România Liberă, august 1952 (Anul 10, nr. 2437-2463)
1952-08-01 / nr. 2437
Pag. 2-a Vorbind despre măreţele noastre cuceriri Privirile sutelor de călători care vin sau pleacă din Gara de Nord sunt atrase de frumoasa pavoazare cu drapele roşii şi tricolore a intrării în sala de aşteptare. Aici intr'o cameră încăpătoare a fost amenajat acum câteva zile punctul de agitaţie F.D.P. al Gării Bucureşti-Nord. Încăperea este dominată de un mare portret al tovarăşului Stalin, aşezat pe un fundal îmbrăcat în roşu; de o parte şi cealaltă a lui sunt portretele tovarăşilor Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Dr. Petru Groza. Panouri cu fotografii şi aspecte din Uniunea Sovietică şi din ţările de democraţie populară întregesc cadrul solemn, sărbătoresc, al punctului de agitaţie. La intrare, un grup de tineri discută cu arprindere despre realizările unor stahano-vişti din ţara noastră, realizări înfăţişate prin fotografiile aşezate într’un panou, înăuntru, in jurul unei măsuţe, stau de Vorbă doi călători, inginerul Petre Cristescu din Oraviţa şi muncitorul ConstantinHâncu din Tecuci. Ei nu s’au cunoscut până acum câteva minute. Inginerul a intrat la punctul de agitaţie, s‘a aşezat într’un fotoliu, a deschis Proiectul de Constituţie a Republicii Populare Române şi a început să citească. Cu acelaş gând a venit şi muncitorul Hâncu. Acum, iată-i pe amândoi discutând. ....Eu, tovarăşe Hâncu, nu te cunosc, dar îţi spun numai atât: abia acum după ce ţara noastră a fost eliberată, inginerul şi în general intelectualul se bucură de cinste şi de încredere; el are toate condiţiile pentru a desfăşura o puternică muncă creatoare. Iată articolul 15 din Proiectul de Constituţie spune că munca este o datorie de onoare. Acesta e un mare adevăr. Proiectul proclamă şi consfinţeşte ceea ce la noi există de fapt"... Pe o măsuţă se găseşte un caiet pe coperta căruia stă scris: „Propuneri". Hâncu deschide caietul, ia creionul şi se gândeşte câteva clipe. Rândurile ce apar die sub creion glăsuesc despre mulţumirea şi recunoştinţa lui faţă de partid, a cărui luptă glorioasă a dus la înscrierea în Proiectul de Constituţie a minunatelor noastre realizări. Sala punctului de agitaţie e plină acum. Numeroşi călători vin aici pentru a citi Proiectul de Constituţie, pentru a discuta şi a cere diferite lămuriri tovarăşilor consultanţi şi agitatori repartizaţi aici. Un tânăr sergent de miliţie, Dumitru Constantinaş, se ridică de la măsuţa la care citise ziarul şi se apropie de agitatorul Constantin Sperlea. „Tovarăşe, i se adresă tânărul miliţan, explicaţi-mi acest articol în care se spune că statul „asigură desvoltarea culturii poporului român şi a culturii minorităţilor naţionale, socialistă în conţinut, naţională în formă“. Agitatorul Sperlea e bine pregătit. El îi vorbeşte pe larg miliţianului despre măreţele succese ale revoluţiei culturale din ţara noastră, operă iniţiată şi condusă de Partidul Muncitoresc Român, vorbeşte despre marile investiţii pe care le face statul nostru de democraţie populară pentru a asigura poporului român şi minorităţilor naţionale posibilitatea de a se ridica necontenit din punct de vedere cultural. Dumitru Constantinaş e mulţumit de răspuns, împătureşte ziarul, îl aşează la loc pe masă şi luându-şi valiza iese pe peron în aşteptarea trenului. După el, alţi călători adresează numeroase întrebări cărora agitatorul le răspunde cu cea mai mare atenţie. Punctul de agitaţie din Gara de Nord e vizitat zilnic de zeci de cetăţeni. Pe o măsuţă se găsesc caiete în care unii călători fac propuneri cu privire la Proiectul de Constituţie, alţii fac propuneri pentru îmbunătăţirea programului de activitate al punctului de agitaţie, program care cuprinde conferinţe, convorbiri cu cetăţenii şi numeroase audiţii la radio. Şi zi de zi activitatea punctului de agitaţie e din ce în ce mai rodnică. întâlnire cu cetăţenii din cartier Cu mult înainte de ora stabilită, sala punctului de agitaţie F.D.P. nr. 5 din raionul Stalin devenise neîncăpătoare pentru numărul mare de cetăţeni veniţi la întâlnirea cu deputata lor de cartier pentru a discuta Proiectul de Constituţie. Erau prezenţi aici muncitori şi pensionari, funcţionari şi gospodine, tineri şi bătrâni. .. Ei au pus întrebări, au cerut lămuriri. Deputata a dat fiecăruia în parte răspunsuri amănunţite. Pentru a sublinia şi mai puternic măreţia cuceririlor înscrise în Proiect, ea a vorbit despre ceea ce era altădată, despre mizeria şi şomajul pe care mulţi din cei prezenţi le-au cunoscut din plin. „Proiectul de Constituţie — a spus deputata Elena Niculescu-Mizil — consfinţeşte uriaşele prefaceri revoluţionare care s-au petrecut în viaţa poporului nostru muncitor. Realizările noastre înscrise aici sunt arme ascuţite îndreptate împotriva duşmanilor imperialişti care ar . O căsuţă mică, nouă, împrejmuită cu flori, într’un cartier al oraşului Bacău. Glastre cu flori în ferestre. Soarele luminează puternicaceastă casă din str. Zefirului. Două fetiţe se joacă în curte. O femeie între două vârste iese din casă şi zărind echipa de agitatori, zâmbeşte şi pofteşte pe tovarăşi înăuntru. Primul intră agitatorul Ioan Constantiniu, muncitor fruntaş la secţia de tălpuit a fabricei „Partizanul". Discuţia prinse aripi pe nesimţite. Elena Iacob, soţia muncitorului Gheorghe Iacob, şi Magdalena Boca, mama ei, ascultă cu atenţietot ce le spun agitatorii Constantiniu Ioan, Constantin Baltoc şi Sanda Stan. Cuvintele lor o emoţionează şi o îndeamnă să-şi depene multe amintiri. „Am lucrat în timpul regimului burghezo-rhostenesc în fabrica lui Filderman, vorbi Elena Iacob. Ştiţi cum ne jecmăneau patronii. Am făcut grevă. Şi cum ne apăra drepturile „constituţia“ lor? A venit poliţia şi jandarmeria, au arestat comitetul de grevă, iar o parte din muncitori au fost concediaţi. Salariile au rămas la fel de mizerabile. Iată ce fel de drepturi garanta legea lor". Vorbiră apoi despre izbânzile noastre înscrise în Proiectul de Constituţie, insistând îndeosebi asupra condiţiilor de viaţă ale copiilor. Agitatorul Bailtoc citi articolul 30, îl explică, îl comentă. „Toate porţile le sunt deschise în viaţă copiilor noştri, încuviinţă Elena Iacob când agitatorul termină de vorbit. Băiatul meu cel mare are 14 ani. Vrea să se ducă la şcoala de ofiţeri. Eu aş vrea să urmeze o ş şcoală profesională. Rămâne acum să ne hotărâm. Când am avut eu vârsta lui, alte gânduri aveau bieţii părinţii mei. Ce să-mi vrea să readucă în ţara noastră exploatarea şi asuprirea, totodată ele sunt contribuţii de mare preţ la întărirea frontului mondial al păcii". Luând cuvântul la discuţii, numeroşi cetăţeni din cartier şi-au exprimat nemărginita lor bucurie şi mândrie pentru Proiectul noii noastre Constituţii şi hotărîrea fermă de a munci cu puteri înzecite pentru a adăuga noi victorii strălucitului bilanţ pe care Proiectul îl consfinţeşte. Tovarăşa Maria Filip a arătat că în semn de cinstire a Proiectului de Constituţie, cetăţenii din str. Miron Costin au muncit la amenajarea unui spaţiu verde şi că această muncă de înfrumuseţare a Capitalei noastre dragi va fi continuată prin amenajarea altor spaţii verzi pe strada Maior Vârtejeanu. — Tovarăşi! Sunt bătrână, nu am cuvinte alese, dar vă spun aici că sunt bucuroasă, tare bucuroasă, pentru mine, pentru copiii şi nepoţii mei, pentru toţi oamenii , casele oamenilor muncii dea de mâncare, asta-i frământa. Despre şcoală nici vorbă nu putea fi. Şcoala nu era pentru noi". Ioan Constantiniu interveni din nou in discuţie şi vorbi pe larg despre lupta partidului nostru, ale cărui victorii au făcut posibilă consfinţirea în Proiectul de Constituţie, a dreptului la muncă, la odihnă, la învăţătură, drepturi nu numai inscrise, ci şi garantate din punct de vedere material de statul nostru democrat-popular. El povesti cum fratele său care a urmat şcoala profesională in fabrica de celuloză a ajuns ofiţer. „In trecut doar fiii de moşieri, chiaburi şi industriaşi puteau urma şcoala militară, adăugă agitatorul. Exploatatorilor le trebuiau cadre militare legate trup şi suflet de ei, le trebuiau călăi pentru măcelărirea muncitorilor şi ţăranilor muncitori care-şi cereau dreptul la o viaţă mai bună. Azi şi armata e schimbată din temelii. Cu totul alta este menirea ei, cu totul alţii sunt oamenii care o formează". Agitcatoarea Sanda Stan arătă că la şcoala profesională a fabricii „Partizanul", elevii au condiţii excelente de învăţătură. Ei primesc gratuit întreţinere, îmbrăcăminte, cărţi, iar când termină şcoala au asigurată încadrarea imediată în producţie. Timpul trece repede. Agitatorii se despart cu greu de tovarăşele cu care au stat de vorbă şi cărora au să le mai spună încă atâtea lucruri. „Dar vom mai reveni", le asigură ei la plecare. Aproape de ora prânzului agitatorii au ajuns la şcoala elementară nr. 4 unde îi întâmpină învăţătoarea Olga Constantinescu. Imediat se adunară învăţătoarele Sidonia Bălan, Cleopatra Bejenaru, Lea Friedman, Maria Marinescu şi Alexandrina Nicinstiţi din patria noastră dragă, a spus în încheiere tovarăşa Maria Filip. Cu aceiaşi însufleţire au vorbit apoi numeroşi alţi cetăţeni printre care Dumitru Gheorghiu, Emilia Fochi, Dumitru Ciocan, etc. Printre ultimii s'a înscris la cuvânt şi gospodina E. Niculescu. — Eu, tovarăşi, trăiesc în acest cartier de foarte mult timp. Schimbările petrecute în ultimii ani îl fac de nerecunoscut. Peste tot vezi spaţii verzi, flori, arbori decorativi, străzi pavate, lumină electrică şi multe altele. Ţi-e mai mare dragul să vezi cum sburdă copiii in solarii. Când citesc Proiectul de Constituţie eu mă gândesc la toate acestea şi simt că-mi creşte inima de bucurie. Ce frumoasă e viaţa noastră azi. Dar de zece ori mai frumoasă va fi ea în viitor. Adunaţi în jurul deputatei lor, cetăţenii discută încă mult timp. Fiecare are atâta de spus în clipele acestea sărbătoreşti... colau. Ascultară cu atenţie cuvintele agitatorilor şi fiecare ţinu apoi să vorbească despre felul în care se reflectă în viaţa sa cuceririle pe care le consfinţeşte Proiectul. Cleopatra Bejenaru începu să vorbească despre taberele de copii, despre faptul că tânăra generaţie învaţă şi îşi petrece vacanţa în colonii bine amenajate prin grija partidului şi a guvernului nostru. învăţătoarei îi sunt vii în minte momentele petrecute în minunata tabără de la Sinaia, unde a stat anul trecut în mijlocul a 700 de copii... „Cât adevăr cuprind şi pasagiile din articolul 83 în care se arată că statul apără interesele mamei şi copilului, rosteşte ea. Azi noi creştem copii sănătoşi, viguroşi, bine pregătiţi". Olga Constantinescu deschise discuţia despre cadrele didactice care erau atât de oropsite în trecut. După ce ascultă cu atenţie cuvintele agitatorilor despre asigurarea dreptului la învăţătură prevăzut în Proiectul de Constituţie, ea dădu numeroase exemple practice care arată îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi de trai ale cadrelor din învăţământ. ,,In trecut dacă ne îmbolnăveam trebuia să plătim suplinitorul din salariul nostru. Azi dreptul la concediu, la odihnă şi la asistenţă medicală este consfinţit în Proiectul de Constituţie". După vizita făcută la şcoala elementară, agitatorii au pornit întins spre fabrică. Intrând din nou în program, ei erau hotărîţi să consolideze in producţie, prin depăşirea normelor, munca ce au depus-o În cursul dimineţii pentru popularizarea Proiectului de Constituție în rândul cetăţenilor cartierului din jurul fabricii „Partizanul". Intr’un scurt răgaz la seceriş MihaiSzep se opri în mijlocul lanului de grâu, îşi desdoi şalele şi-şi roti ochii în jur. Soarele vestea amiaza. Punându-şi secera în brâu, el se îndreptă spre umbrarul din marginea lanului. Aici, pe şervetul întins peste miriştea ţepoasă, îşi aşeză el merindele ce şi Ie-a adus de-acasă. Până să-şi termine prânzul, în jurul lui Mihai Szep s-au adunat mai mulţi ţărani muncitori aflaţi la muncă pe holdele învecinate. Ca deputat al ţăranilor muncitori din satul Cocoşi, comuna Mureşeni, raionul Tg. Mureş, Szep hotărîse să discute cu aceştia slovele strălucitului document publicat de ziarul „Előre" (înainte) scris în limba maghiară. Acolo, la umbră, în ziua aceea de sfârşit de iulie, deputatul citi Proiectul de Constituţie a Republicii Populare Române care înmănunchiază măreţele realizări ale regimului nostru de democraţie populară, rod al luptei oamenilor muncii sub conducerea partidului. Mihai Szep citea pe îndelete şi revenea apoi la fiecare articol în parte, lămurindu-i conţinutul pe înţelesul ţăranilor muncitori. Prin faţa cehilor şi a minţii tuturor se înşiruiau înfăptuirile minunate ale regimului nostru de democraţie populară. La capitolul introductiv al Proiectului se opriră mai îndelung. Mai citiră încă odată cuvintele care glăsuiau : „Minorităţile naţionale din Republica Populară Română se bucură de deplină egalitate în drepturi cu poporul român". Ţăranul muncitor Ianoş Kotliar este om mai în vârstă. Peste capul lui au trecut stoluri de nevoi. Acum este nespus de bucuros când ştie că cuvintele „drepturi egale“ reprezintă fapte adevărate pe care el şi toţi ceilalţi le trăiesc din plin. Cu zece ani mai în urmă nici în vis nu putea să-şi închipuie aşa ceva. Inegalitatea în drepturi şi învrăjbirea între români şi unguri, acestea erau urmărite şi „garantate" de moşieri, celor săraci din sânul ambelor naţionalităţi. In jurul lui Mihai Szepstan nedeslipiţi cei doi copii ai săi Jojii şi Arpi. In afară de aceştia, Mihai Szep mai are şi alţii. Gyury e învăţător în comuna Beclean, Moji este militar, Juja fruntaşă în şcoală. Şi toţi se bucură de toate drepturile, împreună cu tinerii de naţionalitate română. — Ţi-aminteşti Mihai baci când ne-am dus înainte vreme la primar să ne ridice şcoală? întreabă Ianos Kotlar. — Atunci când ne-a alungat ca pe bolnavii de ciumă? răspunse Mihai Szep netezindu-şi mustaţa tunsă scurt. N’am uitat cum i-a fost purtarea şi n’am să uit niciodată... Spre deosebire de acele timpuri astăzi există în sat o şcoală frumoasă, cu limba de predare maghiară. Alături de şcoală s’a ridicat nu demult căminul cultural. Şi iată că acum, răspunzând grijii partiduluinostru şi urmând învăţătura lui, mai mulţi ţărani muncitori din satul Cocoşi se pregătesc să înjghebeze o gospodărie agricolă colectivă. Păşind cu încredere pe drumul socialismului ţăranii muncitori sunt hotărîţi să înlăture pentru totdeauna urmele trecutului întunecat, să-şi făurească o viaţă fericită. Mihai Szep citeşte. Oamenii îl ascultă atenţi. Proiectul de Constituţie înscrie in rândul marilor noastre cuceriri şi formarea Regiunii Autonome Maghiare din care face parte şi satul lor. Ţăranca muncitoare Tövisy Ana rosti cu bucurie : „Aceasta vine întru totul în sprijinul nostru. Vine în sprijinul întăririi şi mai departe a frăţiei dintre minorităţile naţionale şi poporul român în lupta pentru socialism, pentru pace". Ţăranca muncitoare Agnes Kothar adăugă şi ea la cele spuse : „înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare este şi o puternică lovitură dată şovinismului, o lovitură pe care o primesc imperialiştii din partea poporului nostru. Această realizare a regimului nostru democrat-popular constitue pentru popoarele încă asuprite de imperialişti o dovadă strălucită de ce înseamnă adevărata democraţie". Ţăranii muncitori adunaţi sub umbrarul de pe câmp puneau întrebări peste întrebări. Voiau să cunoască în amănunţime Proiectul supus discuţiei masselor largi populare din ţara noastră. Cu forţe sporite au început din nou lucrul. Secerau cu un nou avânt. Printre iarnuri răsunau cântece voioase. In curând peste aceste loturi se vor întinde lanurile gospodăriei agricole colective, unde tractoarele vor răsturna brazdă adâncă şi mănoasă. „Hai fraţilor să-i dăm zor, să-i dăm zori", se aude peste hol de glasul deputatului Mihai Szep. Reportaj de : Sandu Manea, Constanţa Tudorache, Şt. Cepoiu şi Iudith Gutman Condiţii minunate de învăţământ pentru tineret Proiectul de Constituţie a R.P.R. supus discuţiei masselor largi de oameni ai muncii de la oraşe şi sate ne umple inimile de mândrie patriotică. Atât proiectul cât şi discuţia în jurul lui , dovedesc caracterul democratic al regimului nostru. Citind cu atenţie articolele, îţi dai seama că ele consfinţesc cuceririle de până acum ale clasei muncitoare, deschizând în acelaş timp perspective minunate spre progres, spre ridicarea continuă a nivelului de trai material şi cultural al oamenilor muncii. Cunosc din activitatea mea proprie grl- Beate Fredanov Artistă Emerită a R.P.R. la pe care statul nostru o acordă artelor şi învăţământului. Sunt profesoară la Facultatea de Teatru din Bucureşti şi pot să afirm că grija aceasta de care vorbesc a şi început să dea roade. Printre absolvenţii ultimei promoţii sunt tineri de talent, care niciodată n’ar fi avut acces la „Conservatorul regal" al regimului burghezo-moşieresc. Condiţiile noi prin care tinerilor li se creiază posibilitatea de a învăţa, cămine special amenajate, burse lunare, etc., fac ca adevăratele talente ieşite din sânul poporului să nu se piardă, ci să primească cea mai bună îndrumare, teatrul primind cadre noi şi sănătoase de actori. Toate acestea exprimă spiritul nou care însufleţeşte viaţa poporului nostru, viaţă pe care ne-o făurim sub conducerea Partidului Muncitoresc Român, şi care îşi găseşte o vie oglindire în Proiectul noii Constituţii. ROMÂNIA LIBERĂ Oamenii muncii participă activ la discutarea publică a Proiectului de Constituţie In vederea discutării publice a Proiectului de Constituţie a Republicii Populare Române de către cele mai largi mase ale poporului nostru, sfaturile populare comunale au început să organizeze şedinţe lărgite. In cadrul acestor şedinţe, la care participă deputaţii şi un mare număr de ţărani muncitori, Proiectul noii noastre Constituţii este supus desbaterii maselor ţărănimii muncitoare. Din desfăşurarea primelor şedinţe lărgite ale sfaturilor populare comunale au reuşit puternic dragostea şi bucuria cu care ţăranii muncitori au primit Proiectul noii Constituţii, acest minunat document al măreţelor noastre înfăptuiri, izvor de încredere nestrămutată in viitorul luminos al patriei noastre. Exprimându-şi adeziunea lor la Proiectul de Constituţie, participanţii la şedinţele lărgite ale sfaturilor populare comunale îşi iau angajamentul de a deveni neobosiţi agitatori, care să facă cunoscut maselor ţărănimii muncitoare minunatele prevederi ale Proiectului noii noastre Constituţii şi să antreneze pe fiecare ţăran muncitor să-şi spună părerea, să facă propuneri, participând astfel activ la alcătuirea Constituţiei Republicii Populare Române. Publicăm mai jos relatări asupra desfăşurării şedinţelor lărgite ale sfaturilor populare comunale. Ţăranii muncitori din Berzovia discută Proiectul de Constituţie REŞIŢA (de la corespondentul nostru).— Proiectul de Constituţie a Republicii Populare Române a fost primit cu deosebită dragoste de ţăranii muncitori din comuna Berzovia, raionul Reşiţa. La şedinţa lărgită a sfatului popular comunal ce s-a ţinut zilele trecute, numeroşi deputaţi şi ţărani muncitori fruntaşi în campania de recoltare, precum şi reprezentanţi ai organizaţiilor de masă, au discutat cu multă însufleţire fiecare din cele 105 articole ale Proiectului de Constituţie a Republicii Populare Române. Printre cei dintâi care au luat cuvântul, a fost ţăranul sărac Pavel Ciovec. „In trecut — a început el — legile erau cunoscute doar de moşieri şi chiaburi, deoarece acestea erau făcute numai pentru întărirea drepturilor lor de a ne exploata pe noi. Multe s’au schimbat însă în ţara noastră de când am fost eliberaţi de către Marea Uniune Sovietică. Cât de mare este deosebirea faţă de trecut, ne-o arată şi faptul că întreg poporul este chemat să participe la alcătuirea legii fundamentale a statului nostru: Constituţia. Asemenea lucruri la care înainte nici nu visam, sunt posibile astăzi deoarece poporul nostru eliberat, îşi construeşte o viaţă nouă sub conducerea partidului clasei muncitoare“. Pentru a sublinia şi mai mult dragostea cu care el a primit Proiectul noii noastre Constituţii, ţăranul sărac Pavel Ciovec şi-a luat angajamentul de a populariza Proiectul de Constituţie, de a face ca acest minunat document al victoriilor noastre să fie cunoscut fiecărui ţăran muncitor, ca fiecare să se folosească de dreptul de a-şi spune părerea, de a face propuneri şi sugestii. Luând cuvântul, învăţătorul Ioan Roşu a arătat cum în trecut, în vremea regimului burghezo-moşieresc, dreptul la învăţătură era un privilegiu al copiilor de capitalişti şi moşieri. Cu greu şi în mod cu totul excepţional puteau pătrunde copiii oamenilor muncii în licee sau în facultăţi. „Astăzi, în ţara noastră — a arătat în continuare învăţătorul Ioan Roşu — dreptul la învăţătură „...este asigurat prin învăţământul elementar general, obligatoriu şi gratuit, prin sistemul burselor de stat acordate studenţilor şi elevilor merituoşi din şcolile învăţământului superior, mediu şi elementar, prin organizarea pe lângă întreprinderi industriale, gospodării agricole de stat, staţiuni de maşini şi tractoare şi gospodării agricole colective a învăţământului profesional gratuit pentru cei ce muncesc“, aşa cum prevede articolul 80 din Proiectul de Constituţie a Republicii Populare Române. In numele corpului didactic din comuna noastră — a spus în încheere învăţătorul Ioan Roşu — îmi iau angajamentul de a întări prin munca noastră cuceririle consfinţite de Proiectul de Constituţie". In continuare au mai luat cuvântul numeroşi participanţi la această şedinţă, printre care ţăranul sărac Preda Ion Laziei şi ţăranul mijlocaş Ion Minge, care şi-au luat angajamentul să popularizeze Proiectul de Constituţie în rândurile celorlalţi ţărani, muncitori din comuna Berzovia, astfel ca fiecare să-l cunoască în amănunţime, să facă propuneri şi sugestii. Toate câte se spun în Proiect le-am făurit cu mâinile noastre „Daţi-vă aproape, tovarăşi! Daţi-vă aproape! O fi ea sala cam mică dar bucuria noastră e aşa de mare că ne-om face loc şi vom încăpea cu toţii” — îndeamnă cu voie bună muncitorul Alexandru Dordea pe cei ce erau invitaţi să participe la şedinţa lărgită a sfatului popular al comunei Pantelimon. Intr’adevăr, sala bibliotecii populare Nr. 21 era cam mică, dar mâini harnice de muncitori şi ţărani muncitori o gătiseră cu atâta pricepere de ţi-era mai mare dragul să intri în ea. Pe fundalul scenei improvizate se afla un tablou mare al tovarăşului Stalin. Oamenii au împodobit tabloul tovarăşului Stalin cu ramuri verzi, apoi s’au îndreptat spre un alt tablou, al celui mai iubit fiu al clasei muncitoare din ţara noastră, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej. L-au împodobit şi pe acesta. Au pus ramuri verzi dealungul pereţilor şi în jurul uşii, apoi au aşezat steaguri roşii şi tricolore la intrarea bibliotecii. Multe, cât mai multe, să se vadă că şi la ei este sărbătoare. Şi au început să sosească deputaţi, muncitori şi ţărani săraci şi mijlocaşi din comună, invitaţi să ia parte la această şedinţă sărbătorească. „Am convocat această adunare tovarăşi, pentru a discuta Proiectul de Constituţie şi a ne alege Comitetul F.D.P....“ Vorbitorul a fost întrerupt de un ropot de aplauze. Toţi citiseră Proiectul de Constituţie şi acum, cu broşurile în mână, abia aşteptau să înceapă discuţiile. „Să ne alegem comitetul 1" a dat cineva glas din mulţime după cuvântul de deschidere. „Să-l alegem !” — a răspuns ca un singur om sala. Comitetul F.D.P. a fost constituit destul de repede. Cetăţenii din Pantelimon îşi cunosc oamenii şi ştiu că pentru o asemenea sarcină trebue tovarăşi de nădejde: pe Ion Stan, preşedintele sfatului popular, l-au ales preşedintele comitetului, au ales-o şi pe Maria Enache, pe Gheorghe Berja, ţăran sărac, pe Alexandru Dordea muncitor fruntaş şi alţi câţiva. Când tovarăşul Constantin Virgil a început să citească Proiectul de Constituţie, în sală se aşternuse o linişte desăvârşită. „Toate câte se spun un Proiect, le-am făurit cu mâinile noastre” şopteşte cineva emoţionat. „Cine vrea să se înscrie la cuvânt, tovarăşi, să pună întrebări, să ne lămurim pe deplin asupra Proiectului 7”. Muncitorul Alexandru Dordea de la serviciul de control al uzinelor „Republica”, întreabă când expiră mandatul Marii Adunări Naţionale şi când vor avea loc alegerile. Deputatul Marin Mihăilă se interesează de criteriile care au călăuzit noua împărţire a unor ministere , Constantin Novac vrea să se explice mai clar delimitarea sarcinilor între organele de stat şi aparatul administrativ. întrebările sunt lămurite rând pe rând cu cât mai multe amănunte şi exemple concrete luate din viaţa comunei lor. La discuţii au luat cuvântul numeroşi cetăţeni. „Toate cuceririle noastre au fost înscrise aici în Proiect — spune cu bucurie un glas deputatul Mihăilă. Vechile constituţii... şi Marin Mihăilă vorbeşte despre acele timpuri când în ţară huzureau exploatatorii, când constituţia era făcută de „domni", cu uşile închise, să nu afle poporul. Azi Constituţia o fac muncitorii şi ţăranii muncitori trimişi de noi la conducerea ţării şi întreg poporul muncitor este chemat să-şi spună părerea, să vină cu propuneri de îmbunătăţire“ — încheie cu mândrie Marin Mihăilă. „Ziceau exploatatorii că erau şi în trecut „drepturi". Dar noi ştim care erau „drepturile" noastre, tovarăşi. Aveam dreptul la muncă dar... la muncă silnică când ridicam glasul pentru o bucată de pâine, aveam dreptul la odihnă, adică să fim târîţi pe drumuri şi să privim cum ne mor copiii de foame...” Şi Nicolae Vâlceanu, directorul şcolii, enumără toate „drepturile” pe care le aveau oamenii muncii sub regimul burghezo-moşieresc, regimul de jaf şi exploatare. „Astăzi, drepturile înscrise în Constituţie fac parte din viaţa noastră de toate zilele”. Prin faţa oamenilor se perindă tablouri bine cunoscute: sute de mii de oameni pornind spre staţiunile balneo-climaterice pentru a-şi petrece concediul de odihnă, milioane de copii trimişi la învăţătură pe socoteala statului şi câte alte minunate realizări ! Au discutat până târziu despre bucuriile vieţii noi spre care îi călăuzeşte partidul, despre viitorul luminos al copiilor lor, despre felul în care ei pot sprijini aceste realizări. Şedinţa lărgită se terminase de mult. Oamenii nu se îndurau însă să se despartă. Ei şi-au amintit, că, toate drepturile câştigate au fost cucerite prin lupta cu duşmanul de clasă, cu vipere veninoase de soiul chiaburilor Alexandru Neguţ, Mitică Purcel, Stere Ciupercă şi alţii de teapa lor. „Să fim cu ochii în patru şi să le demascăm uneltirile mârşave. Aşa vom apăra cuceririle câştigate până acum, astfel vom dobândi noi şi noi victorii pe drumul construirii socialismului” le-a spus deputatul Petre Buzatu la despărţire. ★ . ... Egalitate deplină în drepturi pentru minorităţile naţionale TG. MUREŞ (de la corespondentul nostru). Deputaţii şi ţăranii muncitori din comuna Chibed, raionul Sângeorgiul de Pădure, au participat în număr mare la şedinţa lărgită a sfatului popular comunal. Sala sfatului popular comunal devenise neîncăpătoare. Mulţi ţărani muncitori au fost nevoiţi să asculte de afară citirea Proiectului de Constituţie şi discuţiile vii purtate în jurul acestuia. După ce tov. Blasiu Pop a citit Proiectul de Constituţie, numeroşi deputaţi şi invitaţi au pus felurite întrebări. Au urmat apoi vii discuţii. Primul s-a înscris la cuvânt Marton Dosza, preşedintele organizaţiei comunale a Uniunii Populare Maghiare. Exprimându-şi în cuvinte calde bucuria cu care a primit Proiectul de Constituţie a Republicii noastre Populare, vorbitorul a arătat că Proiectul de Constituţie vine să confirme şi să întărească şi mai mult drepturile şi libertăţile de care se bucură minorităţile naţionale in ţara noastră. „înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare, din care face parte şi comuna noastră — a spus Marton Dosza — constitue încă o dovadă a deplinei egalităţi în drepturi de care se bucură minorităţile naţionale în Republica noastră Populară. Aceasta ne face să privim viitorul cu şi mai mare încredere şi vom munci să aducem un aport şi mai mare la îndeplinirea sarcinilor ce ne revin, la îndeplinirea măreţului plan cincinal. Totodată, ne angajăm ca alături de toţi oamenii muncii din patria noastră să respectăm cu sfinţenie legile Republicii, să mergem permanent pe drumul trasat de partid pentru a da o contribuţie cât mai mare la făurirea vieţii noi şi fericite în ţara noastră". Despre realizările din comuna Chibed a vorbit apoi deputata Maria Banabas: „Sunt mândră că la noi în comună am putut înfăptui realizări de seamă ca şcoala, dispensarul, cooperativa, casa de naştere, repararea drumurilor, etc. Cu toţii putem vorbi şi scrie liber în limba maternă, putem să ne dăm copiii să înveţe la şcoala elementară cu limba de predare maghiară. Drepturile acestea sunt acordate şi garantate de Proiectul noii Constituţii a Republicii Populare Române". A luat apoi cuvântul tov. Sándor Orbán, secretarul organizaţiei comunale U.T.M., care a subliniat îndatorirea ce o are fiecare ţăran muncitor de a demasca şi zădărnici încercările chiaburilor şi ale cozilor lor de topor, care caută să folosească arma otrăvită a naţionalismului şi şovinismului. După ce au mai vorbit Lidia Borbély, Adalbert Maghiaryi, György Done şi alţii, şedinţa lărgită a sfatului popular al comunei Chibed a luat sfârşit. Minute întregi au manifestat participanţii pentru Partidul Muncitoresc Român. Schimbul de onoare al brigăzii stahanoviste Trecuseră câteva zile de la apariţia Proiectului de Constituţie a Republicii noastre Populare. La secţia ţevi şi bare a uzinelor „Boleslaw Bierut", brigada stahanovistă condusă de tânărul Marin Oancea muncea cu şi mai mult avânt pentru îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor de plan, pentru obţinerea de noi victorii în producţie. In ziua de 24 iulie, după terminarea schimbului, membrii brigăzii se adunaseră într’un colţ al secţiei pentru a citi şi discuta împreună Proiectul noii Constituţii. Marin Oancea scoase din buzunarul salopetei un ziar. Despăturindu-1 începu să citească cu glas tare. Brigadierii se opriră mai mult asupra articolului 15 care arată că: ,,In Republica Populară Română munca este o datorie şi o chestiune de onoare pentru fiecare cetăţean capabil de muncă...” Fiecare brigadier simţea bucuria adâncă de a trăi viaţa nouă, fericită, ale cărei temelii le consfinţeşte Proiectul de Constituţie. Asemeni miilor de muncitori de frunte ai ţării ei sunt stimaţi şi înconjuraţi cu dragoste de colectivul de muncă al uzinelor. Sunt membri ai brigăzii stahanoviste de tineret. Sunt mândria întregii uzine. Şi pe măsură ce Marin Oancea citea, fiecare tânăr brigadier Înţelegea şi mai bine semnificaţia tuturor victoriilor dobândite de întregul popor muncitor sub conducerea partidului în lupta pentru construirea socialismului, victorii înscrise in Proiectul de Constituţie. Marin Oancea ajunse cu cititul la capitolul 7, „Drepturile şi datoriile fundamentale ale cetăţenilor”. După ce citi din articolul 80 : „cetăţenii Republicii Populare Române au dreptul la învăţătură”... tânărul brigadier Mihai Geplinschi spuse: „Eu, unul, am simţit din plin ceea ce este Înscris în Proiectul de Constituţie şi în special în acest articol. Vă aduceţi aminte când, cu un an în urmă, eram muncitor necalificat. Brigada de calitate m-a ajutat să-mi ridic calificarea, să-mi însuşesc experienţa înaintată a stahanoviştilor sovietici. Cu timpul m-aţi primit în brigadă. Brigada a reuşit ca prin rezultatele obţinute in muncă să dobândească înaltul titlu de brigadă stahanovistă, iar eu am devenit membru al ei. Alături de voi am posibilitatea ca zi de zi să-mi sporesc realizările”. Marin Oancea continua să citească mai departe. El citi articolul care arăta că : „Apărarea Patriei este datoria sfântă a fiecărui cetăţean al Republicii Populare Române“... Pentru o clipă îşi întrerupse cititul şi spuse tovarăşilor săi: „Eu cred că datoria noastră este ca pe viitor să muncim şi mai bine. Căci muncind mai bine, dăm produse mai multe şi mai bune, contribuim la întărirea şi înflorirea scumpei noastre patrii”. — Aşa este, tovarăşe Oancea, îl întrerupse tânărul Mircea Samson. Şi noi simţim şi gândim la fel ca tine. Uite, eu aş vrea să propun ca într’una din zilele acestea să organizăm un schimb de onoare în cinstea Proiectului de Constituţie. Brigada aprobă cu entuziasm propunerea. Până târziu seara, tinerii brigadieri au discutat asupra Proiectului noii Constituţii, care consfinţeşte cuceririle revoluţionare obţinute de poporul nostru muncitor, sub conducerea înţeleaptă a Partidului. Apoi au discutat şi organizat schimbul de onoare din ziua următoare. S'au despărţit cu hotărîrea de a obţine noi victorii în producţie. A doua zi dimineaţa, când primele raze ale soarelui începuseră să pătrundă prin ferestrele largi ale secţiei, tinerii brigadieri se pregăteau de lucru. In scurt timp după ce terminară aprovizionarea locului de muncă şi împărţirea sarcinilor, şueratul prelung al sirenei vesti începutul lucrului. Maşinile prinseră a merge. Zumzetul lor făcea ca întreaga secţie să freamăte de viaţă. Brigadierii nu pridideau să aşeze pe maşini noi ţevi şi bare. Munceau parcă mai repede decât în celelalte zile. Vroiau să nu piardă nici un minut. Pentru ei timpul era preţios. Din când în când câte una din maşini era oprită o clipă pentru a fi unsă. Marin Oancea trecea pe la fiecare maşină şi dădea îndrumări preţioase tovarăşilor săi. Cărucioarele de lângă maşini care se încărcau la iuţeală luau rând pe rând drumul spre magazie. Către ora prânzului tânărul Ioan Roxin ceru piese. Apoi şi ceilalţi membri ai brigăzii. La terminarea lucrului, Marin Oancea notă în carnetul brigăzii: In ziua schimbului de onoare organizat în cinstea Proiectului de Constituţie a Republicii Populare Române, brigada noastră şi-a depăşit sarcinile de plan cu 97 la sută şi a dat piese numai de calitatea I-a. ★ Zi de zi brigada stahanovistă de sub conducerea tânărului Marin Oancea îşi sporeşte realizările, exprimându-şi astfel bucuria faţă de tot ceea ce este consfinţit în Proiectul de Constituţie. P. VASILIU ★