România Liberă, august 1952 (Anul 10, nr. 2437-2463)

1952-08-01 / nr. 2437

Pag. 2-a Vorbind despre măreţele noastre cuceriri Privirile sutelor de călători care vin sau pleacă din Gara de Nord sunt atrase de frumoasa pavoazare cu drapele roşii şi tricolore a intrării în sala de aşteptare. Aici intr'o cameră încăpătoare a fost a­­menajat acum câteva zile punctul de agi­taţie F.D.P. al Gării Bucureşti-Nord. În­căperea este dominată de un mare portret al tovarăşului Stalin, aşezat pe un fundal îmbrăcat în roşu; de o parte şi cealaltă a lui sunt portretele tovarăşilor Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Dr. Petru Groza. Panouri cu fotografii şi aspecte din Uniunea Sovietică şi din ţările de demo­craţie populară întregesc cadrul solemn, sărbătoresc, al punctului de agitaţie. La intrare, un grup de tineri discută cu ar­prindere despre realizările unor stahano-­vişti din ţara noastră, realizări înfăţişate prin fotografiile aşezate într’un panou, înăuntru, in jurul unei măsuţe, stau de Vorbă­ doi călători, inginerul Petre Cris­­tescu din Oraviţa şi muncitorul Constan­tin­­Hâncu din Tecuci. Ei nu s’au cunoscut până acum câteva minute. Ingi­nerul a intrat la punctul de agitaţie, s‘a aşezat într’un fotoliu, a deschis Proiectul de­ Constituţie a Republicii Populare Ro­mâne şi a început să citească. Cu acelaş gând a venit şi muncitorul Hâncu. Acum, iată-i pe amândoi discutând. ....Eu, tovarăşe Hâncu, nu te cunosc, dar îţi spun numai atât: abia acum după ce ţara noastră a fost eliberată, inginerul şi în general intelectualul se bucură de cinste şi d­e încredere; el are toate condiţiile pen­tru a desfăşura o puternică muncă creat­­oare. Iată articolul 15 din Proiectul de Constituţie spune că munca este o datorie de onoare. Acesta e un mare adevăr. Pro­iectul proclamă şi consfinţeşte ceea ce la noi există de fapt"... Pe o măsuţă se găseşte un caiet pe co­perta căruia stă scris: „Propuneri". Hân­cu deschide caietul, ia creionul şi se gân­deşte câteva clipe. Rândurile ce apar die sub creion glăsuesc despre mulţumirea şi recunoştinţa lui faţă de partid, a cărui luptă glorioasă a dus la înscrierea în Pro­iectul de Constituţie a minunatelor noas­tre realizări. Sala punctului de agitaţie e plină acum. Numeroşi călători vin aici pen­tru a citi Proiectul de Constituţie, pentru a discuta şi a cere diferite lămuriri tovarăşilor consultanţi şi agitatori repartizaţi aici. Un tânăr sergent de miliţie, Dumitru Con­­stantinaş, se ridică de la măsuţa la care citise ziarul şi se apropie de agitatorul Constantin Sperlea. „Tovarăşe, i se adresă tânărul miliţan, explicaţi-mi acest articol în care se spune că statul „asigură desvoltarea culturii po­porului român şi a culturii minorităţilor na­ţionale, socialistă în conţinut, naţională în formă“. Agitatorul Sperlea e bine pregătit. El îi vorbeşte pe larg miliţianului despre mă­reţele succese ale revoluţiei culturale din ţara noastră, operă iniţiată şi condusă de Partidul Muncitoresc Român, vorbeşte des­pre marile investiţii pe care le face statul nostru de democraţie populară pentru a asigura poporului român şi minorităţilor naţionale posibilitatea de a­ se ridica ne­contenit din punct de vedere cultural. Dumitru Constantinaş e mulţumit de răs­puns, împătureşte ziarul, îl aşează la loc pe masă şi luându-şi valiza iese pe peron în aşteptarea trenului. După el, alţi călători adresează numeroase întrebări cărora agi­tatorul le răspunde cu cea mai mare a­­tenţie. Punctul de agitaţie din Gara de Nord e vizitat zilnic de zeci de cetăţeni. Pe o mă­suţă se găsesc caiete în care unii călători fac propuneri cu privire la Proiectul de Constituţie, alţii fac propuneri pentru îm­bunătăţirea programului de activitate al punctului de agitaţie, program care cu­prinde conferinţe, convorbiri cu cetăţe­nii şi numeroase audiţii la radio. Şi zi de zi activitatea punctului de agitaţie e din ce în ce mai rodnică. întâlnire cu cetăţenii din cartier Cu mult înainte de ora stabilită, sala punctului de agitaţie F.D.P. nr. 5 din raio­nul Stalin devenise neîncăpătoare pentru numărul mare de cetăţeni veniţi la în­tâlnirea cu deputata lor de cartier pentru a discuta Proiectul de Constituţie. Erau prezenţi aici muncitori şi pensio­nari, funcţionari şi gospodine, tineri şi bă­trâni. .. Ei au pus­ întrebări, au cerut lămuriri. Deputata a dat fiecăruia în parte răspun­suri amănunţite. Pentru a sublinia şi mai puternic măreţia cuceririlor înscrise în Proiect, ea a vorbit despre ceea ce era altădată, despre mizeria şi şomajul pe care mulţi din cei prezenţi le-au cunoscut din plin. „Proiectul de Constituţie — a spus deputata Elena Niculescu-Mizil — consfinţeşte uriaşele prefaceri revoluţio­nare care s-au petrecut în viaţa poporului nostru muncitor. Realizările noastre în­scrise aici sunt arme ascuţite îndreptate împotriva duşmanilor imperialişti care ar . O căsuţă mică, nouă, împrejmuită cu flori, într’un cartier al oraşului Bacău. Glastre cu flori în ferestre. Soarele lumi­nează puternic­­această casă din str. Zefi­rului. Două fetiţe se joacă în curte. O fe­meie între două vârste iese din casă şi ză­rind echipa de agitatori, zâmbeşte şi pof­teşte pe tovarăşi înăuntru. Primul intră a­­gitatorul Ioan Constantiniu, muncitor frun­taş la secţia de tălpuit a fabricei „Parti­zanul". Discuţia prinse aripi pe nesimţite. Elena Iacob, soţia muncitorului Gheorghe Iacob, şi Magdalena Boca, mama ei, ascultă cu atenţie­­tot ce le spun agitatorii Constan­­tiniu­ Ioan, Constantin Baltoc şi Sanda Stan. Cuvintele lor o emoţionează şi o în­deamnă să-şi depene multe amintiri. „Am lucrat în timpul regimului burghe­­zo-rhostenesc în fabrica lui Filderman, vor­bi­ Elena Iacob. Ştiţi cum ne jecmăneau pa­tronii. Am făcut grevă. Şi cum ne apăra drepturile „constituţia“ lor? A venit poliţia şi jandarmeria, au arestat comitetul de gre­vă, iar o parte din muncitori au fost conce­diaţi. Salariile au rămas la fel de mizera­bile. Iată ce fel de drepturi garanta legea lor". Vorbiră apoi despre izbânzile noastre în­scrise în Proiectul de Constituţie, insistând îndeosebi asupra condiţiilor de viaţă ale copiilor. Agitatorul Bailtoc citi articolul 30, îl­ explică, îl comentă. „Toate porţile le sunt deschise în viaţă copiilor noştri, încuviinţă Elena Iacob când agitatorul termină de vorbit. Băiatul meu cel mare are 14 ani. Vrea să se ducă la şcoala de ofiţeri. Eu aş vrea să urmeze o ş şcoală profesională. Rămâne acum să ne hotărâm. Când am avut eu vârsta lui, alte gânduri aveau bieţii părinţii mei. Ce să-mi vrea să readucă în ţara noastră exploata­rea şi asuprirea, totodată ele sunt contri­buţii de mare preţ la întărirea frontului mondial al păcii". Luând cuvântul la discuţii, numeroşi ce­tăţeni din cartier şi-au exprimat nemărgi­nita lor bucurie şi mândrie pentru Proiec­tul noii noastre Constituţii şi hotărîrea fer­mă de a munci cu puteri înzecite pentru a adăuga noi victorii strălucitului bilanţ pe care Proiectul îl consfinţeşte. Tovarăşa Maria Filip a arătat că în semn de cinstire a Proiectului de Constituţie, ce­tăţenii din str. Miron Costin au muncit la amenajarea unui spaţiu verde şi că această muncă de înfrumuseţare a Capitalei noastre dragi va fi continuată prin amenajarea altor spaţii verzi pe strada Maior Vâr­­tejeanu. — Tovarăşi! Sunt bătrână, nu am cuvin­te alese, dar vă spun aici că sunt bucu­roasă, tare bucuroasă, pentru mine, pentru copiii şi nepoţii mei, pentru toţi oamenii , casele oamenilor muncii dea de mâncare, asta-i frământa. Despre şcoală nici vorbă nu putea fi. Şcoala nu era pentru noi". Ioan Constantiniu interveni din nou in discuţie şi vorbi pe larg despre lupta parti­dului nostru, ale cărui victorii au făcut po­sibilă consfinţirea în Proiectul de Constitu­ţie, a dreptului la muncă, la odihnă, la în­văţătură, drepturi nu numai inscri­se, ci şi garantate din punct de vedere material de statul nostru democrat-popular. El povesti cum fratele său care a urmat şcoala profe­sională in fabrica de celuloză a ajuns ofiţer. „In trecut doar fiii de moşieri, chiaburi şi industriaşi puteau urma şcoala militară, adăugă agitatorul. Exploatatorilor le trebu­iau cadre militare legate trup şi suflet de ei, le trebuiau călăi pentru măcelărirea muncitorilor şi ţăranilor muncitori care-şi cereau dreptul la o viaţă mai bună. Azi şi armata e schimbată din temelii. Cu totul alta este menirea ei, cu totul alţii sunt oa­menii care o formează". Agitcatoarea Sanda Stan arătă că la şcoa­­­la profesională a fabricii „Partizanul", ele­vii au condiţii excelente de învăţătură. Ei primesc gratuit întreţinere, îmbrăcăminte, cărţi, iar când termină şcoala au asigurată încadrarea imediată în producţie. Timpul trece repede. Agitatorii se des­part cu greu de tovarăşele cu care au stat de vorbă şi cărora au să le mai spună încă atâtea lucruri. „Dar vom mai reveni", le a­­sigură ei la plecare. Aproape de ora prânzului agitatorii au ajuns la şcoala elementară nr. 4 unde îi întâmpină învăţătoarea Olga Constantines­­cu. Imediat se adunară învăţătoarele Sido­­nia Bălan, Cleopatra Bejenaru, Lea Fried­man, Maria Marinescu şi Alexandrina Ni­cinstiţi din patria noastră dragă, a spus în încheiere tovarăşa Maria Filip. Cu aceiaşi însufleţire au vorbit apoi nu­meroşi alţi cetăţeni printre care Dumitru Gheorghiu, Emilia Fochi, Dumitru Ciocan, etc. Printre ultimii s'a înscris la cuvânt şi gospodina E. Niculescu. — Eu, tovarăşi, trăiesc în acest cartier de foarte mult timp. Schimbările petrecute în ultimii ani îl fac de nerecunoscut. Peste tot vezi spaţii verzi, flori, arbori de­corativi, străzi pavate, lumină electrică şi multe altele. Ţi-e mai mare dragul să vezi cum sburdă copiii in solarii. Când citesc Proiectul de Constituţie eu mă gândesc la toate acestea şi simt că-mi creşte inima de bucurie. Ce frumoasă e viaţa noastră azi. Dar de zece ori mai frumoasă va fi ea în viitor. Adunaţi în jurul deputatei lor, cetăţenii discută încă mult timp. Fiecare are atâta de spus în clipele acestea sărbătoreşti... colau. Ascultară cu atenţie cuvintele agita­torilor şi fiecare ţinu apoi să vorbească despre felul în care se reflectă în viaţa sa cuceririle pe care le consfinţeşte Proiectul. Cleopatra Bejenaru începu să vorbească despre taberele de copii, despre faptul că tânăra generaţie învaţă şi îşi petrece va­canţa în colonii bine amenajate prin grija partidului şi a guvernului nostru. învăţă­toarei îi sunt vii în minte momentele pe­trecute în minunata tabără de la Sinaia, unde a stat anul trecut în mijlocul a 700 de copii... „Cât adevăr cuprind şi pasagiile din ar­ticolul 83 în care se arată că statul apără interesele mamei şi copilului, rosteşte­ ea. Azi noi creştem copii sănătoşi, viguroşi, bine pregătiţi". Olga Constantinescu des­chise discuţia despre cadrele didactice care erau atât de oropsite în trecut. După ce as­cultă cu atenţie cuvintele agitatorilor des­pre asigurarea dreptului la învăţătură pre­văzut în Proiectul de Constituţie, ea dădu numeroase exemple practice care arată îm­bunătăţirea continuă a condiţiilor de mun­că şi de trai ale cadrelor din învăţământ. ,,In trecut dacă ne îmbolnăveam trebuia să plătim suplinitorul din salariul nostru. Azi dreptul la concediu, la odihnă şi la asisten­ţă medicală este consfinţit în Proiectul de Constituţie". După vizita făcută la şcoala elementară, agitatorii au pornit întins spre fabrică. In­trând din nou în program, ei erau hotărî­ţi să consolideze in producţie, prin depăşirea normelor, munca ce au depus-o În cursul dimineţii pentru popularizarea Proiectului de Constituție în rândul cetăţenilor cartie­rului din jurul fabricii „Partizanul". Intr’un scurt răgaz la seceriş Mihai­­Szep se opri în mijlocul lanului de grâu, îşi desdoi şalele şi-şi roti ochii în jur. Soarele vestea amiaza. Punându-şi secera în brâu, el se îndreptă spre umbrarul din marginea lanului. Aici, pe şervetul întins peste miriştea ţepoasă, îşi aşeză el merin­dele ce şi Ie-a adus de-acasă. Până să-şi ter­mine prânzul, în jurul lui Mihai Szep s-au adunat mai mulţi ţărani muncitori aflaţi la muncă pe holdele învecinate. Ca deputat al ţăranilor muncitori din satul Cocoşi, co­muna Mureşeni, raionul Tg. Mureş, Szep hotărîse să discute cu aceştia slovele stră­lucitului document publicat de ziarul „Elő­re" (înainte) scris în limba maghiară. Acolo, la umbră, în ziua aceea de sfârşit de iulie, deputatul citi Proiectul de Con­stituţie a Republicii Populare Române care înmănunchiază măreţele realizări ale regimului nostru de democraţie populară, rod al luptei oamenilor muncii sub condu­cerea partidului. Mihai Szep citea pe îndelete şi revenea apoi la fiecare articol în parte, lămurindu-i conţinutul pe înţelesul ţăranilor muncitori. Prin faţa cehilor şi a minţii tuturor se în­şiruiau înfăptuirile minunate ale regimului nostru de democraţie populară. La capito­lul introductiv al Proiectului se opriră mai îndelung. Mai citiră încă odată cuvintele care glăsuiau : „Minorităţile naţionale din Republica Populară Română se bucură de deplină egalitate în drepturi cu poporul român". Ţăranul muncitor Ianoş Kotliar este om mai în vârstă. Peste capul lui au trecut sto­luri de nevoi. Acum este nespus de bucu­ros când ştie că cuvintele „drepturi egale“ reprezintă fapte adevărate pe care el şi toţi ceilalţi le trăiesc din plin. Cu zece ani mai în urmă nici în vis nu putea să-şi în­chipuie aşa ceva. Inegalitatea în drepturi şi învrăjbirea între români şi unguri, aces­tea erau urmărite şi „garantate" de mo­şieri, celor săraci din sânul ambelor naţio­nalităţi. In jurul lui Mihai Szep­stan nedeslipiţi cei doi copii ai săi Jojii şi Arpi. In afară de aceştia, Mihai Szep mai are şi alţii. Gyury e învăţător în comuna Beclean, Moji este militar, Juja fruntaşă în şcoală. Şi toţi se bucură de toate drepturile, împreu­nă cu tinerii de naţionalitate română. — Ţi-aminteşti Mihai baci când ne-am dus înainte vreme la primar să ne ridice şcoală? întreabă Ianos Kotl­ar. — Atunci când ne-a alungat ca pe bol­navii de ciumă? răspunse Mihai Szep ne­­tezindu-şi mustaţa tunsă scurt. N’am uitat cum i-a fost purtarea şi n’am să uit nicio­dată... Spre deosebire de acele timpuri astăzi există în sat o şcoală frumoasă, cu limba de predare maghiară. Alături de şcoală s’a ridicat nu demult căminul cultural. Şi iată că acum, răspunzând grijii partidului­­nos­tru şi urmând învăţătura lui, mai mulţi ţă­rani muncitori din satul Cocoşi se pregă­tesc să înjghebeze o gospodărie agricolă colectivă. Păşind cu încredere pe drumul socialismului ţăranii muncitori sunt hotă­­rîţi să înlăture pentru totdeauna urmele trecutului întunecat, să-şi făurească o via­ţă fericită. Mihai Szep citeşte. Oamenii îl ascultă atenţi. Proiectul de Constituţie înscrie in rândul marilor noastre cuceriri şi forma­rea Regiunii Autonome Maghiare din care face parte şi satul lor. Ţăranca muncitoare Tövisy Ana rosti cu bucurie : „Aceasta vine întru totul în sprijinul nostru. Vine în sprijinul întăririi şi mai departe a fră­ţiei dintre minorităţile naţionale şi po­porul român în lupta pentru socialism, pentru pace". Ţăranca muncitoare Agnes Koth­ar adă­ugă şi ea la cele spuse : „înfiinţarea Re­giunii Autonome Maghiare este şi o puter­nică lovitură dată şovinismului, o lovitură pe care o primesc imperialiştii din partea poporului nostru. Această realizare a re­gimului nostru democrat-popular constitue pentru popoarele încă asuprite de imperia­lişti o dovadă strălucită de ce înseamnă adevărata democraţie". Ţăranii muncitori adunaţi sub umbrarul de pe câmp puneau întrebări peste între­bări. Voiau să cunoască în amănunţime Proiectul supus discuţiei masselor largi populare din ţara noastră. Cu forţe sporite au început din nou lu­crul. Secerau cu un nou avânt. Printre iar­nuri răsunau cântece voioase. In curând peste aceste loturi se vor întinde lanurile gospodăriei agricole colective, unde trac­toarele vor răsturna brazdă adâncă şi mă­noasă. „Hai fraţilor să-i dăm zor, să-i dăm zori", se aude peste hol de glasul deputa­tului Mihai Szep. Reportaj de : Sandu Manea­, Con­stanţa Tudorache, Şt. Cepoiu şi Iudith Gutman Condiţii minunate de învăţământ pentru tineret Proiectul de Constituţie a R.P.R. supus discuţiei masselor largi de oameni ai mun­cii de la oraşe şi sate ne umple inimile de mândrie patriotică. Atât proiectul cât şi discuţia în jurul lui , dovedesc caracterul democratic al regimului nostru. Citind cu atenţie articolele, îţi dai seama că ele cons­­finţesc cuceririle de până acum ale clasei muncitoare, deschizând în acelaş timp pers­pective minunate spre progres, spre ridi­carea continuă a nivelului de trai material şi cultural al oamenilor muncii. Cunosc din activitatea mea proprie grl- Beate Fredanov Artistă Emerită a R.P.R. la pe care statul nostru o acordă artelor şi învăţământului. Sunt profesoară la Facul­tatea de Teatru din Bucureşti şi pot să afirm că grija aceasta de care vorbesc a şi început să dea roade. Printre absolvenţii ultimei promoţii sunt tineri de talent, care niciodată n’ar fi avut acces la „Conservatorul regal" al regimu­lui burghezo-moşieresc. Condiţiile noi prin care tinerilor li se creiază posibilitatea de a învăţa, cămine special amenajate, burse lunare, etc., fac ca adevăratele talente ieşite din sânul po­porului să nu se piardă, ci să primească cea mai bună îndrumare, teatrul primind cadre noi şi sănătoase de actori. Toate acestea exprimă spiritul nou care însufleţeşte viaţa poporului nostru, viaţă pe care ne-o făurim sub conducerea Parti­dului Muncitoresc Român, şi care îşi găseşte o vie oglindire în Proiectul noii Constituţii. ROMÂNIA LIBERĂ Oamenii muncii participă activ la discutarea publică a Proiectului de Constituţie In vederea discutării publice a Proiectului de Constituţie a Republicii Populare Române de către cele mai largi mase ale poporului nostru, sfaturile populare comunale au început să orga­nizeze şedinţe lărgite. In cadrul acestor şedinţe, la care participă deputaţii şi un mare număr de ţărani muncitori, Proiectul noii noastre Constituţii este supus desbaterii maselor ţărănimii mun­citoare. Din desfăşurarea primelor şedinţe lărgite ale sfaturilor popu­lare comunale au reuş­it puternic dragostea şi bucuria cu care ţăranii muncitori au primit Proiectul noii Constituţii, acest minunat docu­ment al măreţelor noastre înfăptuiri, izvor de încredere nestrămu­tată in viitorul luminos al patriei noastre. Exprimându-şi adeziunea lor la Proiectul de Constituţie, participanţii la şedinţele lărgite ale sfaturilor populare comunale îşi iau angajamentul de a deveni neobosiţi agitatori, care să facă cunoscut maselor ţărănimii mun­citoare minunatele prevederi ale Proiectului noii noastre Consti­tuţii şi să antreneze pe fiecare ţăran muncitor să-şi spună părerea, să facă propuneri, participând astfel activ la alcătuirea Constitu­ţiei Republicii Populare Române. Publicăm mai jos relatări asupra desfăşurării şedinţelor lăr­gite ale sfaturilor populare comunale. Ţăranii muncitori din Berzovia discută Proiectul de Constituţie REŞIŢA (de la corespondentul nostru).— Proiectul de Constituţie a Republicii Populare Române a fost primit cu deose­bită dragoste de ţăranii muncitori din co­muna Berzovia, raionul Reşiţa. La şedinţa lărgită a sfatului popular comunal ce s-a ţinut zilele trecute, numeroşi deputaţi şi ţărani muncitori fruntaşi în campania de recoltare, precum şi reprezentanţi ai or­ganizaţiilor de masă, au discutat cu mul­tă însufleţire fiecare din cele 105 arti­cole ale Proiectului de Constituţie a Re­publicii Populare Române. Printre cei dintâi care au luat cuvân­tul, a fost ţăranul sărac Pavel Ciovec. „In trecut — a început el — legile erau cunoscute doar de moşieri şi chiaburi, de­oarece acestea erau făcute numai pentru întărirea drepturilor lor de a ne exploata pe noi. Multe s’au schimbat însă în ţara noastră de când am fost eliberaţi de către Marea Uniune Sovietică. Cât de mare este deosebirea faţă de trecut, ne-o arată şi fap­tul că întreg poporul este chemat să parti­cipe la alcătuirea legii fundamentale a statului nostru: Constituţia. Asemenea lucruri la care înainte nici nu visam, sunt posibile astăzi deoarece poporul no­stru eliberat, îşi construeşte o viaţă nouă sub conducerea partidului clasei munci­toare“. Pentru a sublinia şi mai mult dra­gostea cu care el a primit Proiectul noii noastre Constituţii, ţăranul sărac Pavel Ciovec şi-a luat angajamentul de a popu­lariza Proiectul de Constituţie, de a face ca acest minunat document al victoriilor noastre să fie cunoscut fiecărui ţăran muncitor, ca fiecare să se folosească de dreptul de a-şi spune părerea, de a face propuneri şi sugestii. Luând cuvântul, învăţătorul Ioan Roşu a arătat cum în trecut, în vremea regi­mului burghezo-moşieresc, dreptul la în­văţătură era un privilegiu al copiilor de capitalişti şi moşieri. Cu greu şi în mod cu totul excepţional puteau pătrunde copiii oamenilor muncii în licee sau în facul­tăţi. „Astăzi, în ţara noastră — a ară­tat în continuare învăţătorul Ioan Roşu — dreptul la învăţătură „...este asigurat prin învăţământul elementar general, obli­gatoriu şi gratuit, prin sistemul burselor de stat acordate studenţilor şi elevilor me­rituoşi din şcolile învăţământului supe­rior, mediu şi elementar, prin organizarea pe lângă întreprinderi industriale, gospo­dării agricole de stat, staţiuni de maşini şi tractoare şi gospodării agricole colec­tive a învăţământului profesional gratuit pentru cei ce muncesc“,­­ aşa cum pre­vede articolul 80 din Proiectul de Cons­tituţie a Republicii Populare Române. In numele corpului didactic din comuna noa­stră — a spus în încheere învăţătorul Ioan Roşu — îmi iau angajamentul de a în­tări prin munca noastră cuceririle cons­finţite de Proiectul de Constituţie". In continuare au mai luat cuvântul nu­meroşi participanţi la această şedinţă, printre care ţăranul sărac Preda Ion La­ziei şi ţăranul mijlocaş Ion Minge, care şi-au luat angajamentul să popularizeze Proiectul de Constituţie în rândurile ce­lorlalţi ţărani, muncitori din comuna Ber­zovia, astfel ca fiecare să-l cunoască în amănunţime, să facă propuneri şi sugestii. Toate câte se spun în Proiect le-am făurit cu mâinile noastre „Daţi-vă aproape, tovarăşi! Daţi-vă a­­proape! O fi ea sala cam mică dar bucu­ria noastră e aşa de mare că ne-om face loc şi vom încăpea cu toţii” — îndeamnă cu voie bună muncitorul Alexandru Dor­­dea pe cei ce erau invitaţi să participe la şedinţa lărgită a sfatului popular al co­munei Pantelimon. Intr’adevăr, sala bibliotecii populare Nr. 21 era cam mică, dar mâini harnice de muncitori şi ţărani muncitori o gătiseră cu atâta pricepere de ţi-era mai mare dragul să intri în ea. Pe fundalul scenei impro­vizate se afla un tablou mare al tovarăşu­lui Stalin. Oamenii au împodobit tabloul tovarăşului Stalin cu ramuri verzi, apoi s’au îndreptat spre un alt tablou, al celui mai iubit fiu al clasei muncitoare din ţara noastră, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej. L-au împodobit şi pe acesta. Au pus ramuri verzi dealungul pereţilor şi în jurul uşii, apoi au aşezat steaguri roşii şi tricolore la in­trarea bibliotecii. Multe, cât mai multe, să se vadă că şi la ei este sărbătoare. Şi au început să sosească deputaţi, mun­citori şi ţărani săraci şi mijlocaşi din co­mună, invitaţi să ia parte la această şedinţă sărbătorească. „Am convocat această adunare tovarăşi, pentru a discuta Proiectul de Constituţie şi a ne alege Comitetul F.D.P....“ Vorbito­rul a fost întrerupt de un ropot de aplauze. Toţi citiseră Proiectul de Constituţie şi acum, cu broşurile în mână, abia aşteptau să înceapă discuţiile. „Să ne alegem comitetul 1" a dat cineva glas din mulţime după cuvântul de des­chidere. „Să-l alegem !” — a răspuns ca un sin­gur om sala. Comitetul F.D.P. a fost constituit destul de repede. Cetăţenii din Pantelimon îşi cu­nosc oamenii şi ştiu că pentru o asemenea sarcină trebue tovarăşi de nădejde: pe Ion Stan, preşedintele sfatului popular, l-au ales preşedintele comitetului, au ales-o şi pe Maria Enache, pe Gheorghe Berja, ţă­ran sărac, pe Alexandru Dordea muncitor fruntaş şi alţi câţiva. Când tovarăşul Constantin Virgil a în­ceput să citească Proiectul de Constituţie, în sală se aşternuse o linişte desăvârşită. „Toate câte se spun un Proiect, le-am făurit cu mâinile noastre” şopteşte cineva emoţionat. „Cine vrea să se înscrie la cuvânt, to­varăşi, să pună întrebări, să ne lămurim pe deplin asupra Proiectului 7”. Muncitorul Alexandru Dordea de la ser­viciul de control al uzinelor „Republica”, întreabă când expiră mandatul Marii Adu­nări Naţionale şi când vor avea loc alege­rile. Deputatul Marin Mihăilă se intere­sează de criteriile care au călăuzit noua împărţire a­ unor ministere , Constantin No­vac vrea să se explice mai clar delimitarea sarcinilor între organele de stat şi apa­ratul administrativ. întrebările sunt lămurite rând pe rând cu cât mai multe amănunte şi exemple con­crete luate din viaţa comunei lor. La discuţii au luat cuvântul numeroşi cetăţeni. „Toate cuceririle noastre au fost în­scrise aici în Proiect — spune cu bucurie un glas deputatul Mihăilă. Vechile con­stituţii... şi Marin Mihăilă vorbeşte des­pre acele timpuri când în ţară huzureau exploatatorii, când constituţia era făcută de „domni", cu uşile închise, să nu afle poporul. Azi Constituţia o fac muncitorii şi ţă­ranii muncitori trimişi de noi la condu­cerea ţării şi întreg poporul muncitor este chemat să-şi spună părerea, să vină cu propuneri de îmbunătăţire“ —­ încheie cu mândrie Marin Mihăilă. „Ziceau exploatatorii că erau şi în tre­cut „drepturi". Dar noi ştim care erau „drepturile" noastre, tovarăşi. Aveam drep­tul la muncă dar... la muncă silnică când ridicam glasul pentru o bucată de pâine, aveam dreptul la odihnă, adică să fim tâ­­rîţi pe drumuri şi să privim cum ne mor copiii de foame...” Şi Nicolae Vâlceanu, directorul şcolii, enumără toate „dreptu­rile” pe care le aveau oamenii muncii sub regimul burghezo-moşieresc, regimul de jaf şi exploatare. „Astăzi, drepturile în­scrise în Constituţie fac parte din viaţa noastră de toate zilele”. Prin faţa oamenilor se perindă tablouri bine cunoscute: sute de mii de oameni por­nind spre staţiunile balneo-climaterice pentru a-şi petrece concediul de odihnă, milioane de copii trimişi la învăţătură pe socoteala statului şi câte alte minunate realizări ! Au discutat până târziu despre bucuriile vieţii noi spre care îi călăuzeşte partidul, despre viitorul luminos al copiilor lor, des­pre felul în care ei pot sprijini aceste rea­lizări. Şedinţa lărgită se terminase de mult. Oamenii nu se îndurau însă să se despartă. Ei şi-au amintit, că, toate drepturile câşti­gate au fost cucerite prin lupta cu duşma­nul de clasă, cu vipere veninoase de soiul chiaburilor Alexandru Neguţ, Mitică Pur­cel, Stere Ciupercă şi alţii de teapa lor. „Să fim cu ochii în patru şi să le demas­­căm uneltirile mârşave. Aşa vom apăra cuceririle câştigate până acum, astfel vom dobândi noi şi noi victorii pe drumul con­struirii socialismului” le-a spus deputatul Petre Buzatu la despărţire. ★ . ... Egalitate deplină în drepturi pentru minorităţile naţionale TG. MUREŞ (de la corespondentul nos­tru).­­ Deputaţii şi ţăranii muncitori din comuna Chibed, raionul Sângeorgiul de Pădure, au participat în număr mare la şedinţa lărgită a sfatului popular comu­nal. Sala sfatului popular comunal deve­nise neîncăpătoare. Mulţi ţărani munci­tori au fost nevoiţi să asculte de afară ci­tirea Proiectului de Constituţie şi discu­ţiile vii purtate în jurul acestuia. După ce tov. Blasiu Pop a citit Proiec­tul de Constituţie, numeroşi deputaţi şi invitaţi au pus felurite întrebări. Au ur­mat apoi vii discuţii. Primul s-a înscris la cuvânt Marton Dosza, preşedintele organizaţiei comunale a Uniunii Populare Maghiare. Exprimân­du-şi în cuvinte calde bucuria cu care a primit Proiectul de Constituţie a Repu­blicii noastre Populare, vorbitorul a ară­tat că Proiectul de Constituţie vine să confirme şi să întărească şi mai mult drepturile şi libertăţile de care se bucură minorităţile naţionale in ţara noastră. „înfiinţarea Regiunii Autonome Ma­ghiare, din care face parte şi comuna noastră — a spus Marton Dosza — cons­titue încă o dovadă a deplinei egalităţi în drepturi de care se bucură minorităţile naţionale în Republica noastră Populară. Aceasta ne face să privim viitorul cu şi mai mare încredere şi vom munci să adu­cem un aport şi mai mare la îndeplinirea sarcinilor ce ne revin, la îndeplinirea măreţului plan cincinal. Totodată, ne an­gajăm ca alături de toţi oamenii muncii din patria noastră să respectăm cu sfinţe­nie legile Republicii, să mergem perma­nent pe drumul trasat de partid pentru a da o contribuţie cât mai mare la făurirea vieţii noi şi fericite în ţara noastră". Despre realizările din comuna Chibed a vorbit apoi deputata Maria Banabas: „Sunt mândră că la noi în comună am putut înfăptui realizări de seamă ca şcoa­la, dispensarul, cooperativa, casa de naş­tere, repararea drumurilor, etc. Cu toţii putem vorbi şi scrie liber în limba ma­ternă, putem să ne dăm copiii să înveţe la şcoala elementară cu limba de predare maghiară. Drepturile acestea sunt acordate şi garantate de Proiectul noii Constituţii a Republicii Populare Române". A luat apoi cuvântul tov. Sándor Or­bán, secretarul organizaţiei comunale U.T.M., care a subliniat îndatorirea ce o are fiecare ţăran muncitor de a demasca şi zădărnici încercările chiaburilor şi ale cozilor lor de topor, care caută să folo­sească arma otrăvită a naţionalismului şi şovinismului. După ce au mai vorbit Lidia Borbély, Adalbert Maghiaryi, György Done şi alţii, şedinţa lărgită a sfatului popular al co­munei Chibed a luat sfârşit. Minute în­tregi au manifestat participanţii pentru Partidul Muncitoresc Român. Schimbul de onoare al brigăzii stahanoviste Trecuseră câteva zile de la apariţia Pro­iectului de Constituţie a Republicii noastre Populare. La secţia ţevi şi bare a uzine­lor „Boleslaw­ Bierut", brigada stahano­­vistă condusă de tânărul Marin Oancea muncea cu şi mai mult avânt pentru în­deplinirea şi depăşirea sarcinilor de plan, pentru obţinerea de noi victorii în pro­ducţie. In ziua de 24 iulie, după terminarea schimbului, membrii brigăzii se adunaseră într’un colţ al secţiei pentru a citi şi dis­cuta împreună Proiectul noii Constituţii. Marin Oancea scoase din buzunarul salo­petei un ziar. Despăturindu-1 începu să ci­tească cu glas tare. Brigadierii se opriră mai mult asupra articolului 15 care arată că: ,,In Repu­blica Populară Română munca este o da­torie şi o chestiune de onoare pentru fie­care cetăţean capabil de muncă...” Fiecare brigadier simţea bucuria adân­că de a trăi viaţa nouă, fericită, ale cărei temelii le consfinţeşte Proiectul de Con­stituţie. Asemeni miilor de muncitori de frunte ai ţării ei sunt stimaţi şi înconju­raţi cu dragoste de colectivul de muncă al uzinelor. Sunt membri ai brigăzii staha­noviste de tineret. Sunt mândria întregii uzine. Şi pe măsură ce Marin Oancea citea, fiecare tânăr brigadier Înţelegea şi mai bine semnificaţia tuturor victoriilor dobân­dite de întregul popor muncitor sub con­ducerea partidului în lupta pentru con­struirea socialismului, victorii înscrise in Proiectul de Constituţie. Marin Oancea ajunse cu cititul la capi­tolul 7, „Drepturile şi datoriile fundamen­tale ale cetăţenilor”. După ce citi din ar­ticolul 80 : „cetăţenii Republicii Populare Române au dreptul la învăţătură”... tână­rul brigadier Mihai Geplinschi spuse: „Eu, unul, am simţit din plin ceea ce este În­scris în Proiectul de Constituţie şi în spe­cial în acest articol. Vă aduceţi aminte când, cu un an în urmă, eram muncitor ne­calificat. Brigada de calitate m-a ajutat să-mi ridic calificarea, să-mi însuşesc ex­perienţa înaintată a stahanoviştilor sovie­tici. Cu timpul m-aţi primit în brigadă. Brigada a reuşit ca prin rezultatele ob­ţinute in muncă să dobândească înaltul titlu de brigadă stahanovistă, iar eu am devenit membru al ei. Alături de voi am posibilitatea ca zi de zi să-mi sporesc rea­lizările”. Marin Oancea continua să citească mai departe. El citi articolul care arăta că : „Apărarea Patriei este datoria sfântă a fiecărui cetăţean al Republicii Populare Române“... Pentru o clipă îşi întrerupse cititul şi spuse tovarăşilor săi: „Eu cred că datoria noastră este ca pe viitor să muncim şi mai bine. Căci muncind mai bine, dăm produse mai multe şi mai bune, contribuim la întărirea şi înflorirea scum­pei noastre patrii”. — Aşa este, tovarăşe Oancea, îl în­trerupse tânărul Mircea Samson. Şi noi simţim şi gândim la fel ca tine. Uite, eu aş vrea să propun ca într’una din zilele acestea să organizăm un schimb de onoare în cinstea Proiectului de Constituţie. Brigada aprobă cu entuziasm propu­nerea. Până târziu seara, tinerii brigadieri au discutat asupra Proiectului noii Constituţii, care consfinţeşte cuceririle revoluţio­nare obţinute de poporul nostru muncitor, sub conducerea înţeleaptă a Partidului. Apoi au discutat şi organizat schimbul de onoare din ziua­ următoare. S'au despărţit cu hotărîrea de a obţine noi victorii în producţie. A doua zi dimineaţa, când primele raze ale soarelui începuseră să pătrundă prin ferestrele largi ale secţiei, tinerii briga­dieri se pregăteau de lucru. In scurt timp după ce terminară aprovizionarea locului de muncă şi împărţirea sarcinilor, şuera­­tul prelung al sirenei vesti începutul lu­crului. Maşinile prinseră a merge. Zum­zetul lor făcea ca întreaga secţie să frea­măte de viaţă. Brigadierii nu pridideau să aşeze pe maşini noi ţevi şi bare. Munceau parcă mai repede decât în celelalte zile. Vroiau să nu piardă nici un minut. Pen­tru ei timpul era preţios. Din când în când câte una din maşini era oprită o clipă pentru a fi unsă. Marin Oancea tre­cea pe la fiecare maşină şi dădea îndru­mări preţioase tovarăşilor săi. Cărucioa­rele de lângă maşini care se încărcau la iuţeală luau rând pe rând drumul spre magazie. Către ora prânzului tânărul Ioan Roxin ceru piese. Apoi şi ceilalţi membri ai brigăzii. La terminarea lucrului, Marin Oancea notă în carnetul brigăzii: In ziua schimbu­lui de onoare organizat în cinstea Pro­iectului de Constituţie a Republicii Popu­lare Române, brigada noastră şi-a depăşit sarcinile de plan cu 97 la sută şi a dat piese numai de calitatea I-a. ★ Zi de zi brigada stahanovistă de sub conducerea tânărului Marin Oancea îşi sporeşte realizările, exprimându-şi astfel bucuria faţă de tot ceea ce este consfinţit în Proiectul de Constituţie. P. VASILIU ★

Next