România Liberă, martie 1952 (Anul 10, nr. 2308-2333)

1952-03-01 / nr. 2308

Gogol şi Puşkin Una din cele mai luminoase şi mai emo­ţionante pagini din istoria literaturii ruse o constitue prietenia creatoare dintre cei doi mari scriitori ruşi, Puşkin şi Gogol. Gogol l-a cunoscut pe Puşkin în Mai 1831 pe vremea când era un începător necunoscut în literatură. Chiar de la început între ei s’au stabilit relaţii de strânsă prietenie. A­­ceastă prietenie cu Puşkin a jucat un rol în­semnat în desvoltarea spirituală a lui N. V. Gogol, care spunea: „Nu intreprindeam nimic, nu scriam nimic fără sfatul lui. Tot ce am creat bun o datorez lui Puştan". Puşkin a fost întotdeauna primul care a­ apreciat şi a criticat lucrările lui Gogol. Spre sfârşitul lunii August 1831, atunci când marele poet Puşkin a citit povestirea lui Gogol „Serile în sat la Dicanca”, el a salu­tat această primă lucrare remarcabilă a tâ­nărului scriitor. ,,Citind „Serile in sat la Dicanca” — scria Puşkin unuia dintre lite­raţi, — am rămas uimit. Iată adevărata ve­selie, o veselie sinceră, nesilită, fără fasoa­ne. In unele locuri găseşti adevărata poe­zie! Ce sensibilitate! Toate acestea sunt ci­tat de neobişnuite pentru literatura noastră de astăzi încât nici până acum nu pot să mi viu in fire... Recomand publicului o carte cu adevărat veselă, iar autorului ii urez din toată inima succes si mai departe". Puskin acorda o atenţie deosebită fiecărui pas al lui Gogol pe tărâmul litera urii. El a invitat pe Gogol să colaboreze la revist­i­­ „Sovremennic” (Contemporanul), în care Gogol s’a manifestat nu numai ca artist dar şi ea critic, luptând împotriva influenţei ne­faste asupra literaturii ruse, influenţa ziari­ştilor reacţionari de pe atunci — Bulgaria Senkovski şi alţii. Gogol se întâlnea cu Puşkin la serile literare din casa lui Ju­­kovski. La aceste seri participau şi Krâlov tânărul poet Colţov, Odoevschi. Puşkin a contribuit în mare măsură la desvoltarea talentului lui Gogol ca drama­turg. Lui Puşkin i-a trimis Gogol prima va­riant­ă a piesei sale „Căsătoria“ cu rugămin­tea de a-i comunica părerea sa asupra a­­cestei lucrări. El l-a mai rugat pe Pușkin să-i sugereze un subiect pentru o comedie nouă „Fă-mi te rog un bine, dă-mi un subiect oarecare, ceva comic sau necomic, însă o anecdotă pur rusă. Vreau să scriu o come­die... Fă-mi acest serviciu şi dă-mi un su­biect. Prin spiritul ei lucrarea va fi o co­medie in 5 acte şi jur că o să fie mai co­mică decât dracul... Te îmbrăţişez şi te sărut. S. PETROV Candidat in ştiinţe filologice doresc să te îmbrăţişez in curând in persoa­nă”. Cu un asemenea sentiment termină Gogol scrisoarea adresată lui Pușkin la 7 octombrie 1835. Este cunoscut faptul că Pușkin i-a dat lui Gogol subiectul comediei „Revizorul“, pe care Nicolai Vasilievici a citit-o prima oară cu un deosebit succes îin casa lui Jukovski. Pușkin a asistat de repe­tate ori la prezentarea comediilor lui Gogol la Petersburg. Puşkin este primul care şi-a dat seama de uriaşa importanţă socială şi literară a ta­lentului în creştere al lui Gogol, îndrep­­tându-l spre acel drum al artistului adevă­rat, drum care i-a adus lui N. V. Gogo­ gloria şi dragostea întregii Rusii progre­siste. Spre sfârşitul vieţii sale, în „Confesi­unea unui autor“, Gogol arată că Puşkin i-a desvăluit întreaga importanţă a talentu­lui său, l-a sfătuit să se comporte cu toată seriozitatea faţă de activitatea sa de scriitor. „...Puşkin m­-a făcut să privesc lucrurile cu toată seriozitatea — povesteşte Gogol. — El m’a îndemnat să mă apuc de o mare lu­crare şi, in sfârşit, odată, după ce i-am ci­tit schiţa unei scene mici, el mi-a spus: „Să nu lucrezi la o mare operă având asemenea calităţi e pur şi simplu un păcat". Şi In în­cheiere mi-a dat un subiect din care el ar fi vrut să fac ceva în genul unui poem, su­biect pe care, după cum spunea el, nu l-ar fi dat nimănui altuia. Acesta a fost subiec­tul poemului „Suflete moarte”. Alexandr Sergheevici Pușkin a ascultat primele capitole ale poemului lui Gogol. Ele l-au impresionat prin zugrăvirea justă a Rusiei feudale, care se găsea sub stăpânirea „Sufletelor moarte” ale moşierilor şi func­ţionarilor. Puşkin n’a mai ajuns să cunoască sfârşitul primului volum al poemului , în care Gogol vorbeşte despre puterea poporu­lui rus, despre viitorul măreţ a! Patriei! Gogol se afla în străinătate când a sur­venit moartea tragică a lui Puşkin. Vestea aceasta l-a zguduit puternic. „Toată desfă­tarea vieţii mele, scria Nicolai Vasilievici, toate plăcerile mele supreme au pierit odată cu el... Nu scriam nici un rând fără să mi-l închipui pe Puşkin, fără să mă gândesc ce va spune el, ce observaţii va avea de făcut, ce i se va părea comic, ce va aproba el.„ lată ce mă preocupa şi însufleţea creaţia mea...’’ Puşkin a făcut o apreciere profundă şi atotcuprinzătoare a talentului şi operei lui Gogol. La rândul său, Gogol ne-a lăsat o caracterizare fină şi justă a geniului lui Puş­­kin. Primele articole critice ale lui Gogol şi în special articolul „Câteva cuvinte despre Puşkin”­ au fost consacrate poetului A. S Puşkin. Criticul rus Belinski a arătat nu odată că după moartea lui Puşkin, Gogol a fost ur­maşul şi continuatorul lui. Desvoltând ele­mentele critice din opera lui Puşkin, Gogol dă realismului rus o orientare satirică, sau, precum spune Cernâşevski, o orientare critică. Gogol a fost un satiric necruţător, demascator al trivialităţii, al vieţii lipsite de sens, al vieţii parazitare a claselor domi­nante din Rusia feudală. In creaţia sa, Gogol, ca şi Puşkin, pornea de la înţelegerea înaltei misiuni a omului. El aprecia la oameni munca lor creatoare pentru binele poporului. Puşkin şi Gogol au îndrumat literatura ru­să pe o­­cale largă, pe calea realismului, el au influenţat întreaga pleiadă a scriitorilor ruşi din secolul al XIX-lea. Prin reprezentarea vieţii ruse, a poporului rus, Puşkin şi Gogol au adus o uriaşă con­tribuţie la cultura omenirii. In epoca sovietică operele lui Puşkin şi Gogol au devenit un bun al masselor largi populare. Popoarele Uniunii Sovietice cin­stesc memoria marilor militanţi ai naţiunii ruse, a scriitorilor patrioţi, care prin geniul lor au slujit ţara lor natală şi cultura ei. Acum 3 ani, întreaga omenire progresistă a sărbătorit 150 ani de la naşterea lui A. S. Puşkin. La 4 Martie poporul sovietic şi alte popoare ale lumii vor cinsti memoria lui Ni­colai Vasilievici Gogol. Creaţia lui Puşkin şi Gogol slujeşte cau­zei întăririi legăturilor culturale şi a priete­niei dintre popoare. Şi nu este întâmplător faptul că la sesiunea de la Viena a Consiliu­lui Mondial al Păcii a fost adoptată hotâ­­rîrea de a cinsti în toate ţările amintirea lui Gogol, cu ocazia centenarului morţii sale. Toţi oamenii cinstiţi din lumea întreagă, care luptă pentru idealul libertăţii, pentru desvoltarea culturii, pentru demnitatea omu­lui, pentru pace în lumea întreagă, văd în marii scriitori ruşi Puşkin şi Gogol pe prie­tenii lor apropiaţi, pe aliaţii lor în nobila lor cauză comună. b­omânia liberă DIN MAREA TARA Poemul lui Gogol „Suflete­­moarte" In anul 1842 a ieşit de sub tipar primul volum al poemului ,,Suflete moarte” de N. V. Gogol. Tema permanentă a întregii creaţii a lui Gogol — desvăluirea contra­dicţiei dintre lustrul exterior şi infamia in­­terioară a reprezentanţilor claselor privile­giate — a atins maximum de profunzime şi gradul cel mai înalt de generalizare artis­tică, în imaginea lui Cicicov, erou! prince­pa! din „Suflete moarte“. Imaginea lui Cicicov era imaginea omului nesuferit lui Gogol, omul al cărui suflet era închis în lada cu bani. Pasiunea de a acapara, de a aduna, conduce toate acţiu­nile şi toate faptele lui Cicicov. Afacerea de care se ocupă Cicicov, ca şi toate afacerile întreprinse de el de dragul acaparării, aparţine categoriei afacerilor „nu prea curate“ . Să analizăm însuşi caracterul aventurii lui Cicicov. Ca şi în ,,Revizorul”, ne în­tâlnim din nou cu îmbinarea anecdotismului exterior şi a tipicităţii interioare, specifică artei poetice a lui Gogol. Se înţelege că încercarea lui Cicicov de a strânge avere prin cumpărarea de „su­flete moarte“, că încercarea de a sconta pe faptul că în intervalele dintre recensă­mintele oficiale ale iobagilor existenţi, mulţi iobagi mureau, dar în scripte continuau să figureze un timp oarecare ca vii, are ca­racterul de anecdotă. Să privim însă mai de aproape această „anecdotă“ .Vom vedea că aventura lui Ci­icov se completează, pe măsura desfăşurării acţiunii, cu particulari­tăţile specifice veroasei escrocherii bur­gheze. îmbogăţirea de pe urma nenorocirilor popoarelor, scontarea pe cât mai mulţi morţi şi morminte, sunt în esenţa aventu­rismului burghez. A­­cesta este unul din cele mai importante aspecte ale poemului, constituind în acelaş timp şi explicaţia ti­tlului său. Moartea ca izvor de profituri! Procentajul profitului, în aventura lui Ci­i­cov, este direct pro­porţional cu numărul morţilor. Nu degeaba scria Herzen: „Sufle­te moarte. Acest litiu poartă in el însuşi ceva ce provoacă spaimă". Această temă, a i­­dentificării sufletelor vii cu cele moarte, consecinţa directă a atitudinii generale faţă de om în societatea bazată pe exploatare, este desvoltată dea­­lungul întregii acţiuni a poemului. Desvă­luirea legilor unei a­­sem­enea societăţi, un­de sufletul omului este considerat ca a­­vând valoarea unui o­­biect ,oarecare, a fost incomparabil mai vas­tă decât o simplă de­mascare a orânduirii feudale. Vehemenţa a­­cestei demascări nu numai că se păstrea­ză în întregime, dar se accentuează şi mai mult atunci când scrii­torul se referă la so­cietatea capitalistă, cu dispreţul ei cinic faţă de om, faţă de viaţa VLADIMIR ERMILOV Doctor in ştiinţe filologice, laureat al Premiului Stalin, omului, faţă de sufletul omului. Gogol a inaugurat marea tradiţie a literaturii ruse, tradiţia demascării societăţii bazată pe ex­ploatare, demascând parazitismul claselor exploatatoare, care trăesc din nenorocirile popoarelor, din oasele şi mormintele mili­oanelor de oameni. Ci­icov nu este numai un afacerist de tip burghez, dar şi unul dintre cei mai ti­pici avocaţi ai societăţii burghezo-aristocra­­tice, un apărător al lumii bazate pe exploa­tare, ei ştie să mascheze — după situaţie — cu o frază elegantă şi sclipitoare, senti­mentală sau onorabilă, virtuoasă sau chiar ştiinţific-instructivă în felul ei, orice mur­dărie şi ticăloşie. Astfel, făcând cunoştinţă cu „modul de viaţă“ al lui Pliuşchin, Ci­i­cov începe imediat să-şi frământe mintea, pentru a găsi o frazeologie cât mai plăcută pentru această Împărăţie a ruinii, sărăciei, foametei, mortalităţii şi sgârceniei ticăloase. El vroia să se exprime cam aşa: deoa­rece a auzit multe despre virtuozitatea şi rarele calităţi ale sufletului lui Pliuşchin, a considerat ca o datorie să-i aducă perso­nal prinosul său de respect, dar şi-a amin­tit că aceasta ar fi prea mult. Aruncând însă cu coada ochiului o privire la tot ceea­ ce se găsea în cameră, el a înţeles că cu­vintele virtuos şi calităţi rare ale sufletu­lui pot fi înlocuite cu succes prin cuvintele economie şi ordine; şi de aceea, sch­im­bându-şi vorba, a spus că auzind despre spiritul său de economie şi despre felul priceput în care îşi administrează moşiile, el a socotit ca o datorie să-l cunoască şi să-i prezinte personal omagiile sale. Oare nu tot astfel avocaţii contemporani ai societăţii bazate pe exploatare, născo­cesc denumiri ca „noua ordine“ şi că „mo­dul de viaţă american“, pentru „regimu­rile“ criminale a căror esenţă constă în ni­micirea unui număr cât mai mare de oa­meni? Nu i-a trăsnit oare prin minte domnului Acheson, de pildă, să denumească nimicirea aproape completă a populaţiei coreene în regiunile operaţiunilor militare, ca şi în regiunile de pe teritoriul Coreei de Nord, situate departe de linia operaţiunilor mili­tare, drept „marele an al transformărilor în Coreea”? In­ orice rând din „Suflete moarte" se aude cântecul puternic despre sufletul viu al poporului asuprit, cântecul despre patrie. Această îmbinare uimitoare, sub raportul forţei poetice, îmbinare dintre luarea in de­râdere a duşmanului, cu tristeţea pentru soarta poporului, a Patriei, cu credinţa în măreţul viitor al Rusiei, — toate acestea fac din „Suflete moarte“ un mare poem. Credinţa lui Gogol in forţa poporului a fost izvorul încrederii sale de neclintit în măreţul viitor al Patriei. Care dintre oamenii sovietici nu iubeşte din toată inima şi nu ştie pe dinafară ins­piratele cuvinte ale lui Gogol: ,,Rusia... Gân­dul s'a oprit in loc in faţa nemărginirii tale. Ce prevesteşte această nemărginire? Aici să nu se nască oare gândirea largă, fără limite, când tu însuţi eşti fără de sfârşit? Aici să nu se nască viteazul, când el îşi găseşte atâta loc pentru fapte mă­reţe, locul pe unde să treacă?... Al Cât de strălucitor, cât de minunat este pămân­tul întins, necunoscut­ Rusiei“ Aceste cuvinte pro­fetice au fost inspi­rate de gânduri şi sentimente înălţătoa­re. In ele era expri­mată şi mândria pen­tru faptul că poporul rus a ştiut să creeze un stat puternic şi întins şi să-l apere de duşmanii săi nu­meroşi. In aceste cu­vinte era şi presen­timentul unui gând nemărginit, atotcu­prinzător, limpede şi nobil ca însuşi po­porul, gând care va ajuta la curăţarea de murdărie '‘a 'întregu­lui pământ, şi care va fi tot atât de vast, de puternic, ca şi po­porul, ca şi cântecul său. Aceste cuvinte au fost inspirate de pre­sentimentul unei noi vitejii, a unei noi şi incomparabile glorii şi puteri a Patriei, a puterii şi gloriei înfăp­tuite în zilele noastre In toate colţurile Uniunii Sovietice oamenii muncii se pregătesc pentru comemo­rarea a 100 de ani de la moartea lui N. V. Gogol. Clişeul înfăţişează o seară de lectură închinată memoriei marelui scriitor, in sala clubului feroviarilor de la stația de cale ferată Poltava. A SOCIALISMUS Marile succese ale ştiinței medicale ELENA VASIUGOVA profesor, doctor în medicină, redactor şef al ziarului ,Mediţinschii Rabotnic", în comunicatul publicat nu demult de că­tre Direcţia Generală a Statisticii de pe lângă Consiliul de Miniştri al U.R.S­ S., cu privire la rezultatele planului de desvoltare a eco­nomiei naţionale a statului socialist în 1951, figurează cifre care caracterizează succesele deosebite în domeniul ocrotirii sănătăţii pu­blice. Anul trecut în U.R.S.S. a continuat des­voltarea reţelei instituţiilor profilactice şi de combatere a epidemiilor, s‘a îmbunătă­ţit îngrijirea bolnavilor, s‘au construit noi sanatorii şi case de odihnă. Iată câteva cifre: numarul paturilor in spitale şi ma­ternităţi a crescut in anul 1951 faţă de anii precedenţi aproape cu 50.000; numărul me­dicilor a crescut în aceiaşi perioadă cu peste 6 la sută. Fabricarea medicamentelor, a instrumentelor şi a utilajului medical a crescut cu 36 la sută. In sanatorii şi case de odihnă s’au mai adăugat 18.000 locuri. Anul 1951 s’a caracterizat prin reducerea cazurilor de îmbolnăvire a populaţiei La aceasta a contribuit nu numai îmbunătăţi­rea muncii organelor de ocrotire a sănătăţii, ci şi înflorirea continuă a ştiinţei medicale în URSS, folosirea în practică a ultimilor ei realizări. In ultimul timp, medicii sovietici au obţinut rezultate esenţiale în tratarea şi pre­venirea multor boli. Astfel au devenit pe deplin vindecabile diferitele forme ale tu­­berculozei. Pneumonia nu mai ameninţă viaţa, s-au redus cazurile de îmbolnăvire a copiilor de infecţii intestinale. O reali­zare deosebită a medicinii sovietice o cons­­tiţi­e reducerea îmbolnăvirii de malarie. Au fost pe deplin lichidate o serie de boli infecţioase. O condiţie principală a îmbunătăţirii mun­cii de ocrotire a sănătăţii o constitue folo­sirea practică a ultimelor realizări în medi­cină pe baza învăţăturii "caidemiriariuliu Ivan Pavlov. Pe baza învăţăturii lui Pavlov se realizează cu succes tratarea cazurilor de traumatism şi a şocurilor operatorii, trata­rea prin somn, prin anestezia locală. In special metodele anesteziei locale elaborate de către profesorul A. Vişnevschi dau posi­bilitatea unor intervenţii chirurgicale din cele mai complicate până la înlăturarea plămânului, a esofagului, operaţiile inimei, ete. Academicianul V. Filatov, eminentul oftal­molog a înscris o nouă pagină în medicina sovietică, propunând metoda tratării prin ţesut conservat şi infiltrările de ţesut. Me­toda terapiei prin ţesut s’a dovedit a fi un ajutor, esenţial,­­ît.,tratarea unor astfel de boli ca angina pectorală, ulceraţiile stoma­cale, etc. O realizare preţioasă a ştinţei şi practi­cei medicinii sovietice o constitue sinteti­zarea preparatului „embihina”, sintetizare făcută de profesorul L. Larinov şi care se foloseşte pentru tratarea tumorilor prove­nite din cauza leucocemiei. In ultimul timp medicina sovietică a introdus in practică di­ferite vaccinuri din care fac parte cele îm­potriva tuberculozei, infecţiilor intestinale. S-au descoperit noi antibiotice. In prezent, la Academia de Ştiinţe medi­cale şi la alte institute ştiinţifice medicale din URSS se prelucrează noi metode de tratare prin influenţarea organismului prin sistemul nervos central. Acestea sunt unele rezultate ale desvoltă­­rii ocrotirii sănătăţii şi a ştiinţei medicale în 1951. Ele constitue numai o parte a ace­lor rezultate minunate pe care le-au obţinut oamenii sovietici în toate domeniile, în in­dustrie, agricultură, cultură şi ştiinţă. Toate eforturile statului socialist sunt În­dreptate pentru creşterea permanentă a bunei știri a poporului sovietic, pentru ca viața lui să devină cu fiecare zi tot mai bună și mai fericită. PAGINA 3-a Toți oamenii sovietici învaţă „Istro-Caracterizând în 1939, la cel de al XVIII-lea Congres al Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice, construcţia culturală din Ţara Socialismului, I. V. Stalin a spus: ducerea învăţământului primar obligatoriu in limbile naţionalităţilor, U.R.S.S., creşterea numărului elevilor şi al şcolilor de toate gradele, creşterea numărului specialiştilor absolvenţi ai şcolilor superioare, formarea şi întărirea unei intelectualităţi nou- sovie­tice — acesta este tabloul general al avân­tului cultural al poporului". In cei 13 ani care au trecut de la data când au fost rostite aceste cuvinte, cons­trucţia culturală din U.R.S.S. a luat un a­­vânt şi mai mare. O confirmare vădită a acestui fapt, o constitue cifrele publicate în ultimul comunicat al Direcţiunii Centrale a Statisticii de pe lângă Consiliul de Mi­niştri al U.R.S.S. cu privire la îndeplinirea planului de Stat de desvoltare a economiei nationale a U.R.S.S. pe 1951. Cifrele care vorbesc despre creşterea cul­turii in Ţara Socialismului, ocupă în comu­nicat numai câteva rânduri. Aceste cifre constitue insă o mărturie a adevăratei re­voluţii culturale care a fost înfăptuită in U.R S.S. sub înţeleaptă conducere a lui Lenin şi Stalin. Vorbind despre revoluţia culturală, nu avem în vedere numai faptul că absolut în­treaga populaţie a ţării ştie carte. Aceasta este o etapă deja străbătută. Este vorba despre înalta cultură, naţiona­lă în formă şi socialistă în conţinut, care aparţine între­­gului popor sovietic, înfăptuind învăţământul primar general atât la oraşe cât şi la sate. Ţara Sovietică a introdus pretutindeni şi învăţământul ge­neral de 7 ani, continuând în acelaş timp să lărgească din an în an reţeaua de şcoli medii, în care sunt cuprinşi tot mai mulţi copii. Această victorie a fost obţinută de poporul sovietic într-un termen deosebit de scurt. Numai în anul care a trecut, numă­rul şcolilor de şapte clase şi al celor medii a crescut aproape cu 5000. Numărul elevi­lor din clasele a V—X-a a crescut cu 2.500.000. In fiecare an învăţătorimea sovietică este complectată cu noui contingente de absol­venţi ai institutelor pedagogice. Numai in R.S.F.S.R., peste 165.000 tineri pedagogi, absolvenţi ai şcolilor pedagogice superioa­re şi ai facultăţilor au venit în ultimii ani să lucreze în diferite şcoli. Manualele şcolare se editează în tiraje de milioane. Anul trecut editurile din U.R.S.S au tipărit aproape 170.000.000 exemplare. Numărul elevilor din U.R.S.S. integraţi in diferite sisteme de învăţământ a fost în 1951 de 57.000.000. Aceasta însemnează că în Ţara Sovietică năzuinţa spre cunoştinţe şi studii a celor mai largi masse populare, este satisfăcută in întregime.­­ In U.R.S.S. învaţă nu numai copiii, ado­­­lescenţii, tinerii şi tinerele. Muncitori şi colhoznici, ingineri, medici, învăţători, pro­fesori, funcţionari, colaboratori ştiinţifici, îşi complectează neîncetat cunoştinţele lor, îşi ridică în mod continuu nivelul lor de cultură generală. In Ţara Sovietică există o reţea largă şi variată de diferite şcoli, cursuri pentru ri­dicarea măestriei, institute de perfecţionare institute de învăţământ prin corespondenţă, în care oamenii învaţă, îmbinând activita­tea practică cu cea ştiinţifică. In U.R.S.S. există in prezent 5 milioane, de specialişti, practicieni calificaţi, care s-au­ specializat fără a fi scoşi din producţie." Milioane "de colhoznici învaţă în cursurile speciale de trei ani, însuşindu-şi preţioase cunoştinţe agrotehnice şi măestria de a lu­cra în mod ştiinţific pământul. In fiecare an alocaţiile pentru nevoile învăţământului sunt tot mai mari. In 1951, a fost alocată suma de 59 de miliarde ru­ble. Cifra aceasta reprezintă in mod grăi­tor grija stalinistă pentru învăţământul po­porului. Statul Sovietic rezolvă cu succes sarcina istorică de a face din toţi muncitorii şi ţă­ranii oameni culţi şi instruiţi. Alături de desvoltarea cu succes a învăţă­mântului mediu, Ţara Sovietică a creat ş­ reţea vastă de instituţii superioare de învă-, ţământ, accesibile tu­turor. In anul 1951, în cele 887 instituţii de învăţământ superior din U.R.S.S. (inclu­siv institutele de în­văţământ prin cores­pondenţă) învăţau 1.356.000 de studenţi a­­dică cu 108.000 mai mulţi decât în 1950. 1.384.000 de persoane au învăţat în şcoli tehnice şi în diferite alte şcoli medii spe­ciale. Numai într-un singur an, în 1951, şcolile superioare şi şcolile tehnice au fost absolvite de către 463.000 de specialişti. Trebue relevat faptul că 90 la sută dintre profesorii şi lectorii care predau în şcolile superioare, sunt oameni care au dobândit cunoştinţele lor speciale în anii puterii sovietice. O importantă superioritate a şcolii supe­rioare sovietice constă în aceea că pregă­tirea specialiştilor se face pe o bază strict ştiinţifică, pe baza teoriei marxist-leniniste, că această şcoală pregăteşte specialişti în diverse domenii, înarmaţi cu profunde cu­noştinţe teoretice şi practice. Desvoltarea culturii popoarelor sovietice nu se reflectă numai în succesele învăţă­mântului mediu şi superior. Adevărate foi­mare ale culturii sovietice sunt şi numeroa­sele teatre, cluburile muncitoreşti, palatele de cultură, bibliotecile de pe întregul cu­prins al ţării. Anul trecut, numărul bibliotecilor publice a fost de 350.000, iar numărul cărţilor exis­tente în aceste biblioteci depăşea cifra de 700 milioane exemplare. A crescut de ase­­menea şi numărul cinematografelor şi al in­­stalaţiilor cinematografice. An de an creşte în U.R.S.S. numărul zi­arelor, cărţilor şi al revistelor. In prezent apar în Uniunea Sovietică 7.800 de ziare, al căror tiraj mediu este de aproape 36 mili­oane exemplare. Peste 200 edituri centrale şi regionale din ţară tipăresc lucrări lite­rare în 119 limbi ale popoarelor din URSS. Faţă de anul 1940, tirajul literaturii ştiin­ţifice a crescut de două ori, iar cel al lite­raturii beletristice de patru ori. Cartea a de­venit o necesitate a vieţii spirituale pentru fiecare om sovietic. Ştiinţa în Ţara Sovietică slujeşte cu cre­dinţă poporului şi intereselor lui. O trăsă­tură minunată a ştiinţei sovietice o con­­stitue­­legătura ei strânsă cu practica şi cu economia naţională. Faptul acesta contri­buia nu numai la o mai bună introducere a realizărilor ştiinţei în practică, dar în acea­­laş timp îmbogăţeşte ştiinţa cu experienţa şi gândirea creatoare a armatei de milioane de inovatori din industrie, din domeniul transportului şi al agriculturii. In anul care a trecut, Academia de Ştiin­ţe a U.R.S.S. a rezolvat peste 150 de pro­bleme ştiinţifice, care sunt de o deosebită importanţă pentru transformarea naturii­ . Toate popoarele din U.R.S.S. iau parte la construirea culturii sovietice. In toate Republicile sovietice se desvolţă .CU­ succes învăţământul public, ştiinţa, arta şi litera-­ tura. Anul trecut, în cadrul şedinţelor­ Acade­miei de Ştiinţe a U.R.S.S., reprob­efitanţi ai tuturor Academiilor de Ştiinţe Republicane au depus dări de seamă, care au arătat că in întreaga ţară înfloreşte ştiinţa şi peste tot cresc cadrele ei, — mii de savanţi ti­neri proveniţi din sânul poporului. In 1951 au avut loc la Moscova dări de seamă creatoare ale reprezentanţilor artei şi­ literaturii din Ucraina, Uzbechistan şi Republica Carelo-Finlandeză. Concertele şi cuvântările scriitorilor care au avut loc în cadrul acestor decade, s’au transformat în­, tr’o demonstraţie vie şi luminoasă a uria-' şei bogăţii şi a diversităţii culturii multina­ţionale a Ţarii Socialismului. O confirmare deplină a noilor succese­ proeminente ale culturii sovietice a consti­tuit-o acordarea în 1951 a premiilor stali­­niste unui număr de savanţi, ingineri, in­ventatori, scriitori, militanţi din domeniul artei. In general anul trecut peste 2.694 de oameni au primit înalta distincţie de laureaţi ai Premiului Stalin, în felul acesta, în fapte mari şi mici, se manifestă cuceririle istorice ale culturii so­vietice, străbătută de un autentic­ umanism, cultură care aparţine întregului popor şi care-şi vădeşte rodnica influenţă asupra creaţiei şi muncii militanţilor progresişti ai culturii din toate ţările. ALEXEI ORLOV Ministru adjunct al învăţământului din R.S.F.S.R. Toţi oamenii sovietici învaţă. In anul 1951, numărul adulţilor şi copiilor care au fost încadraţi in diferite domenii de Ut­ră-,­ţământ atingea cifra de 57.000.000. i /« clișeu: A. Cocetovat muncitoare la uzina de ceasuri, studentă a Institutului de inginerie, studiind la laborator, ,

Next