,şi băltoacele cu noroi a fost mai de mult casa ei. Avea o casă frumoasă, cu ferestre mari şi cu grădiniţă în care creşteau nalbe şi ochiul boului. Dar a venit războiul şi hitleriştii au trecut pe-aicî cu maşini grele. Femeia cu fetiţele ei au fugit din calea hitleriştilor căci ei erau mai răi decât lupii pădurilor. Acum femeia s’a întors. Uite-o aici cu copilaşii ei. Din casa ei hitleriştii n’au mai lăsat nimic. Au pierit şi nalbele şi ochiul boului. In locul lor cresc buruieni. Femeia o să smulgă buruienile şi o să-şi ridice din nou casa. Ea este o femeie curajoasă, o femeie sovietică. Dar vezi cu ce ochi se uită la zidurile prăbuşite, la drumurile desfundate? Privirea ei ne spune că ea n’o să uite niciodată pe lupii care i-au pustiit casa, că n’o să-i ierte, că o să-i pedepsească!” Femeia aceia înaltă care venise la expoziţia graficei sovietice, ţinând de mână copilul bălai, a cercetat cu migală neasemuit de frumoasele ilustraţii pe care pictorii sovietici le-au făcut pentru cărţile lui Tolstoi, Gogol, Gorki, Şolohov. Ea a privit cu atenţie reproducerile după pânzele minunate care înfăţişau treerişul în colhozuri, reconstrucţia Donbasului, orologiul Kremlinului. în faţa niciusiui tablou nu a întârziat parcă atât de mult ca în faţa reproducerii după afişul lui Smarinov: „Nu vom uita, nu vom ierta”. Femeia a plecat, ţinând strâns în pumnul ei mare, mânuţa fragedă a copilului cu părul blond. Când a ajuns la uşă, a întors capul şi s-a uitat încă odată la mama sovietică, la cele două fetiţe, la casa prefăcută în ruine, la jalea pe care hitleriştii au lăsat-o în urma lor. Ochii femeii s’au umezit. Şi-a strâns copilul lângă ea. In privirea femeii care cobora cu pas apăsat scările expoziţiei graficei sovietice se citea limpede: „Nu vom uita, nu vom ierta niciodată, nu vom îngădui ca odioasele crime să se repete”. PROF. FREDERIC JOLIOT CURIE, PARIS Oamenii de ştiinţă din Republica Populară Română încadraţi in marele front organizat al păcii condus de Uniunea Sovietică, vă trimit prin Prezidiul Academiei Republicii Populare Române, iubite coleg, călduroase felicitări, cu prilejul celei de a sta aniversări. Suntem mândri că Dvs. mare savant şi luptător pentru pace vă număraţi printre membrii Academiei noastre şi vă urăm ani mulţi de muncă şi activitate bogată în slujba marilor idealuri ale omenirii, pacea şi progresul. Preşedintele Academiei Republicii Populare Române TRAIAN SAVULESCU . : Academician Profesor. LA MINA DE FIER GHELAR enism DOROHOI . Urmând îndrumările date de organizaţia de Partid şi Comitetul Provizoriu mulţi ţărani muncitori din comuna Mereanca Dorohoi şi-au îndeplinit înainte de termen planul însămânţărilor din prima etapă. Pe ogoarele acestor ţărani muncitori, cum este de pildă cel al ţăranului muncitor Almarioarei Gh. Matei, care nu a precupeţit niciun efort în munca pentru terminarea la timp a Insămânţărilor, BRAILA. — încă din primele zile ale campaniei de însămânţări dii această primăvară, ţăranii muncitori din comuna Lişcoteanca au chemat la întrecere toate comunele din plasa Lenea jud. Brăila. Muncind cu mult spor în cadrul întrecerilor, ei au reuşit să termine înainte de termen însămânţările programate pentru prima etapă. Ţăranii muncitori din comuna Lişcotearrea au început acum lucrările pentru cea de a doua etapă. Până în prezent ei au realizat 34 ha. arătură pentru însămânţarea plantelor furajere şi 40 ha. arătură pentru însămânţarea bumbacului. Pentru a duce la bun sfârşit şi cel, de a doua etapă, organizaţiile de masă, corpul didactic şi Comitetul Provizoriu din comună dau tot concursul şi sprijină, sub îndrumarea organizaţiei de. Comunele Brabova şi Moşna sunt comune fruntaşe în plasa Brabova-Dolj. Ele au reuşit sa însămânţeze suprafeţele programate pentru prima clata înainte de termenul fixat. Din cauza faptului că nu toate Comitetele Provizorii comunale au reuşit să-şi organizeze temeinic munca, multe comune au rămas însă în urmă. Până în ziua de 22 Martie în plasa Brabova- Dolj s-au însămânţat deabia 995 ha. din cele 2128 ha. programate pentru prima etapă a însămânţărilor. Această slabă a început să răsară grâul de primăvară. Ceilalţi ţărani muncitori din comuna Mereanca privesc cu bucurie rezultatele obţinute de tovarăşii lor care au reuşit să termine cu succes însămânţările din prima etapă şi sunt ei înşişi hotărîţi să ducă o muncă intensă pentru a îndeplini înainte de termen sarcinile ce le revin în această campanie. D. RAILEANU coresp. voluntar Partid pe ţăranii muncitori, in efortul lor de a se achita cu cinste de sarcinele ce le stau in faţă. AURELIA KIRDACHESCU corespondentă îndrumată de organizaţia de Partid şi mobilizată de Comitetul Provizoriu ţărănimea muncitoare din comuna Ciupercenii Noi-Dolj, a reuşit ca până în ziua de 14 Martie să termine insamânţările prevăzute pentru culturile din prima etapă. Din această dată ţărănimea muncitoare din comună a început pregătirii pentru cea de a doua etapa, făcând până In prezent ogoare la o suprafaţă de 562 hectare. TRAIAN MINOIU coresp. voluntar organizarea muncii se datoreşte în mare parte Comitetului Provizoriu al plăşii care nu s’a îngrijit din timp să aprovizioneze comunele cu sămânţa de floarea soarelui şi mazăre. E necesar ca atât Comitul Provizoriu de plasă cât şi Comitetele Provizorii din comunele plăşii Brabova să-şi intensifice munca şi să lichideze de urgenţă rămânerea în urmă în campania însămânţărilor VIRGIL VASILESCU corespondent LUPTÂNDO RECOLTĂ ÎMBELŞUGATA LUPTĂM PENTRU PAGE Pe ogoarele ţăranilor muncitori din comuna Meleanca-Dorohoi a răsărit grâul de primăvară Ţăranii muncitori din comunele Lişcoleanca jud. Brăila Ciupercenii Noi-Dolj au terminat însămânţările din prima etapă Plasa Brabova din judeţul Dolj trebue să lichideze rămânerea în urmă din campania însămânţărilor „ROMANIA LIBER'S” Echipa tovarăşului Lup Joachim scoate din Abatajul Păcii sederita în contul lunii Mai Trenul mic, ce transportă muncitorii la mina de fier Ghelar, judeţul Hunedoara, şerpueşte printre munţii înalţi înşiruiţi dealungul liniei Înguste. Rămân rând pe rând în urmă gările mici şi haltele. După vreo oră ajungem la Ghelar. Minerii coboară grăbiţi din vagoane, se îndreaptă spre sala de pontaj. Apoi îşi iau lămpile cu carbid şi aşteaptă să între cu cărucioarele la locurile de muncă. Din coasta muntelui porneşte spre adâncuri o galerie săpată în straturile masive de piatră. In faţa minei, pe liniile înguste convoaie lungi de vagonete încărcate cu siderită şi timp, uită urmează a fi transportate spre Hunedoara, pentru ca sa fie alimentate la timp furnalele ce trebue să dea Republicii noastre Populare, tot mai multă fonti şi de mai bună calitate, pentru o viaţă mai bună, pentru pace. Locomotiva electrică porneşte spre Inima muntelui, in cărucioarele scunde, stau unul lângă altul minerii. intr'un cărucior, printre ceilalţi mineri sunt şi ortacii tovarăşului Lup Ioachim, decorat cu „Ordinul Muncii“ el. IlIa, Bârlea Avram, Lup Andrei, Fabian Lorinic şi Drăgan Gh. S-au aşezat cu toţii, ca de obicei, în acelaş cărucior. Discută despre producţie, despre întreceri sociali Colivia urcă printre ghidajele puţului spre orizontul II. Se leagănă de câteva ori, apoi se opreşte. Fiecare miner apucă pe galeriile înguste, pe suitoarele străbătute de scări lungi, pentru a ajunge cât mai repede la abatajele tinde lucrează. Minerul Lup Ioachim împreună cu ortacii, se îndreaptă spre abatajul Nr. 47, Abatajul Fach. Cu căteva zile în urmă, tov. Lup Ioachim după ce el şi echipa lui ieşiseră de la şut şi a adunat ortacii. Din buzunar a scos ziarul împăturit cu grijă. L-a desfăcut şi a început să citească rar: „In Valea Jiului, minerii din întiinţa de a contribui cât mai mult la lupta pentru pace, au constituit Abatajul Păcii, din care scot zilnic cărbune mai mult şi mai bun. Minerul Kuderna Emil dela exploatarea Petrila a dat 80 râvne de cărbune intr'un şut din Abatajul Păcii’'. Din cană în când, tov. Lup Ioachim îşi ridica privirea de pe sl° vele negre ale ziarului, privea când pe unul, când pe altul parcă să ie ştie gândurile — Ar fi bine să cerem, spuse deodată ortacul Bârlea Avram — ca şi abatajul nostru să poarte deacum numele de Abatajul Păcii. Nici noi ste şi felul în care să-şî organizeze mai bine munca pentru a da mai mutră şi dorită. — „Până acum, — spune minerul Lup Ioachim, — avem o depăşire mai mare decât a obţinut echipa tov, Lucas Petru cu care suntem în întrecere socialistă. Dar asta nu înseamnă să ne culcăm pe o ureche. Poate oricând să ne ajungă şi chiar să ne întreacă şi eu cred că voi nu vreţi să rămânem în urmă. Uite astăzi ca lucrul să meargă mai bine, eu cu Drăgan puşcăm, iar ,voi lu eraţi în partea cealaltă a abatajului. Să dăm astfel din ce în ce mai multă siderită, ca tovarăşii noştri de la furnale să-şi poată duce la bun sfârşit sarcinile ce le revin in cadrul Planului de Stat”. Ortacii îl ascultă cu atenţie. Fiecare cuvânt înseamnă pentru ei un imbold în muncă. Locomotiva electrică, ce trage cărucioarele, străbate prin întunericul galeriei. Deodată se opreşte. E orizontul Lucacs. Minerii coboară. Unii se îndreaptă spre locurile de muncă de la acest orizont, alţii se îndreaptă spre puiul ce urcă spre orizontul 11. Tovarăşul Lup Ioachim face mai mare para lămpii şi, împreună cu ortacii lui, se urcă în colivie odată cu ceilalţi mineri n’o să ne lăsăm mai prejos. O să scoatem din ce in ce tot mai multă siderită, ştiind că în felul ăsta, sprijinind efortul tovarăşilor noştri jurnalişti, contribuim mai mult la lupta pentru întărirea lagărului păcii, în frunte cu măreaţa Uniune Sovietică. Şi ceilalţi ortaci gândeau la fel. Minerul Lup Ioachim o privea cu bucurie. — „Ca tovarăşi — re spuse el, împăturind din nou ziarul pe care-l băgă în buzunar, — şi eu când am citit pentru prima dată despre iniţiativa pe care au luat-o tovarăşii noştri din Valea Jiului, m’am gândit, că şi noi ar trebui să cerem cu abatajul unde lucrăm să poarte denumirea Abatajul Păcii. Cu asta dăm o lovitură Şi măi puternică importantUcr care vor sef să arate din nou colfii, care vor să ne vadă iarăşi în mizerie şi ingenue hinti in faţa lor. Degeaba se mai gândesc eu la planurile astea, că noi strânşi în jurul Uniunii Sovietice, îndrumat’ de Partiţi! nostru, mergem tot înn inte pentruca viaţa să se îmbnvntr tpcsră dein o zi la alta am suferit destul din cauza e’-ploatatorilor şi acum ştim noi să-ipunem cu botul pe labe’’. — ...aşa Lupaci, ăsta-î şi gândul nostru. Hai să mergem chiar acum să te spunem tovarăşilor de la Partid la ce ne-am gândit noi“ — adaogă unul dintre ortaci. Şi cu toţii s’au îndreptat spre organizaţia de Partid. Ajunşi în abataj, ortacii se duc fiecare la locul său de muncă. Işi pregătesc sculele, le ung, ca tuend să meargă cât mai bine, să nu piardă nicio clipă din sat, să scoată tot mai multă siderită. «Minerul Lup Ioachim controlează frontul de lucru. Apoi cu ranga lungă, coptoreşte (desprinde pietrele slabe care in timpul perforării pot eventual să cadă jos). După ce a terminat această operaţie, ia perforatorul şi-l pune în bătae. Sfredelul pătrunde anevoie îtt stratul de siderită. Mâinile-i împing cu putere perforatorul. Un ţăcănit ritmic. Rând pe rând sunt bătute cele 8 găuri Intre timp, ortacul lui a curăţit vatra abatajului aruncând siderită în vagonetul mit sau cuc, cum îi spun ei. Dîntr’o lădiţâ mică, minerul Lup, care a urmat şi şcoala de artificieri şi ca atare are dreptul să puste singur, pregăteşte cartuşele, fitilurile şi barajul. In fiecare gaură, pune câte un explosiv, ii astupă apoi cu bura], astfel ca explozia să rupă cât mai multă siderită din stratul raae, care pătrunzi în galeria îngustă ca duce spre abatajul 47, Abatajul Păcii, în care lucrează echipa minerului Lup Ioachim, un sîeșuîot ro*a stă aninat de bolta galeriei, de drapelul producţiei pe care ortacii din această echipă Lau câştigat în cadrul întrerorilor socialista încă cu 15 luni în urma datorită depăşirilor de norme pe care leau obţinut Sneontnu. De atunci, ortacii minerului Lup Ioachim luptă plini de elan pentru a-l păstra în tot timpul în abatajul lor. „Tovarăşe, a trebuit să luptăm din greu — spune ortacul Fabian Lorintz, orintre câte ori îl întreabă cineva cum a reuşit să obţină acel drapel al producţiei Dar acum este şi mai grea sarcina noastră de a-l păstra. Tovarăşii noştri cu care suntem în întrecere socialistă, muncesc cu râvnă ca să câştige şi ei drapelul producţiei. D’aia e grea sarcina pe care o avem. Insă nici noi nu ne lăsăm, in fiecare zi, primul gând când ieşim dela sute să vedem câte tona de siderită au dat eî. Apă, dacă au dat mai mult într’o zi, în ziua următoare muncim cu eforturi sporite ca Din ziua aceea abatajul lui Lup Ioachim, a primit numele de Abatajul Păcii. Depăşirile de normă au crescut de la o zi la alta 60 la sută... 60... 03 la sută, mei multă, tot mai multă siderită. siv. Potriveşte fitilurile, te crestează şi epos te dă foc. Ortacii s’au retras pe galeria învecinată la peste 100 metri. Deodată se aud bubuituri puternice. Una..., cinci... opt! — „Au luat toate foc. Lup baci” — spune unil dintre ortaci. Mai aşteaptă câteva minute, apoi se întorc cu toţii la locurile lor de muncă. Sîderiţa, ruptă în bulgări mari din front, este acum încărcată in vagonet și dusă la rol. Ortacul împinge cu putere vagonetul, care la început abia se urnește din loc, apoi alunecă pe liniile înguste. Din abatajul lui Lup Ioachim pornesc spre lumină tot mai multe vagonete de siderită. Astfel, zi de zi norma este depăşită cu 76—95 la sută. In lunile Ianuarie şi Februarie, echipa a depăşit programul de producţie cu 90—93 la sută. Datorită acestor însemnate depăşiri obţinute in mod continuu, echipa minerului Lup Ioachim, dă încă de pt acum, din Abatajul Păcii, siderită în contul lunii Mai, să-î ajungeai şi întrece® ţiilor cu piuit. Fiecare dintre noi, iubeşte acest drapel al producţiei, fiindcă el este semnul muncii noastre de zi cu zi. In felul ăsta am reuşit noi să-î ţinem vreo 1 S luni dearândul şi angajamentul pe care ni l-am luat este ca Abatajul Păcii să-l aibă nu tot timpul. Dar pentru asta ne muncim din zi în zi cu şi mai multă dragoste, ne organizăm şi mai bine munca, astfel ca să nu pierdem nici o clipă fără de folos“. însufleţiţi de acest gând, ortacii minerului Lup Ioachim, au câştigat mereu întrecerea socialistă cu celelalte echipe, păstrând timp de 15 luni drapelul producţiei. Şi în luna Martie, ei au câştigat întrecerea socialistă cu echipa tov. Lucacs Petru de la abataul Nr. 46. Abatajul lui Lup Ioachim, Abatajul Păcii, este fruntaş pe întreaga mină, dând mereu tot mai multă siderită pentru întărirea Patriei, pentru pace. Zilnic, ies la suprafaţă din întunericul abatajului, tot mai numeroase tone de siderită peste normă. Ovidiu Maraionu Abatajul No 47 — Abatajul Păcii D Din Abatajul Păcii, ies la ziuă vagorete cu siderită în contul lunii Mai Echipa minerului Lup Ioachim deţine de 15 luni drapelul producţiei NICIO INTREPRINDERE NU APĂRĂ ÎNTRECERII SOCIALISTE IM CINSTEA ZILEI DE 1 MAI gr® m Ziua cte î Mai, ziua KB m solidarităţii internaţional B,nala a oamenilor minimmeSunt cit, este întâmpinată in acest an cu numeroase şi însemnate succese ale forţelor păcii. Răsunătoarele victorii ale economiei sovietice, concretizate în cea de a treia şi cea mai importantă reducere de preţuri, intensificarea luptei împotriva aţâţătorilor la războiu (lipsiţi, mulţumită ştiinţei sovietice, de una din principalele arme ale „războiului rece“, şantajul atomic), crearea Repulticii Populare Chineze şi a Republicii Democrate Germane, întărirea puterii economice şi politice a ţărilor de democraţie populară, creşterea mişcării de eliberare naţională in tarile coloniale, toate acestea arată că forţele păcii sunt capabile să zădărnicească planurile imperialismului anglo-american de subjugare a popoarelor, de deşi Mituire a unui nou măcel Pentru aceasta este necesar ca oamenii din toată lumea să-şi consacre întreaga energie creatoare luptei pentru pace, pentru viaţă, în Uniunea Sovietică şi în ţările care pe drumul deschis de Uniunea Sovietică păşesc spre socialism, ziua de 1 Mai este întâmpinată de oamenii muncii prin noi realizări în producţie, în cadrul Planurilor lor de Stat, în Republica noastră Populară, 1 Mai găseşte pe oamenii muncii avântaţi în uriaşa bătălie pentru construirea socialismului, luptând cu entuziasm pentru îndeplinirea şi depăşirea celui de al dotea Plan de Stat. Şi măreaţa zi a solidarităţii internaţionale a oamenilor muncii este pentru nenumăraţii constructori ai socialismului din ţara noastră un puternic îndemn ca şi mai multe, la şi mai valoroase realizări. Creşte în oamenii muncii din ţara noastră conştiinţa că prin contribuţia lor la întărirea Republicii Populare, ei contribuie la întărirea întregului lagăr al păcii, că fiecare victorie dobândită aici în muncă este sprijin docherului francez care refuză să descarce armament american, sprijin tovarăşului din Vietnam care luptă împotriva ferocei exploatări colonialiste. Pentru a cinsti ziua de 1 Mai, ziua internaţională a solidarităţii oamenilor muncii de pretutindeni, întregul colectiv de muncă al schelei Sovrompetrol Ochiuri-Dâmboviţa s-a întrunit în ziua de 28 Martie intr’un meeting, în cadrul căruia a lansat o chemare la întrecere către toate colectivele de muncăin ţară. „Convinşi fiind că toţi oamenii muncii din ţara noastră sunt animaţi de aceeaşi dragoste de Patrie, de aceeaşi dorinţă de a construi socialismul, de aceeaşi hotărîre de a apăra pacea — se spune în chemarea la întrecere — noi, muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii de la schela Sovrompetrol Ochiuri-Dâmboviţa, chemăm ne toţ? muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii din toate întreprinderile şi instituţiile din Republica noastră Populară să-şi însuşească iniţiativa noastră de a întâmpina ziua de 1 Mai prin mărirea angajamentelor luate în întrecerea socialistă“. Dragostea de Patrie a harnicilor petrolişti dâmboviţeni, hotărîrea lor dârză de a contribui la construirea socialismului, s’a oglîndit în realizările obţinute pe primul trimestru al anului 1950. îndeplinirea planului de producţie şi depăşirea lui la foraj cu 5 la sută oglindesc avântul cu care ei au desvoltat şî extins întrecerea socialistă, îndrumaţi de Partid, sprijiniţi în permanenţă de direcţiune şi sindicat, ei au preţuit întrecerea socialistă ca metodă comunistă de construire a socialismului şi au folosit-o în lupta pentru îndeplinirea Planului, pentru crearea unei vieţi mai bune. Metodele sovietice folosite in munca lor de zi cu zî le-au asigurat succesele obţinute, în lupta pentru Plan. Urmârnd exemplul ,şi experienţa tehnicei cele mai avansate, a tehnicei sovietice, muncitorii petrolişti pornesc cu toata încrederea la mărirea angajamentelor luate în întrecerea socialistă şi vor sa cinstească cu tot mai multe realizări măreaţa zi de 1 Mai. Marele Stalin, făcând bilanţul primului Plan Cincinal al U.R.S.S. şi vorbind despre forţele esenţiale care au asigurat victoria îndeplinirii Planului spunea că ele sunt: „înainte de toate, activitatea şi spiritul de abnegaţie, entuziasmul şi iniţiativa maselor de milioane de muncitori şi colhoznici, care, împreună cu inginerii şi tehnicienii, au dat dovadă de o uriaşă energie în desfăşurarea întrecerii socialiste şi a urărniciei. Nu poate fi nicio îndoială ca fără aceasta noi nu ne-am fi putut atinge scopul, nu am îi putut face niciun pas înainte“. Entuziasmul şi iniţiativa milioanelor de oameni sovietici, uriaşa desfăşurare a întrecerii socialiste, au asigurat victoriile strălucite obţinute zi de zi şi an de an, făcând din Patria lor bastionul păcii, securităţii şi independenţei popoarelor. Iniţiativa şi entuziasmul oamenilor sovietici sunt exemplul pe care oamenii muncii din ţara noastră îl urmează în munca lor în trecerile socialiste pornite în luna Februarie de oamenii muncii din ţara noastră, pentru îndeplinirea şi depăşirea Planului, oglindesc entuziasmul şi dorinţa lor fierbinte de a construi socialismul în scumpa noastră Patrie, de a întări frontul păcii. Mărirea în cinstea zilei de 1 Mai aangajamentelor luate este manifestarea profundei solidarităţi a oamenilor muncii din ţara noastră cu lupta sutelor de milioane de luptători pentru cauza păcii şi socialismului. „Noi ştim că fiecare tonă de ţiţei în dîns reprezintă o contribuţie împortantă îa desvnîţarea economiei naţionale, îa întărirea industrie! noastre socîaliste, la întărirea frort**!!!* năo’i’L in arest fel Sfrâ ngerii şi funcţionarii schelei Sovrompeiroî Ochiuri-Dâmboviţa, în chemarea lor la întrecere. De aceea ei şiau mărit angajamentele luate în întrecerea socialistă, angajându-se ca în luna Aprilie să obţină cea mai mare producţie medie lunară de la începutul Planului de Stat pe 1949 şi până în prezent. Pentru aceasta petroliştii de la schela Ochiuri-Dâmboviţa vor extinde folosirea metodelor sovietice, introducând în producţie metoda de forare cu două pompe şi inovaţia „baioneta de desfăţare Donţov”, ceea ce se va asigura o productivitate sporită. Exemplul petroliştilor poate şi trebue să fie urmat de toţi muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii întreprinderilor şi instituţiilor noastre. Răspunsul lor la această chemare trebue sa fie o pilda a atitudinii oamenilor muncii din Republica noastră faţă de Patrie, trebue să fie încă o lovitura dată aţâţătorilor la un nou război, învăţând din experienţa sovietică, aplicând minunatele metode ale tehnicei sovietice, minerii şî metalurgiştii, textiliştii şi chimişti, muncitorii din industria alimentară şi ţăranii muncitori vor contribui, prin efortul lor, la întărirea economiei noastre naţionale, la industrializarea ţării. Extinderea metodelor sovietice de lucru la cuptoarele Siemens Martin, la războaiele de ţesut, în metalurgie, forare în petrol, etc., etc., va crea posibilitatea ridicării nivelului tehnic al industriei noastre. Va îmbogăţi sortimentul producţiei şi va uşura condiţiile de muncă. Concomitent cu angajamentele muncitorilor, direcţiunile de întreprinderi trebue să facă astfel încât realizările în producţie să se oglindească deplin în îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor muncii. Cinci aparate de radio, douăzeci ceasuri deşteptătoare şi cinci băi vor îmbunătăţi condiţia de viaţă a muncitorilor care sunt cazaţi în dormitoarele schelei Ochiuri-Dâmboviţa. Numeroase’aite angajamente luate de direcţiune pentru protecţia muncii vor schimba mult condiţiile de muncă. Iată cum conducerea acestei schele a înţeles să se încadreze în aceasta măreaţă întrecere, să-şi ia angajamente care să contribue, alături de cele ale muncitorilor, la ridicarea producţiei şi productivităţii muncii, la ridicarea nivelului lor de viaţă. Antrenând în acest fel în întreceri toate colectivele de muncă, de la ucenic la inginer, de la funcţionar la director, vom arăta dragostea şi ataşamentul nostru la lupta Partidului, pentru crearea unei lumi noi, fără exploatare, fără războaie. „Nici o întreprindere în afara întrecerii socialiste” — iată lozinca în jurul căreia trebue să mobilizăm toate forţele în cinstea zilei de 1 Mai. In cadrul întrecerii socialiste să realizăm angajamentele luate, să contribuim la împlinirea şi depăşirea Planului, la întărirea Păcii, înainte „Pentru Pace, împotriva aţâţătorilor la un nou război!” UI OriNELE ,STRUM60!!BRAŞN! MURCITORlROMÂNl, UNGUR! Şl SAŞI MUNGESC CU DRAG ÎMPREUNĂ PENTRU CAUZA PĂCII O lozincă frumos scrisă, prinsă pe perete!“ din faţa porţii îiî atrage privirea îndată ce pătrunzi în curtea uzinei „Strungul”: „Le a habarus uszítok kai, ki munkás asztal beket akar”. Acestea sânt cuvintele pe care le pronunţă cu dârzenie toţi muncitorii din uzină, care strigă Intr’un glas: „Jos aţâţătorii la război’; cei car° muncesc vor pace“ . Intr’unul din birourile uzinei, doi barbaţi stau aplecaţi deasupra unor hârtii pe care înseamnă mereu sare ceva şi discută. Supt tovarăşii Pomană Nicolaie şi Kope Ludovic, preşedintele şi secretarul Comitetului de luptă pentru pace a întreprinderi: — Eu cred, spune tov. Kope,, un tânăr slăbuţ cu faţa smeadă şi privirea vie, că ar fi bine să-l c°nsutăm şî pe tov Schuster Mihai în privinţa zilei când să fixăm şedinţa. Nu e el unul dintre cei mai destoinici membri ai colectivului nostru? ~ Ai dreptate, îi răspunse, tov. Poman lă care se fi apropiase de telefon Câteva minute mai târziu, un om da vreo 40 de ani, înalt, biopol, cu privirea blândă şi cu gesturi liniştite, îşi făcu apariţia în cameră. Cuvintele sale sunt ascultate cu atenţie de ceilalţi. — Da, da, vom fixa şedinţa Comitetului de luptă pentru pace pentru ziua de 18. Până atunci ne vom fixa planul nostru de munca pe care-l vom complecta cu sugestiile ce le vor aduce ceilalţi tovarăşi din comitet. Intr'un târziu, tov. Schuster, cu carnetul de note în mână, se îndreaptă grăbit spre turnătorie. — Trebue să-i comunic unele chestiuni şî tovarăşei Anakruleff care face parte din comitetul nostru. N'aţi vrea să mă însoţiţi prin uzină? ni se adresează tov. Schuster în timp ce-şi roteşte cu dragoste privirea peste clădirea uzinei. •Ar — Ce atmosferă era altădată aici, câtă ură clocotea peste tot. Duşmanii noştri, duşmanii celor ce muncesc, au căutat să desbine unitatea clasei muncitoare, semănând ură şi duşmanie între noi, naţionalităţile conlocuitoare; în felul acesta ne puteau exploata şi mai bine. Acum însă, ne cunoaştem bine duşmanii. Ei sunt acelaşi pentru toţi oamenii muncii de pretutindeni. Şi uitaţi- vă cum ştiu să răspundă duşmanilor muncitorii noştri deja ..Strungul“, ne spune Jen I. Schuster în timp ce se opreşte în secţia strungărie în faţa unui panou. Iată fotografiile evidenţiaţilor în muncă din această secţie din luna Februarie: Neguş Vasile, Buhn Otto, Farkas David şi Joos laslo. . Ei ştiu, îşi continuă tov. Schuster vorba, că numai prin efortul comun al tuturor, vom putea întări pacea. Dar iată,ne ajunși la tovarăşa Bertleff... O femeie tânără încă, cu părul strâns legat într’o basma curată, ne întinde mâna prietenește. — Vorbeam tocmai cu băiatul meu care,i la școala de ucenici a uzinei şicare a venit foarte fericit sa mă anunţe că pentru silinţa ce a depus, în muncii, conducerea uzinei l-a răsplătit cu un costum de haine. Sunt tot atât de bucuroasă ca şi uici nici nu ştiu cum să mulţumesc Partidului şî Guvernului pentru tot ce fac pentru toţi, pentru vitorul copiilor noştri. Eu lupt pentru băiatul meu, pentru toţi ai unci dragi care mi-aumai rămas, lupt ca să fie pace, ca să ne putem clădi o viaţă noua! Şi ca mine gândesc toţi muncitorii cinstiţi, români, unguri şi germani din uzina noastră. Mergem apoi din secţie în secţie. Peste tot, încordaţi în aceiaşi efort,tineri şi vârstnici, femei şi bărbaţi, români, unguri, saşi, muncesc cu râvnă, muncesc, pentru îndeplinirea Planului, muncesc şi luptă pentru pace. 7 români, 7 maghiari şi 7 saşi formează Comitetul de luptă pentru pace din uzinele „Strungul“. Muncind cu dragoste, luptându-se pentru a-şi îndeplini şi depăşi sarcinile ce sunt trasate lor prin plan, muncitorii de la „Strungul“ luptă pentru viitorul lor fericit, luptă pentru pace. All. Cerneai PAGINA 3-a