România Liberă, iulie 1951 (Anul 9, nr. 2103-2128)

1951-07-01 / nr. 2103

PAGINA 4-4 ROMANIA LIBERA ARIPILE VICTORIEI O­peraţia de pe Vistula-Oder i-a făcut pe aviatorii noştri din Gar­dă, din care fac şi eu parte, să câştige experienţă. Dar mai ales le-a dat de gândit. Un lucru reeşea puter­nic din toate acestea. Inamicul se va apăra cu îndârjire. Trebuia să fim pregătiţi pentru orice surpriză. Realita­tea nu a întârziat să ne confirme toa­te prevederile. In fiecare clipă apăreau pe cer ultimele noutăţi ale tehnicei ae­riene germane: un avion de vânătoare cu reacţie sau mai bine zis un „tan­dem”, format dintr’un bombardier în­­cărcat cu explozibile, pe spatele căruia era agățat un „Focke-Wulf” sau un „Messerschmidt”. Trecând la atac, Petrov deschise fo­cul asupra „Focke-Wulf”-ului. Pilotul Inamic a fost fără îndoială omorât pe loc, căci toată aparatura începu să coboare în spirală și când ajunse la pă­mânt făcu explozie. Ordinul lui Stalin: „La Berlin!” ne parveni într’o frumoasă şi caldă seară de primăvară, în timp ce ne aflam pe un mare aeroport, la 100 de km. de­părtare de capitala germană. Infante­­riştii, artileriştii, carele de asalt şi tru­pele de geniu, urmau să facă tot ce le stătea în putinţă pentru ca să sfarme rezistenţa germană. Nu mai puţin im­portante erau sarcinile aviaţiei, a cărei luptă era strâns legată de aceea a for­­ţelor terestre. Germanii concentraseră în zona Ber­linului aproape 1500 avioane, din re­zerva celei de- a VI-a armate a aerului şi din care făceau parte unităţi de eli­tă ale aviaţiei hitleriste. Se puteau în­tâlni ultimele noutăţi ale tehnicei ae­riene: avioane de vânătoare „Me-109- Glo” şi „FW 190 A 8”, avioane cu reacţie, bombardiere prevăzute cu dis­pozitive permiţând să se atingă viteze mari. Scopul principal urmărit de aviaţia noastră de vânătoare consta în a sur­­prinde pe inamic şi a extermina avioa­ de Colonel A. POKRIŞKIN nele germane înainte ca ele să ajungă pe teatrul de operaţii. In acest scop, câmpul de acţiune al avioanelor noas­­tre de vânătoare era împărţit in trei zone, dintre care cea mai avansată deasupra teritoriului inamic era rezer­vată piloţilor de vânătoare cei mai ex­perimentaţi. Sarcina acestui grup con­sta în reperarea avioanelor inamice, in comunicarea observaţiilor sale coman­damentului, şi în atacarea unităţilor reperate pentru a fi dezorganizata Hărţuite in felul acesta, avioanele ina­mice cădeau sub loviturile puternica ale patrulelor aeriene sovietice din cea de-a doua zonă. Aici, datorită acţiunii coordonate a avioanelor de vânătoare sovietice dispuse în „etaj” şi legate in­tre ele prin radio, inamicul era obiec­tul unui atac atât de puternic, încât îi era imposibil să menţină o ordine de zbor oarecare. Iar avioanele germane izolate, care atingeau linia frontului, aveau de a face cu formaţiunile­­sovie­tice ale celei de-a treia zonă, care era zona de protecţie propriu zisă a câmpului de bătaie. In cursul bătăliei pentru Berlin, ro­lul aviaţiei noastre se schimbă de mul­te ori. In prima etapă, ea avea rolul de a susţine artileria şi infanteria în sforţarea pe care acestea o făceau spre a străpunge linia fortificată germană de pe Oder. Mai târziu, sarcina esen­ţială a aviaţiei sovietice fu aceea de a sprijini acţiunea tancurilor la peri­feria Berlinului. Şi în timpul teribile­­lor lupte de stradă care se desfăşurară în capitală, aviatorii sovietici au coo­perat cu infanteria, în timp ce ajutau carelor care operau pe spaţii mai de­gajate la nordul şi la sudul Berlinului, cu scopul de­ a izola garnizoana inami­că. In afară de aceasta, aviaţia contri­bui la exterminarea unui important număr de armate germane încercuite intre Berlin şi Frankfurt-pe-Oder. Ne instalasem tocmai pe un aero­drom cucerit prin luptă dârză şi care se găsea la marginea unei păduri, prin care Germanii încercau să-şi croiască un drum către Vest. — Pokrişkin, — telefonă generalul — dă o mână de ajutor Infanteriei ! Nemţii erau numeroşi, dar nu dispu­neau decât de armament uşor. Noi, dimpotrivă, nu eram mulţi, dar in schimb aveam avioane de vânătoare şi mitraliere. In curând inamicul fu respins cu pierderi grele şi lăsă­m­ mâinile noastre mulţi prizonieri. La sfârşitul bătăliei pentru Berlin, comandantul frontului declară că o parte importantă in distrugerea grupe­lor germane încercuite la sud-est de Berlin, ne revenea nouă, aviatorilor din Gardă, care ajutasem alinatele te­restre să obţină victoria. In timp ce bombardau şi atacau pe nemţi, avia­torii noştri distruseră mai mult de trei­zeci de tancuri şi tunuri autopurtate, aproape două sute de maşini şi aproa­pe opt mii de soldaţi. Clipa capitulării Berlinului sunase. Unitatea noastră, care se acoperise de glorie, sbura deasupra capitalei. Pesta tot la ferestre, pe acoperişuri, pe ruine, drapele albe care însemnau înfrângerea Germaniei hitleriste. Pe străzi, proce­siunile soldaţilor în uniformă gri-ver­­zuie se întindeau fără sfârşit. Intre co­pacii carbonizaţi ai Tiergartenului, a­­vioane zăceau sfărâmate la pământ Tempelhof, aerodromul central al Ber­linului, a fost ocupat de piloţii sovie­tici. Sburăm mult deasupra Berlinului, sentinele ale victoriei, sentinele ale o­­noarei și independenței patriei sovie­tice, pe cerul inamic. Aviaţia în slujba economiei naţionale In legătură cu Ziua aviaţiei so­vietice, care este sărbătorită astăzi, şeful Direcţiei centrale a flotei ae­riene civile a U.R.S.S., mareşalul de aviaţie Sem­ion Javorenkov, subli­niază în presă rolul imens pe care-l joacă aviaţia civilă în Uniu­nea Sovietică. Numeroase linii ae­riene, arată mareşalul Javorenkov, brăzdează nesfârşitele spaţii ae­riene ale Uniunii Sovietice. Pe aceste linii, avioanele flotei aeriene civile transportă regulat călători şi diferite încărcături, flota Moscova spre capi­talele republicilor unionale, spre marile centre industriale din bazinul Doneţului, din regiunile Ural, Sibe­ria, Volga, etc., spre Kamciatka şi Sahalin, spre Republicile Asiei Cen­trale şi spre alte regiuni îndepărtate ale ţării. In cursul Planului Cincinal de du­să război au fost stabilite curse aeriene regulate, care leagă Moscova de Vladivostok, de Sahalinul de Sud, de Petrozavodsk, de Iakuţk, de Ulan Ude, de Karaganda şi de nu­meroase alte oraşe. Au fost extinse foarte mult legăturile aeriene cu staţiunile balneo-climatice din Sudul ţării. Uniunea Sovietică are curse regulate pe linii aeriene care o leagă de capitalele multor ţări străine: R. P. Chineză, R. Polonă, R. Ceho­slovacă, R. P. Ungară, Republica Populară Română, R. P. Bulgaria, R. P. Albania şi Finlanda. Volumul transporturilor aeriene a crescut­­de mai multe ori în comparaţie cu pe­rioada antebelică. Liniile aeriene sunt deservite de avioane rapide şi confortabile, înzestrate cu tehnica cea mai modernă, care dau posibili­tate efectuării cu regularitate şi în deplină siguranţă a sborurilor în orice anotimp, ziua sau noaptea. Oamenii muncii din aviaţia civilă, împreună cu întregul popor sovietic, participă activ la construirea uriaşe­lor centrale hidro-electrice şi a ca­nalelor de Irigaţie. Recent, numărul sborurilor pe linia Moscova—­ Stalingrad a fost dublat. Avioanele care deservesc linia ae­riană Moscova—Kulbîşev execută cinci sboruri pe zi. Avioane rapide sunt folosite pentru transportul spre şantierele marilor construcţii. Mare­şalul Javoronkov arată în continuare că în Uniunea Sovietică există posi­bilităţi nesfârşite ca aviaţia să fia folosită în economia naţională. A­­viaţia este în special folosită pe scară largă în agricultură. Paraziţii culturilor agricole sunt distruşi prin pulverizarea de substanţe chimice din avioane. Aviaţia este de aseme­nea folosită pe scară largă, pentru pulverizarea de îngrăşăminte chimi­ce, pentru luarea de fotografii ae­riene şi pentru combaterea focarelor de incendii din păduri. Avioanele sunt de asemenea folosite pentru căutarea de animale marine şi a bancurilor de peşti, precum şi pen­tru cercetări ştiinţifice, pentru stu­dierea straturilor superioare ale at­­mosferii, etc. Reţeaua de staţiuni de avioane-ambulanţă, care dau primele ajutoare medicale populaţiei din cele mai îndepărtate regiuni ale ţării, se lărgeşte continuu. Flota aeriană civilă a format ad­mirabile cadre de piloţi, tehnicieni şi Ingineri. Sute de piloţi au la ac­tivul lor 1.000.000, 2.000.000 sau chiar 3.000.000 km. de sbor, (T.A.S.S.) " r­t.„ N­u există nici o altă ţară în lume în care aviaţia să fi străbătut un drum de desvoltare atât de mare ca Uniunea Sovietică. Constructorii şi tehnicienii sovietici oferă­­admirabile exemple de Inovaţii în cercetările ştiinţifice şi emit idei îndrăzneţe în materie de construcţii. Poporul sovietic se mândreşte cu strălucita pleiadă de constructori, care au dat Patriei lor avioane sigure şi rapide. In 1941, când a izbucnit Ma­rele Război pentru Apărarea Patriei, înalta măestrie a aviatorilor sovietici şi avioanele de cea mai bună calitate de care s’au folosit, au permis flotei aeriene sovietice — încă din primele zile ale luptei cu hitleriştii — să ob­ţină strălucite victorii. Constructorii acestor minunate a­­vioane şi-au câştigat dragostea poporului sovietic. ILIUSIN ! Serghei Vladimirovici Iliuşin a primit Premiul Stalin clasa I-a pen­tru meritele sale excepţionale în crearea celor mai bune avioane sovie­tice. Erou al Muncii Socialiste, gene­­ral-locotenent al corpului de ingineri de aviaţie, Iliuşin este distins pentru a şasea oară cu acest premiu de mare onoare. Iliuşin este elevul şi urmaşul pă­rintelui aviaţiei ruse, el a realizat practic concluziile teoretice la care ajunsese N. E. Jucovski. Viaţa lui Iliuşin este un exemplu caracteristic oamenilor sovietici, de muncă devotată Partidului Bolşevic şi Ţării Soviete­lor.Iliuşin s-a ridicat din sânul poporu­lui. A făcut de mil cunoştinţă cu să­răcia şi cu munca grea şi a cunoscut autocratismul ţarist. In 1910, la vâr­sta de 16 ani, Iliuşin a văzut pen­tru prima oară avioane pe aerodromul din Petersburg. Mintea lui ageră şi­­vocaţia lui de cercetător, s’au­ aprins îndată şi de atunci Iliuşin a fost câş­tigat pentru aviaţie. In timpul primului război mondial, Iliuşin a fost mai întâi ajutor de pilot, apoi pilot. Cunoaşterea practică a avioanelor din acea vreme a jucat un rol important In formarea viitoru­lui constructor. In acelaş timp, el a fost în primele rânduri ale celor care au intrat în Partidul Comunist (bol­şevic). Iliuşin şi-a complectat studiile la Institutul de Inginerie aviatică (trans­format apoi în Academia Militară prof. N. Jucovski). Astfel, Serghei Iliuşin a ajuns Inginer de aviaţie. Noul Inginer a lucrat înflăcărat în domeniul aviaţiei. Inima şi mintea lui îi spuneau că pentru întinderile nesfârşite ale ţării sale este neapărat necesar să se creeze avioane moderne. Sentimentul Inovaţiei, persistenţa şi cercetările creatoare, l-au ajutat să construiască avioane de cea mai bună calitate, care deasupra câmpiilor Eu­ropei şi Asiei, în luptele aeriene cu fasciştii germani şi japonezi, în tim­pul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, au asigurat gloria aviaţiei so­vietice. In timpul acestui război, cel mai bun avion de luptă — unic în felul său — a fost N­—2. Hitlerişti­ îl nu­meau «moartea neagră», iar ostașii so­vietici îi spuneau «tancul sburător». Acest avion a fost opera lui Serghei Iliușin. încă în timpul anilor de război, el se gândea la zilele victoriei, când va construi din nou avioane civile. La doi ani după capitularea agreso­rilor, minunatul avion N­—12 a apărut pe liniile aeriene ale Uniunii Sovie­tice. Oamenii muncii din Ţara Socia­lismului respectă uriaşa muncă de creaţie a lui Serghei Iliuşin şi au răs­plătit-o cu recunoştinţă. Pe pieptul creatorului celor mai bune avioane din lume strălucesc: «Steaua de Aur», «Secera şi Ciocanul» de Erou al Muncii Socialiste, patru ordine Lenin, ordinul «Steagul Roşu», ordi­nul «Suvorov» cl. I-a şi II-a şi ordinul «Steaua Roşie». IACOVLEV încă o pildă este Alexandru Iaco­vlev. Alături de Miroian el este unul din cei mai tineri constructori so­vietici. Admirabilele sale avioane de vânătoare şi turism l-au situat la loc de frunte. Iacovlev şi-a început cariera avia­tică după terminarea şcolii militare, în laboratorul de motoare de aviaţie de la Academia «Jacovski», ca simplu muncitor. Dar calităţile sale au atras atenţia superiorilor săi, care l-au tri­mis mai departe la şcoală. Primul avion construit de Iacovlev şi-a luat sborul în 1927, pe ruta Mos­cova—Sevastopol şi înapoi. După doi ani, un avion de turism construit de el a bătut recordul de distanţă. Pentru munca sa i s-a acordat titlul de Erou al Muncii Socialiste. In 1936 avionul de şcoală şi antrenament Ut—2, con­struit de Iacovlev, ocupă primul loc la concursul pe ţară din U.R.S.S. In timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, Iacovlev a fost nu­mit general-colonel în corpul de ingi­neri al aviaţiei şi s-a dedicat în între­gime construirii avioanelor de vână­toare. El este creatorul vestitului Jak—9, spaima avioanelor de vână­toare din grupul lui Richthofen. LAVOCIKIN Un alt constructor de frunte este Simion Lavocikin. Pe când era copil, Lavocikin a întâmpinat In Rusia multe opreliști țariste, terminându-şi cu greu şcoala secundară. In zilele Marii Re­­voluţii Socialiste din Octombrie, el a participat la luptele împotriva gărzilor albe şi a intervenţioniştilor străini. Timp de trei ani a luptat el pe toate fronturile de apărare a tinerei Repu­bilei Socialiste. In 1920, la vârsta de 20 de ani, Lavocikin s’a Insers la Institutul aviaţiei din Moscova, la terminarea căruia a obţinut titlul de inginer constructor. In scurtă vreme tânărul Inginer a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi constructori sovietici. La aceasta au contribuit calităţile sale înăscute, pre­cum şi munca încordată de adâncire a cunoştinţelor profesionale. Pentru activitatea sa de constructor, pentru munca sa devotată în folosul Patriei şi ca educator al tineretului, i s-a a­cordat titlul de Erou al Muncii So­cialiste. Lavocikin este constructorul avio­nului de vânătoare La—5, care în tim­pul Marelui Război pentru Apărarea Patriei a ajuns o adevărată spaimă pentru Luftwaffe. După terminarea războiului, Lavo­cikin s-a dedicat muncii de construi­re a noi avioane rapide, în special cu propulsie prin reacţie. PETLIACOV Constructorul Vladimir Petliacov a murit în timpul războiului ca avia­tor. In timpul vieţii, Petliacov a dat Patriei, printre altele, avioanele de luptă Pe-2, aşa numitele «Peş­­kin», care şi-au câştigat o mare faimă prin acte de sbor tactic şi printr-o însemnată rază de acţiune. Pentru creaţiile sale, Petliacov a fost onorat cu titlul de Erou al Muncii Socia­liste. Petliacov a fost fiu de ţăran mun­citor şi cu greu a terminat câteva clase secundare. Pe vremea când era Încă elev, Petliacov a luat parte la mişcările revoluţionare din 1905, pentru care faptă a fost îndepărtat din şcoală. Avea numai 14 ani. A lucrat un timp ca muncitor la căile ferate, până când Revoluţia din Octombrie i-a deschis drumul spre ştiinţă. A devenit inginer avia­tor şi s-a dedicat construcţiilor de bombardiere grele şi avioane mari de transport. Aparţinând «statului major al constructorilor» de pe lângă Institutul Central Aerodinamic, Pet­­riacov a participat — sub direcţia lui Tupolev — la construirea cele­brelor bombardiere ANT. TUPOLEV Erou al Muncii Socialiste, Andrei Tupolev, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din U.R.S.S. şi general-locotenent al corpului de Ingineri de aviaţie, s-a născut în anul 1888. După terminarea şcolii secundare, a intrat la Institutul Su­perior Tehnic din Moscova, pe care l-a absolvit cu succes. A organizat, împreună cu Jucovski, Institutul Central Aerodinamic din Moscova, iar împreună cu Ceaplâghin a con­dus calculele primului tunel aero­dinamic. Prima sa construcție a fost avio­nul ANT—3 cu care Mihail Gro­mov a executat în 1926 un sbor în jurul Europei. Cu avioanele ANT construite de Tupolev, aviatorii sovietici au cu­cerit Polul Nord. Bombardierele lu­i Tupalev au jucat un rol important în timpul Războiului pentru Apăra­rea Patriei; avionul său bimotor Tu—2 întrece, prin calităţile sale, celelalte avioane din această cate­gorie. Succesele constructorilor sovietici înseamnă victoria concepţiei teh­nice sovietice şi a ştiinţei aviatic© progresiste asupra tehnicei, ideolo­giei şi ştiinţei burgheze, îmbogăţiţi cu marea experienţă dobândită în cursul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, creatorii tehnici ai aviaţiei sovietice au dat şi dau patriei socialiste avioane tot mai perfecte. Realizările tehnice ale aviaţiei sovietice, precum şi toate victoriile poporului sovietic, sunt le­gate indisolubil de numele Marelui Stalin. Din această cauză şi pe bună dreptate, poporul a numit aviaţia sa «aviaţia stalinistă», iar pe aviatorii sovietici «şoimii stalinişti». Voinţa stalinistă a educat o ge­neraţie capabilă de fapte mari, o generaţie de oameni puternici şi caragioşi şi a trasat pentru mulţi ani, drumul pe care trebue să-l ur­meze constructorii sovietici. Constructorii celor mai bune avioane din lume Avioane cu reacție sovietice, o importantă realizare a Industriei aeronautice a U.R.S.S. 1 Z­IUA AVIAŢIEI SOVIETICE Un călduros salut Flotei Aeriene a U. R. S. S. P­entru poporul sovietic Ziua Flotei Aeriene a U.R.S.S. este sărbă­toarea gloriei, puterii şi măes­­triei „şoimilor stalinişti“. Ziua Flotei Aeriene a U­ R.S S. este sărbătorită anul acesta in condiţiile victoriilor istorice obţinute de oamenii sovietici In construirea comunismului in perioada de după război. Glorioasă este istoria aviaţiei Ţării Socialismului! încă de la început, Puterea Sovietică a creat condiţiile ne­­ces­are desvoltării aviaţiei. Difa iniţiativa lui Lenin şi cu­­concursul preţios al lui Jukovski şi al lui Ceaplîghin a fost fondat Institutul Aerodinamic Central şi alte institute, din care a luat naştere mai târziu,­­Academia Militară de Aviaţie „N. E. Jukovski“. Ritmul ,mereu sporit al realizării planurilor cincinale, a tras după sine, pe drumul progresului tehnic, cons­trucţiile aviatice, urmărite în perma­nenţă cu atenţie deosebită de tovarăşul Stalin, Învăţătorul şi îndrumătorul a­­viatorilor şi constructorilor de avioane. Nici un singur model de avion şi mo­tor nu a ieşit fără examinarea perso­nală a tovarăşului Stalin. Cuvintele de îndemn ale lui Stalin, „să zburăm mai departe, mai sus şi mai repede decât toţi", au însufleţit, deopo­trivă, pe constructorii de avioane, în realizarea de noi aparate cu calităţi tehnice superioare, şi pe aviatorii sovi­etici, în eforturile lor pentru însuşirea artei zborului şi cunoştinţelor necesare navigaţiei aeriene. înaltele calităţi ale aviatorului sovie­tic au fost verificate In mod deosebit in timpul Marelui Război pentru Apă­rarea Patriei, când s’a văzut cu priso­sinţă neta superioritate a aviaţiei sta­­liniste, dovedind Întregii lumi tăria ei de nesdruncinat. Cu toată superioritatea numerică a­­vută la începerea războiului, datorită masei de avioane pregătită din vreme în vederea scopurilor lor agresive şi aruncată prin surprindere asupra Uni­­unii Sovietice, piraţii hitlerişti nu au putut cuceri câtuşi de puţin suprema­ţia aerului deasupra pământului sovie­tic. Atacatorii hitlerişti au fost Împiede­caţi de la aceasta prin acţiunea hotârită a Aviaţiei Sovietice, prin eroismul şi spiritul de jertfă al zburătorilor sovie­tici. Activitatea şoimilor stalinişti, dusă zi de zi pe toate fronturile şi Încununată de succes, a destrămat continuu rân­durile atacatorilor. înaltul patriotism al pinului sovietic a realizat minunea ca, numai după două luni de la evacuarea uzinelor din J.e£JÎPĂŢe .vremelnic ocupate de inamic, acestea să lucreze din plin şi să dea frontului 40.000 aparate anual. Cu noi aparate, ale căror performan­ţe întreceau pe acele ale aparatelor Ina­micului, aviatorii sovietici au dus spai­ma în mijlocul agresorilor fascişti, ne­tezind pe toate fronturile drumul Ar­matei Sovietice spre victorie. In luptele aeriene din Kuban şi in bă­tălia pe arcul de la Kursk, pretinsa su­­perioritate aeriană a hitleriştilor a fost definitiv înmormântată. Din acel moment, activitatea aviaţiei sovietice a devenit şi mai intensă, aju­tând trupele terestre In eliberarea re­giunilor invadate, prin zboruri masive pe direcţia loviturii principale. Activi­tatea aviaţiei sovietice şi puterea lovi­turilor ei au crescut mai mult în lup­tele purtate pe teritoriul german. Până la sdrobirea definitivă a fascismului hitlerist, puternica aviaţie sovietică şi eroicii şoimi ai lui Stalin au produs a­­gresorilor pierderea unui număr uriaş de avioane, care blindate şi piese de artilerie, automobile, vagoane şi loco­motive. Eroica aviaţie sovietică a dis­trus nu mai puţin de 75.000 de avioane din cele 80­ 000 ale inamicului. Drept preţuire şi recunoştinţă fier­binte pentru eroismul aviatorilor sovi­etici, peste 200.000 de zburători au fost decoraţi cu ordine şi medalii, 2100 au primit titlul de Erou al Uniunii Sovie­tice. Unii dintre aceştia au primit acest înalt titlu de două şi de trei ori, cum sunt colonelul de Gardă Alexandr Po­­krişkin şi maiorul de Gardă Ivan Koje­dub. Odată cu el au fost răsplătiţi, pen­tru munca lor creatoare, peste 4.500 muncitori şi ingineri constructori din uzinele de aviaţie. Efortul şi creaţia lor au contribuit la gloria şi victoriile aviaţiei sovietice. Ieşind din război mal oţelită, mal pu­ternică şl mal numeroasă Şl Intărindu­­se continuu, sub supravegherea atentă a tovarăşului Stalin, aviaţia sovietică constitue azi o puternică forţă In sis­temul forţelor armate ale Uniunii So­vietice, puse in sdujba apărării Patriei Socialiste, a păcii, a libertăţii şi Inde­pendenţei popoarelor. Păstrând cadenţa impusă de noile re­alizări ale tehnicii sovietice in continuu progres. Îmbogăţită prin experienţa luptelor terminate, îndrumată de gehiul marelui Stalin şi sporită prin munca încordată a oamenilor sovietici, aviaţia sovietică a păşit într’o nouă etapă de desvoltare, necesară creării acelei for­ţa capabile să îndeplinească cu suc­­ces, alături de forţele terestre şi mari­time, Înaltele sarcini pus® de popoarele sovietice. Conştienţi de menirea lor şi mândri da încrederea ce le este acordată, avia­torii sovietici Învaţă măestria conduce­rii noilor aparate cu reacţie, lşi Însu­şesc experienţa cea mai înaltă sporin­­du-şi totodată cunoştinţele militare şi politice. Anul trecut, la sărbătorirea Zilei Flo­tei Aeriene a U.R.S.S., Care a avut loc pe aerodromul Tuşino de lângă Mos­cova, au evoluat mii de avioane, au fost admirate tipuri noi de aparate de ultimă creaţie, Multimotoare de mare rază de acţiune, capacitate şi viteză, avioane cu propulsie prin reacţie a căror viteză le făceau greu de urmărit cu privirea. Toate acestea au constituit expresia vie a înaltei tehnici la care a ajuns ştiinţa aeronautică sovietică, urmare a condi­­ţiunilor create de Statul Sovietic. La tradiţionala sărbătorire a Zilei Flotei Aeriene din acest an, zeci de mii de oameni sovietici vor admira strălu­citele realizări în domeniul aviaţiei ale şoimilor stalinişti şi ale constructorilor de avioane, realizări obţinute sub Înţe­leaptă conducere a gloriosului Partid Bolşevic şi a marelui Stalin. Poporul sovietic priveşte cu îndreptăţită mân­drie şi satisfacţie aceste uriaşe reali­zări în domeniul aviaţiei, care, alături de celelalte succese obţinute in toate sectoarele de activitate, fac din marea lui ţară un bastion de neînvins al păcii şi independenţei popoarelor, in lupta împotriva celor care visează la domi­naţia lumii. Zburătorii Republicii noastre dragi, urmează exemplul minunat al şoimilor stalinişti, pentru perfecţionarea măes­­triei lor, pentru continua ridicare a ca­lificării şi pregătirii lor. Ei se străduesc zi de zi să-şi însuşească măestria în arta zborului, pentru a apăra în caz de ne­­voe cerul scump al Patriei, aşa cum Ch­alov, Mereslev şi alţi aviatori so­vietici au apărat cerul Patriei lor. De Ziua Flotei Aeriene a U.R.S.S­, ostaşii Forţelor noastre Armate, alături de întregul nostru popor muncitor, îşi exprimă dragostea şi admiraţia lor faţă de glorioşii aviatori sovietici, trimiţân­­du-le un călduros salut şi luându-şi an­gajamentul de a le urma exemplul.­­Maior A. Economii oporul sovietic serbează la 1 Iu­lie tradiţionala zi a flotei aerie ■­ne a URSS, aviaţiei staliniste, în condiţiile strălucitelor victorii repurtate în munca paşnică. Sub­ conducerea Partidului Comunist, poporul sovietic a îndeplinit cu succes planul cincinal post­belic, făcând un nou pas înainte pentru înfăptuirea măreţului program de cons­truire a comunismului, trasat de tova­răşul Stalin în cuvântarea sa din 9 Februarie 1946 In timp ce Uniunea Sovietică şi ţări­le de democraţie populară îşi îndreaptă toate eforturile către construcţia econo­mică şi culturală, imperialiştii americani pregătesc cu febrilitate un nou război. Puternicul front al păcii, condus de Uniunea Sovietică, de marele stegar al păcii, tovarăşul Stalin, creşte şi-şi spo­reşte rândurile din lună în lună. Se în­tăreşte hotărîrea popoarelor de a bara drumul agresorilor şi de a apăra cauza păcii în întreaga lume. Securitatea Ţării Sovietice este cu vigilenţă păzită de forţele armate sovietice, între sare şi glorioasa aviaţie sovietică. Ziua flotei aeriene este ziua trecerii în revistă a capacităţii de luptă a avia­ţiei sovietice, a măestriei aviatorilor ci­vili şi militari, a succeselor dobândite de oamenii de ştiinţă şi de constructori, de toţi muncitorii din industria aviatică. Oamenii sovietici sunt îndreptăţiţi să se mândrească cu faptul că marea Ţară a Socialismului este patria, aviaţiei. în­că în anul 1731, curajosul om rus, sub­­diaconul Kriakutnoi din Riazan, s-a­dicat în aer cu un balon construit de el. Genialul om de ştiinţă M. N. Lomo­nosov a construit şi experimentat, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, pri­mul helicopter din lume — un aparat de sburat mai greu decât aerul. Iţr istoria aviaţiei ruse este înscris cu litere de au­r numele omului de ştiinţă rus, a inven­tatorului A. F. Mojaischi, care a con­struit primul avion din lume. Acest a­­vion, primul din istoria omenirii, a fost experimentat cu 20 de ani Înainte de sborurile, — cărora li s’a­ făcut o atât de largă reclamă, — săvârşite de fraţii americani Wright. Părintele aviaţiei ruse, creatorul ba­zelor ei ştiinţifice, este genialul om de ştiinţă N .E. Jukovski. Acesta a prevă­zut posibilitatea executării „looping­­ului" şi a altor figuri de înalt pilotaj. Ideile lui au fost înfăptuite în practică de admirabilul aviator rus P. N. Nes­terov — pionierul pilotajului de înaltă măestrie. In Ţara Sovietică, aviaţia a cunoscut o adevărată Înflorire după Marea Revo­luţie Socialistă din Octombrie. V. I. Le­nin şi I. V. Stalin au purtat o grijă pă­rintească complectării aviaţiei cu cadre, au înarmat pe aviatorii tinerei Armate Sovietice cu ştiinţa folosirii In luptă a aviaţiei. In anii planurilor cincinale staliniste de dinainte de război a fost creată o puternică industrie, capabilă să aprovi­zioneze forţele armate cu toate cele ne­cesare unei apărări active a ţării. In cursul a zece ani dinaintea războiului, aviaţia sovietică a crescut de 6,5 ori. Călăuziţi de Îndrumările tovarăşului Stalin, talentaţii constructori sovietici Tupolev, Policarpov, Iliuşin, Iacovlev, Micoian şi Lavocikin au creat minunate avioane de luptă şi transport. Construc­torii Svetov, Mikulin, Climov şi alţii au înzestrat aviaţia sovietică cu motoare de colonel A. ORDIN puternice, care întrec pe cele din străi­nătate. Partidul Bolşevic şi tovarăşul Stalin au acordat şi acordă o deosebită atenţie instruirii şi educării aviatorilor sovie­tici, devotaţi cu trup şi suflet Patriei lor Socialiste şi care posedă la perfecţie tehnica aviaţiei. Vorbind despre calită­ţile aviatorului sovietic, tovarăşul Stalin spunea că un aviator înseamnă voinţ concentrată, caracter, priceperea de merge la risc. Curajul şi vitejia sunt numai o latură a eroismului. Cealaltă latură — tot atât de importantă — este iscusinţa. Avioanele sovietice au fost primele din lume care, în Alai 1937, au aterizat pe gheţarii şi zăpezile Polului Nord, transportând acolo expediţia ştiinţifică arctică. Marele aviator sovietic Valeri Cicalov a săvârşit un sbor fără prece­dent, de la Moscova la New-York, pe de­asupra Polului Nord. Sooruri strălucite au executat deasemenea vitezele femei sovietice — aviatoarele Grezodubova, O­­sipenco, Rascova şi altele. Eroicii avia­­tori ai Ţării Sovietice au ajutat poporul sovietic să valorifice bogăţiile Nordului­ ale Extremului Orient al Siberiei. In anii Marelui­ Război pentru Apă­rarea Patriei s-au manifestat cu o uria­şă forţă puterea flotei aeriene sovietice şi înalta măestrie militară a aviatorilor sovietici. Creatorul forţelor aeriene militare, tovarăşul Stalin, a determinat rolul şi locul aviaţiei în războiul modern. El a arătat că principala ei sarcină este de a acorda sprijin militar armatelor te­restre. In timpul războiului, industria a­vi­ar­tică sovietică şi-a sporit necontenit producția de maşini de luptă. In cursul ultimilor trei ani de război ea a apro­vizionat frontul cu circa 40.000 avioane pe an în medie. Totodată s’a perfecţio­nat mereu calitatea tehnicii aviatice sovietice. In luptele pentru libertatea şi inde­pendenţa Patriei, şoimii stalinişti au dat dovadă de un devotament nemărginit faţă de Partidul Bolşevic, de o dragos­te înflăcărată faţă de Patria lor socia­listă. Eroismul luptătorilor forţelor ar­mate sovietice ai căpătat un caracter de masă. In anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, peste 200.000 de luptă­tori ai flotei aeriene au fost distinşi cu ordine şi medalii. Cei mai buni dintre aceştia — 2.100 de aviatori au fost dis­tinşi cu înaltul titlu de Erou al Uniunii Sovietice. In anii războiului s’au distins pentru deosebita lor vitejie aviatorii A. I. Po­­crușkin și I. N. Cojedub, de trei ori Eroi ai Uniunii Sovietice. Numele aviatorilor eroi N. Gastello, V. Talak­hin, T. Frunze și ale multor altora* care și-au jertfit viața în luptele pentru Patria Socia­listă, rămân deapururi in amintirea po­porului sovietic. După cucerirea victoriei de importan­ţă istorică mondială asupra Germaniei hitleriste şi a Japoniei imperialiste, to­varăşul Stalin a trasat armatei, aviaţiei şi flotei sovietice sarcina de a apăra cu vigilenţă pacea cucerită şi munca con­structivă a poporului sovietic, de a asi­gura temeinic securitatea Patriei Sovie­tice. In anii de după război, in Uniunea Sovietică se desvoltă cu repeziciune a­­viaţia civilă. Lungimea liniilor ei ae­riene a depăşit de mult nivelul dina­inte de război. Lungimea liniilor ae­riene din U.R.S.S. depăşeşte încă din 1948 lungimea liniilor aeriene interne ale Statelor Unite. La sfârşitul anului 1949, aviaţia civilă din U.R.S.S. şi-a mărit de opt ori volu­mul transporturilor faţă de nivelul dina-­ inte de război. Pe an ce trece, aviaţia este tot mai mult folosită în agricul­tură, ea luptă activ împotriva insectelor dăunătoare ogoarelor, participă la în­­grăşarea suplimentară a semănăturilor cu îngrăşăminte. Avioanele sunt in sluj­ba măreţei opere de înfăptuire a pla­nului stalinist de transformare a na­turii, a zidirii măreţelor construcţii ale comunismului. Activitatea Societăţii unionale pentru sprijinirea aviaţiei contribue în mare măsură la desvoltarea flotei aeriene a Ţării Sovietice. In aerocluburile acestei Societăţi numeroşi tineri se ocupă cu sportul aviatic. Ei învaţă să sboare pe avioane de sport şi planoare, fac sări­turi cu paraşuta, construesc avio-mo­­dele. Partidul Comunist şi marele prieten şi părinte al aviatorilor sovietici, tova­răşul Stalin, manifestă o deosebită grijă de zi cu zi pentru flota aeriană şi a­­ceasta constitue chezăşia succeselor ne­contenite In desvoltarea şi consolidarea puterii aviatice a Ţării Sovietice. înflă­căraţi­ patrioţi sovietici, şoimii stali­nişti, păzesc cu vigilenţă hotarele Pa­triei lor Sovietice. ŞOIMII STALINIŞTI

Next