România Liberă, septembrie 1951 (Anul 9, nr. 2155-2180)
1951-09-01 / nr. 2155
I TREBUE INTENSIFICATA APROVIZIONAREA CU MANUALE ŞI RECHIZITE ŞCOLARE In întreaga ţară au luat fiinţă comisiuni raionale, care au menirea de a asigura aprovizionarea elevilor din oraşe şi sate cu manuale şi rechizite şcolare. Reprezentanţii Ministerului învăţământului Public, secţiunile de învăţământ ale sfaturilor populare, delegaţi ai uniunilor cooperativelor de consum şi ai centrelor de librării colaborează pentru reuşita planului de difuzare a manualelor şi rechizitelor până în cele mai depărtate comune. Un rol important în această acţiune îl au sfaturile populare regionale şi raionale, care trebue să îndrume şi să controleze activitatea acestor comisiuni şi să le sprijine cu toată puterea. Ele trebue să se îngrijească de buna funcţionare a depozitelor raionale, de punerea la dispoziţie a mijloacelor pentru transportul cărţilor de la raioane la comune, etc. In multe dintre raioane, cooperativele s’au aprovizionat cu manuale şcolare, acestea putând să fie puse la dispoziţia elevilor. In regiunea Buzău, cooperativele sunt aprovizionate în proporţie de 50 la sută, în regiunea Bârlad 40 la sută, în regiunea Baia Mare, raioanele Cărei şi Sighet, 65 la sută. In alte raioane ale ţării, din lipsa de preocupare şi de sprijin a sfătuitor populare regionale şi raionale, aprovizionarea cu manuale şi rechizite şcolare se prezintă cu totul nesatisfăcător. In regiunea Bucureşti, de pildă, cooperativele nu se prezintă să ridice cărţile decât în mică măsură. La Căciulaţi nu se prezentaseră să ridice cărţile, până în ziuade 27 August, decât două cooperative. In regiunea Dolj, cooperativele nu sunt aprovizionate decât în proporţie de 25 la sută iar în regiunea Arad numai de 20 sută. ; **•'•**• rb 1 în toata regiunile si raio&fleţe |ării trebue să fie intensificată acţiunea de aprovizionare a elevilor cu manuale şcolare. Uniunile raionale ale cooperativelor de consum trebuie să dea un concurs nelimitat, prin îndrumători, comisiilor raionale care se ocupă de difuzarea şi recartarea manualelor. Depozitele raionale trebue să ţină legătura permanentă cu comisia centrală de difuzare a manualelor şi să facă cererile necesare. Direcţia generală a editurilor trebue să îngrijească ca manualele să ajungă în cel mai scurt timp şi în bune condiţiuni la depozitele raionale. Numai întărind colaborarea dintre toţi aceşti factori şi având sprijinul neprecupeţit al sfaturilor populare, acţiunea de difuzare a manualelor şi rechizitelor se va putea des-făşura în bune condiţ PAGINA 2-a In ajutorul comitetelor executive ale sfaturilor populare Pentru o cât mai strânsa colaborare între comitetele executive ale sfaturilor populare şi cooperaţie ! Urmând învăţătura Partidului, cooperaţia de consum are sarcina de a educa ţărănimea muncitoare în spiritul muncii în colectiv şi de a o pregăti astfel pentru trecerea treptată spre forma superioară de cooperaţie, cooperaţia de producţie agricolă. Cooperaţia are deasemeni sarcina de a organiza schimbul între oraş şi sat şi „de a extinde rânduiala planului de Stat — cum spune Rezoluţia — asupra gospodăriilor săteşti şi de a sprijini desvoltarea industriei socialiste furnizându-i materiile prime necesare". In munca lor, sfaturile populare găsesc un sprijin puternic în cooperaţie. In acest scop, Hotărîrile Consiliului de Miniştri cu privire la stabilirea sarcinilor de bază ale sfaturilor populare, trasează acestora sarcini precise în ce priveşte sprijinirea cooperaţiei şi anume: urmărirea activităţii organizaţiilor cooperatiste, popularizarea cooperaţiei în rândurile masselor muncitoare, sprijinirea cooperaţiei în privinţa transporturilor, a circulaţiei mărfurilor, a organizării de şcoli cooperatiste, etc. In cadrul acestor sarcini, o primă îndatorire către care trebue să se îndrepte atenţia comitetelor executive ale sfaturilor populare, este aceea a îndeplinirii sarcinilor de plan de către cooperative. Realizarea planului cooperativelor, cuprinde o serie de probleme, în care sprijinul comitetelor executive este neapărat necesar. Sarcinile de plan vor fi îndeplinite de exemplu, dacă ‘contractările cu ţăranii muncitori şi unităţile socialiste vor fi realizate, dacă valorificările vor fi înlesnite, dacă transporturile, depozitările etc. vor fi asigurate. In toate acestea sprijinul comitetelor executive este hotărîtor. Extinderea în massă a contractărilor este o sarcină ce revine în cea mai mare parte cooperației. Dar îndeplinirea ei cu greu este posibilă, dacă comitetele executive nu se vor interesa să ducă muncă de lămurire în rândul ţăranilor muncitori pentru contractarea şi respectarea contractelor încheiate cu cooperaţia în vederea cultivării legumelor, creşterii şiîngrăşării animalelor, etc. Comitetele executive trebue să ajute ca unii contractanţi individuali să se încadreze în asociaţii arătând producătorilor avantagiile acestui lucru şi creind totodată condiţiile prin comasarea terenurilor înscrise în contracte. Totodată comitetele executive au sarcina de a sprijini cooperativele săteşti în ce priveşte achiziţiile şi contractările de animale precum şi în ce priveşte livrarea acestora.Un bun exemplu de colaborare îl prezintă în această privinţă comitetele executive ale sfaturilor populare din regiunea Argeş care au sprijinit zi de zi organizaţiile cooperaţiei de consum din regiune, în vederea îndeplinirii planului. Vice-preşedintele comitetului executiv al raionului Costeşti bunăoară, a mers personal pe teren împreună cu delegatul Centrocoop ului şi reprezentanţii Uniunii Cooperativelor, pentru intensificarea valorificărilor de miei. Sfaturile populare din regiunea Suceava — în special cele din raioanele Fălticeni şi Suceava — au contribuit deasemeni prin munca lor la depăşirea planului de către o cooperaţie iar sfatul popular al raionului Moineşti-Bacău, a urmărit ca animalele contractate să fie livrate la termenul stabilit pentru ca unităţile cooperativelor să nu fie păgubite. In alte părţi, însă din lipsa de colaborare şi înţelegere a sarcinilor, unele comitete executive n’au sprijinit cooperativele. Din cauza aceasta, cooperativa din comuna Vişina- Veche Teleorman, nu şi-a putut ridica nici azi 120 vite contractate încă de anul trecut. In comunele Oreviţa, Pătulele, Burila Mare, Vânju Mare, etc. din regiunea Gorj cooperativele n’au putut primi vitele dela producători la expirarea contractelor, deoarece comitetele executive au împiedicat livrările. Astfel de atitudini greșite trebue lichidate în munca comitetelor executive. Mai mult decât atât, comitetele executive au datoria să urmărească cum se îndeplinesc contractele de către producători, dacă produsele sunt de calitate, dacă producătorii folosesc metodele indicate în contract, dacă folosesc just creditele și avansurile primite și dacă livrează la timp cooperativelor produsul contractat. Legată direct de problema respectării contractelor este aceea a transporturilor. Produsele odată ridicate trebue transportate la locul de desfacere. Comitetele executive trebue să ajute în această privinţă cooperativele să-şi procure la vreme mijloacele de transport. Aşa au făcut comitetele executive ale sfaturilor populare din regiunile Bucureşti şi Iaşi şi raioanele Roman, Sf. Gheorghe, Făgăraş şi altele. Comitetele executive ale sfaturilor populare trebue să repartizeze în măsura posibilităţilor contra plată, mijloace de transport din cele de prestaţii, să vegheze ca mijloacele de transport luate cu chirie să nu depăşească preţul, încărcând regia cooperativelor. Din produsele valorificate pe bază de contract o parte însemnată se desface local, fie pe pieţe (legume, zarzavaturi, fructe, etc.) fie în localuri, restaurante, cantine, magazine, etc. Comitetele executive trebue să asigure cooperativelor locul labil de desfacere în piaţă, să le jure la găsirea localurilor şi inaziilor de care au nevoie. In spețal în această perioadă când se facalorificări masive de cereale, comietele executive au datoria de a asisra cooperativelor prin posibilităile locale, mijloacele de depozitare. Alături de desfacerea produselor pe pieţele locale şi strâns legată de aceasta, trebue îndeosebi urmăită de comitetele executive problema preţurilor care, în general, la arzavaturi, legume şi fructe setabilesc local. Pentru reglementaea preţurilor s’au format în cadrul acţiunilor comerciale ale comiteelor executive, birouri de convenie cu câte un delegat al secţiunii conerciale, comerţului de stat şi cooperaţiei. Aceste birouri de convenie în foarte multe regiuni, oraşe şi aioane nu-şi trăiesc însă viaţa, deoarece comitetele executive nu se nteresează de ele. Din această cauză instrucţiunile venite de la Comitetul de preţuri, sunt interpretate mecanic, fără a se ţine cont de puerea de cumpărare a consumatorior, de necesităţile de aprovizionare, etc. Astfel biroul de convenţie din Câmpulung-Argeş a fixat meniu de preţul de 50 lei la smeură,în vreme ce în raioanele vecine, smeura se vindea cu 30—35 lei kgr. In general, în problema preţurilor, regiunile producătoare de fructe ca: Argeş, Putna, Buzău, Prahova, Semăn şi Baia Mare au fixat preţuri prea mari pentru achiziţii, ceea ce a dus şi la mărirea preţului de vânzare. Comitetele executive trebue să vegheze ca şi aci să se aplice o politică justă, încât cooperaţia să colaboreze cu comerţul de Stat pentru a satisface deopotrivă producătorii şi consumatorii, înlăturând , orice posibilitate de speculă. O altă problemă deosebit, de importantă care constitue una din principalele sarcini de plan ale cooperaţiei, este problema valorificării surplusului, de produse agricole ale gospodăriei ţărăneşti. Prin valorificarea produselor ca: cereale, brânză, ouă, grăsimi, lână, păsări, lapte, unt, etc. cooperativele pot şi trebue să creeze o puternică bază de aprovizionare a oraşelor, contribuind — alături de comerţul de stat, — la ieftinirea produselor de larg consum şi la înlăturarea speculanţilor. Şi în această direcţie, prin munca de lămurire în rândul ţărănimii muncitoare, prin sprijinul direct dat valorificărilor, comitetele executive ale sfaturilor populare trebue să vină cu o contribuţie de seamă. Intensificarea schimbului între oraş şi sat, înseamnă chezăşia întăririi economice a raioanelor şi regiunilor noastre, înseamnă ridicarea bunei stări a celor ce muncesc. Primind în permanenţă mărfuri industriale, comitetele executive nu vor putea înlesni schimbul dacă la oraşe nu vor fi trimise produse agricole, dacă în acest scop, inoperativele nu-şi vor îndeplini planul la valorificări. Plinele comitete executive ale sfaurilor populare neintelegând acestucru — spune tovarăşul Vasile Luca — privesc cooperaţia ca, o simplă organizaţie comercială particulară sau, în cel mai bun caz, recunosc că cooperaţia face parte din sectorul socialist al comerţului, dar că sfatul popular n’ar avea nicio legătură şi nicio obligaţie faţă de ea, înseamnă că astfel, de comitete executive ale sfaturilor populare uită de responsabilitatea lor faţă de populaţia care le-a ales, uită că dintre multiplele lor sarcini, una foarte, importantă este asigurarea aprovizionării populaţiei, iar aceasta nu este posibilă fără organizarea schimbului dintre oraş şi sat prin cooperaţie şi comerţul de stat. O altă problemă care formează sarcina comună a cooperaţiei cât şi sfaturilor populare, este problema valorificării resurselor locale. Multe sfaturi populare au înţeles că valorificarea resurselor locale, este numai o sarcină a lor şi in consecinţă au împiedicat cooperativele să folosească resursele disponibile în scopul creării unei industrii proprii, locale. Adevărul este că aceste sfaturi populare n’au valorificat nici ele resursele locale şi n’au lăsat nici cooperaţia să facă acest lucru. Comitetele executive au datoria — alături de întreprinderile lor comunale — să ajute cooperaţiei să-şi înfiinţeze secţii de prelucrare a produselor gospodăriei ţărăneşti (zarzavaturi, fructe, lactate, carne, etc.), precum şi a acelora de împletituri, olărie, cărămidărie, lemnărie, vărărie, etc. punându-i la dispoziţie resursele de care are nevoie. In valorificarea acestor resurse, comitetele executive trebue să colaboreze cu cooperaţia în vederea îmbogăţirii sortimentelor de mărfuri, creării unei puternice industrii locale şi furnizării materiilor prime necesare oraşelor şi industriei noastre. Legată de toate aceste probleme, trebue discutată deasemeni şi problema creşterii cadrelor cooperatiste şi a fluctuaţiei acestora. Substituindu-se conducerilor cooperativelor şi încălcând principiul legalităţii socialiste, unele comitete executive în loc să sesizeze organele superioare ale cooperaţiei de abaterile unor cadre necorespunzătoare au trecut la schimbarea acestora cu dela sine putere. In alte cazuri au scos din munca cooperaţiei unele elemente cinstite şi devotate, trecându-le în alte munci, fără ca Uniunile cooperativelor să cunoască acest lucru. S’a întâmplat aşa în regiunea Dolj, unde sfatul popular al raionului Craiova, a scos din munca lor preşedinţii cooperativelor Lipovul şi Vârvor, dându-le o altă muncă. In alte părţi ca în Topraizar, Cotu Văii şi Satu Nou-Constanţa, Modolu şi Ulmu, Ialomiţa, Făgeţelu şi Topala-Teleorman, etc., sfaturile populare au scos gestionarii şi unii salariaţi ai cooperativelor fără să anunţe şi să sesizeze .Uniunile respective... E de datoria sfaturilor populare, să vegheze ca în cooperative să nu se strecoare elemente duşmănoase, străine de interesele clasei muncitoare, dar sfaturile populare n’au dreptul să se substituie organelor cooperatiste ci doar să le sesizeze asupra unor lipsuri şi abateri, pentru ca acestea să poată lua măsurile de îndreptare necesare. Colaborarea strânsă dintre comitetele executive şi unităţile cooperatiste, trebue să aibă drept scop intensificarea în primul rând a schimbului între oraş şi sat, aprovizionările centrelor muncitoreşti cu produse agricole, ridicarea economică a raioanelor şi regiunilor noastre, atragerea ţărănimii mân-t eitoare pe făgaşul cooperării, pe făgaşul gospodăriilor colective, în-1 tărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare. Mergând pe linia acestei colabo- rări, sfaturile populare şi coopera- ţia vor contribui la consolidarea regimului nostru de democraţie popu- I iară, la întărirea statului nostru, în drum spre socialism. Viorica Baba ROMANII LIBERĂ CONSFĂTUIRE PE ŢARĂ CU MANIPULANŢII DE PĂDURE Eri a început la Institutulde Ştiinţe Economice şi Planificare din Ca- Ipitală, consfătuirea Ministerului In- Idustriei Lemnului, Hârtiei şi Celulozei, cu 400 manipulanţi de pădure din întreaga ţară. Scopul acestei consfătuiri este îmbunătăţirea muncii în exploatările de pădure și discutarea măsurilor în vederea începerii noii campanii de exploatare. „ZIUA INOVATORULUI” LA FABRICA DE POSTAV DIN BUHUŞI BAGĂu (de la subredacţia noastră). La fabrica de postav din Buhuşi a avut loc festivitatea „Zilei inovatorului”, organizată de filiala ASIT, în cadrul căreia s’a făcut premierea unui număr de muncitori fruntaşi în producţie, raţionalizatori şi inovatori din această fabrică. . Au fost premiaţi tov. Surdu şi Ion Sârţu pentru construirea unor şublere de reglare a focului la maşina de carbonizat; tov. Teodor Bălan şi Ioniţă Asmarandei pentru construirea unui dispozitiv la strung pentru perforarea valţurilor de lemn în ambele părţi, tov. Ion Dragomir, care a pus în funcţiune o maşină de răsucit, ce a stat timp de 7 ani , fără întrebuinţare. CONCURS LITERAR ŞI MUZICAL IN CADRUL „LUNII PRIETENIEI ROMÂNO-SOVIETICE“ Consiliul General ARLUS şi Uniunea Scriitorilor din R.P.R. organizează un concurs literar între 1 Septembrie şi 1 Octombrie 1951, cu tema „Prietenia Româno-Sovietică” pentru poezie, schiţă şi reportaj literar. Lucrările cele mai bune vor fi premiate cu premii şi menţiuni. Pentru poezie: 50.000 lei, 30.000 lei şi 20.000 lei. Pentru schiţă: 40.000 lei, 25.000 lei şi 20.000 lei. Pentru reportaj literar: 30.000 lei, 20.000 lei şi 15.000 lei. Se vor acorda 5 menţiuni în valoare de 8.000 lei fiecare. Lucrările pentru concurs vor fi prezentate de către scriitori, poeţi, ziarişti şi membrii cenaclurilor literare, din toată ţara, în limba română şi în limbile naţionalităţilor înlocuitoare, până la data de 1 octombrie a.c. pe adresa Consiliului General ARLUS, Secţia Cultură, Artă, Ştiinţă, CaleaVictoriei nr. 115 Bucureşti. , Orice lucrare va purta un semn al autorului urmând ca lucrarea să fie însoţită de un plic închis care va conţine numele complet şi adresa exactă a autorului. * Consiliul General ARLUS şi Comitetul pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniştri anunţă un concurs muzical de cântece de massă în cadrul Lunii Prieteniei româno-Sovietice, având ca temă „iţă cântăm prietenia româno-sovietica”. Lucrările trebue să exprime prietenia veşnică dintre poporul nostru şi popoarele sovietice, dragostea şi recunoştinţa poporului nostru faţă de glorioasele popoare sovietice şi marele Stalin, pentru ajutorul neprecupeţit ce-l primim în construirea socialismului. Cele mai bune lucrări vor fi premiate cu premii de 100.000 lei, 80.000 lei, 60.000 lei. Se acorde şi 5 menţiuni în valoare de 20.000 Iei. Premiile şi menţiunile vor fi împărţite în mod egal între compozitor şi poet. Concurenţii vor trimite lucrările într’un plic sigilat, menţionând numele şi adresa compozitorului şi poetului, la Consiliul General ARLUS, Secţia Cultură, Artă, Ştiinţă, Calea Victoriei nr. 115. Concursul se va ţine între 1 Septembrie—20 Septembrie. AZI 1 SEPTEMBRIE 1951 TEATRE Teatrul de Revistă (în grădina „Vox”): Bucureşti, ce drag îmi eşti. Teatrul de Estradă (Arenele Libertăţii) : Estrada Primăverii; Circul Kratcyi; Program Iou Nr. 7. CINEMATOGRAFE Cinematograful Bucureşti (fost Trianon) : Sevastopol Km. 4 ; I. C. Frimu (fost Capitol): Oameni curajoși; Lumina: Concert Beethoven ; Patria: Gata oricând; Elena Pavel (fost Pax) : Domnul Habetin pleacă ; Grădina Progres : Sevastopol Km. 4 ; Republica (fost Scala): Balada Siberiei ; Victoria : Balerina ; Arta: Sevastopol Km. 4; 23 August (fost Florida): Gata oricând ; N. Bălcescu (fost Aida): Iubirea mea; Olga Bance (fost Noni): Creatorul operelor muzicale nemuritoare (Mussorgski) ; Cultural : Pieirea Vulturului; Gheorghe Doja (fost Maria): Piloţi de vânătoare ; Donca Simo (fost Avrig): Complotul condamnaţilor; Flacăra: Pământ însângerat; Libertăţii (fost Odeon): Cei 13, 1 Mai (fost Dacia); Logodnica bogată; Mioriţa: Gata oricând; Moşilor: Rivalii; 7 Noembrie : Zile şi nopţi ; Ilie Pintilie (fost Apollo): cristalul fermecat; Alex. Popov (fost Marconi): Balerina; Popular : Zile la nopţi; Rahova: Ocazia cea mare. Rodnica activitate a corespondenţilor din portul Constanţa In portul Constanţa viaţa se desfăşoară grăbit şi agitat.’ Vaporul care a sosit chiar acum este descărcat într'un ritm viu, în acelaş ritm este încărcat cel de alături. La manipulare, 9 lărgi de transport economisesc timp şi bani. Autocarele, stivuitoarele şi remorcile mânuite cu grije şi cu pricepere transportă încărcătura şi o stivuesc frumos, în rânduri regulate. Nu tot aşa se petreceau lucrurile acum un an în portul Constanţa. Munca era grea, căratul sacilor în spate obosea omul şi-i lua timp de trei ori mai mult decât dacă ar fi transportat cu autocarul. Nu fiindcă n’ar fi existat autocare. Autocarele erau frumos aşezate la rând în garaj şi aşteptau mecanicii care să le conducă. Dar lipseau mecanicii şi direcţia portului nu-i găsea nicăeri. — „Nu, sunt, mecanicii De ce nu-i formează?” se gândi hitr’o zi Demir An unul din cei 33 de corespondenţi de presă din portul Constanţa şi cu grabă aşternu o scrisoare către „România Liberă”. — „Avem maşini şi stau degeaba Oamenii cară cu spinarea. O şcoală de mecanici ne-ar trebui! Sunt băeţi tineri aici care abea aşteaptă să înveţe’’. Nu a trecut mult. Intr’o bună zi Demir An primi răspunsul: ,,Curând veţi avea o şcoală tovarăşi”. Intr’adevăr la 1 Ianuarie 1951 începu să funcţioneze primul curs. In acelaş an la 1 Aprilie, 65 de mecanici auto porneau maşinile la lucru. Alţi 60 de tovarăşi se înscriseseră la cursul al doilea. Autocarele şi stivuitoarele au pornit. Ce uşor merge lucrul. Cu ochii ageri, cu atenţia încordată mecanicul manevrează maşina. Acum urcă încet cu sgomot surd, mai la dreapta puţin, uşurel, sacul se aşează cuminte la rând cu alţi zece, o sută. — „Şi cu ăsta, am terminat. Stă frumos şi, repede am terminat. Altul la rând”. Ii citesc pe faţă bucuria isbânzii. — „A fost o lipsă a noastră, recunoaşte tov. director Iordănescu şi-i foarte bine cum ai făcut Demir. Să ne scuturi şi pe noi şi pe alţii, de câte ori vei vedea o delăsare”. Tov. Demir l-a ascultat; după câteva zile o altă scrisoare pornea spre „România Liberă” : — „Muncitorii din port sunt lipsiţi de apă. In tot portul nu curge o cişmea, nu ne putem spăla, nu avem apă de băut. Ce face I.C.R.C.-ull* Iscălea lângă tov. Demir şi tov. Teodorescu instalator de apă din port. Nu era greu de aliat ce făcea LC.R.C-ul. Făcea economia de apă... în port. Și mai făcea scrisori detailate în care explica temeinic din ce motive tehnicienii nu pot da mai multă apă. Cât de temeinice au fost motivele, s’a putut vedea câteva zile mai târziu. La insistenţele corespondenţilor şi ale ziarului, I.C.R.C.-ul s’a răsgândit. Intr’o zi apa a început să curgă şi în port. Azi, muncitorul găseşte o cişmea la fiecare 300 de metri, are spălător unde se curăţă nainte de masă şi are duşuri unde se spală înainte de plecare. Insă corespondenţii de presă din portul Constanţa nu l’au limitat numai la aceste succese. In tunelul de descărcare al silozurilor praful plutea în straturi groase de nu puteai vedea nimic. Intra în gură, în piept, se aşternea pe haine, peste tot. — „Ne trebue aspiratoare”, scria tov. Sodoleanu. Dar cu aspiratoarele nu a fost lucru uşor. Trebuiau bani mulţi ca să fie puse în funcţiune. Nu erau fonduri. Oamenii clătinau din cap neîncrezători. Praful era greu şi gros. Abia la câteva luni după ce scrisoarea a fost trimisă „României Libere” s-a auzit bâzâitul primului aspirator. Azi poţi privi din gura tunelului până la capătul lui. Oamenii descarcă vagoanele voioşi. Aerul s’a limpezit. Pe lângă ziduri joacă soarele. Cu tov. Sodoleanu însă nu este de glumit. Este hotărît să schimbe faţa portului. Corespondenţele pleacă din port una după alta. — „Un vagon C.F.R. stă răsturnat în calea oamenilor încă din 1916”. — „Pe noul teren atribuit portului nu există lumină. Muncitorii în loc să lucreze bâjbăie pe întuneric”. — „In locul gropilor şi locurilor virane din port, să se facă grădiniţe”. . — „Ne trebue instructaj pentru evitarea accidentelor de muncă”. Pe tov. Sodoleanu îl găseşti pretutindeni. Printre muncitori, la descărcat şi încărcat în silozuri unde a lucrat 25 de ani, la cantină, la club cunoaşte întreaga viaţă a portului, şi-l cunosc toţi. Direcţia îi cunoaşte activitatea şi îi preţueşte ajutorul. La conferinţa regională a corespondenţilor de presă tov. Iordănescu a spus: „Avem în întreprinderea noastră un număr de 33 corespondenţi d presă. Ei au dus o muncă rodnică atât prin presa locală cât şi prin cea centrală, scoţând la iveală o serie întreagă de lipsuri în munca noastră şi luptând pentru înlăturarea lor”. Cu adevărat se poate spune despre corespondenţii din portul Constanţa că au luptat. Lupta lor s’a dovedit a fi frumoasă şi utilă. In portul Constanţa pulsează viaţa şi nădejdea. Din portul Constanţa corespondenţii noştri ne scriu... A. Mihalcea / mm ACȚIUNILE COMITETULUI E LUPTĂ PENTRU PAGE DELA „INDUSTRIA BUMBACULUI-B“ In intervalul de la 21 Iulie la 23 August colectivul de muncitori, tehnicieni şi ingineri de la „Industria Bumbacului-B” a îndeplinit planul la filatura de bumbac cu 102 la sută, iar filatura vigonie cu 102,2 la sută, la ţesătorie cu 101,7 la sută şi la finisaj cu 101,7 la sută. Deasemenea, calitatea produselor s’a îmbunătăţit simţitor şi s’au realizat economii de peste un milion şi jumătate lei. Toate aceste succese obţinute iin producţie se datorează şi faptului căi Comitetul de luptă pentrupace din întreprindere şi-a intensificat in mod simţitor activitatea. Lucrând pe baza unui plan concret de muncă, ajutat de un colectiv de 37 tovarăşi, Comitetul de luptă pentru pace a reuşit să contribuie la antrenarea unui număr mare de tovarăşi în întrecerii socialiste şi a format numeroase brigăzi de producţie şi de calitate. In cadrul acestor brigăzi membrii comitetului de luptă pentru pace — cum e cazul tovarăşului Gheorghe Vleangă, sau a inginerului Gheorghe Matei, care a organizat personal o brigadă de calitate — sunt fruntaşi în lupta pentru o producţie sporită. Membrii comitetului de luptă pentru pace ţin adunări pe secţii ori dar câte ori sunt evenimente mai importante legate de lupta pentru pace, iar lunar organizează consfătuiri cu toţi salariaţii întreprinderii, în cadrul cărora se discută situaţia internaţională. Gazetele de perete din Întreprindere sunt folosite de Comitetul de luptă pentru pace pentru publicarea regulată a articolelor tratând despre diferite aspecte ale luptei pentru pace. Deasemenea s-au realizat şi li fotomontagii. Unele dintre ele prezintă activitatea comitetelor de luptă pentru pace din alta ţări. Altele demască prin caricaturii pe imperialiştii americanişi englezi şi slugile lor, în frunte cu banda de spioni şi asasini de la Belgrad. Acţiunile de lămurire întreprinsa de comitetul de luptă pentru pace sunt întărite de exemplul personal pe care îl dau membrii comitetului. PERII DIN RĂDĂCINI DE PIR Zilele trecute a luat fiinţă pe lângă cooperativa de consum din comunal Tg. Cărbuneşti, din raionul Gilort- Dolj, o secţie de confecţionat perii din rădăcină de pir, materie primă care se găseşte din abundenţă în cuprinsul raionului. Producţia zilnică a..secţiei este de 150 perii. Să avem o deosebită grijă pentru buna funcţionare a bibliotecilor In procesul revoluţiei noastre culturale, un rol de cea mai mare însemnătate trebue să-l joace bibliotecile. Intr’un articol pe care l-a scris în 1221, V. I. Lenin arăta in câteva cuvinte întreaga semnificaţie a acestei munci: „Dacă s’ar crea o reţea de biblioteci prin care să fie servită ţara întreagă, atunci poporul ar fi atras de o sută de ori mai tare, mai repede, mai bine spre învăţătură, spre lumină, spre ştiinţă. Atunci acţiunea de luminare a poporului ar merge cu paşi gigantici înainte“. Cu toate realizările obţinute în acest domeniu în ultimii ani, noi nu ne aflăm de fapt decât la începutul unei munci de mare răspundere, muncă ce necesită cheltuirea unor foarte mari energii. Avem foarte mult de lucru şi va fi necesară mobilizarea tuturor forţelor ce acţionează pe frontul cultural pentru a desăvârşi organizarea unei reţele de biblioteci care să corespundă sarcinilor construcţiei culturale în ţara noastră. Pentru ridicarea activităţii bibliotecilor la un înalt nivel de funcţionare trebue introduse sisteme şi forme unice de evidenţă, metode de muncă pe baza înaintatei experienţe sovietice, toţi bibliotecarii trebue să treacă prin şcoli şi cursuri de calificare iar aprovizionarea bibliotecilor, păstrarea, şi întreţinerea cărţilor trebue mai bine organizată. In afară de aceste probleme ce ţin de ordinul asigurării condiţiilor materiale, se mai pune şi chestiunea îmbunătăţirii conţinutului politic al activităţii bibliotecarilor. In legătură cu aceasta nu trebue uitat nici un moment definita pe care Lenin a dat-o bibliotecii „organ de propagandă comunistc1”. Bibliotecile sunt printre primele instituţii de cultură care sunt chemate să-şi dea aportul lor in opera de construire a socialismului. De aceea, comitetele executive ale sfaturilor populare trebue să fie primele care să dea un substanţial sprijin material bibliotecilor; ele trebue să se îngrijească de buna lor funcţionare, de utilarea cu mobilier necesar, de existenţa unui fond de cărţi potrivit cu necesităţile locale, de calitatea şi calificarea profesională a bibliotecarilor, de felul in care se duce munca de popularizare a cărţii şi acţiunile de mobilizare a cititorilor. Aceste sarcini au fost inţelese şi au fost duse la indeplinire de majoritatea sfaturilor populare din ţară. Sunt nenumărate exemple in această privinţă. Comitetul executiv al sfatului popular regional Teleorman a dat cel mai bun local din Roşiorii de Vede pentru instalarea bibliotecii centrale regionale. In oraşul Arad a fost pus la dispoziţia bibliotecii regionale un local bun, aşezat în centrul oraşului, in vederea deschiderii unei biblioteci pentru copii. Un sprijin deosebit a fost acordat bibliotecilor din raionul Curtea de Argeş. Comitetul executiv al sfatului popular al comunei Maluri din raionul Piatra Neamţ a procurat bibliotecii căminului cultural mobilierul, combustibilul, etc. necesar unei bune funcţionări. In legătură cu această problemă nu trebuie niciun moment să uităm cuvintele rostite de N. C. CrUpscala: „Prima şi cea mai urgentă sarcină este aceea de a asigura bibliotecilor existenţa localurilor de care au nevoie. E necesar ca localurile pentru biblioteci să fie spaţioase, luminoase, uscate, bine încălzite, astfel ca cititorii să se simtă bine în biblioteci”. Dar nu toate comitetele executive ale sfaturilor populare sprijină activitatea bibliotecilor. Aşa se explică faptul că biblioteca centrală regională din Caransebeş este mai mult o bibliotecă fantomă, ale cărei cărţi stau de aproape un an impachetate la secţiunea culturală deoarece deşi au fost găsite localurile necesare, acestea au fost repartizate când unui magazin de stat, când unui restaurant. E de notat că un imobil găsit fusese reparat şi amenajat special pentru bibliotecă, de către Comitetul pentru Aşezămintele Culturale din R.P.R. Localul bibliotecii regionale din Cluj a fost transformat cu aprobarea comitetului executiv al sfatului popular, In cantină. La Bacău, bibliotecafuncţionează în două cămăruţe cu pereţii mucegăiţi. O altă problemă importantă care se pune în legătură cu buna funcţionare a bibliotecilor este şi aceea a bibliotecarilor. O mare parte din succesele realizate de o bibliotecă se datoresc muncii atente, pline de grijă a bibliotecarilor. O bibliotecă nu înseamnă numai câteva încăperi bine amenajate, cu scaune şi mese, la îndemâna oricui, cu rafturi pline de cărţi Biblioteca trebue să fie un adevărat focar de cultură, unde muncitorii şi ţăranii muncitori să vină cu dragoste să se adape de la izvorul dătător de forţe vii, izvorul ştiinţei şi culturii. Acel care trebue să îndrume paşii cititorilor, adesea primii săi paşi, trebue să fie bibliotecarul. El trebue să fie un om entuziasmat de munca sa, să ştie să lucreze cu masele de cititori, să ştie să stăpânească la perfecţie cele mai bune metode de lucru, să ştie să organizeze pe baza acestor metode Întreaga muncă a bibliotecii. El trebue să fie un om cult şi bine pregătit din punct de vedere politic, un participant de răspundere la construcţia socialismului. La ţară, rolul său nu este mai mic, ci mai mare decât la oraş. De aici decurge pentru noi o sarcină deosebit de importantă, aceea a selecţionării cu grije a cadrelor şi mai apoi a calificării atente a lor, pentru a le da posibilitatea să stăpânească această funcţie cât mai bine. Sunt nenumărate cazurile de bibliotecari ce şi-au inţeles misiunea şi muncesc cu rod pe ogorul culturii. De exemplu Iuliu Doboşan, ţăran sărac din comuna Vucoval raionul Lugoj. Acesta a reuşit ca printr’o muncă perseverentă să antreneze majoritatea locuitorilor la citit şi să înjghebeze o bibliotecă in sat la el. Nu toate comitetele executive ale sfaturilor populare au înţeles să rezolve insă în mod just această problemă. Sunt biblioteci conduse de elemente incapabile — semianalfabeţi -cum ar fi la bibliotecile raionale din Vidra, Năruja, Truşeşti, sau altele de oameni necorespunzători din toate punctele de vedere. In alte părţi bibliotecarii sunt puşi la munci care nu au nicio legătură cu funcţia lor. Bunăoară biblioteca din Lehliu-Ialomiţa, a stat închisă din Ianuarie până in Aprilie, deoarece bibliotecarul a fost trimis de comitetul executiv să ia parte la campania de colectări. Acest lucru este deosebit de grav deoarece duce la îndepărtarea cititorilor de bibliotecă, iar prin fluctuaţia cadrelor dintr’un loc in altul se provoacă serioase irosiri de fonduri bugetare. Acest lucru duce de multe ori şi la însemnate pierderi de cărţi cum s’a întâmplat de pildă, la bibliotecile populare din Bucureşti sau la biblioteca regională din Ploeşti. Comitetele executive ale sfaturilor populare trebue să ştie că sarcinile lor in domeniul muncii cultural-educative sunt tot atât de importante, ca şi acelea organizatorice şi cele economice, că unele sarcini nu pot fi executate in dauna altora. De felul în care comitetele executive ale sfaturilor populare vor acorda o atenţie deosebită muncii culturale desfăşurate in cadrul bibliotecilor, urmă-«rind îndeaproape cum sunt aprovizionate cu cărţi, cum sunt serviţi cititorii, conţinutul politic al activităţii bibliotecarilor, cum sunt popularizate şi răspândite cărţile de Partid, după aceea, felul in care se ţin consfătuirile cu cititorii şi discuţiile purtate cu ei, depinde în mare măsură succesul activităţii lor. Să facem din activitatea bibliotecilor noastre instrumente puternice în lupta pentru construirea socialismului în ţara noastră, în lupta pentru apărarea păcii. Ştefan Gabcia Director la Direcţia Bibliotecilor din Comitetul pentru Aşezămintele Culturale din R.P.R.