România Liberă, martie 1951 (Anul 9, nr. 2000-2026)

1951-03-01 / nr. 2000

k­ 1­d­­ Salutul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român adresat Congresului Partidului celor ce muncesc din Ungaria BUDAPESTA 27 (Agerpres). — Tova­­râşul I. Chişinevschi, secretar al C.C. al P.M.R., a adus în şedinţa din 27 Fe­bruarie a Congresului Partidului celor ce muncesc din Ungaria, următorul sa­lut din partea Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român : Dragi tovarăşi, Comitetul Central al partidului Mun­citoresc Român transmite un salut fră­țesc Congresului Partidului celor ce muncesc din Ungaria. Partidul celor ce muncesc din Ungaria, în frunte cu conducătorul iubit al po­porului maghiar, tovarăşul Mathias Rá­kosi, vine la acest Congres cu realizări impunătoare în­ toate sectoarele construi­rii socialismului. Succesele voastre, dragi tovarăşi, sunt o strălucită confirmare a uriaşei forţe creatoare a ideologiei mar­­xist-leniniste, a justeţei drumului pe care l-a ales poporul maghiar, ca şi celelalte popoare ale ţărilor de democraţie popu­lară. Succesele voastre sunt rod al efortu­rilor eroice ale oamenilor muncii, con­duşi şi îndrumaţi de Partidul celor ce muncesc; ele sunt rod al politicii de strânsă prietenie cu patria socialismului, reazimul principal al păcii, democraţiei şi progresului — Uniunea Sovietică. In ţara noastră, realizările Republicii Populare Ungare în domeniul industriei, agriculturii, culturii sunt urmărite cu caldă simpatie şi ne bucură cu proprii­le noastre succese. Vreme îndelungată, cele două popoare ale noastre au fost victime ale unei criminale politici de des­­binare dusă de imperialiştii anglo-franco­­americani şi de cei germani, în scopul de a-şi menţine dominaţia. Puterile im­perialiste şi clasele stăpânitoare ale Ro­mâniei burghezo-moşiereşti şi ale Un­gariei burghezo-moşiereşti cultivau vraj­ba între români şi unguri, şovinismul, ura naţională, practicau o sălbatică po­litică de desnaţionalizare şi asuprire na­ţională. Dar această politică n’a putut şterge din memoria oamenilor muncii, români şi maghiari amintirea luptelor duse în comun pentru libertate. Triumful democraţiei populare îin cele două ţări ale noastre, eliberate de glo­rioasa armată a Uniunii Sovietice, tri­umful ideologiei prieteniei între popoare a pus capăt acestei situaţii Şovinismu­lui, asupririi, vrajbei naţionale le-a luat locul frăţia între popoarele român şi maghiar, traducerea în viaţă a politicii naţionale leniniste-staliniste, cultivarea internaţionalismului proletar. Eforturile unite ale celor două popoare ale noas­tre ajutate în permanenţă de Uniunea Sovietică, pentru construirea socialismu­lui, pentru desvoltarea economică şi cul­turală a ţărilor noastre pentru salvgar­darea păcii, cimentează tot mai mult prietenia de nezdruncinat a popoarelor noastre. Frăţeasca prietenie româno­­maghiară, în cadrul Frontului Mondial al păcii în frunte cu Uniunea Sovietică reprezintă un factor însemnat de conso­lidare a păcii în Balcani şi în Europa în general. Scumpi tovarăşi. Prezenţa atâtor delegaţi ai Partidelor frăţeşti la Congresul vostru este o adv­i­sabilă manifestare a solidarităţii prole­tare internaţionale. Congresul acesta va fi o contribuţie preţioasă la schimbul de experienţă între Partidele noastre fră­ţeşti. Problemele care preocupă Partidul celor ce muncesc din Ungaria sunt ase­mănătoare cu cele care se află în cen­trul atenţiei Partidului­­Muncitoresc Ro­mân. Am trecut anul acesta la înfăptui­rea primului nostru Pian Cincinal. Am elaborat şi am început să traducem în viaţă planul de electrificare a ţării pe 10 ani. Ţărănimea noastră muncitoare a făcut primii paşi pe drumul transformă­rii socialiste a agriculturii. Succesele repurtate de oamenii muncii în cadrul realizării planurilor de stat pe anii 1949 şi 1950, când producţia indus­trială s-a dublat faţă de 1948, avântul cu care masele muncitoare au trecut la realizarea Planului Cincinal, frăţescul sprijin şi ajutor de care ne bucurăm din partea Uniunii Sovietice sunt chezăşia realităţii Planului nostru, chezăşia unor noi victorii pe drumul construirii bazei economice a socialismului Desfăşurarea grandioaselor construcţii ale comunismului în Uniunea Sovietică, precum şi vasta activitate a ţărilor de democraţie populară pe tărâmul cons­truirii socialismului, sunt o dovadă e­­locventă a voinţei de pace a ţărilor fron­tului socialist. Această voinţă de pace este unită cu cea mai mare vigilenţă în faţa criminalei politici agresive a provo­catorilor imperialişti ai războiului, in faţa uneltirilor diverselor slugi ale ini­mei fatismului american şi englez, de tea­ma clicii fasciste a lui Tito sau a guver­nelor fasciste de la Atena şi Ancara Po­poarele noastre se inspiră din luminoa-­ sele cuvinte ale marelui nostru învăţă­tor şi conducător, tovarăşul Stalin: „Pa­cea va fi menţinută şi consolidată, dacă popoarele vor lua în propriile lor mâini cauza menţinerii păcii şi o vor apăra până la capăt”. Poporul maghiar, po­porul român ca şi celelalte popoare iu­bitoare de pace sunt ferm hotărîte să participe şi pe viitor în mod activ la o­­pera nobilă de menţinere şi de apărare a păcii în cadrul frontului mondial al forţelor păcii, în frunte cu Uniunea So­vietică. Noi urăm Partidului frate — Partidu­lui celor ce muncesc din Ungaria — deplin succes în lucrările Congresului său. Ii urăm ca acest Congres să con­­tribue la o şi rm­ai mare întărire a Par­tidului, la o şi mai mare consolidare a regimului de democraţie populară din Ungaria. Ii urăm ca acest Congres să constitue un punct de plecare pentru noi izbânzi în opera de construire a socia­lismului. Trăiască Partidul celor ce muncesc din Ungaria şi Comitetul său Central, în frunte cu tovarăşul Mathias Rákosi! Trăiască prietenia şi frăţia între po­­porul român şi maghiar! Trăiască conducătorul comunismului mondial, stegarul păcii, tovarăşul Stalin! ROMANIA LIBERA Raportul de activitate prezentat de Mathias Rákosi la cel de al doilea Congres al Partidului celor ce muncesc din Ungaria BUDAPESTA, 26. (Agerpres). — MTI transmite: In raportul de activitate prezentat la cel de al doilea Congres al Partidului celor ce muncesc din Ungaria, secreta­rul general al Part­iului, Mathias Rá­kosi, a arătat că actuala situaţie inter­naţională se caracterizează prin succe­sele şi superioritatea crescândă a for­ţelor lagărului păcii, în frunte cu Uniu­nea Sovietică, căruia i se opun imperia­liştii din Statele Unite şi sateliţii Ilor, care se tem de­ o întrecere paşnică cu socialismul, şi care au trecut la o poli­tică de provocare şi agresiune mili­tară făţişă în Extremul Orient. Centrul forţei motrice a lagărului păcii şi progresului — a declarat Rákosi îl constitue eliberatoarea noastră, Uniunea So­vieti’că. In timp ce în lagă­rul capitalismului, pregătirile de război îm­ping într'o măsură tot mai mare pe planul al doilea activitatea paşnică, Uniunea Sovi­etică a putut trece la în­făptuirea unor asemenea construcţii e­­pocale, ca staţiunile hidroelectrice de pe Volga, Nipru şi Amu-Daria, care vor schimba clima unor ţinuturi întregi ce suferă de pe urma secetei, şi vor trans­forma deşerturile în pământuri înflori­toare şi roditoare. Planurile Uniunii Sovietice constitue nu numai o dovadă a puterii economice de nesecat a Uniunii Sovietice, dar şi a încrederii in forţele sale şi a credin­ţei nestrămutate în viitor. Uniunea So­vietică nu are nevoie de expansiune, de Cuceriri coloniale; dragostea ei de pace şi năzuinţa către pace constitue esenţa ei. Deaceea, Uniunea Sovietică cere cu fermitate încheierea păcii cu Germania şi Japonia. De aceea, ea propune celor­lalte mari puteri reglementarea paşnică a problemelor în litigiu. Deaceea, ea cere interzicerea bombei atomice, redu­cerea înarmărilor şi soluţionarea paş­nică a chestiunii coreene. De aceea, ea constitue centrul lagărului partizanilor păcii din întreaga omenire progres­ată. In continuare, raportorul a vorbit despre succesele ţărilor de democraţie populară, obţinute cu ajutorul Uniunii Sovietice şi despre lupta popoarelor din aceste ţări pentru pace, împotriva des­­lănţuirii unui nou război. Rákosi a subliniat uriaşa însemnă­tate a victoriei revoluţiei chineze, re­purtată sub conducerea Partidului Co­munist Chinez şi a conducătorului lui, Mao Tse Dun. Această victorie, a declarat el, nu nu­­­mai că a schimbat in mod radical ra­portul de forţe între cele două lagăre, dar a provocat In acelaş timp un PU­­ternic avânt al mişcării de eliberare naţională, a cărui influenţă se va ma­nifesta, în toată amploarea el, abia in verior. După ce a analizat politica războinică a taberei imperialiste, vorbitorul s’a o­­cupat In mod deosebit de două ţări cu Care Ungaria s’a aflat în decurs de se­cole în strânse relaţii — şi anume Iu­goslavia şi Germania. Rákosi a arătat că poporul ungar, comuniştii unguri au urmărit cu o deo­sebită simpatie­ lupta eroică a poporu­lui iugoslav împotriva cotropitorilor fas­cişti în cursul celui de al doilea război mondial. După înfrângerea hitleriştilor s’a ivit speranţa unei colaborări paşnice şi frăţeşti cu poporul iugoslav. Dar po­litica criminală a conducătorilor iugo­slavi, care au reuşit vremelnic să înşele poporul iugoslav, a legat Iugoslavia de lagărul duşman. Banda titoistă mai încearcă să-şi mascheze adevăratul ei chip, deoarece ea ştie că după ce se va lămuri adevă­rata stare a lucrurilor, majoritatea po­­porului muncitor iugoslav se va ridi­ca într'o şi mai mare măsură împotriva dl. Imperialiştii americani sunt nevoiţi de asemenea să ţină seama de faptul că Situaţia bandei trădătoare a lui Tito, ca urmare a Împotrivirii poporului muncitor iugoslav, este şubredă. Noi cunoaştem această împotrivire. Ştim că cea mai mare parte a poporului­ iugo­slav priveşte cu indignare trădarea conducătorilor săi, urăşte pe imperia­liştii din Occident. Ştim că simpatia lui este de partea puternicului lagăr al păcii în frunte cu Uniunea Sovietică eliberatoare, de partea Chinei libere, de partea eroicilor soldaţi ai Coreei. Simpatiile noastre sunt de­­ partea patrioţilor iugoslavi, care luptă împo­triva bandei lui Tito şi nu ne îndoim câtuşi de puţin că această luptă va duce mai devreme sau mai târziu la nimicirea lui Tito şi a clicii sale. Cât priveşte Germania — a declarat raportorul — patr­a noastră a fost în cursul a aproape o mie­­de ani ducotul şi victima planurilor germane de cotro­pire, victima politicii „Drang nach Os­ten”. In decurs de 409 de ani poporul un­gar a fost guvernat de Habsburgii înro­bitori. In cursul vieţii ultimei generaţii, ţara noastră a fost d­e două ori târită în războiul imperialismului german o­­săndit la înfrângere. Hitler a ocupat şi a jefuit ţara noastră. După toate aces­tea, poporul muncitor ungar urmăreşte cu o mare speranţă desvoltarea de­mocraţiei germane, a cărei cale s-a deschis în urma înfrângerii hitlerismu­­lui. Patrioţii unguri au salutat cu în­sufleţire crearea Republicii Democrate Germane sperând că ea va constitui începutul unei desvoltări care va duce la democratizarea şi progresul întregii Germanii. Cu atât mai mare a fost desamăgirea noastră când am văzut că imperialiştii şi aţâţătorii la război din Occident încearcă să reînvie în Germa­nia Occidentală militarismul şi fascis­mul german. De aceea când, în octom­brie anul trecut, împreună cu repre­zentanţii Uniunii Sovietice şi ai ţărilor de democraţie populară, noi am­­ pro­testat împotriva unelt­­ilor imperialiş­tilor din Occident în Germania, a­­ceasta a fost mai mult decât o acţiune diplomatică. Mişcarea de protest pornită chiar în Germania Occidentală împotriva Pla­nurilor odioase ale imperialiştilor dove­deşte că acest protest porneşte nu ni­mai de la noi ci şi d­e partea celor mai buni reprezentanţi ai Germaniei Occidentale. In lupta pentru pace — a declarat în continuare Rákosi — miş­carea partizanilor păcii în fruntea că­reia se află Uniunea Sovietică, are o însemnătate nemăsurat de mare. A­­ceastă mişcare care uneşte într’un sin­gur lagăr pe toţi oamenii progresişti din cele cînci continente este cea mai largă şi puternică din câte a cu­noscut vreodată istoria. Această miş­care demască în vorbă şi faptă planu­rile aţâţătorilor la război şi îngreunează realizarea lor. Lumea este martoră că Uniunea Sovietică foloseşte toate posibilităţile pentru a apăra pacea împotriva aţâţă­torilor la război cuprinşi de turbare. Din tot ceea ce s’a petrecut la O.N.­J. dela începutul agresiunii în Coreea, din faptul că Statele Unite şi sateliţii lqr au respins în mod grosolan toate pro­punerile care urmăreau realizarea păcii şi a unei înţelegeri, reiese încă odată limpede câtă dreptate a avut Stalin spunând că imperialiştii americano­­englezi nu au nevoie de înţelegere şi co­laborare, ci de vorbăria despre înţele­gere şi colaborare pentru a zădărnici orice înţelegere. O nouă forţă insuflă partizanilor pă­cii cuvintele lui I. V. Stalin : „Pacea va fi menţinută şi consolidată, dacă po­poarele vor lua In propriile lor mâini cauza menţinerii păcii şi o vor apăra până la capăt. Războiul poate deveni Inevitabil dacă aţâţătorii la război vor reuşi să prindă in mreaja minciunii massele populare, să le înşele şi să ie atragă într’un nou război mondial. De aceea, larga campanie pentru menţine­rea păcii, ca mijloc de demascare a maşinaţiunilor criminale ale aţâţători­lor la război, are acum o importanţă primordială”. Toţi partizanii păcii au ascultat cu­vintele lui Stalin şi urmându-le cu în­credere, continuă lupta pentru pace îm­potriva aţâţătorilor la război imperia­lişti. Noi, Partidul celor ce muncesc din Ungaria şi împreună cu noi întregul popor muncitor ungar, ne luăm angaja­mentul că vom continua neobosit, cu devotament şi fără a ne precupeţi for­ţele, lupta pe frontul apărării păcii şi pretutindeni unde va fi nevoie vom lupta şi vom face sacrificii în numele măreţei cauze a păcii ! In continuare, Rákosi s’a oprit asu­pra situaţiei interne din Republica Populară Ungară, subliniind că această situaţie se caracterizează prin unitatea poporului muncitor ungar. Cele peste 7 milioane de semnături prin care întregul popor ungar, fără nici o excepţie, a sprijinit hotărîrea sesiunii de la Stockholm a Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, constitue doar una din manifestările unităţii create sub conducerea Partidului nostru, după vic­toria asupra reacţiunii. Poporul nostru muncitor este unit nu numai în chestiu­nea păcii, dar şi în toate problemele hotărâtoare ale Republicii noastre Popu­lare. Poporul aprobă în unanimitate re­laţiile de prietenie dintre patria noas­tră şi eliberatoarea noastră — marea Uniune Sovietică — precum şi cu ţările de democraţie populară. Vorbind despre succesele economice ale Ungariei, raportorul a subliniat că experienţa primului an al Cincinatului a dovedit că poporul ungar are posibi­lităţi mult mai mari decât acelea care au fost prevăzute de Planul Cincinal şi aceasta a dat posibilitatea să se elabo­reze un nou plan care prevede investi­ţii capitale pe cinci ani, în valoare dle 80—35 miliarde forinţi, adică cu 65—70% mai mult decât s’a prevăzut iniţial. Noul plan cincinal prevede o creştere a venitului naţional nu cu 63%, ci cu mai mult de 120% ceea ce creează condiţiile pentru creşterea mai departe a bunei stări materiale şi a nivelului cultural al poporului muncitor. Rákosi a subliniat că chezăşia înfăp­tuirii noului plan cincinal rezidă în suc­cesele sectorului socialist al econom­ei naţionale, în schimbarea radicală a a­­titudinii clasei muncitoare eliberate faţă de munca socialistă, în desvoltarea cu succes a întrecerii socialiste şi a mişcă­rii stahanoviste, în folosirea eficace a experienţei construirii socialismului în Uniunea Sovietică. Nu există vreun domeniu din econo­mia noastră naţională — a spus rapor­torul — care să nu primească un ajutor permanent şi de nepreţuit din partea Uniunii Sovietice. Acest ajutor priete­nesc constitue unul din factorii hotă­râtori în realizările RP Ungare. Pentru acest ajutor, noi vom fi în veci recu­noscători Uniunii Sovietice şi personal lui I. V. Stalin, din a cărui iniţiativă nemijlociţi acest ajutor a fost acordat neîncetat. Consiliul de Asistenţă Economică Mu­tuală, precum şi faptul că cea mai mare parte din comerţul nostru exterior este dus cu Uniunea Sovietică şi ţările prietene care au o economie planificată, au contribuit într’o mare măsură la desvoltarea noastră normală. Rákosi a declarat că paralel cu succesele indus­triei socialiste, există şi numeroase greutăţi şi greşeli. In primul rând în domeniul disciplinei in muncă şi cetă­ţeneşti şi că în domeniul economiei, e­­xistă o mare fluctuaţie a braţelor de muncă, că vigilenţa faţă de duşmani este insuficientă şi că autocritica este încă insuficient desvoltată. Ceea ce frânează cel mai mult gră­birea desvoltării noastre socialiste — a declarat Rákosi — este situaţia agri­culturii. Cu toate succesele obţinute, si­tuaţia din agricultură devine o frână pentru întreaga noastră desvoltare so­cialistă, întrucât necesităţile cresc mult mai repede decât producţia agricul­turii. Rákosi a trecut apoi la chestiunile si­tuaţiei din interiorul Partidului celor ce muncesc din Ungaria la chestiunile des­­voltării lui. Desvoltarea şi realizările Partidului nostru — a declarat el — se oglindesc în toate realizările şi succesele democraţiei noastre populare. Partidul şi democraţia populară sunt insepara­bile. Se poate constata că Partidul nostru în ansamblul său a justificat speranţele puse în el de către poporul muncitor şi a fost în stare să soluţioneze sarcinile puse în faţa lui de istorie. Rákosi a subliniat că ritmul desvoltă­­rii socialiste şi avântul democraţiei populare ungare au accelerat în deo­sebi, după ce s’au înfăptuit din punct de vedere organizatoric, în iunie 1948, uni­tatea muncitorească. Rákosi a arătat că în urma curăţirii rândurilor Partidului efectuată in prima jumătate a anului 1949 şi care a fost determinată de exis­tenta în Partid a unui număr însemnat de elemente mic-burgheze. Partidul s-a întărit considerabil, a devenit mai unit, a crescut proporţia muncitorilor indus­triali în Partid. Raportorul a subliniat succesele în domeniul creşterii nivelului ideologic al Partidului şi a menţionat lipsurile care există în această privinţă. Mathias Rákosi a arătat că după ple­nara Comitetului Central din Februarie 1950, multe cadre noi, tinere şi care cresc, au venit la conducerea organiza­ţiilor de Partid. Au fost realeşi 55,9% din numărul membrilor organelor de conducere ale organizaţiilor de bază. Hotărîrea Comitetului Central a avut de asemenea drept scop îmbunătăţirea compoziţiei sociale a organelor de con­ducere. La 2 ianuarie a c. — a spus Rákosi — noi am organizat evidenţa membrilor de Partid, în baza căreia am constatat că cele 13.751 organizaţii de bază ale Partidului nostru cuprind in total 862.114 membri şi candidaţi de Partid. La acea­stă cifră trebue să mai adăugăm circa 20.000 membri şi candidaţi de Partid, care n’au fost înregistraţi în legătură cu trecerea lor dintr’o organizaţie de partid intr’alta, împreună cu ei. Parti­dul nostru numără ceva mai mult de 880.000 membri şi candidaţi de Partid. Circa 40% din aceştia locuiesc la Buda­pesta. Raportorul a citat în continuare date in legătură cu compoziţia socială a Parti­­dului: 51,9% de­ membri şi candidaţi de partid provin din rândurile munci­torilor, 28,1% din rândurile ţăranilor muncitori. Partidul nostru — a spus Rákosi — este o organizaţie sănătoasă, puternică şi cu adânci rădăcini în rân­durile poporului muncitor ungar şi care cu ajutorul organizaţiilor de massă, uneşte strâns şi duce întregul popor muncitor pe calea construirii socialis­mului. Rákosi a trecut apoi la sarcinile Parti­dului. Sarcina centrală a muncii noastre în domeniul economiei naţionale pentru a­­nii următori — a declarat ci — o consti­tuie îndeplinirea cu succes a planului cincinal. Una din problemele cele mai grele de soluţionat ale noului plan cin­cinal extins o constituie chestiunea bra­ţelor de muncă. Este necesară antrena­rea în producţie a 670.06.0—680.000 de noi muncitori şi funcţionari. Subliniind că planul cincinal prevede accelerarea ritmului construcţiei socia­liste în agricultură, raportorul a subli­niat că existenţa unui ipare număr de mici gospodării ţărăneşti îngreunează folosirea în agricultură a maşinilor şi planificarea producţiei agricole. 13% din cel mai bun pământ arabil se mai află încă în mâinile chiaburilor care, fireşte, se străduiesc să împiedice des­voltarea sănătoasă a democraţiei popu­lare. Rákosi a arătat că, un număr tot mai mare de ţărani muncitori văd în coope­rativele agricole de producţie unicul drum spre desvoltarea continuă a nive­lului lor material şi cultural. Sectorul socialist din agricultură — gospodăriile de stat, precum şi cooperativele, — cu­­prinde de pe acum aproximativ o şep­time din suprafaţa noastră arabilă şi în­­ultimele săptămâni sectorul socialist a început din nou să crească într’un ritm rapid. Supt de pe acum judeţe unde peste 50% din pământul arabil este cultivat de către cooperativele agr­cole şi gospodăriile de stat. Prima şi cea mai importantă sarcină a noastră — a continuat Rákosi — este de a întări cooperativele de producţie existente şi de a contribui ca ele, prin exemplul şi succesele­ lor, să atragă spre ele pături şi mai largi ale ţărănimii muncitoare. Rákosi a arătat necesitatea intensificării propagandei pentru mişca­rea cooperatistă, necesitatea unei atitu­dini precaute şi pline de solicitudine în chestiunile mişcării cooperatiste, a că­rei practică a dovedit justeţea metodei convingerii şi a exemplului. Este deo­sebit de important în această privinţă exemplul personal al membrilor Parti­dului celor ce muncesc din Ungaria, al comuniştilor unguri. Chestiunea cooperativelor agricole de producţie este în prezent o problemă importantă a Întregii noastre construcţii sociatiste. Atâta timp cât această ches­tiune nu este soluţionată, sunt inevi­tabile greutăţile temporare, printre al­tele şi în domeniul aprovizionării cu a­­limente şi în domeniul aprovizionării industriei cu materii prime agricole. Cu. cât mai mare va fi succesul cu care vom soluţiona această sarcină, cu atât mai mici vor fi greutăţile legate de cotitură, cu atât mai scurtă va fi peri­oada de cotitură. Sper că viitorul nos­tru Congres va putea să facă o dare de seamă despre succesul deplin obţinut în acest domeniu. In continuare, Rákosi a subliniat ne­cesitatea întăririi prin toate mijloacele a aparatului de stat al Republicii, a în­tăririi disciplinei şi a ascuţirii vigilen­ţei. Totodată, este necesar să se acorde o deosebită atenţie noilor sfaturi popu­lare. Rákosi a arătat că o problemă impor­tantă în prezent o constituie întărirea Partidului şi în primul rând întărirea organizaţiilor de Partid de la sate. Este necesară ridicarea continuă a ni­velului ideologic al Partidului, întărirea disciplinei de partid, lupta împotriva împăciuitorismului şi a laşităţ­i. Noi pu­­tem realiza cu succes acest lucru numai dacă în toate domeniile muncii noastre de partid vom folosi cu îndrăzneală ar­ma bolşevică a criticii şi autocriticii. Ca rezultat al luptei economice şi po­litice şi al succeselor democraţiei popu­lare ungare, — a spus în încheiere Rá­kosi, — cu toate uneltirile rămăşiţelor claselor duşmane, statul, orânduirea de democraţie populară, s’au întărit. Po­porul muncitor simte şi ştie că ţara îi aparţine în sfârşit lui, că statul este în slujba intereselor lui. Conştiinţa acestui fapt a devenit baza noii atitudini a mi­lioane de oameni ai muncii faţă de pa­trie. Poporul muncitor are în sfârşit o patrie de care este legat din tot sufle­tul şi pentru apărarea libertăţii şi in­­dependenţei căreia este gata să facă ori­ce sacrificii. Noi suntem moştenitorii legitimi şi continuatorii direcţi a tot acea ce istoria milenară a Ungariei a avut progresist, viabil şi plin de credinţă în viitor. Această moştenire istorică obligă pe fiecare comunist ungur să lupte şi mai dârz, neprecupeţindu-şi forţele, pentru fericirea şi înflorirea întregului popor. Cu atât mai bine ne vom îndeplini da­toria no­astră patriotică pentru binele poporului muncitor, cu atât mai bine vom sluji măreţei cauze a progresului omenirii şi totodată vom deveni luptă­tori mai dârzi pentru cauza internaţio­nalismului proletar, pentru cauza invin­cibilului lagăr al păcii. Incheindu-mi raportul, trebue să spun din nou că primul Congres al Partidu­lui celor ce muncesc din Ungaria a fost izvorul unui şir de succese obţinute în construirea socialistă a democraţiei noa­stre populare. Acum noi păşim la solu­ţionarea unor noi şi grele sarcini. Exis­tă toate condiţiile necesare pentru ca cel de al doilea Congres să ducă la rezul­tate şi mai mari. Noi, comuniştii un­guri, vom face totul pentru a folosi până la capăt toate posibilităţile pentru binele poporului muncitor ungar şi a sluji astfel şi mai bine cauza păcii, cau­za socialismului, cauza căreia îi aparţi­ne viitorul, cauza lagărului păcii care numără 800 milioane de oameni şi în fruntea căreia păşeşte victorios elibe­ratoarea noastră, puternica Uniune So­vietică şi iubitul şi înţeleptul nostru conducător, Marele Stalin! (Aplauze furtunoase şi prelungite. Toţi se ridică în picioare. In sală, timp de câteva minute, nu contenesc aclamaţiile de salut in cinstea Marelui Stalin. In cinstea conducătorului Partidului celor ce muncesc din Ungaria şi conducătoru­lui poporului ungar — Mathias Rákosi — in cinstea Partidului celor ce mun­cesc din Ungaria). ★ BUDAPESTA 27 (Agerpres).— TASS transmite: La 26 Februarie, cel de al doilea Congres al Partidului celor ce muncesc din Ungaria şi-a continuat lucrările. In şedinţa de dimineaţă au luat cu­vântul la discuţiile asupra raportului lui Rákosi. Révai, secretar general ad­junct al Partidului celor ce muncesc din Ungaria; Acs, secretarul organiza­ţii de partid din comitatul Somogy; Hevesi, secretarul comitetului de par­tid de la uzina c­.e tractoare ..Hofherr”; Eider-Gruz, secretar general al Aca­demiei de Ştiinţe a Republicii Popu­lare Ungare, şi alţii. In cuvântarea sa, Révai a subliniat că sub conducerea Partidului­ celor ce­­muncesc din Ungaria, poporul ungar a obţinut succese însemnate în des­voltarea culturii şi în domeniul învă­ţământului public. Mesele populare din ţară au devenit domice de cultură. In RP Ungară şti­inţa se bucură de un mare sprijin din partea statului. Astfel de pildă, pen­tru desvoltarea ştiinţei au fost aloca­te anul trecut 200 milioane forinţi, iar spre sfârşitul cincinalului, alocaţiile pentru desvoltarea ştiinţei vor creşte de aproape 2,5 ori. Covârşitoarea ma­joritate a intelectualilor şi oamenilor de ştiinţă — a declarat Révai — slu­­j)esc in mod cinstit cauza construirii unei culturi noi Révai a subliniat ro­lul uriaş al culturii sovietice socialis­te, experienţa Uniunii Sovietice şi aju­torul acordat de aceasta revoluţiei cul­turale din Ungaria. In numele poporu­lui ungur el a exprimat recunoştinţa faţă de Uniunea Sovietică, marele Stalin, savanţii şi fruntaşii culturii so­vietice pentru uriaşul ajutor acordat Ungariei in desăvârşirea revoluţiei culturale. Aceste cuvinte ale lui Révai au fost întâmpinate de către delegaţi prin ovaţii furtunoase în cinstea Uniunii Sovietice, a PC (b) al URSS, in cinstea lui I. V. Stalin. In şedinţa de dimineaţă, conducăto­rul delegaţiei Partidului Comunist Chi­nez, Huan Cen, a cărui apariţie la tribună a fost întâmpinată cu aplauze îndelungate, a transmis Congresului salutul Partidului Comunist Chinez. Congresul a fost salutat de asemenea de Cio Cian Ik, în numele Partidului Muncii din Coreea și de Francois Bil­­loux, in numele Partidului Comunist Francez PAGINA *-a f­t Raportul prezentat de Boleslav Bierut la plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc ulnit Polonez VARŞOVIA, 26 (Agerpres). — PAP transmite textul rezumat al raportului președintelui Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, Boleslav Bierut, prezentat în cadrul ce­lei de a 6-a plenare a Comitetului Cen­tral al Partidului Muncitoresc Unit Po­lonez. Menţionând, că în anul 1950, Re­publica Polonă a îndeplinit cu succes sarcinile primului an din cadrul planu­lui de şase ani, Bierut a spus: înfăp­tuirea sarcinilor măreţului plan de şase ani, care sporeşte de mai multe ori for­ţele noastre de producţie, măreşte în a­­celaş timp greutatea şi însemnătatea contribuţiei noastre naţionale la cauza consolidării păcii î­ cauza întregii o­­meniiri — la lupta generală a oamenilor muncii pentru preîntâmpinarea perico­lului de război. In felul acesta, sarci­nile noastre de politică internă şi sar­cinile noastre economice actuale şi ur­gente, sunt legate direct şi indisolubil de cele mai actuale şi arzătoare sar­cini ale întregii omeniri: de sarcinile luptei pentru pace, pentru libertate, pentru infrânarea agresiunii imperia­liste, care aduce popoarelor sclavie şi distrugere. Lupta pentru pace şi în­deplinirea planului de şase ani sunt astăzi chestiunile cele mai importante, având o însemnătate hotărîtoare pentru consolidarea şi menţinerea independen­ţei poporului nostru, a forţelor şi bogă­ţiei lui, a rolului de însemnătate isto­rică al Patriei noastre şi a viitorului ei. Izvorul de nesecat şi dătător de viaţă al adevăratei forţe, al independenţei şi suveranităţii Poloniei — pârghie sigu­ră, forţa motrice a istoriei viitoare a poporului nostru —sunt pacea trainică, amanţa cu U.R.S.S. şi avântul puternic al forţelor de producţie ale poporului, care realizează planul nostru de şase ani. Imperialismul USA, a spus în continuare Bierut, a fost întotdeauna împotriva in­dependenţei Poloniei. O Polonie cât mai ciuntiţi şi inaptă pentru­­viaţă, o Po­lonie care să de o pradă uşoară pen­tru Reich, o Polonie ca victimă a mag­naţilor financiari americani, o Polonie cap de pod pentru agresiunea împo­triva Uniunii Sovietice — iată Polo­nia pe care­­ar fi vrut să o vadă im­perialiştii americani. Doi ani după ter­minarea celui de al doilea război mon­dial, d. Byrnes, care a participat la conferința de la Potsdam, a fost pri­mul care a propus teza provizoratului h­otărfrii marilor puteri, in iprbblema granițelor occidentale ale Poloniei. A­ igastsintest oMfftetrafe''de a*Tace din problema graniţelor poloneze o armă a şantajului politic în arsenalul diplo­maţiei dolarului, V. M. Molotov a dat acastor încercări un răspuns clar şi fără echivoc declarân­d că problemele cu privire la' tehitorîifr 'liftin' stat nu pot constitui un obiect de joacă, iar ho­­tăririle internaţionale în legătură cu aceste probleme sunt obligatorii. Apă­rând principiile adevărului şi dreptăţii, Uniunea Sovietică a a­jutat poporului polonez să recapete străvechile pămân­turi poloneze. Acolo unde au avut loc adânci tran­sformări democratice, acolo unde au fost radical înlăturate sursele agresiunii germane, poporul german a înţeles şi a recunoscut aceasta. Crearea Repu­blicii Democrate Germane a constituit o măreaţă cotitură istorică pentru des­voltarea relaţiilor paşnice şi prieteneşti intre popoarele polonez şi german. A­­ceastă cotitură istorică este confirmată de tratatele încheiate între aceste două state, tratate care stabilesc definitiv gra­niţa pe Oder şi Neisse, ca o graniţă a păcii şi prieteniei. Sarcina noastră este să luptăm împreună cu toate popoarele iubitoare de pace împotriva remilitari­­zării Germaniei Occidentale, împotriva încercărilor imperialismului american de a impune poporului german sub o for­mă nouă, nefastul regim hitlerist, cu ajutorul căruia aţâţătorii la război ar vrea să otrăvească Poporul german şi să-l atragă într’un război de cucerire a Europei pentru America. Eforturile de după război aie Uniunii Sovietice pentru consolidarea păcii s’au manifestat înainte de toate printr’o vo­inţă hotărită de a reglementa in co­mun problema germană in baza hotărî­­rilor dela Potsdam. In Organizaţia Na­ţiunilor Unite, U.R.S.S., împreună cu ţările de democraţie populară, a avut in repetate rânduri iniţiativa de a cere interzicerea folosirii armei atomice şi a oricărei alte arme de distrugere în massă şi stabilirea controlului asupra energiei atomice, dezarmarea treptată şi încheierea unui acord între cele cinci mari puteri in acest scop. Politica de pace a Uniunii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară îşi găseşte ex­presia, nu numai in politica externă. Cine poate nega că marile construcţii ale comunismului din U.R.S.S., asupra cărora este aţintită astăzi atenţia în­tregului popor sovietic, că măreţele lu­crări pentru transformarea pustiului in pământuri roditoare, pentru crearea perdelelor forestiere de protecţie care apără imense spaţii de secetă, că gi­ganticele staţiuni hidroelectrice şi ca­nalele pe care poporul sovietic le con­­strueşte pentru a ridica şi mai mult ni­velul producţiei sale agricole, că avân­tul permanent al culturii, artei şi ştiin­­ţei în U.R.S.S., care nu se poate com­para în această privinţă cu nicio ţară din lume — că această minunată, mă­reaţă şi paşnică muncă a poporului so­vietic de 200 milioane de oameni, pre­domină astăzi în întreaga lui viaţă şi activitate? Şi cine altul decât un ne­mernic şi un mincinos poate nega că nn Polonia clocoteşte munca pentru re­construirea satelor şi oraşelor, că po­porul polonez Îşi reconstrueşte din rui­ne, în ritmul cel mai viu cu putinţă capitala distrusă de imperialiştii hitle­­rişti — tocmai de acei pe care impe­rialismul american îi aţâţă la un nou război? Şi cine altul afară de lepădă­turile emigrate, complet tipăloşite — poate nega că massele de oameni ai muncii din R. Polonă îşi industriali­zează ţara cu o uriaşă însufleţire, con­struesc noi uzine care produc tractoare, maşini agricole, îngrăşăminte naturale, autocamioane pentru agricultură, că in R. Polonă creşte din an în ap produc­ţia de cărbuni, se construesc noi mine şi uzine metalurgice, noi fabrici şi ală­turi de ele — noi­ aşezări, că in fiecare an producţia creşte într’un ritm pe care nu l-au cunoscut încă ţările capitaliste? Cine poate nega că această uriaşă muncă paşnică necesită cele mai mari eforturi, cea mai intensă preocupare din partea poporului polonez, că poporul polonez înţelege că prin munca lui u­­riaşa, nobilă şi plină de abnegaţie, în­tăreşte independenţa R. Polone, întă­reşte pacea In întreaga lume? Citând in continuare răspunsul lui I. V. Stalin la întrebarea dacă războ­iul este inevitabil sau nu, vorbitorul a spus: Partidul nostru trebue să dea masselor un răspuns ferm şi hotărît la această întrebare: Războiul poate şi trebue să fie preîntâmpinat. Lupta ge­nerală pentru apărarea păcii găseşte un viu răsunet in rândul oamenilor muncii din Polonia populară. Lozinca frontului naţional lansată de noi a spus în continuare Bierul, în­seamnă strângerea rândurilor naţiunii» care sub conducerea clasei muncitoare se transformă într’un popor socialist in lupta pentru cele mai de seamă ţe­luri ale întregului popor: pacea, asi­gurarea independenţei şi înfăptuirea planului de­ şase ani. Când vorbim des­pre frontul larg de luptă pentru pacte al întregii naţiuni, în domeniul orga­nizatoric, chestiunea este de a încadra majoritatea oamenilor care doresc p­e cea într-o luptă activă şi plină de abs negaţie pentru apărarea ei. Avertizând de pericolul comportării superficiale faţă de lupta pentru pace, al oportu­nismului sau pasivităţii în această lup-­ tă, Bierul a spus: Activitatea pe care o depunem pentru opera de apărare a păcii cere înainte de toate ca în munca noa­stră de zi cu zi să fim vigilenţi faţă de uneltirile agresorilor şi ale oricăror aţâţători la război, adică faţă de acti­vitatea monstruoasă şi camuflată a genturilor duşmănoase, diversioniste, pe spionaj, sabotaj şi altor agenturi. Lupta pentru pace, cum am mai spus la început, este legată în modul cel mai strâns cu lupta noastră pentru în­­­făptuirea planului de şase ani. Noi, a spus Bierut, urmăm exemplul marii şi puternicii ţări, în care a învins socialismul. Succesele U.R.S.S. sunt o dovadă grăitoare că, mergând pe dru­­mul creator al socialismului, poporul nostru îşi va spori forţa, bună­starea lui va creşte, succesele economiei şi culturii sale se vor înmulţi rapid. Noi suntem uitaţi cu U.R.S.S. şi cu ţările de democraţie populară prin legături puternice de prietenie. Această priete­nie este de nesdrurxinat. împreună cu Uniunea Sovietică şi ţările de demo*­ crare populară, noi luptăm pentru con.w solidarea păcii. împreună cu sute de milioane de oameni participăm la pu­ternica mişcare, mereu crescândă, a partizanilor păcii. Suntem In primele rânduri ale acestei minunate mişcări, în fruntea căreia se află marele stegar al păcii — tovarăşul Stalin. In încheiere, Bierul a spus: Plamul nostru de şase ani este fundamentiă forţei de neînvins a poporului, este măreaţa şi importanta noastră contribu­ţie la cauza păci. Să facem deci to­tul ca acest plan să fie tradus în viaţă, întărită economiceşte şi industrializată. Polonia populară socialistă va fi un foarte puternic reazim al libertăţii şi independenţei poporului nostru. Unită prin prietenie şi prin comunitate de idei cu Uniunea Sovietică şi ţările de de­mocraţie populară, cu forţele mondiale ale partizanilor păcii, Republica Po­lonă devine un bastion de neînvins, de care se vor sfărâma toata unelti­­­­rile criminale ale agresorilor imperia­lişti. Forţele lagărului păcii vor şti sa paralizeze uneltirile lagărului agresiu­nii, tiraniei şi crimei, vor şti să asi­gure omenirii o pace trainică. Con­ducătorul nostru este Stalin — victo­ria va fi a noastră ! * VARŞOVIA, 27 (Agerpres). — Agen­­ţia PAP transmite un rezumat al ra­portului prezentat de Hilary Mine, membru în Biroul Politic al Comitetu­lui Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, la cea de a 6-a plenară a Comitetului Central al Partidului. In raportul său asupra sarcinilor e­­conomice pe anul 1951, Hrinc a subliniat că, in urma Îndeplinirii cu succes a programului pe 1950,— primul an al pla­­nului pe şase ani — industrializarea ţării a progresat considerabil. In 1950 producţia pe cap de locuitor a indus­triei grele şi mijlocii poloneze a depă­şit cu aproape 315% nivelul din 1938. Producţia agricolă pe cap de locuitor a crescut de asemenea cu 133%. Desvoltarea industriei, agriculturii, transporturilor, comunicaţiilor şi celor­lalte ramuri ale economiei naţionale a dus la creşterea cu aproape 21% a ve­nitului naţional, faţă de anul 1949, a­­dică cu aproape 210% pe cap de locui­­tor, faţă de perioada dinainte de răz­boi.

Next