România Liberă, septembrie 1951 (Anul 9, nr. 2155-2180)

1951-09-01 / nr. 2155

I TREBUE INTENSIFICATA APROVIZIONAREA CU MANUALE ŞI RECHIZITE ŞCOLARE In întreaga ţară au luat fiinţă co­­misiuni raionale, care au menirea de a asigura aprovizionarea elevi­lor din oraşe şi sate cu manuale şi rechizite şcolare. Reprezentanţii Mi­nisterului învăţământului Public, secţiunile de învăţământ ale sfatu­rilor populare, delegaţi ai uniunilor cooperativelor de consum şi ai cen­trelor de librării colaborează pentru reuşita planului de difuzare a ma­nualelor şi rechizitelor până în cele mai depărtate comune. Un rol important în această acţiu­ne îl au sfaturile populare regionale şi raionale, care trebue să îndrume şi să controleze activit­at­ea acestor comisiuni şi să le sprijine cu toată puterea. Ele trebue să se îngrijească de buna funcţionare a depozitelor raionale, de punerea la dispoziţie a mijloacelor pentru transportul căr­ţilor de la raioane la comune, et­c. In multe dintre raioane, cooperativele s’au aprovizionat cu manuale şco­­lare, acestea putând să fie puse la dispoziţia elevilor. In regiunea Bu­zău, cooperativele sunt aprovizionate în proporţie de 50 la sută, în regiu­nea Bârlad 40 la sută, în regiunea Baia Mare, raioanele Cărei şi Sighet, 65 la sută. In alte raioane ale ţării, din lipsa de preocupare şi de sprijin a sfătu­itor populare regionale­ şi raionale, aprovizionarea cu manuale şi rechi­zite şcolare se prezintă cu totul ne­­satisfăcător. In regiunea Bucureşti, de pildă, cooperativele nu se prezintă să ridice cărţile decât în mică mă­sură. La Căciulaţi nu se prezentaseră să ridice cărţile, până în ziua­­de 27 August, decât două cooperative. In regiunea Dolj, cooperativele nu sunt aprovizionate decât în proporţie de 25 la sută iar în regiunea Arad nu­mai de 20 sută. ; **•'•**• rb 1 în toata regiunile si raio&fleţe |ă­rii trebue să fie intensificată acţiu­nea de aprovizionare a elevilor cu manuale şcolare. Uniunile raionale ale cooperative­lor de consum trebuie să dea un concurs nelimitat­, prin îndrumători, comisiilor raionale care se ocupă de difuzarea şi recartarea manualelor. Depozitele raionale trebue să ţină legătura permanentă cu comisia centrală de difuzare a manualelor şi să facă cererile necesare. Direc­ţia generală a editurilor trebue să îngrijească ca manualele să ajungă în cel mai scurt t­imp şi în bune condiţiuni la depozitele raionale. Numai întărind colaborarea dintre­­ toţi aceşti factori şi având spriji­nul neprecupeţit al sfaturilor popu­lare, acţiunea de difuzare a manua­lelor şi rechizitelor se va putea des-­­­făşura în bune condiţ PAGINA 2-a In ajutorul comitetelor executive ale sfaturilor populare Pentru o cât mai strânsa colaborare între comitetele executive ale sfaturilor populare şi cooperaţie ! Urmând învăţătura Partidului, cooperaţia de consum are sarcina de a educa ţărănimea muncitoare în spiritul muncii în colectiv şi de a o pregăti astfel pentru trecerea trep­tată spre forma superioară de coo­peraţie, cooperaţia de producţie a­­gricolă. Cooperaţia are deasemeni sarcina de a organiza schimbul în­tre oraş şi sat şi „de a extinde rân­­duiala planului de Stat — cum spu­ne Rezoluţia — asupra gospodării­­lor săteşti şi de­ a sprijini desvol­­tarea industriei socialiste furni­­zându-i materiile prime necesare". In munca lor, sfaturile populare găsesc un sprijin puternic în coo­peraţie. In acest scop, Hot­ărîrile Consiliu­lui de Miniştri cu privire la stabili­rea sarcinilor de bază ale sfaturi­lor populare, trasează acestora­ sar­cini precise în­ ce priveşte sprijini­rea cooperaţiei şi anume: urmări­rea activităţii organizaţiilor coope­ratiste, popularizarea cooperaţiei în rândurile masselor muncitoare, sprijinirea cooperaţiei în privinţa transporturilor, a circulaţiei mărfu­rilor, a organizării de şcoli coope­ratiste, etc. In cadrul acestor sarcini, o primă îndatorire către care trebue să se îndrepte atenţia comitetelor executi­ve ale sfaturilor populare, este aceea a îndeplinirii sarcinilor de plan de către cooperative. Realizarea planului cooperative­lor, cuprinde o serie de probleme, în care sprijinul comitetelor executive este neapărat necesar. Sarcinile de plan vor fi îndeplinite de exemplu, d­acă ‘contractările cu ţăranii mun­citori şi unităţile socialiste vor fi realizate, dacă valorificările vor fi înlesnite, dacă transporturile, de­pozitările etc. vor fi asigurate. In toate acestea sprijinul comitetelor executive este hotărîtor. Extinderea în massă a contrac­tărilor este o sarcină ce revine în cea mai mare parte cooperației. Dar îndeplinirea ei cu greu este posibilă, dacă comitetele executive nu se vor interesa să ducă muncă de lămurire în rândul ţăranilor muncitori pen­tru contractarea şi respectarea con­tractelor încheiate cu cooperaţia în vederea cultivării legumelor, creş­terii şi­­îngrăşării animalelor, etc. Comitetele executive trebue să a­­jute ca unii contractanţi individuali să se încadreze în asociaţii arătând producătorilor avantagiile acestui lu­cru şi creind totodată condiţiile prin comasarea terenurilor înscrise în contracte. Totodată comitetele exe­cutive au sarcina de a sprijini co­operativele săteşti în ce priveşte achiziţiile şi contractările de ani­male precum şi în ce priveşte li­vrarea acestora.­­Un bun exemplu de colaborare îl prezintă în această privinţă comitetele executive ale sfaturilor populare din regiunea Ar­geş care au sprijinit zi de zi or­ganizaţiile cooperaţiei de consum din regiune, în vederea îndeplinirii planului. Vice-preşedintele comite­tului executiv al raionului Costeşti bunăoară, a mers personal pe te­­ren împreună cu delegatul Centro­­coop­ ului şi reprezentanţii Uniunii Cooperativelor, pentru intensificarea valorificărilor de miei. Sfaturile populare din regiunea Suceava — în special cele din raioanele Fălti­ceni şi Suceava — au contribuit de­asemeni prin munca lor la depăşi­rea planului de către o cooperaţie iar sfatul popular al raionului Moi­­neşti-Bacău, a urmărit ca anima­lele contractate să fie livrate la termenul stabilit­ pentru ca uni­tăţile cooperativelor să nu fie pă­gubite. In alte părţi, însă din lipsa de co­laborare şi înţelegere a sarcinilor, unele comitete executive n’au spri­jinit cooperativele. Din cauza acea­sta, cooperativa din comuna Vişina- Veche Teleorman, nu şi-a putut­ ri­dica nici azi 120 vite contractate încă de anul trecut. In comunele Oreviţa, Pătulele, Burila Mare, Vân­ju Mare, etc. din regiunea Gorj co­operativele n’au putut primi vitele dela producători la expirarea con­tractelor, deoarece comitetele exe­cutive au împiedicat livrările. Astfel de atitudini greșite trebue lichidate în munca comitetelor exe­cutive. Mai mult decât atât­, com­i­tetele executive au datoria să ur­mărească cum se îndeplinesc con­tractele de către producători, dacă produsele sunt de calitate, dacă pro­ducătorii folosesc metodele indicate în contract, dacă folosesc just­ cre­ditele și avansurile primite și dacă livrează la timp cooperativelor pro­dusul contractat. Legată direct de problema res­pectării contractelor este aceea­­ a transporturilor. Produsele odată ri­dicate trebue transportate la locul de desfacere. Comitetele executive trebue să ajute în această privinţă cooperativele să-şi procure la vre­me mijloacele de transport. Aşa au făcut comitetele executive ale sfa­turilor populare din regiunile Bu­cureşti şi Iaşi şi raioanele Roman, Sf. Gheorghe, Făgăraş şi altele. Co­mitetele executive ale sfaturilor populare trebue să repartizeze în măsura posibilităţilor contra plată, mijloace de transport din cele de prestaţii, să vegheze ca mijloacele de transport luate cu chirie să nu de­păşească preţul, încărcând regia co­operativelor. Din produsele valorificate pe ba­ză de contract o parte însemnată se desface local, fie pe pieţe (legume, zarzavaturi, fructe, etc.) fie în lo­caluri, restaurante, cantine, maga­zine, etc. Comitetele executive tre­bue să asigure cooperativelor locul labil de desfacere în piaţă, să le jure la găsirea localurilor şi in­­­aziilor de care au nevoie. In spe­­țal în această perioadă când se fac­alorificări masive de cereale, comi­­etele executive au datoria de a asi­­sra cooperativelor prin posibilită­­ile locale, mijloacele de depozitare. Alături de desfacerea produselor pe pieţele locale şi strâns legată de aceasta,­­ trebue îndeosebi urmă­­ită de comitetele executive proble­­ma preţurilor care, în general, la arzavaturi, legume şi fructe se­tabilesc local. Pentru reglementa­­ea preţurilor s’au format în cadrul acţiunilor comerciale ale comite­­elo­r executive, birouri de conven­­ie cu câte un delegat al secţiunii co­­nerciale, comerţului de stat şi co­­operaţiei. Aceste birouri de conven­­ie în­ foarte multe regiuni, oraşe şi aioane nu-şi trăiesc însă viaţa, de­­oarece comitetele executive nu se nteresează de ele. Din această ca­­uză instrucţiunile venite de la Co­­mitetul de preţuri, sunt interpretate mecanic, fără­ a se ţine cont de pu­­erea de cumpărare a consumatori­­or, de necesităţile de aproviziona­re, etc. Astfel biroul de convenţie din Câmpulung-Argeş a fixat me­­niu de preţul de 50 lei la smeură,­în vreme ce în raioanele vecine, smeu­­ra se vindea cu 30—35 lei kgr. In general, în problema preţurilor, re­giunile producătoare de fructe ca: Argeş, Putna, Buzău, Prahova, Se­măn şi Baia Mare au fixat preţuri prea mari pentru achiziţii, ceea ce a dus şi la mărirea preţului de vânza­re. Comitetele executive trebue să vegheze ca şi aci să se aplice o po­litică justă, încât cooperaţia să cola­boreze cu comerţul de Stat pentru a satisface deopotrivă producătorii şi­ consumatorii, înlăturând , orice posibilitate de speculă. O altă problemă deosebit, de im­portantă care constitue una din principalele sarcini de plan ale co­operaţiei, este problema valorifică­rii surplusului­, de produse agricole ale gospodăriei ţărăneşti. Prin valorificarea produselor ca: cereale, brânză, ouă, grăsimi, lână, păsări, lapte, unt, etc. cooperativele pot şi trebue să creeze o puternică bază­ de aprovizionare a oraşelor, contribuind — alături de comerţul de stat, — la ieftinirea produselor de larg consum şi la înlăturarea spe­culanţilor. Şi în această direcţie, prin munca de lămurire în rândul ţărănimii muncitoare, prin spriji­nul direct dat valorificărilor, comi­tetele executive ale sfaturilor popu­lare trebue să vină cu o contribu­ţie de seamă. Intensificarea schimbului între oraş şi sat, înseamnă chezăşia în­tăririi economice a raioanelor şi regiunilor noastre, înseamnă ridi­carea bunei stări a celor ce mun­cesc. Primind în permanenţă măr­furi industriale, comitetele execu­tive nu vor putea înlesni schimbul dacă la oraşe nu vor fi trimise pro­duse agricole, dacă în acest scop, inoperativele nu-şi vor îndeplini planul la valorificări. Plinele comitete executive ale sfa­­urilor populare neint­elegând acest­ucru — spune tovarăşul Vasile Luca — privesc cooperaţia ca, o sim­plă organizaţie comercială particu­lară sau, în cel mai bun caz, recu­nosc că cooperaţia face parte din sectorul socialist al comerţului, dar că sfatul popular n’ar avea nicio legătură şi nicio obligaţie faţă de ea, înseamnă că astfel, de comitete executive ale sfaturilor populare uită de responsabilitatea lor faţă de populaţia care le-a ales, uită că dintre multiplele lor sarcini, una foarte, importantă este asigurarea aprovizionării populaţiei, iar acea­sta nu este posibilă fără organiza­rea schimbului dintre oraş şi sat prin cooperaţie şi comerţul de stat. O altă problemă care formează sarcina comună a cooperaţiei cât şi sfaturilor populare, este problema valorificării resurselor locale. Multe sfaturi populare au înţeles că val­­­orificarea resurselor locale, este numai o sarcină a lor şi in conse­cinţă au împiedicat cooperativele să folosească resursele disponibile în scopul creării unei industrii pro­prii, locale. Adevărul este că aceste sfaturi populare n­’au valorificat nici ele resursele locale şi n’au lăsat nici cooperaţia să facă acest lucru. Comitetele executive au datoria — alături de întreprinderile lor co­munale — să ajute cooperaţiei să-şi înfiinţeze secţii de prelucrare a pro­duselor gospodăriei ţărăneşti (zarza­vaturi, fructe, lactate, carne, etc.), precum şi a acelora de împletituri, olărie, cărămidărie, lemnărie, vără­­rie, etc. punându-i la dispoziţie re­sursele de care are nevoie. In valo­rificarea acestor resurse, comite­tele executive trebue să colaboreze cu cooperaţia în vederea îmbogăţi­rii sortimentelor de mărfuri, creă­rii unei puternice industrii locale şi furnizării materiilor prime nece­sare oraşelor şi industriei noastre. Legată de toate aceste probleme, trebue discutată deasemeni şi pro­blema creşterii cadrelor cooperatis­te şi a fluctuaţiei acestora. Substi­­tuindu-se conducerilor cooperati­velor şi încălcând principiul legali­tăţii socialiste, unele comitete exe­cutive în loc să sesizeze organele superioare ale cooperaţiei de abate­rile unor cadre necorespunzătoare au­­ trecut la schimbarea acestora cu dela sine putere. In alte cazuri au scos din munca cooperaţiei unele elemente cinstite şi devotate, tre­­cându-le în alte munci, fără ca U­­niunile cooperativelor să cunoască acest­ lucru. S’a întâmplat aşa în re­giunea Dolj, unde sfatul popular al raionului Craiova, a scos din mun­ca lor preşedinţii cooperativelor Li­­povul şi Vârvor, dându-le o altă muncă. In alte părţi ca în Topraizar, Cotu Văii şi Satu Nou-Constanţa, Modolu şi Ulmu, Ialomiţa, Făgeţelu şi To­­pala-Teleorman, etc., sfaturile popu­lare au scos gestionarii şi unii sa­lariaţi ai cooperativelor fără să a­­nunţe şi să sesizeze .Uniunile res­pective... E de datoria sfaturilor populare, să vegheze ca în cooperative să nu se strecoare elemente duşmănoase, străine de interesele clasei munci­toare, dar sfaturile populare n’au dreptul să se substituie organelor cooperatiste ci doar să le sesizeze asupra unor lipsuri şi abateri, pen­­tru ca acestea să poată lua măsu­rile de îndreptare necesare.­­ Colaborarea strânsă dintre comi­tetele executive şi unităţile coope­ratiste, trebue să aibă drept scop­­ intensificarea în primul rând a­­ schimbului între oraş şi sat, aprovi­zionările centrelor muncitoreşti cu­ produse agricole, ridicarea econo­mică a raioanelor şi regiunilor noastre, atragerea ţărănimii mân-t eitoare pe făgaşul cooperării, pe făgaşul gospodăriilor colective, în-1 tărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare. Mergând pe linia acestei colabo-­ rări, sfaturile populare şi coopera-­ ţia vor contribui la consolidarea re­gimului nostru de democraţie popu- I iară, la întărirea statului nostru, în­­ drum spre socialism. Viorica Baba ROMANI­I LIBERĂ CONSFĂTUIRE PE ŢARĂ CU MANIPULANŢII DE PĂDURE Eri a început la Institutul­­de Ştiin­­­­ţe Economice şi Planificare din Ca- I­pitală, consfătuirea Ministerului In- I­dustriei Lemnului, Hârtiei şi Celu­­­­lozei, cu 400 manipulanţi de pădure­­ din întreaga ţară. Scopul acestei consfătuiri este îmbunătăţirea muncii în exploată­rile de pădure și discutarea măsuri­lor în vederea începerii noii campa­nii de exploatare. „ZIUA INOVATORULUI” LA FABRICA DE POSTAV DIN BUHUŞI BAGĂu (de la subredacţia noastră)­.­­ La fabrica de postav din Buhuşi a avut loc festivitatea „Zilei inova­torului”, organizată de filiala ASIT, în cadrul căreia s’a făcut premierea unui număr de muncitori fruntaşi în producţie, raţionalizatori şi ino­vatori din această fabrică. . Au fost premiaţi tov. Surdu şi Ion Sârţu pentru construirea unor şu­­blere de reglare a focului la maşina de carbonizat; tov. Teodor Bălan şi Ioniţă Asmarandei pentru construi­rea unui dispozitiv la strung pentru perforarea valţurilor de lemn în ambele părţi, tov. Ion Dragomir, care a pus în funcţiune o maşină de răsucit, ce a stat timp de 7 ani , fără întrebuinţare. CONCURS LITERAR ŞI MUZICAL IN CADRUL „LUNII PRIETENIEI ROMÂNO-SOVIETICE“ Consiliul General ARLUS şi Uniu­nea Scriitorilor din R.P.R. organizea­ză un concurs literar între 1 Septem­brie şi 1 Octombrie 1951, cu tema „Prietenia Româno-So­vi­etică” pentru poezie, schiţă şi reportaj literar. Lucrările cele mai bune vor fi pre­miate cu premii şi menţiuni. Pentru poezie: 50.000 lei, 30.000 lei şi 20.000 lei. Pentru schiţă: 40.000 lei, 25.000 lei şi 20.000 lei. Pentru reportaj literar: 30.000 lei, 20.000 lei şi 15.000 lei. Se vor acorda 5 menţiuni în va­loare de 8.000 lei fiecare. Lucrările pentru concurs vor fi prezentate de către scriitori, poeţi, ziarişti şi membrii cenaclurilor li­terare, din toată ţara, în limba ro­mână şi în limbile naţionalităţilor înlocuitoare, până la data de 1 oc­tombrie a.c. pe adresa Consiliului General ARLUS, Secţia Cultură, Artă, Ştiinţă, Calea­­Victoriei nr. 115 Bucu­reşti. , Orice lucrare va purta un semn al autorului urmând ca lucrarea să­ fie însoţită de un plic închis care va conţine numele complet şi adresa exactă a autorului. * Consiliul General ARLUS şi Comi­tetul pentru Artă de pe lângă Con­siliul de Miniştri anunţă un concurs muzical de cântece de massă în ca­drul Lunii Prieteniei r­omâno-Sovie­­tice, având ca temă „iţă cântăm prie­tenia româno-sovietica”. Lucrările trebue să exprime prie­tenia veşnică dintre poporul nostru şi popoarele sovietice, dragostea şi recunoştinţa poporului nostru faţă de glorioasele popoare sovietice şi ma­rele Stalin, pentru ajutorul nepre­cupeţit ce-l primim în construirea socialismului. Cele mai bune lucrări vor fi pre­miate cu premii de 100.000 lei, 80.000 lei, 60.000 lei. Se acorde şi 5 men­ţiuni în valoare de 20.000 Iei. Pre­miile şi menţiunile vor fi împărţite în mod egal între compozitor şi poet. Concurenţii vor trimite lucrările într’un plic sigilat, menţionând nu­mele şi adresa compozitorului şi poe­tului, la Consiliul General ARLUS, Secţia Cultură, Artă, Ştiinţă, Calea Victoriei nr. 115. Concursul se va ţine între 1 Sep­tembrie—20 Septembrie. AZI 1 SEPTEMBRIE 1951 TEATRE Teatrul de Revistă (în grădina „Vox”): Bucureşti, ce drag îmi eşti. Teatrul de Estradă (Arenele Libertăţii) : Estrada Primăverii; Circul Kratcyi; Program I­ou Nr. 7. CINEMATOGRAFE Cinematograful Bucureşti (fost Tria­non) : Sevastopol Km. 4 ; I. C. Frimu (fost Capitol): Oameni curajoși; Lumina: Concert Beethoven ; Patria: Gata ori­când; Elena Pavel (fost Pax) : Domnul Habetin pleacă ; Grădina Progres : Se­vastopol Km. 4 ; Republica (fost Scala): Balada Siberiei ; Victoria : Balerina ; Arta: Sevastopol Km. 4; 23 August (fost Florida): Gata oricând ; N. Bălcescu (fost Aida): Iubirea mea; Olga Banc­e (fost Noni): Creatorul operelor muzicale nemuritoare (Mussorgski) ; Cultural : Pieirea Vulturului; Gheorghe Doja (fost Maria): Piloţi de vânătoare ; Donca Si­­mo (fost Avrig): Complotul condamnaţi­lor; Flacăra: Pământ însângerat; Liber­tăţii (fost Odeon): Cei 13, 1 Mai (fost Dacia); Logodnica bogată; Mioriţa: Ga­ta oricând; Moşilor: Rivalii; 7 Noem­­brie : Zile şi nopţi ; Ilie Pintilie (fost Apollo): cristalul fermecat; Alex. Po­pov (fost Marconi): Balerina; Popular : Zile la nopţi; Rahova: Ocazia cea mare. Rodnica activitate a corespondenţilor din portul Constanţa In portul Constanţa viaţa se des­făşoară grăbit şi agitat.’ Vaporul care a­ sosit chiar acum este des­cărcat într'un ritm viu, în acelaş ritm este încărcat cel de alături. La manipulare, 9 lărgi de trans­port economisesc timp şi bani. Au­tocarele, stivuitoarele şi remorcile mânuite cu grije şi cu pricepere transportă încărcătura şi o stivuesc frumos, în rânduri regulate. Nu tot aşa se petreceau lucrurile acum un an în portul Constanţa. Munca era grea, căratul sacilor în spate obosea omul şi-i lua timp de trei ori mai mult decât dacă ar fi transportat cu autocarul. Nu fiindcă n’ar fi existat autocare. Autocarele erau frumos aşezate la rând în ga­raj şi aşteptau mecanicii care să le conducă. Dar lipseau mecanicii şi direcţia portului nu-i găsea nicăeri. — „Nu, sunt, mecanicii De ce nu-i formează?” se gândi hitr’o zi Demir An­ unul din cei 33 de corespondenţi de presă din portul Constanţa şi cu grabă aşternu o scrisoare către „Ro­mânia Liberă”. — „Avem maşini şi stau degeaba­ Oamenii cară cu spinarea. O şcoală de mecanici ne-ar trebui! Sunt băeţi tineri aici care abea aşteaptă să în­veţe’’. Nu a trecut mult. Intr’o bună zi Demir An­ primi răspunsul: ,,Curând veţi avea o şcoală tova­răşi”. Intr’adevăr la 1 Ianuarie 1951 în­cepu să funcţioneze primul­ curs. In acelaş an la 1 Aprilie, 65 de meca­nici auto porneau maşinile la lucru. Alţi 60 de tovarăşi se înscriseseră la cursul al doilea. Autocarele şi stivuitoarele au por­nit. Ce uşor merge lucrul. Cu ochii­ ageri, cu atenţia încordată meca­nicul manevrează maşina. Acum urcă încet cu sgomot surd, mai la dreapta puţin, uşurel, sacul se aşează cu­minte la rând cu alţi zece, o sută. — „Şi cu ăsta, am terminat. Stă frumos şi, repede am terminat. Al­tul la rând”. Ii citesc pe faţă bucuria isbânzii. — „A fost o lipsă a noastră, recu­noaşte tov. director Iordăne­scu şi-i foarte bine cum ai făcut Demir. Să ne scuturi şi pe noi şi pe alţii, de câte ori vei vedea o delăsare”. Tov. Demir l-a ascultat; după câ­teva zile o altă scrisoare pornea spre „România Liberă” : — „Muncitorii d­in port sunt lipsiţi de apă. In tot portul nu curge o ciş­mea, nu ne putem spăla, nu avem apă de băut. Ce face I.C.R.C.-ull* Iscălea lângă tov. Demir şi tov. Teodorescu instalator de apă din port. Nu era greu de aliat ce făcea LC.R.C-ul. Făcea economia de apă... în port. Și mai făcea scrisori detai­late în care explica temeinic din ce motive tehnicienii nu pot da mai multă apă. Cât de temeinice au fost motivele, s’a putut vedea câteva zile mai târziu. La insistenţele corespon­denţilor şi ale ziarului, I.C.R.C.-ul s’a răsgândit. Intr’o zi apa a început să curgă şi în port. Azi, muncitorul găseşte o cişmea la fiecare 300 de metri, are spălător unde se curăţă nainte de masă şi are duşuri unde se spală înainte de plecare. Insă corespondenţii de presă din portul Constanţa nu l’au limitat nu­mai la aceste succese. In tun­elul de descărcare al silozu­rilor praful plutea în straturi groa­se de nu puteai vedea nimic. Intra în gură, în piept, se aşternea pe hai­ne, peste tot­. — „Ne trebue aspiratoare”, scria tov. Sodoleanu. Dar cu aspiratoarele nu a fost lu­cru uşor. Trebuiau bani mulţi ca să fie puse în funcţiune. Nu erau fon­duri. Oamenii clătinau din cap ne­încrezători. Praful era greu şi gros. Abia la câteva luni după ce scrisoa­rea a fost trimisă „României Li­bere” s-a auzit bâzâitul primului as­pirator. Azi poţi privi din gura tune­lului până la capătul lui. Oamenii descarcă vagoanele voioşi. Aerul s’a limpezit. Pe lângă ziduri joacă soarele. Cu tov. Sodoleanu însă nu este de glumit. Este hotărît să schimbe faţa portului. Corespondenţele pleacă din port una după alta. — „Un vagon C.F.R. stă răsturnat în calea oamenilor încă din 1916”. — „Pe noul teren atribuit portului nu există lumină. Muncitorii în loc să lucreze bâjbăie pe întuneric”. — „In locul gropilor şi locurilor virane din port, să se facă grădi­niţe”. . — „Ne trebue instructaj pentru evitarea accidentelor de muncă”. Pe tov. Sodoleanu îl găseşti pre­­tutindeni. Printre muncitori, la des­cărcat şi încărcat în silozuri unde a lucrat 25 de ani, la cantină, la club cunoaşte întreaga viaţă a portului, şi-l cunosc toţi. Direcţia îi cunoaşte activitatea şi îi preţueşte ajutorul. La conferinţa regională a cores­pondenţilor de presă tov. Iordănescu a spus:­­ „Avem în întreprinderea noas­tră un număr de 33 corespondenţi d presă. Ei au dus o muncă rodnică atât prin presa locală cât şi prin cea centrală, scoţând la iveală o se­rie întreagă de lipsuri în munca noastră şi luptând pentru înlătura­rea lor”. Cu adevărat­ se poate spune des­pre corespondenţii din portul Cons­tanţa că au luptat. Lupta lor s’a do­­vedit a fi frumoasă şi utilă. In por­tul Constanţa pulsează viaţa şi nă­dejdea. Din portul Constanţa cores­pondenţii noştri ne scriu... A. Mihalcea / mm ACȚIUNILE COMITETULUI E LUPTĂ PENTRU PAGE DELA „INDUSTRIA BUMBACULUI-B“ In intervalul de la 21 Iulie la 23 Au­gust colectivul de muncitori, tehni­­cieni şi ingineri de la „Industria Bum­­bacului-B” a îndeplinit planul la fi­latura de bumbac cu 102 la sută, iar filatura vigonie cu 102,2 la sută, la ţesătorie cu 101,7 la sută şi la fini­saj cu 101,7 la sută. Deasemenea, ca­litatea produselor s’a îmbunătăţit simţitor şi s’au realizat economii de peste un milion şi jumătate lei. Toate aceste succese obţinute iin producţie se datorează şi faptului căi Comitetul de luptă pentru­­pace din întreprindere şi-a intensificat in mod simţitor activitatea. Lucrând pe baza unui plan concret de muncă, ajutat de un colectiv de 37 tovarăşi, Comi­tetul de luptă pentru pace a reuşit să contribuie la antrenarea unui nu­măr­ mare de tovarăşi în întrecerii socialiste şi a format numeroase bri­găzi de producţie şi de calitate. In cadrul acestor brigăzi membrii comi­tetului de luptă pentru pace — cum e cazul tovarăşului Gheorghe Vlean­­gă, sau a inginerului Gheorghe Ma­tei, care a organizat personal o bri­gadă de calitate — sunt fruntaşi în­ lupta pentru o producţie sporită. Membrii comitetului de luptă pen­tru pace ţin adunări pe secţii ori dar câte ori sunt evenim­ente mai impor­tante legate de lupta pentru pace, iar lunar organizează consfătuiri cu­ toţi salariaţii întreprinderii, în cadrul cărora se discută situaţia interna­ţională. Gazetele de perete din În­treprindere sunt folosite de Comite­tul de luptă pentru pace pentru pu­blicarea regulată a articolelor tra­tând despre diferite aspecte ale lup­tei pentru pace. Deasemenea s-au realizat şi li fotomontagii. Unele dintre ele prezintă activitatea comite­­telor de luptă pentru pace din alta ţări. Altele demască prin caricaturii pe imperialiştii americani­­şi englezi şi slugile lor, în frunte cu banda de spioni şi asasini de la Belgrad. Acţiunile de lămurire întreprinsa de comitetul de luptă pentru pace sunt­ întărite de exemplul personal pe care îl dau membrii comitetului. PERII DIN RĂDĂCINI DE PIR Zilele trecute a luat fiinţă pe lângă­ cooperativa de consum din comunal Tg. Cărbuneşti, din raionul Gilort- Dolj, o secţie de confecţionat perii din rădăcină de pir, materie primă care se găseşte din abundenţă în cu­prinsul raionului. Producţia zilnică a..secţiei este de 150 perii. Să avem o deosebită grijă pentru buna funcţionare a bibliotecilor In procesul revoluţiei noastre cultu­rale, un rol de cea mai mare însemnă­tate trebue să-l joace bibliotecile. In­­tr’un articol pe care l-a scris în 1221, V. I. Lenin arăta in câteva cuvinte în­treaga semnificaţie a acestei munci: „Dacă s’ar crea o reţea de biblioteci prin care să fie servită ţara întreagă, atunci poporul ar fi atras de o sută de ori mai tare, mai repede, mai bine spre învăţătură, spre lumină, spre ştiinţă. Atunci acţiunea de luminare a poporu­­lui ar merge cu paşi gigantici înainte“. Cu toate realizările obţinute în acest domeniu în ultimii ani, noi nu ne aflăm de fapt decât la începutul unei munci de mare răspundere, muncă ce necesită cheltuirea unor foarte mari energii. A­­vem foarte mult de lucru şi va fi ne­cesară mobilizarea tuturor forţelor ce acţionează pe frontul cultural pentru a desăvârşi organizarea unei reţele de bi­blioteci care să corespundă sarcinilor construcţiei culturale în ţara noastră. Pentru ridicarea activităţii bibliote­cilor la un înalt nivel de funcţionare trebue introduse sisteme şi forme u­­nice de evidenţă, metode de muncă pe baza înaintatei experienţe sovietice, toţi bibliotecarii trebue să treacă prin şcoli şi cursuri de calificare iar aprovizio­narea bibliotecilor, păstrarea, şi între­ţinerea cărţilor trebue mai bine organiz­­ată. In afară de aceste probleme ce ţin de ordinul asigurării condiţiilor ma­teriale, se mai pune­ şi chestiunea îm­bunătăţirii conţinutului politic al acti­vităţii bibliotecarilor. In legătură cu a­­ceasta nu trebue uitat nici un moment definita pe care Lenin a dat-o biblio­tecii „organ de propagandă comu­­nistc1”. Bibliotecile sunt printre primele in­stituţii de cultură care sunt chemate să-şi dea aportul lor in opera de con­struire a socialismului. De aceea, co­mitetele executive ale sfaturilor popu­lare trebue să fie primele care să dea un substanţial sprijin material biblio­tecilor; ele trebue să se îngrijească de buna lor funcţionare, de utilarea cu mobilier necesar, de existenţa unui fond de cărţi potrivit cu necesităţile locale, de calitatea şi calificarea profesională a bibliotecarilor, de felul in care se duce munca de popularizare a cărţii şi acţiunile de mobilizare a cititorilor. Aceste sarcini au fost inţelese şi au fost duse la indeplinire de majoritatea sfaturilor populare din ţară. Sunt ne­numărate exemple in această privinţă. Comitetul executiv al sfatului popu­lar regional Teleorman a dat cel mai bun local din Roşiorii de Vede pentru instalarea bibliotecii centrale regio­nale. In oraşul Arad a fost pus la dis­poziţia bibliotecii regionale un local bun, aşezat în centrul oraşului, in ve­derea deschiderii unei biblioteci pen­­tru copii. Un sprijin deosebit a fost a­­cordat bibliotecilor din raionul Curtea de Argeş. Comitetul execu­tiv al sfatului popular al comunei Maluri din raionul Piatra Neamţ a procurat bi­bliotecii căminului cultural mobilierul, combustibilul­, etc. necesar unei bune funcţionări. In legătură cu această problemă nu trebuie niciun moment să uităm cuvintele rostite de N. C. CrUps­­cala: „Prima şi cea mai urgentă sar­cină este aceea de a asigura bibliote­cilor existenţa localurilor de care au nevoie. E necesar ca localurile pentru biblioteci să fie spaţioase, luminoase, uscate, bine încălzite, astfel ca citi­­torii să se simtă bine în biblioteci”. Dar nu toate comitetele executive ale sfaturilor populare sprijină activitatea bibliotecilor. Aşa se explică faptul că biblioteca centrală regională din Ca­ransebeş este mai mult o bibliotecă fan­­tomă, ale cărei cărţi stau de aproape un an impachetate la secţiunea cultu­rală deoarece deşi au fost găsite loca­lurile necesare, acestea au fost repar­tizate când unui magazin de stat, când unui restaurant. E de notat că un imobil găsit fusese reparat şi amena­jat special pentru bibliotecă, de către Comitetul­ pentru Aşezămintele Cultu­rale din R.P.R. Localul bibliotecii regionale din Cluj a fost transformat cu aprobarea co­mitetului executiv al sfatului popular, In cantină. La Bacău, biblioteca­­func­ţionează în două cămăruţe cu pereţii mucegăiţi. O altă problemă importantă care se pune în legătură cu buna funcţionare a bibliotecilor este şi aceea a bibliote­carilor. O mare parte din succesele realizate de o bibliotecă se datoresc muncii atente, pline de grijă a biblio­tecarilor. O bibliotecă nu înseamnă numai câteva încăperi bine amena­jate, cu scaune şi mese, la înde­mâna oricui, cu rafturi pline de cărţi Biblioteca trebue să fie un adevărat focar de cultură, unde muncitorii şi ţăranii muncitori să vină cu dragoste să se adape de la izvorul dătător de forţe vii, izvorul ştiinţei şi culturii. A­­cel care trebue să îndrume paşii citi­torilor, adesea primii săi paşi, trebue să fie bibliotecarul. El trebue să fie un om entuziasmat de munca sa, să ştie să lucreze cu masele de cititori, să ştie să stăpânească la perfecţie cele mai bune metode de lucru, să ştie să or­ganizeze pe baza acestor metode În­treaga muncă a bibliotecii. El trebue să fie un om cult şi bine pregătit din punct de vedere politic, un participant de răspundere la construcţia socialis­mului. La ţară, rolul­ său nu este mai mic, ci mai mare decât la oraş. De aici decurge pentru noi o sarcină deosebit de importantă, aceea a se­lecţionării cu grije a cadrelor şi mai apoi a calificării atente a lor, pentru a le da posibilitatea să stăpânească a­­ceastă funcţie cât mai bine. Sunt ne­numărate cazurile de bibliotecari ce şi-au inţeles misiunea şi muncesc cu rod pe ogorul culturii. De exemplu Iu­­liu Doboşan, ţăran sărac din comuna Vucoval raionul Lugoj. Acesta a reuşit ca printr’o muncă perseverentă să an­treneze majoritatea locuitorilor la citit­ şi să înjghebeze o bibliotecă in sat la el. Nu toate comitetele executive ale sfaturilor populare au înţeles să re­zolve insă în mod just această pro­blemă. Sunt biblioteci conduse de ele­mente incapabile — semianalfabeţi -­­cum ar fi la bibliotecile raionale din Vidra, Năruja, Truşeşti, sau altele de oameni necorespunzători din toate punctele de vedere. In alte părţi biblio­­tecarii sunt puşi la munci care nu au nicio legătură cu funcţia lor. Bună­oară biblioteca din Lehliu-Ialomiţa, a stat închisă din Ianuarie până in A­­prilie, deoarece bibliotecarul­ a fost tri­mis de comitetul executiv să ia parte la campania de colectări. Acest lucru este deosebit de grav deoarece duce la îndepărtarea cititori­lor de bibliotecă, iar prin fluctuaţia ca­drelor dintr’un loc in altul se provoacă serioase irosiri de fonduri bugetare. A­­cest lucru duce de multe ori şi la în­semnate pierderi de cărţi cum s’a în­tâmplat de pildă, la bibliotecile popu­lare din Bucureşti sau la biblioteca re­gională din Ploeşti. Comitetele executive ale sfaturilor populare trebue să ştie că sarcinile lor in domeniul muncii cultural-educative sunt tot atât de importante, ca şi ace­lea organizatorice şi cele economice, că unele sarcini nu pot fi executate in dauna altora. De felul în care comitetele executive ale sfaturilor populare vor acorda o a­­tenţie deosebită muncii culturale des­făşurate in cadrul bibliotecilor, urmă-«­rind îndeaproape cum sunt aprovizio­nate cu cărţi, cum sunt serviţi cititorii, conţinutul politic al activităţii bibliote­carilor, cum sunt popularizate şi răs­pândite cărţile de Partid, după aceea, felul in care se ţin consfătuirile cu ci­titorii şi discuţiile purtate cu ei, de­pinde în mare măsură succesul activi­tăţii lor. Să facem din activitatea bibliotecilor noastre instrumente puternice în lupta pentru construirea socialismului în ţara noastră, în lupta pentru apărarea pă­cii. Ştefan Gabcia Director la Direcţia Bibliote­­cilor din Comitetul pentru Aşezămintele Culturale din R.P.R.

Next