România Liberă, iulie 1952 (Anul 10, nr. 2410-2436)

1952-07-01 / nr. 2410

^HUBppags. ,1 ft,a_ — 'J ■ ' - ' A cincea sesiune a sfaturilor populare raionale din Capitală Deputaţii demască elementele sabotoare şi necinstite In cea de a cincea sesiune a sfatului popular raional ,,1 Mai“ din Capitală, de­putaţii au analizat felul în care a fost e­­xecutat contul de execuţie a bugetului pe anul 1951 şi au aprobat bugetul local pe anul 1952. Raportul la acest punct de pe ordinea de zi, a fost prezentat de deputatul Gh. Ştefănescu, vicepreşedinte al comite­tului executiv. Din raport, ca şi din discuţiile ce au ur­mat, a reeşit faptul că, în anul 1951, sfa­tul popular al acestui raion a obţinut fru­moase succese în muncă, datorită îndeosebi faptului că din ce în ce mai mulţi cetă­ţeni au fost antrenaţi la o vie activitate obştească. îndeosebi, s-au obţinut succese de seamă pe linia desvoltării industriei lo­cale, producătoare de bunuri de larg con­sum. La 15 Februarie 1951 a fost înfiinţat combinatul raional „1 Mai“, care a ajuns în scurt timp să cuprindă: 11 fabrici de sifoane; două fabrici de ghiaţă; două mori; trei ferme; şase grădini mari de zarzava­turi şi legume şi un atelier mecanic cu secţii de strungărie, lăcătuşerie, tinichige­­rie,­ tâmplărie, etc. Combinatul raional şi-a îndeplinit planul de producţie în proporţie de 118 la sută, punând la dispoziţia mase­lor muncitoare tot mai multe bunuri de larg consum. După ce au fost arătate aceste succese şi altele obţinute în diferite sectoare de activitate, raportorul şi deputaţii care au luat apoi cuvântul la discuţii, s’au preocu­pat îndeosebi de felul cum s’a desfăşurat munca în sectorul financiar, cea de a cin­cea sesiune a sfatului popular raional ,,1 Mai“ analizând în lumina ultimelor docu­mente de partid, lipsurile şi greşelile din munca financiară. Abaterea oportunistă de dreapta de la linia justă a partidului, al cărei principal purtător a fost Vasile Luca, sprijinit de tov. Teohari Georgescu şi Ana Pauker, care au avut o atitudine împăciuitoristă faţă de abaterea de dreapta, s’a manifes­tat şi în activitatea sfatului popular raio­nal ,,1 Mai”. In secţiunea financiară raio­nală s’au strecurat, din lipsa de vigilenţă a comitetului executiv raional, numeroase elemente duşmănoase. însuşi şeful acestei secţiuni, Cristea Missir, s’a dovedit, aşa cum au arătat unii deputaţi, a fi un fidel apărător al intereselor chiaburilor, al spe­culanţilor, şi al funcţionarilor corupţi şi a­­facerişti din cadrul secţiunii financiare. Alături de Cristea Missir s’au cuibărit la secţiunea financiară raională, elemente duşmănoase ca Anton Păun, şef la secţia V-a, Cranţa Pavel, şef la secţia VI, Petre Popescu, inspector şef. Tot în cadrul secţiunii financiare raio­nale, s-au strecurat funcţionari corupţi ca Teodor Cristea, Mihai Stoenescu, C. Duce, Elefterie Ştefănescu, Viorica Ştefănescu, Paula Pretorian, Maria Noreanu şi alţii, care storceau şperţuri de la cetăţeni şi fă­ceau chefuri cu negustorii speculanţi, pe care îi „înlesneau“ la plata impozitelor. Cu asemenea elemente în secţiunea fi­nanciară, nu e deci de mirare că linia anti­partinică şi antistatală a lui Vasile Luca a fost însuşită şi aplicată cu fidelitate. In comunele Pipera şi Voluntari, aparţinând de raionul „1 Mai”, au fost impuşi, în 1951, numai 59 chiaburi, în loc de 143 câţi există în realitate. Ceilalţi 84 chiaburi au fost trecuţi în rândul mijlocaşilor, că­pătând astfel posibilitatea de a se sustrage de la efectele politicii de îngrădire. Dar chiar şi celor care erau trecuţi în rândul chiaburilor, nu li s’au încasat la timp toa­te impozitele datorate statului. Aşa, de pildă,, chiaburii Miluţia Georgescu, Ion Biţă, Jean Belescu, Gh. Vranghele şi alţii, mai au încă mari datorii către stat. Au fost deasemeni avantajate şi cele­lalte elemente capitaliste din raion. Spe­culanţi de teapa cârciumarilor Făciu şi Io­­nescu şi a cofetarului Albu, s-au bucurat de impuneri cu mult mai mici decât veni­turile lor reale şi nu au fost urmăriţi să-şi achite la timp impozitele, iar fostul negus­tor Baciu, din strada Aurel Vlaicu nr. 79, a fost scăzut de suma de 6.370 lei noi, de către inspectorul Florea Petrescu şi re­ferentul de urmărire Florian Creţulescu. Deasemeni a­u fost scăzuţi în mod nejusti­ficat de impozite, foştii negustori specu­lanţi Alexandru Mihailide, Elena Crăciun, etc. Deputata Constanţa Constantinescu, a arătat deasemeni, că speculantul Tănase Petrescu din şoseaua Gherase nr. 52, a fost scăzut de o datorie veche care se ri­dica la suma de aproximativ 13.000 lei. Exemple asemănătoare a dat şi deputatul Constantin Tăbăraş, care a arătat că unii funcţionari ai organelor financiare au pus sechestru unor salariaţi pentru datorii de 30—40 lei, în timp ce pe chiaburi şi spe­culanţi îi îngăduiau pentru sume impor­tante. Mulţi deputaţi şi-au luat angajamentul să vegheze ca legile statului nostru să fie aplicate cu stricteţe, în spiritul de clasă în care au fost concepute, iar atunci când vor constata o abatere cât de mică,, să sesizeze comitetul executiv. Cea de a cincea sesiune a sfatului popu­lar raional „1 Mai” din Capitală, a consti­tuit un bun prilej de îmbunătăţire a mun­cii în domeniul financiar. Hotărîrile se­siunii prevăd sarcini concrete pentru co­mitetul executiv, îndeosebi în ce priveşte curăţirea aparatului financiar de elemen­tele duşmănoase, cât şi pentru comisiunile permanente, care sunt datoare să sprijine mult mai intens activitatea comitetului e­­xecutiv. îndeplinirea întocmai a acestor hotărîri va duce la ridicarea calitativă a muncii sfatului popular raional „1 Mai”. Pentru întărirea vigilenţei revoluţionare La cea de a­ cincea sesiune a sfatului popular al raionului Gh. Gheorghiu-Dej, preşedinta comitetului executiv, tov. G. Hogea, a prezentat un raport asupra buge­tului local pe anul 1952, şi asupra contu­lui de execuţie pe anul 1951. Pe lângă importantele realizări ale comitetului exe­cutiv în lupta pentru îndeplinirea bugetu­lui pe anul 1951, raportul a scos în evi­denţă şi o serie de manifestări ale abaterii oportuniste de dreapta săvârşite de ele­mente duşmănoase strecurate în unele munci de răspundere. Lipsa de vigilenţă a comitetului execu­tiv, cât şi nesatisfăcătoarea activitate a deputaţilor, au permis unor elemente duş­mănoase ca Ilie Mitroi, fost inspector, Flo­rian Didules­cu, fiu de chiabur, fost func­ţionar, Tom­a Jecu, referent încasator şi Tone Florea, fiu de chiabur, fostul şef al secţiunii agricole, să ducă o acţiune po­trivnică intereselor poporului muncitor. Politica duşmănoasă a acestor elemente s-a manifestat în repetate rânduri. De pil­dă, în comuna Chiajna Roşu ei au trecut în categoria chiaburilor numai 28 de gos­podării în loc de 84 cât sunt în realitate. De asemenea, impozitele restante din co­muna Chiajna nu mai fuseseră urmărite de mai mulţi ani. Deşi abaterile fuseseră constatate încă în cursul anului 1950, abia în cursul anului 1951 a început elimina­rea elementelor duşmănoase şi necorespun­zătoare din aparatul fiscal. Totuşi, comi­tetul executiv nu s’a preocupat nici atunci in­suficientă măsură de curăţirea cadrelor din sectorul financiar. Şi în alte secţiuni ale comitetului exe­cutiv pătrunseseră elemente duşmănoase şi sabotoare. Astfel, datorită lipsei de răs­pundere în muncă, cât şi atitudinii sale împăciuitoriste, Dr. Grigorescu, şeful sec­ţiunii de sănătate, a lăsat să lucreze ca medic la spitalul unificat Giuleşti pe un oarecare Sergiu Leca, fiul­­unui mare ex­ploatator. In acelaş­i timp, conducerea spi­talului Colţea era lăsată pe mâinile fostu­lui director adjunct Dr. Dan Mihailide, fost legionar şi a doctorului Leon Pantzer, fiu de moşier. Insuficienta verificare a cadrelor de că­tre comitetul executiv a făcut ca în apa­ratul acestuia să se strecoare în munci de răspundere elemente dubioase sau dea­­dreptul duşmănoase. Aşa a fost cazul lui Alexandru Mihăilescu, fostul şef al servi­ciului Secretariat, Emil Rusu, fost şef al secţiunii Prevederi Sociale, Ion Stamat­e­­scu, Cornel Iuga, Tom­a Constantinescu şi Mircea Notoc, foşti inspectori în aparatul secţiunii comerciale. Datorită unor elemente de acest fel din sectorul comerţ şi cooperaţie, în multe ma­gazine s-au făcut dosiri de mărfuri şi se practica vânzarea cu suprapneţ. Deputaţii Mihai Balica, Emil Fulga, Grigore Paraschiv, au arătat că greutăţile comitetului executiv, cât şi întârzierea cu care a fost făcută demascarea elementelor duşmănoase se datoresc în mare măsură şi deputaţilor dintre care unii au uitat com­plect de ce au fost aleşi, nepreocupându-se de loc de problemele obşteşti. Ei a­u su­bliniat slaba activitate a comisiunilor per­manente şi a deputaţilor în general. Lipsa de activitate a comisiunilor per­manente a fost scoasă in evidenţă şi de către deputata Elena Pavelescu. Pe baza­­raportului şi a discuţiilor, sfatul popular raional a luat o serie de hotărîri menite să îmbunătăţească munca financiară. In a­­fară de aceasta, s’au luat hotărîri legate de mărirea producţiei şi a productivităţii muncii în întreprinderile de interes local. S’a hotărît construirea unui bazin la fa­brica de ghiaţă şi a unui nou cuptor la fabrica de sticlă. Deasemeni, se vor pava şi se vor electrifica un număr de străzi­­pentru care a fost prevăzută în buget suma de 389.000 lei. La sfârşitul lucrărilor sesiunii, deputaţii au adresat o scrisoare iubitului conducă­tor al poporului nostru, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, prin care se angajează să lupte cu şi mai multă hotărîre pentru în­florirea patriei noastre. ROMÂNIA LIBERĂ DIN REPUBLICA NOASTRĂ POPULARĂ In contul anului viitor HUNEDOARA (de la corespondentul nostru), — încă de la constituire, membrii brigăzilor păcii ,,C. I. Partion” şi „Pablo Neruda“ şi-au luat angajamentul în faţa colectivului de muncă din secţia mecanică a C. S. „Gh. Gheorghiu-Dej", că vor fi în fruntea luptei pentru îndeplinirea sarcini­lor de plan. Munca de fiecare zi a dovedit că membrii celor două brigăzi ştiu să-şi respecte angajamentul. Astfel, de curând brigăzile păcii au sărbătorit un succes deosebit: realizarea planului de producţie pe anul 1952. Acest su­c­ces a putut fi obţinut datorită faptului că toţi membrii celor două brigăzi ale pă­cii folosesc în munca lor metodele înain­tate de muncă ale stahanoviştilor sovietici Bâcov-Bortchevici, Jandarova, Voroşin şi Cuzneţov. Deasemeni, strungarul Ion Cun­­ţan şi şlefuitorul D. Muntean sunt primii care a­u trecut să aplice cu mult succes iniţiativa stahanovistului Nicolae Vasu, pentru folosirea maximală a tehnicii, pre­­ocupâ­ndu-se de răspândirea ei în cadrul brigăzilor respective. Valorificarea lucrurilor mărunte BRAILA,­­de la corespondentul nostru).­­ Urmând iniţiativa stahanovistului Ion Flatz de la uzinele „Oţelul Roşu”, a fost constituită în atelierul mecanicului şef al uzinelor „Progresul” brigada de valori­ficare a lucrurilor mărunte, „23 August“. In cadrul unei şedinţe, tovarăşul Gri­­gore Călin, şeful brigăzii, a arătat pe larg importanţa valorificării lucrurilor mărun­te. Pornind cu avânt munca sa, brigada a reuşit în scurtul timp ce a trecut de la constituire, să strângă de prin ateliere o însemnată cantitate de materiale diferite, precum şi o serie d­e piese uzate, care înainte mergeau la retopit. Astfel, au fost redate producţiei 668 plăcuţe pentru cu­ţitele de strung, 110 dălţi de mână din bucăţi de scule uzate şi degradate, care urmau a merge la retopit, şi 30 ciocane speciale. Cu multă însufleţire au lucrat tovarăşii Neculai Pojar, Tudor Tureac, Gheorghe Grigoriu şi Ştefan Dinu, care, împreună cu şeful brigăzii, au colectat importante cantităţi de piese vechi, economisind ast­fel piese şi scule în valoare de peste 10.300 lei. In întâmpinarea celei de a opta aniver­sări a eliberării ţării, brigada „23 Au­gust" şi-a luat angajamentul să valorifice materiale în valoare de peste 7.000 lei. Serbare a marii prietenii SIGHIŞOARA. — In comuna Vânători din regiunea Sibiu s’au adunat Duminică mii de oameni ai muncii din raionul Si­ghişoara, pentru a sărbători laolaltă ma­rea prietenie care uneşte poporul nostru cu poporul sovietic. S’au întâlnit acolo muncitori dela fa­brica „11 Iunie”, dela întreprinderile „6 Martie“ şi „Nicovala” din Sighişoara, co­lectivişti din Nadeş, Criş, S­eleuş şi din Archita, elevi dela şcolile elementare şi medii, toţi însufleţiţi de bucuria fără mar­gini de a cinsti­­prietenia românosovie­­tică. Locuitorii comunei Vânători s’au pregă­tit cu multă vreme înainte pentru a primi pe oaspeţi. Porţile şi ferestrele caselor e­­rau împodobite cu crengi proaspete de ver­deaţă şi flori. La locul serbării, o frumoa­să livadă din marginea comunei, totul o­­glindea bucuria zilei de sărbătoare. Stea­guri tricolore şi roşii fluturau în adierea vântului dimineţii, lozinci chemau munci­torii la lupta înflăcărată pentru îndepli­nirea şi depăşirea planurilor de producţie, pe colectivişti şi ţărani muncitori la în­deplinirea la timp şi în bune condiţiuni a muncilor agricole. O expoziţie de fot­omontagii prezenta aspecte ale vieţii fericite, ale muncii paş­nice, pline de avânt, a minunaţilor oameni sovietici. Panourile înfăţişau imagini ale măreţelor construcţii ale comunismului,­­ simbol al dorinţei neclintite de pace a Uniunii Sovietice. In realizarea năzuinţelor lor spre un viitor fericit, oamenii muncii din raionul Sighişoara simt în permanenţă ajutorul puternic pe care ţara noastră îl primeşte din partea Uniunii Sovietice. Dacă între­prinderile din Sighişoara dobândesc me­reu noi succese în realizarea planului, dacă tarlalele gospodăriilor colective şi ogoarele ţăranilor muncitori devin mereu mai rodnice, toate se datoresc aplicării înaintatei experienţe a oamenilor sovietici. Muncitori ca Vicenţiu Negrea, Nicolae Enuţă, Ion Mişcu, Ion Barabaş şi alţii din Sighişoara, au dobândit înaltul titlu de stahanovist, aplicând minunatele metode de muncă ale stahanoviştilor sovietici. Din primele ore ale dimineţii au înce­put să se adune în Vânători mereu mai mulţi oameni ai muncii. S-au îmbinat cu­lorile şi minunatele ţesături ale costume­lor populare româneşti, maghiare şi ger­mane. înfrăţiţi, muncitorii şi ţăranii mun­citori români, alături de muncitorii şi ţă­ranii muncitori maghiari şi germani, au venit să-şi exprime, cu aceiaş înflăcărare, dragostea fierbinte faţă de puternicul po­por sovietic, faţă de marele Stalin,____ Roadele aplicării iniţiativei Vasu REŞIŢA (de la corespondentul nostru). Urmând Iniţiativa stahanovistului Nicolae Vasu care, nu de mult, a făcut în faţa mun­citorilor şi tehnicienilor de la Reşiţa o lar­gă expunere asupra acţiunii pentru folo­sirea maximală a tehnicii, numeroşi munci­tori de la Fabrica de maşini a Com­binatului „Sovrommetal” obţin zi de zi succese de seamă în producţie. Robotorii Pavel Sera şi Francisc Thos lucrând la câte două maşini şi trecând în mod organizat la aplicarea metodelor sovie­tice, după iniţiativa stahanovistului N. Vasu, au reuşit să obţină o depă­şire zilnică de 200 la sută. Frumoase realizări obţin acum şi strungarii. Până în prezent, un număr de 12 strungari din acest sector aplică cu succes iniţiativa lui N. Vasu. Astfel strungarul Alexandru Hossu a reuşit ca numai după o săptămână de când aplică, în cadrul acţiunii de folo­sire maximală a tehnicii, metodele staha­­noviştilor sovietici Bâkov-Bortchevici, Antonina Jandarova şi Voroşin, să obţină o depăşire cu 40 la sută mai mare faţă de depăşirile realizate în trecut. Deasemeni, strungarii Adalbert Schmira, Ludovic Stac­­sek şi Cuceni Ludovic obţin o depăşire zil­nică de 180 la sută. După graficul orar PLOEŞTI (de la subredacţia noastră). In numeroase fabrici din regiunea Pra­hova se extinde metoda stahanovistei Va­lentina Hrisanova, metoda graficului orar, care a adus o simţitoare contribuţie în lupta pentru realizarea ritmică a planului. Brigada întâia de la uzina „Sovrompetrol” Câmpina, condusă de stahanovistul Gh. Chiriac, a aplicat prima această metodă. De la sfârşitul lunii Aprilie, când a fost introdusă această metodă şi până în pre­zent, brigada a obţinut o depăşire de 70 la sută, dând produse de bună calitate şi evitând salturile în producţie. Brigada de calitate condusă de Stela Grigorov de la fabrica de ciorapi Câmpina, a realizat o depăşire cu şapte la sută mai mare decât cele obţinute înainte de intro­ducerea metodei graficului orar. Metoda graficului orar a mai fost intro­dusă şi de către brigada condusă de Tache Valeu de la uzina „1 Mai" Ploeşti, care a obţinut însemnate depăşiri ale planului de producţie. Pag. 3-a Clica fascistă a lui Titu­r duşman de moarte al păcii, democraţiei şi socialismului Acum 4 ani, în a doua jumătate a lunii iunie 1948, Biroul Informativ al partidelor comuniste şi muncitoreşti a adoptat Isto­rica rezoluţi© „Asupra situaţiei din Parti­dul Comunist din Iugoslavia”. Acest do­cument de seamă al mişcării comuniste internaţionale, care cuprinde o profundă analiză marxist-leninistă a situaţiei din Iugoslavia, a demascat în faţa lumii în­tregi politica burghezo-naţionalistă trădă­toare a olicii Tito­ Rancovici şi a arătat că această politică va duce la „degenerarea Iugoslaviei într’o obişnuită republică bur­gheză, la pierderea independenţei Iugosla­viei şi la transformarea Iugoslaviei într’o colonie a ţărilor imperialiste’’. Viaţa a confirmat în întregime toată justeţea acestor concluzii ale Biroului In­formativ. Clica fascistă Tito­ Rancov,b­is­bandă de asasini şi spioni imperialişti, care s-a strecurat prin înşelăciune la putere, a săvârşit în Iugoslavia o lovitură de stat contrarevoluţionară, a lichidat regimul de­­mocrat-popular şi a instaurat în ţară un regim de stat anticomunist, poliţist, de tip fascist. Uzurpând puterea în partid şi în stat, clica lui Tito a restaurat în ţară rânduelele capitaliste şi s-a alăturat cu totul cercurilor imperialiste, împotriva la­gărului socialismului şi democraţiei, împo­triva partidelor comuniste din lumea în­treagă, împotriva ţărilor de democraţie populară şi U.R.S.S. Smulsă din lagărul păcii, democraţiei şi socialismului, Iugoslavia a fost transfor­mată de către clica titoistă criminală într’o închisoare a popoarelor, într’o unealtă a politicii agresive a statelor imperialiste, într’o anexă agrară şi de materii prime a lor. Banda titoistă fascistă a creat posibi­lităţi nelimitate pentru pătrunderea capi­talului străin în economia ţării. Cu ajuto­rul unor împrumuturi şi credite înrobi­toare, acordate titoiştilor sub formă de „ajutor”, numeroase grupuri financiare din S.U.A. au pus sub controlul lor direct întreaga economie iugoslavă. Mârşavii agenţi ai imperialismului au redus la zero legea naţionalizării industriei, au introdus în întreprinderi un regim de ocnă, un re­gim de crâncenă exploatare a oamenilor muncii. Titoiştii au lichidat monopolul co­merţului exterior, creând businessmenilor din Wall Street toate condiţiile pentru a exporta din Iugoslavia materii prime stra­tegice şi produse agricole. Militarizarea fără frâu a economiei iugoslave duce la o totală decădere a ramurilor industriei de pace, la creşterea şomajului, la mizerie, la foamete şi suferinţe de nedescris ale populaţiei, la catastrofă economică. Banda fascistă titoistă a transformat ţara într-o bază militară a aţâţătorilor la război americani. Pe baza acordului mili­tar încheiat cu clica lui Tito în Noembrie 1951 cu privire la aşa zisa „apărare reci­procă”, căpeteniile din Washington au in­clus definitiv Iugoslavia în blocul lor agre­siv. Scopul acestui ruşinos „acord” constă în a folosi pe soldaţii iugoslavi drept carne de tun ieftină, iar teritoriul ţării — drept bază de plecare pentru aventuri războinice. Astfel se conturează cu totul limpede rolul tiroiştilor ca provocatori de război în Bal­cani. Ideologia lor contrarevoluţionară, bu­r­­ghezo-naţionalistă,­­ fascistă, politica lor internă şi externă fascistă, complect sub­ordonată planurilor agresive ale imperia­liştilor, arată că clica Tito-Rancovici este un duşman de moarte al păcii şi omenirii, un duşman al tuturor popoarelor care luptă pentru pace, libertate şi independenţă na­ţională, pentru democraţie, pentru socia­lism. Executând misiunile date de patronii săi americani, clica Tito­ Rancovici a orga­nizat comploturile contrarevoluţionare ale lui Rajk, Costov, Dzodze şi­­ ale altor agenţi ai imperialismului. Dar dato­rită vigilenţei ascuţite a partidelor comu­niste şi muncitoreşti, în ţările de democra­ţie populară agentura titoistă duşmană a fost demascată cu hotărîre. Rajk şi Costov, Gomulka şi Slanski n’au izbutit să-şi rea­lizeze planurile lor criminale. Uneltirile murdare ale titoiştilor şi ale celorlalţi a­­genţi ai imperialismului au suferit un eşec total! O ripostă hotărîtă a fost dată uneltirilor bandei fasciste de la Belgrad şi în rându­rile mişcării muncitoreşti şi democratice din ţările capitaliste, coloniale şi depen­dente. Ca spioni şi provocatori, ca execu­tanţi ai celor mai mârşave misiuni date de pretendenţii americani la dominaţie mon­dială, titoiştii au fost izgoniţi din toate or­ganizaţiile democratice internaţionale. Toţi oamenii cinstiţi, toţi oamenii progresişti din toate ţările ţintuesc la stâlpul infamiei banda de spioni şi asasini de la Belgrad. Pe ea o laudă şi o ridică în slăvi numai reacţionarii şi canibalii cei mai înrăiţi. Faptul că clica fascistă a lui Tito nu-şi gă­seşte aliaţi credincioşi decât în rândurile politicienilor burghezi reacţionari, inclusiv ale trădătorilor înveteraţi ai clasei munci­toare ca leaderii socialişti de dreapta vân­duţi, demască până la capăt pe titoişti ca mercenari odioşi ai Imperialismului. In lupta dintre cele două lagăre — la­gărul imperialist şi lagărul antiimperialist — clica fascistă titoistă acţionează ca cel mai înverşunat duşman a tot ce este îna­intat şi progresist. Această clică întruchi­­­pează astăzi tot ce este mai desgustător şi mai respingător în natura lumii impe­rialiste condamnate la pieire. Titoiştii au transformat Belgradul într-un centru de spionaj american şi de propagandă anti­comunistă. La adăpostul imunităţii diplo­matice, ambasadele şi legaţiile iugoslave duc o activitate de subminare, de spionaj, îndreptată împotriva U.R.S.S., împotriva Republicii Populare Chineze, împotriva ţă­rilor de democraţie populară, împotriva mişcării muncitoreşti internaţionale şi miş­cării partizanilor păcii. Banda fascistă titoistă depune toate eforturile pentru a introduce în Iugoslavia „modul de viaţă american”, ridică în slăvi politica tâlhărească a rechinilor imperia­lişti, sângeroasa clică militarista ameri­cană. In acelaş timp titoiştii încearcă să ascundă poporului iugoslav adevărul des­pre Coreea, să ascundă faptul că barbarii americani, camuflându-se sub steagul O.N.U., folosesc împotriva populaţiei paş­nice din Coreea arma bacteriologică, că prin fărădelegile lor gestapoviştii ameri­cani repetă cele mai monstruoase crime ale fasciştilor hitlerişti. In propaganda lor, titoiştii calomniază eroica clasă muncitoare şi massele mun­citoare din ţările Europei occidentale — Franţa, Italia, Germania occidentală —, care luptă pentru pace, împotriva politicii de război şi fascism, de mizerie şi foa­mete. Lupta împotriva clicii fasciste a lui Tito — mercenari ai imperialismului, spioni şi asasini —­ constituie o datorie internaţio­nală a tuturor partidelor comuniste şi mun­citoreşti. Este datoria directă a partidelor comuniste şi muncitoreşti să ajute prin toate mijloacele clasa muncitoare şi ţărăni­mea muncitoare iugoslavă, care luptă activ pentru readucerea Iugoslaviei în lagărul democraţiei şi socialismului. Rezoluţiile Biroului Informativ au dat tuturor partidelor comuniste şi muncito­reşti un ajutor de nepreţuit în lupta împo­triva duşmanilor clasei muncitoare, îm­potriva pătrunderii în rândurile acestor partide a agenţilor imperialismului, întărind prin toate mijloacele vigilenţa revoluţionară, partidele comuniste­ şi mun­citoreşti vor obţine un­ul mai înalt nivel de organizare şi coeziune a rândurilor lor, intensificarea continuă a muncii ideolo­gice, politice şi organizatorice, educarea tuturor comuniştilor în spiritul fidelităţii faţă de internaţionalismul proletar, al in­transigenţei faţă de orice abateri de la prin­cipiile marxism-leninismului. Presa partidelor comuniste şi muncito­reşti demască fără cruţare pe asasinii şi spionii titoişti, învaţă necontenit pe comu­nişti, clasa muncitoare şi pe toţi oamenii muncii să descopere pe duşmani, oricare ar fi masca sub care s’ar ascunde ei. In ultimul timp, însă, diferite ziare ale parti­delor comuniste şi muncitoreşti, inclusiv­ din unele ţări de democraţie populară, au slăbit lupta împotriva bandei titoiste. Da­toria presei este să demaşte necontenit şi fără cruţare lepădăturile fasciste de la Bel­grad, politica lor teroristă antipopulară,­ acţiunile lor de subminare îndreptate îm­potriva păcii şi securităţii popoarelor. In pofida teroarei sângeroase şi a pri­goanei sălbatice, poporul Iugoslav duce o luptă neobosită împotriva clicii lui Tito­ Rancovici. In răsturnarea odiosului regim fascist titoist sunt vital interesaţi toţi oa­menii muncii din Iugoslavia. In jurul cla­sei muncitoare Iugoslave, purtătoare a glo­rioaselor tradiţii de luptă ale popoarelor iugoslave, se unesc tot mai strâns într’un front de eliberare unic ţărănimea săracă, intelectualitatea revoluţionară, păturile mijlocii dela oraşe şi sate, toate forţele patriotice ale ţării. Un rol însemnat în lupta împotriva regimului titoist fascist îl au emigranţii politici revoluţionari iugo­slavi şi presa lor. Programul de luptă al poporului iugoslav îl constitue istoricele rezoluţii ale Biroului Informativ al parti­delor comuniste şi muncitoreşti. In cursul luptei de eliberare duse împ­o­triva clicii titoiste şi a înrobitorilor impe­rialişti, patrioţii din Iugoslavia reînvie pe poziţiile internaţionalismului proletar ade­văratul Partid Comunist marxist-leninist din Iugoslavia — avangarda clasei mun­citoare şi a întregului popor muncitor din Iugoslavia. Lupta lor de eliberare împo­triva odiosului regim fascist, oamenii mun­cii din Iugoslavia o leagă în mod strâns cu lupta popoarelor din toate ţările pentru pace, împotriva aţâţătorilor la război ame­­ricano-englezi. Articol de fond apărut în „Pentru pace trainică, pentru democrație populară!“ Nr. 26 (190) din 27 Iunie­ 1952. in Consiliul de Securitate NEW YORK 30. (Agerpres). — TASS transmite : Luând cuvântul în şedinţa din 26 iunie a Consiliului de Securitate, reprezentantul U.R.S.S. I. A. Malik a declarat: Delegatul Statelor Unite ale Americii a adoptat o atitudine vădit provocatoare în cadrul examinării problemei referitoare la Protocolul de la Geneva, prezentată de delegaţia sovietică. Mai întâi, el a decla­rat la prima şedinţă că prezintă în mod oficial propunerea ca proiectul sovietic de rezoluţie să fie predat Comisiei O.N.U. pentru dezarmare. Aproape toţi delegaţii blocului americano-englez au declarat că sprijină propunerea S.U.A. de a se trans­fera proectul sovietic de rezoluţie Comisiei O.N.U. pentru dezarulare. In ultimul mo­ment însă, delegatul S.U.A. a renunţat la propunerea sa şi l-a pus astfel într-o situa­ţie ridiculă, absurdă în faţa opiniei publice mondiale, în faţa popoarelor ţărilor lor. Acum ei nu sunt în stare să-şi explice po­ziţia. Delegatul englez a încercat să scoată din încurcătură pe colegul său american. El a declarat că după discursul de ieri al delegatului sovietic, el — delegatul englez — a considerat inoportună transferarea re­zoluţiei sovietice către comisie. Astfel, el nu a făcut decât să întărească argumen­tele delegaţiei sovietice. El nu s’a încu­metat să voteze împotriva proiectului so­vietic de rezoluţie şi s’a abţinut dela vot. Desbaterile au arătat că delegatul ame­rican este unicul delegat din Consiliul de Securitate care şi-a manifestat dispreţul faţă de Protocolul dela Geneva, dar nici el nu s’a decis să voteze împotriva propu­nerii sovietice şi s’a abţinut în mod laş dela vot. Iată cel mai bun Indiciu că această pro­punere urmăreşte întărirea cauzei păcii şi că Protocolul de la Geneva este un impor­tant document Internaţional, pe care po­poarele lumii îl privesc ca un instrument serios care a constituit, constitue şi va constitui o piedică în calea agresorilor de Cuvântarea lui I. A. Malik astăzi în folosirea armei interzise — bac­teriologică şi chimică. Delegatul american s-a referit la pactul Kellog, declarând că acest pact nu l-a împiedicat pe Hitler să deslănţuie un al doilea război mondial. Dar el a trecut sub tăcere că măreaţa, nobila năzuinţă spre pace, inclusiv un astfel de episod istoric ca pactul Kellog, a contribuit la unirea popoarelor într-o coaliţie unică care i-a sucit gâtul lui Hitler şi care a trimis la spânzurătoare pe agresorii hitlerişti. In­vocarea pactului Kellog de către delegatul american nu face decât să întărească ju­steţea poziţiei acelora care consideră că vechile tratate — dacă ele urmăresc să în­tărească pacea — sunt utile, eficace şi ele trebue duse la îndeplinire. Dl. Gross a declarat astăzi oficial în şe­dinţa Consiliului de Securitate că politica guvernului S.U.A. este „pacea bazată pe forţă”. Aceasta era lozinca lui Hitler, lo­zinca agresorilor fascişti. Hitler visa să înfăptuiască o lume bazată pe forţă. Cercurile conducătoare ale S.U.A. urmea­ză calea lui. Aceasta este o cale pericu­loasă. Popoarele lumii nu vor merge pe această cale. Din primele zile ale creării Uniunii Sovietice, a noului stat sovietic, creat pe ruinele regimului ţarist, primul cuvânt al noii, tinerei republici sovietice, al poporului sovietic, după răsturnarea ţa­rismului, a fost cuvântul „pace”. De atunci şi până astăzi, Uniunea Sovietică şi guvernul său la fel ca şi poporul so­vietic, duc o luptă energică şi nobilă pentru pace. Niciun fel de încercări nu pot reuşi să discrediteze măreaţa mişcare mondială a tuturor popoarelor pentru pace. Apelul de la Stockholm semnat de sute de mi­lioane de oameni cinstiţi de diferite con­vingeri politice, de diverse rase, având culoarea pielii diferită, de variate profe­siuni, cu un mod de viaţă diferit, săraci şi bogaţi, care şi-au pus cinstit semnătura pe acest apel îndreptat spre întărirea păcii. Aceasta este mişcarea tuturor po­poarelor, a sutelor de milioane de oameni,­ care aspiră în mod cinstit spre pace, care doresc în mod cinstit să împiedice agresiunea. Abia ieri — potrivit relatărilor presei — mii de femei din New York au venit la O.N.U. sperând că aceasta este un „templu al păcii”. Dar cum au procedat funcţio­narii americani de la O.N.U. faţă de aceste femei ? Ei nu le-au permis să intre în clă­dire, nu au primit delegaţia lor. Aceste femei au organizat un meeting în faţa clădirii O.N.U. şi şi-au trimis delegate la delegaţiile acreditate pe lângă O. N. U. Iată roadele politicii S.U.A., care trans­formă Organizaţia Naţiunilor Unite nu într’un „templu al păcii”, ci într’o unealtă de agresiune şi război. Vreau deasemenea să atrag atenţia a­­supra observaţiei delegatului brazilian. El a declarat că orice acţiune care urmă­reşte întărirea păcii „serveşte scopurilor propagandei sovietice”. Acest lucru nu corespunde realităţii. Orice acţiune care urmăreşte întărirea păcii serveşte intere­sele păcii şi securităţii internaţionale. Dacă delegatul brazilian consideră că a­­cest lucru corespunde intereselor Uniunii Sovietice şi popoarelor sovietice, nu pot decât să-mi exprim satisfacţia în această privinţă deoarece lucrurile stau tocmai astfel. Doresc însă să adaug că acest lucru corespunde nu numai intereselor poporu­lui sovietic, ci şi intereselor poporului brazilian ca şi intereselor popoarelor din întreaga lume. Acest lucru vine în contra­zicere numai cu interesele acelora care îşi întemeiază politica lor pe forţă şi cine sunt ei, aceşti exponenţi ai politicii forţei, aţi auzit-o astăzi în cadrul şedinţei Consi­liului de Securitate în discursul delegatu­lui american care a recunoscut oficial că politica guvernului S.U.A. este o politică bazată pe forță. Aniversarea a cinci ani de la înfiinţarea Asociaţiei pentru prietenia germano-sovietică BERLIN 30 (Agerpres).— La 30 iunie se împlinesc cinci ani de la înfiinţarea Asociaţiei pentru prietenia germano-sovie­­tică. Cu acest prilej preşedintele Republi­cii Democrate Germane, Wilhelm Pieck, a adresat următoarea telegramă de salut pre­şedintelui Asociaţiei pentru prietenia ger­­mano-sovietică, Friedrich Ebert: „Asociaţia pentru prietenia germano-so­­vietică a devenit o organizaţie puternică care cuprinde peste 2.000.000 de patrioţi din Răsăritul şi Apusul patriei noastre. Ea este o mare forţă a luptătorilor pentru cauza păcii, fără de care nu ne mai pu­tem închipui viaţa politică, economică şi culturală a poporului german. Prietenia trainică, îndelungată şi indes­tructibilă dintre poporul german şi popoa­rele marii Uniuni Sovietice socialiste este cea mai importantă premiză pentru cuce­rirea şi menţinerea unei Germanii iubitoa­re de pace, democrate şi independente şi pentru o bază trainică a păcii în Europa. Cea mai convingătoare şi elocventă măr­Telegrama de salut adresată de Wilhelm Pieck lui Friedrich Ebert turle a acestui fapt a dat-o guvernul sovie­tic din iniţiativa marelui Stalin, cel mai bun prieten al poporului german, prin propunerile sale generoase cu privire la tratatul de pace cu Germania. Acestei politici sovietice de pace şi prie­tenie între popoare i se opune politica a­­gresivă a puterilor occidentale imperia­liste. Cu ajutorul „tratatului general” mi­litarist ele vor să pună poporul german vntal o dependenţă înrobitoare şi să-l atragă în pregătirile pentru un nou­­război. De aceea ele recurg la calomnii antisovietice neruşinate care constitue astăzi aceeaşi propagandă războinică ca şi în trecut. Prin lupta sa hotărîtă împotriva calomnii­lor antisovietice, Asociaţia pentru priete­­nia germano-sovietică face un serviciu de nepreţuit poporului german, viitorului şi păcii patriei noastre“.­ In telegrama de salut adresată conduce­rii centrale a Asociaţiei pentru prietenia germano-sovietică, primul ministru al Re­publicii Democrate Germane, Otto Grote­­rwohl, subliniază că activitatea asociaţiei contribue la întărirea relaţiilor de priete­nie dintre popoarele german şi sovietic. „Fără aceste relaţii de prietenie — se spune în telegramă — ar fi cu neputinţă avântul economic şi cultural al Republicii Democrate Germane şi rezolvarea marilor sarcini naţionale ale poporului german —• restabilirea unităţii patriei noastre şi în­cheierea tratatului de pace.. ...Dacă astăzi Republica Democrată Ger­mană stă ferm în marele lagăr al păcii, democraţiei şi progresului, condus de Uniu­nea Sovietică socialistă, un rol important îi revine Asociaţiei pentru prietenia ger­mano-sovietică“.­ „

Next